Ernst Zundel si-a dedicat intreaga viata studierii obiective a acuzatiei de genocid, lansata impotriva Germaniei dupa cel de-al doilea razboi mondial. O asemenea intreprindere nu putea decat sa starneasca spiritele impotriva lui, stiut fiind ca „industria holocaustului” a adus miliarde de dolari unor anumite cercuri interesate in promovarea acestuia. Necazurile pe plan social si profesional nu au intarziat sa apara pentru Zundel, insa ele n-au facut decat sa-l motiveze si mai mult in activitatea sa: analize, studii, comentarii, dezvaluiri senzationale.

In esenta, ce a facut Zundel de este atat de periculos? A abordat subiectul crimelor comise de germani, a discutat, a analizat, a studiat „camerele de gazare” din lagarele de concentrare, a scris si a publicat. Zundel si cercurile revizioniste afirma ca dimensiunile date holocaustului sunt mult exagerate. Asemenea afirmatii nu sunt, insa, ale unor neonazisti rasi in cap, care sparg vitrine si se incaiera cu politia. Revizionistii prezinta dovezi si informatii si tocmai din acest motiv Zundel si cercul sau de prieteni au starnit atata valva si opozitie.

Se pare ca trista gluma pe care o sopteam pe timpul lui Ceausescu e cat se poate de adevarata si in regimurile “democratice”, in care libertatea de exprimare ar fi garantata: “Daca vorbesti, sa nu scrii. Daca scrii, sa nu semnezi. Daca semnezi… sa nu te miri.”

Iata ca libertatea cuvantului nu e ce pare a fi nici in regimurile democratice. Invatam democratia din mers si aflam ca sunt, totusi, unele lucruri despre care nu ai voie sa discuti. Unul dintre aceste lucruri este holocaustul. Insusi presedintele Iliescu a starnit agitatie in cercurile evreiesti cand a afirmat, senin, ca in holocaustul provocat de germani nu au murit numai evrei, ci si membri ai altor comunitati. O afirmatie de bun simt si natural adevarata. Pentru aceasta afirmatie, ziarele din Israel il acuzau a doua zi de fascism si recomandau izolarea lui asemenea austriacului Jorg Haider.

In timp, asemenea reactii si contrareactii nu fac decat sa atraga si mai mult curiozitatea unora. In aceasta situatie s-au gasit istorici de marca, precum dr. Robert Faurisson, fost profesor la Universitatea din Sorbona, ori tehnicieni si experti recunoscuti – ca inginerul Fred Leuchter, specialist in constructia camerelor de executie prin gazare in S.U.A. Ambii specialisti pomeniti sunt prieteni apropiati ai dlui Zundel, impreuna cu care au realizat mai multe studii pe tema lagarelor de concentrare naziste. Si ei intampina probleme aproape la fel de serioase ca si Zundel.

Pentru romanul iesit dupa cincizeci de ani din comunism, informatiile prezentate de comunisti dar si de Aliatii invingatori in cel de-al doilea razboi mondial, referitoare la atrocitatile nazistilor, sunt de necontestat. Marturii, fotografii, filme (artistice) - toate probeaza atrocitatile comise de nazisti impotriva altor popoare si indeosebi impotriva evreilor. Crimele comise de regimurile comuniste, care le depasesc cu mult pe cele ale nazistilor, sunt insa rar discutate in special in tari cu un trecut comunist.

Subiectul e fierbinte si tabu in acelasi timp. Nu vom intalni asemenea dezbateri nici la televizor si nici in ziare. In multe tari democratice exista legi care interzic chestionarea variantei oficiale a holocaustului. In Romania, cei care vor dori sa comenteze asupra subiectului trebuie sa stie ca exista Ordonanta de Urgenta 31 din 2002, care interzice printre altele negarea holocaustului si promovarea ideologiilor extremiste - fascism, nazism si variantele. Nu se specifica insa limitele definirii acestor notiuni; oricine va parea ca reduce dimensiunile crimelor comise de germani va fi usor acuzat de fascism si se va trezi cu un dosar penal.

Acesta este si cazul profesorului brasovean Grigore Oprita, al caruia proces s-a reluat astazi in faza de apel. Vom reveni cu amanunte…

Bogdan Mateciuc
Bogdan Stanciu