Nicusor Gliga

SUFLETELE COPIILOR pot fi mutilate in fel si-n chip: exploatandu-i economic de la varste fragede, punadu-le in mana arme adevarate la varsta jocului, facandu-i delatori, educandu-i in dispretul fata de ceilalti etc.etc.

Am privit si reprivit fotografiile copiilor israelieni care, veseli ca la o sarbatoare de Purim, sub privirile ingaduitoare si incurajatoare ale soldatilor, scriu mesaje pe obuzele care urmeaza sa cada peste alti copii si partintii acestora din Liban.

Atitudinea copiilor israelieni nu este circumstantiala, episodica. Si copiii si soldatii, in constiinta comuna, se intalnesc pe acelasi taram al copilariei si nu fac decat sa puna in practica, fiecare in felul lor, ceea ce-au invatat generatie de generatie. Unde? Sa deschidem Biblia, aceasta minunata carte divino-umana, si sa facem o scurta incursiune in istorie prin Cartea Esterei.

Deoarece Vasti, favorita (imparateasa) imparatului Artaxerxes (Ahasveros; 486-465 i.d.H) incalca regulile curtii imperiale, este repudiata. Estera, nepoata lui Mardoheu, din tribul lui Beniamin, ajunge favorita (imparateasa) lui Artaxerxes.

Cu asemenea ruda la imparatie, Mardoheu se obrazniceste nesocotind protocolul in fata lui Haman (Aman), cancelarul imparatului, atragandu-si mania acestuia. Afland ca este si evreu, Haman ii spune imparatului: ″In toate tinuturile imparatiei tale este risipit un popor deosebit, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor si nu tine legile imparatului. Nu este in folosul imparatului sa-l lase linistit.” Haman obtine mana libera “sa distruga poporul lui Mardoheu, pe toti iudeii care se aflau in toata imparatia lui Ahasveros.”

La flarea vestii “Mardoheu (…) si-a sfasiat hainele, s-a imbracat cu sac si s-a presarat cu cenusa” si “a fost mare jale printre iudei, posteau, plangeau si se vaitau si multi se culcau in sac si cenusa.”

Observatia 1: Poporul ales, chiar in exil, pastreaza legea lui Moise (″are legi deosebite de ale tuturor popoarelor″) si la anaghie (din nesabuinta unuia de-al lor), ca altadata locuitorii cetatii Ninive, face penitenta si se roaga (″posteau, plangeau si se vaitau si multi se culcau in sac si in cenusa″). De aceea Dumnezeu va aranja astfel circumstantele ca poporul sa nu piara.

Cum era si normal, energica si procedand la fel ca si ceilalti (″si eu voi posti odata cu slujnicele mele″) Estera intervine la imparat, care-si aduce aminte ca Mardoheu (prin Estera) il prevenise asupra unui complot, si situatia se schimba radical. Haman este spanzurat si Mardoheu ii ia locul. Mardoheu, cancelar, primeste sigiliul imparatului si indicatia acestuia: ″Scrieti dar in folosul iudeilor cum va va placea, in numele imparatului si pecetluiti cu inelul imparatului.″ Mardoheu trimite scrisori iudeilor, satrapilor, guvernantilor si mai marilor tinuturilor. ″Prin aceste scrisori imparatul dadea voie iudeilor, in orice cetate ar fi fost, sa se adune si sa-si apere viata, sa nimiceasca, sa omoare si sa faca sa piara impreuna cu pruncii si femeile lor pe toti aceia din fiecare popor si din fiecare tinut care i-ar ataca…″ In fata acestor dispozitii imperiale ″nimeni n-a putut sa le stea impotriva, caci frica de ei venise peste toate popoarele. Si toti mai-marii tinuturilor, satrapii, guvernatorii si slujbasii imparatului au ajutat pe iudei, caci frica de Mardoheu venise peste ei.″ Masura luata de Mardoheu a avut un efect disuasiv: nimeni n-a mai atacat pe iudei.

Observatia 2: Dumnezeu a vazut pocainta (smerirea) si a auzit rugaciunilor iudeilor si a aranjat astfel circumstantele incat acestia sa nu piara, si nu au pierit.

Dar daca Dumnezeu a fost atat de bun, adica a intins un deget, este oare un pacat sa iei toata mana, adica sa ataci preventiv? Asa ca ″iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toti vrajmasii lor, i-au omorat si i-au distrus, si au facut ce au vrut cu cei ce-i urau.″ Adica a avut loc un macel inutil. Si aceasta zi (Purim) a devenit ″zi de bucurie, de ospat si de sarbatoare in care isi trimit daruri de mancare unii altora.″

Observatia 3: Dascalii evreilor sustin ca evreu devii prin nastere si prin educatie. Sarbatorile sunt un bun prilej pentru educatie (poate cel mai bun). La sarbatoarea Purim, in euforia generala punctata de ovatiile copiilor, se citeste de fiecare data cartea (sulul) Esterei. N-ar fi mai educative cartile lui Isaia si Ieremia?

Cartea Esterei se termina astfel: ″Mardoheu era al doilea dupa imparatul Ahasveros. El era mare intre iudei si iubit de multimea fratilor sai, cautand binele poporului sau si vorbind de pace intregii lui semintii.″

Observatia 4: In pozitia in care se afla, Mardoheu ar fi trebuit sa caute binele si sa vorbeasca de pace tututor popoarelor imperiului. O va face peste cateva secole Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului (dupa trup din semintia lui Iuda) pentru toate popoarele de pamant. Poate de aceea talmudistii l-au condamnat pe Iisus Hristos “sa fiarba-n excremente pana la sfarsitul veacurilor.”

Concluzie: Citita cu atentie, nu numai in litera ci si in duhul ei, vom descoperi in Cartea Esterei si lumina si intunericul, si binele si raul, si viata si moartea. Talmudistii si dascalii evrei au ales intuneriul, raul si moartea din care au construit un principiu de educatie. Este un mod de ghettoizare a sufletului in autosuficienta poporului ales (notiune rastalmacita, si de evrei si de cei carora le vine sa puna mana pe pistol cand aud de poporul ales), in afara ghettoului ramanand cei demni de dispret.

* Purim – sarbatoare evreiasca in luna martie (adar) cu data variabila. Probabil ca in anul in care Clara Zetkin a propus ziua internationala a femeii Purimul cadea in ziua de 8 martie!