AlterMedia România (fondată 2002)
AlterMedia România (fondată 2002): Încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Oliver Cromwell)


UTOPIA UNEI SOCIETATI ATEE

July 29th, 2005 · Comentati (12 Comentarii)

Trimite prin email Print This Post

Georges Minois*

IN TIMP CE utopistii clasici viseaza o lume mai buna, ateii aspira la o lume debarasata de iluzii supranaturale, care n-ar fi nici mai buna nici perfecta, dar mai “adevarata” deoarece s-ar intemeia pe ratiune.

Este ateismul o utopie? Intebarea este legitima in fata unui tsunami religios care se revarsa pe ecrane, pe undele radio, in presa, in edituri si conversatii. Si totusi, aceasta intrebare ar fi fost nelalocul ei acum 250 de ani, la apogeul Luminilor, cand triumful ratiunii parea, pentru elita intelectuala, viitorul omenirii. Reculul religiilor si aparitia unei societati atee nu pareau atunci deloc utopice, ci dimpotriva mergeau in sensul Istoriei.

De fapt, ateismul este un caz particular in domeniul utopic. Deoarece, contrar utopiilor “ordinare”, precum utopiile socialiste, egalitare, stiintifice, nu este vorba de o simpla problema de organizare socio-economico-politica, ci de o adevarata revolutie culturala, ceea ce este infinit mai complex. Ateismul nu tine de domeniul moralei sau al actiunii, ci de cel al cunoasterii, al intelectului. In timp ce utopistii clasici viseaza o lume perfecta, sau cel putin mai buna, ateii aspira la o lume debarasata de iluzii supranaturale, care nu ar fi o lume mai buna, ci pur si simplu o lume mai “adevarata”, intemeindu-se pe ratiune, pentru ca demnitatea umana rezida in cercetarea adevarului prin ratiune.


Problema se situeaza la nivelul mijloacelor de a atinge adevarul. In timp ce credinciosii considera ca ratiunea este insuficienta, si ca are nevoie de a se sprijini pe texte revelate, a caror credibilitate se bazeaza numai pe credinta, ateul gandeste ca omul nu poate sa conteze decat pe propriile sale forte, si ca interventiile supranaturale sunt iluzii sau smecherii de care omenirea trebuie sa se debaraseze pentru a-si asuma autonomia, independenta si unicitatea. Este utopic a considera ca, intr-o zi, aceasta omenire va renunta sa-si creeze stapani divini si va accepta sa recunoasca ca ea nu depinde de nimeni, ca nu se poate baza decat pe resursele creierului sau pentru a-si determina rolul sau in univers? Aceasta este intrebarea.

Cu ceea ce istoricul Paul Hazard a numit “Criza constiintei europene, in anii 1680-1715″ (carte cu acelasi titlu), se naste ideea unei societati atee ca o posibilitate si chiar ca o probabilitate pentru viitor. Pana atunci, ateii nu erau decat indivizi izolati, clandestini ai gandirii, care nu faceau niciun fel de prozelitism: libertinii. Catre 1700, valorile traditionale sunt puse in discutie, spiritul critic se afirma, ganditori precum Fontenelle ataca superstitiile, proclama ca ratiunea trebuie sa fie singura calauza a omenirii, si Pierre Bayle demonstreaza ca o societate atee ar fi perfect viabila, inclusiv din punct de vedere moral. Desigur, primii filozofi ai Luminilor nu sunt cu adevarat atei. Cea mai mare parte sunt deisti, dar Dumnezeul lor, distant si indiferent, precum Marele Ceasornicar al lui Voltaire, este din ce in ce mai formal si tinde sa se confunde cu natura. Pe aceeasi linie se situeaza in Anglia liber cugetatori ca Anthony Collins, John Toland, Anthony, conte de Shaftesbury. Altii, precum baronul Paul Thiry d’Holbach sau Julien Offray de la Mettrie si al sau “Om-masina” sunt materialisti declarati.

Intr-un climat de optimism rational, filozofii ale istoriei preconizeaza viitorul triumph al ratiunii si aparitia unei soietati atee. Abatele Jean Meslier, preot ateu, in al sau “Testament” secret descoperit in 1729, si publicat de Voltaire in 1733, lanseaza un apel furibund confratilor sai: “Sunteti nebuni, oameni, sunteti nebuni lasandu-va condusi de soarta si de credinta oarba in atatea prostii… respingeti deci in intregime toate aceste practici zadarnice si superstitioase ale religiei.” Un alt prelat, abatele Leger Marie Deschamps, catre 1760, in “Adevarul sau sistemul Adevarat”, isi expune viziunea asupra istoriei, in trei faze: la inceput omenirea a trait starea salbateca, dominata de instinct; acum ea se afla la “stadiul de legi”, cand cei puternici se servesc de idea de Dumnezeu pentru a fonda o morala a inegalitatii, opresiva si alienanta, si in curand va incepe “starea de moravuri”, cand religia va fi disparut intr-o societate comunista egalitara.

In mod curios, preotii sunt cei care, in secolul XVIII, sunt heralzii cei mai entuziasti ai unei societati atee. Lui Deschamps si Meslier li se alatura abatii Mably, Maury, Sieyes, Roux, de Prades, Morelly, Galiani, Raynal, Morellet, Coyer, Baudeau, Roubaud. Pentru Morelly spre exemplu, in viitor nu vor mai fi acceptate decat “descoperirile fizice, matematice, sau mecanice confirmate de experienta si rationament”. Pentru majoritatea acestor ganditori, ateismul nu este deloc o utopie, este viitorul omenirii. Dimpotriva, utopistii sunt cei care imagineaza lumi in care religia va fi omniprezenta. Astfel in “Anul 2440 – Vis daca va fi fost vreodata”, fara indoiala utopie, publicata la Londra catre 1770, Louis-Sebastien Mercier scrie ca in acest viitor indepartat, daca cineva este tentat de ateism, va fi imediat vindecat printr-un “curs asiduu de fizica experimentala” care-l va face sa recunoasca, dupa multe plansuri, existenta lui Dumnezeu in minunile naturii. Contrar, Condorcet, care nu se considera in ninciun caz utopist, in a sa “Schita a unui tablou istoric a progreselor spiritului uman” isi afirma certitudinea de a vedea in curand aparitia unei societati atee: “Va veni, deci, un moment cand soarele nu va mai lumina pe pamant decat oameni liberi, nerecunoscand alt stapan decat propria lor ratiune”.

In secolul XIX, progresele stiintifice au intarit acest optimism:stiinta va rezolva toate problemele si va risipi supranaturalul. Marsul catre ateism este ineluctabil. Proclama Emile Littre, Marcelin Berthelot, Pierre Larrousse, Paul Bert. Anatole France, care impartaseste credinta lor rationalista, scoate in evidenta la scientisti “o tendinta marcata de a arunca hazardului conversatiei, utopii rationale si profetii stiintifice”. Utopii si profetii: termeni incompatibili care traduc o anumita ambiguitate. Cand Ernest Renan, in “Viitorul stiintei”, profeteste “ruina credintelor supranaturale”, el aduga si un dram de neliniste: “Ceea ce este grav, este ca noi nu intrevedem, pentru viitor, mijlocul de a da omenirii un catehism acceptabil, numai daca nu ne intoarcem la credulitate”. El intrevede deci actuala “intoarcere la credulitate”: inceputul intoarcerii de la predictie la utopie.

Totusi, Auguste Compte incearca sa elaboreze catehismul ateu pe care Renan il saluta in al sau “Catehism pozitiv”, si enunta liniile generale ale evolutiei umane: dupa stadiul tehnologic si stadiul metafizic, intram in stadiul pozitiv, cand stiinta va inlocui puterea religioasa. Contemporanul sau Pierre-Hyacinthe Azais proclama: “De acum incolo… stiinta singura va calauzi toate institutiile umane, toate gandurile oamenilor, pentru ca ea singura va confirma indestructibil Ratiunea si Adevarul.” Pornind de la alte premise, materialismul istoric al lui Karl Marx prezice deasemenea disparitia iluziei religioase, pe care Ludwig Feuerbach o diseca deja ca pe un cadavru in “Esenta crestinismului”. Si, in 1900, Friedrich Nietzsche confirma: “Dumnezeu e mort”.

Bineinteles, multi contesta inca diagnosticul, dar in zorii secolului XX ateismul, departe de a fi o utopie, in mod rezonabil putea trece drept viitorul omenirii, concluzia imediata a progreselor ratiunii. Sau daca era vorba de o utopie, aceasta era inteleasa in sensul pe care il dadea Lamartine: “Adesea utopiile nu sunt decat adevaruri premature”.

In acest caz este puternica tentatia de a accelera miscarea, de a lua in mana evolutia naturala si de a o duce la capat de o maniera voluntarista. O prima tentativa, sub Revolutia franceza, cu valul de decrestinare iacobina, nu a reusit decat sa inaspreasca opozitia si sa declanseze o violenta reactie religioasa, care-si gaseste apogeul in enciclica “Syllabus” a papei Pius al IX-lea, condamnare sistematica a tuturor ideilor moderne. O a doua tentativa, de mai mare amploare, pentru a impune ateismul, este lansata in secolul XX in cadrul statelor de ideologie marxista. Pentru Lenin, aceasta este o datorie: “Trebuie sa combatem religia, iata abc-ul marxismului integral”. In URSS,”utopia la putere” intreprindre o campanie sistematica de eradicare a religiei, care combina persecutia cu educatia. Liga celor fara Dumnezeu, creata in 1925, isi proclama vointa de a “arata prapastia care separa stiinta de religie, de a ajuta masele sa treaca peste aceasta prapastie”. In 1963, la Moscova este create o catedra de ateism stiintific. Miscarea este extinsa la democratiile populare. Se stie rezultatul. Falimentul comunismului a desconsiderat ateismul militant si a crispat opozitiile. Biserica ortodoxa, mai aroganta ca oricand, si-a permis chiar luxul de a-l canoniza pe Nicolae al II-lea in 2000.

Asa ca intrebarea se pune astazi mai mult ca oricand: o societate atee este in cele din urma utopica? Stiintele umane, dupa ce au prezis instaurarea ateismului, sugereaza imposibilitatea acestuia: pentru Emile Durkheim, religia este chemata sa se transforme dar nu sa dispara; Freud vorbeste in “Viitorul unei iluzii” de nevoi religioase inradacinate in inconstient, si prin urmare indestructibile. Atunci trebuie sa vorbim de ateism utopic, asa cum se vorbea de socialism utopic? De fapt, contextual cultural global al epocii noastre, pentru moment, impiedica ateismul sa se impuna. Doi factori contribuie la blocarea progreselor: declinul ratiunii triumfante si adaptarea religiilor la relativismul cultural. Se renunta la a mai pune intrebarea cu privire la adevar: fiecare cu al sau. In aceste conditii, ateismul devine o utopie.

Marile religii cunosc de acum incolo doua curente, pe care unii le contrapun dar care in fapt sunt complementare si inseparabile. Un curent liberal, majoritar, care mizeaza pe vag, pe deschidere, toleranta,recuperare. Sa luam crestinismul: gata cu dogmele precise si anatemele; doctrina a devenit un dicurs vag spiritualist si moralist, inform, insesizabil, si deci indestructibil. De fapt, ce trebuie sa crezi astazi pentru a fi crestin? Nici un teolog, niciun episcop nu o va spune clar, ceea ce permite digestia ” tuturor oamenilor binevoitori”, inclusiv a ateilor, care sunt crestini ce se ignora! Contrar a ceea ce se spune adesea, crestinismul contemporan s-a adaptat perfect culturii anului 2000: cultiva relativismul, nu mai afirma, nu mai condamna, pune la indoiala “dovezile” si certitudinile; indoiala a devenit cel mai eficace agent de credinta, caci in indoiala totul este posibil; nimic nu este sigur – intrebati un teolog – nici diavolul, nici infernul, nici paradisul, nici obligatiile traditionale; dar, daca cumva este adevarat? Lasati sa planeze indoiala, cultivati o limba spirituala de lemn, insinuati, evitati orice afirmatie transanta, ceeea ce va permite sa afirmati totul si sa negati totul in acelasi timp: confruntat cu acest ecran de fum, aceasta realitate insesizabila, ce poate face ateismul? Sa aduci gramezi de demonstratii rationale, inseamna sa te lupti cu vantul. “Tratatul de ateologie” al lui Michel Onfray este un succes de librarie, dar a convertit macar un credincios la ateism?

Si apoi, exista curentele fundamentaliste si sectare, crestine, evreiesti, musulmane si altele. Acestea sunt refugiile tuturor spiritelor dezorientate de dezintegrarea valorilor si incertitudinea exsitentei. Aruncati intr-o libertate angoasanta si fara sa mai existe repere fixe pentru a face alegeri, unii prefera sa-si alieneze libertatea pentru a se alatura unor grupuri sectare complet irationale, dar care redau un sens vietii. Adeptii unei religii “deschise” resping in aparenta aceste curente: acesta nu este “adevaratul” crestinism, acesta nu este islamul “autentic”. Cine sunt totusi mai aproape de textele “revelate”: fundamentalistii sau cei care nu inceteaza sa schimbe interpretarile urmand contextele culturale?

Tocmai aceasta capacitate a religiilor de a arata doua fete contradictorii explica permanenta lor si reduce in prezent ateismul la stadiul de utopie. Intr-o lume care nu mai stie sa faca diferenta intre adevar si fals, real si virtual, verosimil si neverosimil, confuzia generalizata favorizeza mai mult religiile decat ateismul. Cate sute de milioane de oameni sunt poate in eroare – sunt cu siguranta in eroare, caci nu ar putea sa aiba toti dreptate unii impotriva altora- aparent nu mai are nici-o importanta. Tocmai de aceea ateismul a devenit astazi o utopie.

Trebuie sa ne bucuram sau sa ne intristam? Totul depinde de rolul care se confera utopiei. Daca acesta nu este un vis extravagant de genul “Cetatea Soarelui” a lui Tomasso Campanella sau “Statele si imperiile Lunii” a lui Cyrano de Bergerac, atunci, sa recunoastem ca istoria spiritului uman nimereste intr-un impas. Daca homo religious este stadiul suprem al evolutiei, atunci milioanele de ani de progres n-au servit la nimic.

Dar daca prin utopie intelegem un ideal rational catre care trebuie sa tindem, ceea ce de fapt este primul sens al utopiei, cea a lui Thomas Morus, atunci ateismul isi poate regasi valoarea profound umanista si iluminanata. Ar fi chiar ultima utopie pozitiva, intr-o lume care pare sa-si fi pierdut capacitatea de a imagina viitorul. “Epoca noastra, aproape lipsita de iluzii, nu mai stie sa creada in visele utopistilor” spunea Mircea Eliade. Nu mai poate imagina decat scenarii-catastrofe, contra-utopii, nu mai stie cu ce-ar putea semene cea mai buna dintre lumi. Si daca aceasta ar fi o lume in care toti oamenii ar accepta in sfarsit sa faca fata cu luciditate realitatii – pe care o banuiesc, dar nu vor sa admita -, adica faptul ca sunt singuri pe aceasta pluta subreda care este Pamantul, si nu pot conta decat pe ei insisi, pe ratiunea lor, pentru a-si construi viitorul?

O lume fara zei: ultima utopie poate. N-ar fi o lume perfecta, dar o lume in care fiecare s-ar baza pe ratiune n-ar putea fi mai rea decat aceea in care argumentele supreme sunt extrase din vechi texte contradictorii pretins sacre. Pana in prezent zeii n-au fost de mare ajutor in rezolvarea problemelor noastre.

Singura toleranta autentica este cea care recunoaste ca noi toti nu avem decat o singura calauza: ratiunea. Aceasta calauza este supusa greselii, dar are meritul ca exista. Luminile au devenit o utopie, utopia unei lumi rationale debarasata de zeii sai. Aceasta utopie este ultima licarire de ratiune in cacofonia crezurilor. Daca ea se stinge, inseamna intoarcerea la intunericul epocilor barbare.

*George Minois este istoric. Ultima lucrare publicata semnata de el se intituleaza “Istoria raului de a trai – De la melancolie la depresie” ( La Martiniere, 2003). Articolul ” L’utopie d’une societe athee” a fost publicat in “Le Nouvel Observateur”, supliment iulie/august 2005. Traducerea si adaptarea: Nicusor Gliga

viagra
free viagra
buy viagra online
generic viagra
how does viagra work
cheap viagra
buy viagra
buy viagra online inurl
viagra 6 free samples
viagra online
viagra for women
viagra side effects
female viagra
natural viagra
online viagra
cheapest viagra prices
herbal viagra
alternative to viagra
buy generic viagra
purchase viagra online
free viagra without prescription
viagra attorneys
free viagra samples before buying
buy generic viagra cheap
viagra uk
generic viagra online
try viagra for free
generic viagra from india
fda approves viagra
free viagra sample
what is better viagra or levitra
discount generic viagra online
viagra cialis levitra
viagra dosage
viagra cheap
viagra on line
best price for viagra
free sample pack of viagra
viagra generic
viagra without prescription
discount viagra
gay viagra
mail order viagra
viagra inurl
generic viagra online paypal
generic viagra overnight
generic viagra online pharmacy
generic viagra uk
buy cheap viagra online uk
suppliers of viagra
how long does viagra last
viagra sex
generic viagra soft tabs
generic viagra 100mg
buy viagra onli
generic viagra online without prescription
viagra energy drink
cheapest uk supplier viagra
viagra cialis
generic viagra safe
viagra professional
viagra sales
viagra free trial pack
viagra lawyers
over the counter viagra
best price for generic viagra
viagra jokes
buying viagra
viagra samples
viagra sample
cialis
generic cialis
cheapest cialis
buy cialis online
buying generic cialis
cialis for order
what are the side effects of cialis
buy generic cialis
what is the generic name for cialis
cheap cialis
cialis online
buy cialis
cialis side effects
how long does cialis last
cialis forum
cialis lawyer ohio
cialis attorneys
cialis attorney columbus
cialis injury lawyer ohio
cialis injury attorney ohio
cialis injury lawyer columbus
prices cialis
cialis lawyers
viagra cialis levitra
cialis lawyer columbus
online generic cialis
daily cialis
cialis injury attorney columbus
cialis attorney ohio
cialis cost
cialis professional
cialis super active
how does cialis work
what does cialis look like
cialis drug
viagra cialis
cialis to buy new zealand
cialis without prescription
free cialis
cialis soft tabs
discount cialis
cialis generic
generic cialis from india
cheap cialis sale online
cialis daily
cialis reviews
cialis generico
how can i take cialis
cheap cialis si
cialis vs viagra
levitra
generic levitra
levitra attorneys
what is better viagra or levitra
viagra cialis levitra
levitra side effects
buy levitra
levitra online
levitra dangers
how does levitra work
levitra lawyers
what is the difference between levitra and viagra
levitra versus viagra
which works better viagra or levitra
buy levitra and overnight shipping
levitra vs viagra
canidan pharmacies levitra
how long does levitra last
viagra cialis levitra
levitra acheter
comprare levitra
levitra ohne rezept
levitra 20mg
levitra senza ricetta
cheapest generic levitra
levitra compra
cheap levitra
levitra overnight
levitra generika
levitra kaufen
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (3 votes, average: 3.67 out of 5)
Loading ... Loading ...


Tags: Opinii

12 responses so far ↓

  • 1 bogdanmate // Jul 29, 2005 at 5:06 pm

    Da, interesant articolul, dar de ce e Biserica Ortodoxa “aroganta”?

  • 2 Ursescu // Aug 1, 2005 at 3:30 pm

    “Daca homo religious este stadiul suprem al evolutiei, atunci milioanele de ani de progres n-au servit la nimic.”
    Daca doar evolutzia exista, atunci milioanele de atei nu servesc la nimic, in orice caz. In caz contrar, au totusi un rost.

    “Si daca aceasta ar fi o lume in care toti oamenii ar accepta in sfarsit sa faca fata cu luciditate realitatii – pe care o banuiesc, dar nu vor sa admita -, adica faptul ca sunt singuri pe aceasta pluta subreda care este Pamantul, si nu pot conta decat pe ei insisi, pe ratiunea lor, pentru a-si construi viitorul?”
    Eu cred ca a privi adevarul in fatza asa cum ti se cere in articol inseamna sa intelegi nu ca “esti singur pe aceasta pluta subreda” ci ca nu esti deloc. Eu nu pot sa fac asta.

    “N-ar fi o lume perfecta, dar o lume in care fiecare s-ar baza pe ratiune n-ar putea fi mai rea decat aceea in care argumentele supreme sunt extrase din vechi texte contradictorii pretins sacre.”
    Adevarul nu sta in “texte contradictorii pretins sacre” ci in viul din sufletul fiecaruia. Religia este prezentata denaturat. Textele sunt incercari de atingerea adevarului unele oneste, altele fariseice.
    Unii oameni au inteles ca ratiunea nu este totul. Ma gandesc de exemplu la indragostiti. Ce imagine jalnica iti ofera “doar ratiunea” cand te gandesti un pic! Forte oarbe, care nu au nimic de a face cu “ratiunea”. Un prezervativ, un avort, o prostituata, un homosexual ajung toate obiecte in calea altor obiecte (tu insuti fiind un obiect: omul “doar rational”).

    “Singura toleranta autentica este cea care recunoaste ca noi toti nu avem decat o singura calauza: ratiunea.”
    Eu traduc asa acest paragraf: “singurul care e destept (autentic) zice ca mine: doar desteptaciunea conteaza.”
    Mare dezamagire. Autorul are proprietatzi de laser: mono-cromatic si unidirectional. Astea nu sunt mereu calitatzi.

    Punctul meu de vedere: noi avem mai mult decat ratiunea: mai avem afecte si vointa. Si toate se implinesc prin libertatea sufletului in iubirea lui Dumnezeu.

  • 3 donjoe // Aug 2, 2005 at 5:30 pm

    Ursescu: “Unii oameni au înteles ca ratiunea nu este totul”

    Creati confuzie prin comiterea erorii “omului din paie”, i.e. respingeti o afirmatie pe care autorul nu a facut-o. Ratiunea nu “este totul”, ci este singura calauza de încredere, singura metoda viabila de a lua decizii optime. Tinând cont de ceea ce sustine autorul, (contra)exemplul pe care îl dati se arata si el a fi impropriu: îndragostitii pot suferi mult si pot cauza multa durere daca se lasa dusi numai de valuri irationale (instinctuale, afective etc.). Dar, dupa cum bine remarca Minois, atunci când orice poate fi criteriu de adevar si poate fi numit fals orice nu ne convine la un moment dat, e greu sa se mai faca asemenea distinctii.

  • 4 SorinaE // Aug 4, 2005 at 12:42 pm

    Citez din articol:

    “De fapt, ce trebuie sa crezi astazi pentru a fi crestin? Nici un teolog, niciun episcop nu o va spune clar, ceea ce permite digestia ” tuturor oamenilor binevoitori”, inclusiv a ateilor, care sunt crestini ce se ignora! … indoiala a devenit cel mai eficace agent de credinta, caci in indoiala totul este posibil; nimic nu este sigur – intrebati un teolog – nici diavolul, nici infernul, nici paradisul, nici obligatiile traditionale;”

    Afirmatia este lipsita de bun simt si vine din necunoastere. Intrebati, domnule Minois, orice crestin ortodox practicant (nu mai vorbesc de teologi ortodoxi, de orice preot, orice episcop) si o sa gasiti raspunsuri ferme, lipsite de orice indoiala.

    Nu insist si pe alte aspecte, desi doare sa afli de la un istoric ca: “Pana in prezent zeii n-au fost de mare ajutor in rezolvarea problemelor noastre.”, sau ca: “Singura toleranta autentica este cea care recunoaste ca noi toti nu avem decat o singura calauza: ratiunea”. Nu mai vorbesc de siguranta cu care afirma ca Biserica ortodoxa este “mai aroganta ca oricand”, din pacate incepe sa nu ne mai mire acest punct de vedere.

    Domnului istoric si altora de aceeasi parere care nu accepta argumente “extrase din vechi texte contradictorii pretins sacre” le urez virtual sa se calauzeasca exclusiv pe ratiune, daca doresc, dar sa pastreze asta pentru ei, in loc sa faca apologia societatii atee.

    Mesajul intregului articolul este vatamator. Afirm asta cu scuzele de rigoare, am tot respectul pentru Altermedia, stiu ca publicati diverse puncte de vedere, e frustrant insa sa gasesti asta in sectiunea Religie/Traditii, sectiune in care am fost obisnuiti sa vedem articole ziditoare, de exceptie. Parerea mea este ca ar fi fost bine sa incadrati articolul doar la “Opinii”.

    Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

  • 5 altermedia_ro // Aug 4, 2005 at 1:34 pm

    Sorina, ai dreptate dintr-un punct de vedere: incadrarea. Am si corectat, l-am lasat doar la “opinii” – dar credem ca e destul de putin important, pana la urma, in ca categorie bagam un articol sau altul.

    Te-as ruga (pe tine si pe altii) sa nu uiti ca AM nu este o publicatie religioasa, ci una mai degraba…inconoclasta, daca imi permiti jocul de cuvinte – in sensul bun si util al cuvantului.

    Minois este un exponent tipic al societatii occidentale, si inca al uneia profund secularizate ca cea franceza. Acest articol este un eseu dilematic ce reflecta cautarile chinuitoare ale unei societati ajunsa intr-un “dead end” TOCMAI datorita unor secole de mecanisism si rationalism.

    Sigur ca Minois nu poate gandi ca noi in aceasta privinta, tocmai pentru ca el apartine sus-numitei societati! De aceea, Sorina, articolul poate fi daunator DOAR pentru cei care isi insusesc necritic punctele de vedere ale autorului!

    Credem cu tarie ca unul din pacatele cele mai mari ale presei contemporane este sa isi considere cititorii o turma de prosti incapabili de distinctie intre bun si rau, valoare si non-valoare. Insa noi avem incredere deplina in inteligenta si discernamantul cititorilor nostri, si de aceea le servim si asemenea opinii fara teama de a “sminti” pe cineva, ca sa ramanem in registru religios.

    Reactia ta dovedeste ca nu ne-am inselat!

  • 6 SorinaE // Aug 4, 2005 at 3:30 pm

    AM, inteleg ce vrei sa spui. Cu totii trebuie sa trecem ceea ce citim prin propriul nostru filtru. Am reactionat poate rapid, nu stiu de ce m-am gandit atunci la un tanar de 15-16 ani (poate chiar baiatul meu), aflat la varsta la care informatia primita poate avea anumite influente. Poate a fost doar teama mea ca parinte nevrednic, caci cele aflate ar trebui sa fie (si sper sa fie) contrabalansate de educatia primita.

    Nu vreau sa subestimez pe nimeni, totusi constatarea pe care o fac privind in jur este aceea ca distinctia de care vorbiti se face greu, din pacate nu doar de catre tineri.

    Sa imi fie iertata interventia si sper ca nu am fost gresit inteleasa. Vad utilitatea AM intr-o gama variata de domenii, departe de mine sa caut doar articole religioase.

    Multumiri pentru raspuns si pentru ca ai tinut cont de parerea mea in privinta categorisirii articolului (desi nu era asa important). Nu merita sa plictisim pe nimeni cu replica aceasta a mea, asa ca nu este nevoie sa o publici.

    Doamne ajuta si numai bine!

  • 7 negel // Aug 4, 2005 at 5:01 pm

    Pentru Sorina: Sabia care sta numai in teaca rugineste. Asa si cu sabia… cuvantului. Credinta se apara ( iar cea perosnala se verifica) nu stand numai in transee ci iesind la atac. Dl.Minois a scris fara intentia de a vatama pe cineva. Nu trebui atacat dl.Minois ci ideile unei lumi secularizate de mult, si in care
    ( in Franta sec.XXI!) mai sunt bunici care se duc pe ascuns sa-si boteze nepotii. Sa nu stie parintii care sunt atei…

  • 8 donjoe // Aug 4, 2005 at 8:46 pm

    Răspândirea ateismului nu poate fi oprită, după cum trecerea de la animism la politeism sau trecerea de la politeism la monoteism n-au putut fi. Tipurile de răspunsuri care ameliorează neliniştile existenţiale umane nu rămân fixate, ci evoluează. E ceva natural, o deplângeţi inutil.

    Atunci când un creştin cu un vocabular filosofic care m-a pus la respect a admis că monoteismele vor fi lăsate în urmă, că în etapa următoare oamenii vor cere dovezi pentru tot ce li se cere să creadă mi-am confirmat că nu ateismul mă face să gândesc aşa. E realitatea. Ignorarea ei şi păstrarea speranţei într-o lume fixă nu folosesc la nimic.

  • 9 mirelastirb // Aug 7, 2005 at 4:06 am

    MINOIS ESTE UN EXPONENT TIPIC AL SOCIETATII OCCIDENTALE, SI INCA AL UNEIA PROFUND SECULARIZATE CA CEA FRANCEZA. ACEST ARTICOL ESTE UN ESEU DILEMATIC CE REFLECTA CAUTARILE CHINUITOARE ALE UNEI SOCIETATI AJUNSA INTR-UN “DEAD END” TOCMAI DATORITA UNOR SECOLE DE MECANISISM SI RATIONALISM.

    Stimate altermedia, poate fi adevarat ca societatea occidentala actuala, mai ales cand e vorba de cea europeana, se afla intr-un impas (care societate judecata la rece nu se incadreaza la aceasta categorie?), cu toate ca Franta sta mai bine decat multi altii, ma intreb insa daca suntem capabili sa trecem la nuantari: de exemplu, care societate e mai “in impas” decat cealalta; putem judeca din acest punct de vedere unde au dus secolele de mecanicism si rationalism in vest, si unde au dus secolele de misticism in est. Raspunsul cel mai transant in aceasta privinta, vine de la tinerii estului insisi, care emigreaza in vest (nu invers), adopta stilul de viata vestic (si nu invers), adera la valorile drepturilor omului vestice (si nu la autocratie si sclavie estica), etc. Cand europenii au inceput sa paraseasca defetismul apofatic, dogmele crestinismului si afirmatiile sale in materie de cunoastere a lumii, ei au evoluat de la starea deplorabila in care se aflau (adica sub bizantini si musulmani), pana acolo unde sunt astazi, adica leaderii mondiali in orice domeniu.

    SIGUR CA MINOIS NU POATE GANDI CA NOI IN ACEASTA PRIVINTA, TOCMAI PENTRU CA EL APARTINE SUS-NUMITEI SOCIETATI! DE ACEEA, SORINA, ARTICOLUL POATE FI DAUNATOR DOAR PENTRU CEI CARE ISI INSUSESC NECRITIC PUNCTELE DE VEDERE ALE AUTORULUI!

    Dupa aceata “logica” discutabila, stimate altermedia, islamistii ar fi cei mai indicati intru explicarea Coranului, nazistii cei mai potriviti in aprecierea Mein Kampf-ului si comunistii bolsevici cei mai obiectivi intru judecarea efectelor pe care le-a avut “socialismul real” intr-o buna jumatate de lume . . . aceasta conceptie negand in fapt psibilitatea obiectivitatii stiintifice si valoarea metodei stiintifice, care pot judeca din exterior in mod competent si obiectiv orice domeniu (religia inclusiv, prin stiintele (sau subdisciplinele) de istorie a religiei, filozofie a religie, sociologie a religiei si antropologie a religiei). Nu chiar toate opiniile care nu ne convin, sunt neaparat lovite de parti pris, lipsite de obiectivitate sau incompetent articulate.

  • 10 negel // Aug 8, 2005 at 3:34 pm

    Pentru Mirelastirb: Fara bizantini si musulmani, Occidentul ar fi ramas in starea deplorabila in care se afla in primul mileniu si n-ar fi (re)descoperit antichitatea greco-romana.
    Secolele de mecanicism si rationalism, in vest cat si in est, au dus la mecanicizarea si rationalizarea relatiilor dintre oameni, la robotizarea lor. Toata lumea se bate pentru a fi laeder mondial in ceva, si la ce-i foloseste omului daca-i leader in aceasta lume daca-si pierde sufletul?. Stabilimentul politico-stiintific francez al sec.XIX a depus eforturi macabre, ridicole uneori, pentru a demonstra inexistenta sufletului asa cum invata crestinismul.Membrii Societatii pentru Autopsie Mutuala au murit cu iluzia ca au reusit sa lichideze sufletul. Altii au inceput sa-l caute in alte locuri, prin societate, prin istorie, prin gene, etc. Bijbaielile stiintifice vor continua pana in ultima zi a istoriei.

    Religia, i.e. crestinismul nu se poate explica ” in mod competent” nici prin istoria religiei, nici prin sociologia religiei si nici prin atropologia istoriei. Crestinismul se poate explica competent crezand intr-un Adevar si traducand
    caeasta credinta intr-un comportament. Exista multi oameni de stiinta care stiu multa teologie, si chiar cred, dar aceasta credinta lipsita de fapte, de practica tine de domeniul demonicului pentru ca ” si dracii cred si se cutremura”. Faptele credintei reduse la intratul in biserica la nunta, la botez, la inmormantare, si eventual plimbarea pana la usa bisericii pentru a lua lumanarea ( nu lumina Invierii) sunt un simulacru de practica. Si fara experiment nu exista stiinta. Din aceasta nestiinta se naste ideea falsa cum ca
    tinerii estici emigreaza in vest pentru a scapa de ” autocratia si sclavia estica”, ” defetismul apofatic”, ” misticismul estic”. Sa fim seriosi. Stati de vorba cu tinerii nostri care emigreaza in vest si veti afla cu totul altceva.

  • 11 berceanu // Aug 9, 2005 at 12:25 am

    Intotdeauna am observat la aparatorii religiei crestine o atitudine ‘utilitarista’: credem in Dumnezeu pentru ca ‘nu este bine sa furi’. Credem in ‘viata de dupa moarte’ pentru ca ne e frica sa acceptam faptul ca suntem muritori. Credem in religie pentru ca exista necesitati psihologice in aceasta directie (necesitatea de a gasi un sens al existentei). Iar argumentul suprem a fost dat, paremi-se de Tertullian: cred pentru ca este absurd.
    Pe de alta parte, criticii rationalisti ai religiei crestine folosesc argumente istorice si logice care neaga povestile din Biblie… (si nici nu e greu de negat: s-au dat si se pot da mii de astfel de exemple). Toti crestinii cu care am discutat sunt complet impermeabili insa la astfel de argumente… poti sa-i pui Biblia in fata si sa-i arati texte care se bat cap in cap ca tot nu vei realiza nimic – el o tine buna pe-a lui! Un critic mai aparte a fost Nietzsche care a criticat crestinismul prin ratiuni morale si psihologice… combatand ceea ce el numea ‘morala omului de turma’… din pacate a fost gresit inteles si interpretat adeseori.
    E drept ca o critica a crestinismului strict logico-istorica este insuficienta… Ea distruge temelia ‘istorica’ a crestinismului (povestile din Biblie; viata lui Iisus etc.) dar nu afecteaza temelia psihologica a sa: nevoia oamenilor de a gasi un ‘sens al vietii’… Istoria a aratat ca de cele mai multe ori, o religie a fost inlocuita – in randul maselor – doar de o alta religie. Pt. cei mai multi oameni, religia este un ghid suficient de bun pt. a avea un cod de moravuri si un ‘sens al vietii’; pentru mai putini insa, cei care vor sa ‘gandeasca liber’ religia este doar un lant intre lanturi… o prejudecata copilareasca peste care trebuie sa treci daca vrei sa intelegi (putin mai mult) lumea in care traiesti. Eu am depasit faza asta la 12 ani, cand din crestin am devenit ateu. As putea sa aduc multe argumente filosofice impotriva crestinismului dar nu e momentul sa o fac aici.
    O societate atee? Mi se pare o notiune absurda, din motivele exprimate in frazele anterioare. Societatea comunista a fost atee? Nu: comunistii aveau religia lor marxist-leninista cu ‘preotii’ ei cu ‘ritualurile’ ei etc. Acelasi lucru despre societatea ‘consumista’: la fel are o religie (banul, sau cum spune americanu’ pe dolar: ‘In God we trust’), ritualurile ei: privitul la tv si shoppingul etc. Poate vi se pare deplasata comparatia, dar sper ca puteti citi si printre randuri si gasi legaturi mai bune… Ateii, sau mai bine spus… liber cugetatorii… au reprezentat intotdeauna si vor reprezenta o minoritate… nu vreau sa o fac pe desteptu’ si sa jignesc oamenii, dar cei mai multi dintre ei prefera sa-si traiasca viata fara sa-si puna prea multe probleme fata de lumea in care traiesc… Pentru ei, ‘religia’ este opiu: fie ca e vorba de crestinism, comunism, consumism, manele, televizor, fotbal etc. Sa nu credeti cumva ca neg faptul ca exista crestini care isi pun probleme filosofice… fireste prin prisma credintei lor; dealtfel, fiecare ‘crestin’ pe care il cunosc are un mod absolut propriu de a vedea si de a interpreta aceasta religie… crestinismul este o realitate extrem de variata (cu mii de variante); imposibil de cercetat drept ceva unitar… dar asta e deja o alta discutie.
    In concluzie: articolul este foarte bun si contine multe idei interesante, chiar daca sunt neplacute pentru unii sau altii… astept replici!

  • 12 negel // Aug 9, 2005 at 2:12 pm

    Pentru Berceanu: Adevarat. Crestinismul este utilitarist, pragmatic atunci cand este vorba de a salva ceea ce este vesnic in noi ( nadajduim si nemuritor, deoarece exista si o moarte vesnica, constienta, dureroasa, chinuitoare) adica sufletul. Raspunsul l-a dat nu Tertullian ci un om aflat intr-o situatie limita.
    Um om aduce la Iisus Hristos pe fiul sau bolnav de epilepsie si spune: ” Doamne, de poti ceva, ajuta-ne noua, fiindu-Ti mila de noi!”
    Hristos i-a raspuns: ” De poti crede, toate sunt cu putinta celui credincios.” Cu gandul la boala copilului, tatal a strigat cu lacrimi in ochi:”Cred , Doamne! Ajuta necredintei mele!”
    ( Marcu 9,22-29) Si credinta este un dar care nu se obtine oricum ci cu multa straduinta.

    Cat despre Biblie, trebuie spus ca cine intra in ea cu credinta, iese teafar si nevatamat. Cine intra cu necredinta, cu spirit de carcotas, risca sa se ratacesca si chiar sa piara.

Leave a Comment

Spam Protection by WP-SpamFree