Câinii şi lupii
de B.P.Haşdeu

Un câne plin de fală,
Numit Buffon,
Celebru liberton,
Ştiind istoria ce-i zice naturală
Făcuse o-ntrunire de cânime,

Dulăi, prepelicari, zăvozi,
Mai toţi nerozi,
Şi le grăi din înălţime
„Câni
Citadini!
Voi să vă dau un sfat
Ca om de stat.

Să ştergem urmele de barbarie,
De care mi-e ruşine mie
Căci sum civilizat.
Netoleranţa ruginită,
Moştenită
Din timpii primitivi
Vă face exclusivi
Uitând că lumea-i azi cosmopolită

În secolul acesta liberal
Nu trebuie şi nu se poate
A nu primi pe lupi la drepturile toate,
Căci după codul natural
Numit zoologie
Se ştie
C-aceşti jupâni
Şi ei sunt tot un fel de câni,
Cu noi d-o singură tulpină:
Familia canină,
Având strămoş pe mopsul ce-a scăpat
În zile de potop
Făcând un hop
În Ararat!”

Senzaţiune mare
În lătrătoarea adunare!
Căţeii mai ales
Din spirit de progres
Se distingeau prin gălăgie,
Chemând pe lup la hora de frăţie.
Un câine ciobănesc atunci a zis
„Frumoase-n teorie
Şi-n vis,
Dar vă poftesc la stâni,
Ca să vedeţi voi armonie
De lupi şi câni!”

Diana Iane

Istoria o scriu invingatorii spune o zicala binecunoscuta. Dar invingatorii fac mai mult decat sa scrie: invingatorii rescriu memoria colectiva a unui popor. Un popor care nu-si cunoaste istoria este condamnat la disparitie. De altfel, acest tratament il primesc acum romanii. Dupa 1989 nu a invins poporul roman, asa cum ar fi meritat, ci grupurile de interese care viseaza o Europa fara Romania.

Privind in urma, lectia istoriei ne invata ca actualmente Romania este o neocolonie, in care romanii, mana de lucru ieftina, sunt sclavi in propria tara. Toata aceasta spuza care ni se coace s-a umflat zilele acestea cu nou ferment: Raportul Tismaneanu sau товоричи Volodia, cum vreti sa-i spuneti. Fiind pus sa se inspire din scenariul plin de succes dupa care se joaca piesa de succes mondial “Holocaustul”, Tovarasul Tismaneanu se gandeste ca poate sa spele creierul tinerilor romani. Dumnealui estimeaza ca, daca “a mers” cu o generatie erodata nervos, nici generatia mai tanara nu trebuie sa scape.

Iorga se rasuceste in mormant

Orice analiza istorica presupune impartialitate si neutralitate. Aratand cu degetul sistemul comunist si educatia comunista, Tismaneanu uita ca aplica acelasi model ca si comunismul. Sau ne crede prea tari de cap si nu stie ca, dupa ce te-ai fript cu ciorba, sufli si in iaurt. Raportul sau foloseste aceleasi tehnici pe care istoricii din era comunista, in perioada in care Armata Rosie statea cu bocancul pe capul romanului, le aplicau pentru consolidarea regimului. Schema se poate descifra usor:comunismul condamna nazismul, comunismul condamna Miscarea Legionara, istoricii “neocolonismului” de dupa 1989 condamna comunismul etc… aceasi piesa, alti scribi platiti.

Dezlegarea schemei “H”

Domnul Tismaneanu, face in raportul sau cateva recomandari (raoportul era gata dinainte infiintarea comisiei Tismnaneanu sub stindardul Basescu, n.a.) in care ne demonstreaza ca stie exact cum se face o “ciorba” cu toate ingredientele dezinformarii, amestecand adevarul cu inventiile, si prevalandu-se de factorul emotional cu actiune directa asupra adevaratelor victime ale Comunismului. Pornind de la afacerea Holocaustului si de la recomandarile raportului Tismaneanu voi prezenta in continuare cateva similitudini care vor dejuca aceasta farsa.

1. Nici o zi fara gheseft

Pntru ca am pornit de la modelul Holocaust, sa ne amintim ca, dupa lansarea brandului Holocaust, acesta a inceput sa fie transformat intr-o afacere si un instrument de teroare pentru contestatari. Subit au aparut zeci de revendicari ale unor cetateni israelieni asupra fabricilor, a imobilelor si a pamantului din care acestia pretindeau ca au plecat. Mortii cu cetatenie israeliana
si nepotii si stranepotii unor cetateni ai statului Israel care nu au existat pe aceasta planeta au cerut despagubiri uriase de la statele europene. Nici planul prezentat de Tismaneanu nu este lipsit de un substrat economic. Iata ce ne propune distinsul tovaras:

>.

2. Comunismul interzicea insemnele naziste

Tismaneanu propune: “interzicerea drept forme de negationism, pedepsibile prin lege, a tentativelor de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunisti. Extremismul de stanga trebuie respins cu aceeasi hotarare precum cel de dreapta. A nega crimele comunisului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabila evocarea apologetica a crimelor contra umanitatii comise de regimul Antonescu, consideram ca este de neacceptat proliferarea de busturi si alte forme comemorative in raport cu activistii comunisti. Interzicerea afisarii in public a simbolurilor si insemnelor comuniste (steaua rosie, drapelul rosu cu secera si ciocanul, stema RPR, repectiv RSR) cu exceptia contextului educativ antitotalitar.

Interzicerea difuzarii materialelor de propaganda comunista (afise, pliante, carti, filme, cantece) cu exceptia contextului educativ antitotalitar. Eliminarea tuturor numelor de fosti comunisti (in masura in care mai exista) pentru nume publice (strazi, localitati, institutii etc)”.

Cat de mult contrasteaza acestea cu urmatoare fraza, din acelasi celebru document facut exact dupa exemplul modelului comunist al manualelor de istorie. “O Romanie democratica este una in care accesul la istorie, deci la arhive, este liber si neingradit”. Cand stapanii lui Tismaneanu vor informatii, atunci e clar ca trebuie chemata in ajutor “libertatea”. Altfel, cine are cutitul taie painea si ne arata usa inchisorii ca in cazul negarii Holocaustului. Unde e libertatea?

3. Pentru cei care cartesc

Tismaneanu si-a facut temele. “Creatorii” Comunismului si ai Holocaustului sunt in pana de modele si termeni sau doresc o uniformizare a gandirii la nivel global. Iata deci ca termenul “negationism” trebuia sa apara si in piesa “Condamnarea comunsimului”. Pentru a rsepecta structura aceluiasi model, iata ce ne propune “prietinul” nostru: interzicerea drept forme de negationism, pedepsibile prin lege, a tentativelor de apologie a regimului comunist. Aceasta masura aminteste de faptul ca in multe state negarea Holocaustului a devenit un delict penal.

4. Norma la fabricat de dovezi. Plateste romanul

De la studiul Holocaustului se va trece cu aplomb la studiul ororilor comunismului. Imi amintesc cum manualele de istorie imediat dupa instaurarea comunismului (perioada total diferita de cea care a urmat retragerii Armatei Rosii de ocupatie) au falsificat istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial, inclusiv rolul jucat de Antonescu intr-un moment in care Romania risca sa dispara de pe harta lumii. Acum tovarasul Tismaneanu, care oricat ar condamna comunismul este un adevarat Kominternist, vrea sa rescrie istoria. El propune in plan didactic “un manual despre regimul comunist in care subiectul represiunii sa ocupe un loc important care sa fie predat in invatamantul mediu”.

Mai mult, in opinia lui, este nevoie de revizuirea manualelor scolare si introducerea in programele de invatamant a unui curs obligatoriu de studiere a represiunii comuniste.

De asemenea, autorul vrea si el o paine gratis din banii si sudoarea romanului si, de aceea, solicita formarea unui grup restrans de cercetatori, sub egida Presedintiei, care sa elaboreze in circa un an o Enciclopedie a comunismului romanesc.

Acelasi grup va lucra pentru sintetizarea Raportului final sub forma unui manual scolar. De ce domnule “restrans”, ne intoarcem la Inchizitie si la Giordano Bruno?

5. Un mic detaliu – “Tradatorii de tara”

Raportul comisiei Tismaneanu recomanda ca Ion Mihai Pacepa, fost numarul doi din Directia de Informatii Exterene (DIE) si Constantin Rauta (pe numele real Oigenstein), fost inginer al aceleiasi structuri, sa fie iertati de pedeapsa cu moartea. Citez din raport: “Anularea condamnarilor la moarte de tipul celor aplicate asa-zisilor tradatori de tara, care nu au tradat de fapt Romania, ci criminalitatea comunismului. De exemplu: Constantin Rauta – 1973, Ion Mihai Pacepa – 1977, Mircea Raceanu – 1989″.

Dar nu e numai asta. Iarasi o sa ne trezim la Bucuresti cu oamenii care revendica despagubiri in valoare de milioane de dolari de la statul roman, adica de la noi, in numele celor mai sus mentionati. In cazul Pacepa, pretentiile au fost deja emise. Oricat ar incerca sa ne convinga Tismaneanu ca distinsii tradatori nu au tradat tara ci comunismul, argumentele sale sunt “machiate” mult prea strident. Pacepa a tradat pentru bani si urmarile asupra sigurantei nationale se resimt si astazi. Dar sa-i dam “tarului” ce-i al “tarului”. Tismaneanu nu gresete cand spune ca datele pe care le-a furnizat Pacepa americanilor au contribuit la caderea Comunismului. Asta nu inseamna ca trebui sa-i multumim lui Pacepa.

Scurta analiza referitoare la existenta unei scheme comune in cazul Holocaustului si in cazul raportului Tismaneanu pe care am prezentat-o nu epuizeaza argumentele in acest sens. Lista poate continua si nu a fost decat un semnal de alarma. La randul sau, Volodia nici nu-si ascunde muza sa pe nume Holocaust. Reiese clar din textul documentului: “Din nefericire, guvernul Antonescu a asociat politica de eliberare a teritoriilor romanesti cu o solidaritate neconditionata cu Germania hitlerista si a pus in practica masuri de exterminare a unor largi straturi de populatie civila, pe baza ideologiei rasiste, asa cum reiese din Raportul Final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania. Meritul luptei impotriva comunismului a fost anulat de alianta fatala cu Germania lui Hitler, a carei ideologie – nazismul – a fost la fel de nefasta precum ideologia comunista a Uniunii Sovietice conduse de Stalin”. Comisia pentru Studierea ‘Holocaustului este deja o “autioritate” incat poate fi folosita ca sursa de referinta, in opinia lui Tismaneanu.

Invatatura de prin vremile uitate

Memoria colectiva nu este asa cum s-ar crede doar un concept, ci o forma energetica imperceptibila, dar cu reverberatii asupra evolutiei prezentului. Mintile luminate vor reusi, probabil, sa puna in practica un receptor cu care sa redea in imagini si sunete, ca la cinema, adevaratul trecut.

Notele de subsol ale istoriei

Pretenţiile evreieşti în România Mare
În 1919, după Marea Unire, guvernul român semnează cu Puterile aliate “Tratatul asupra minorităţilor”.

În condiţile sărăcirii populaţiei româneşti, în mare parte rurală, puţini români îşi permiteau să facă studii superioare. Evreii erau nişte străini şi foarte puţini cunoşteau limba română. În acest context se dezvolta mişcarea studenţească condusă de profesorul A. C. Cuza care în 1923 fondează Liga Apararii National-Crestine (LANC), formatiune virulent anti-evreiasca. Din aceasta va lua fiinţă Mişcarea Legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu.

Românii primesc o nouă lovitură prin ratificarea celebrului art.7 devenit în Constituţia din 1923 art.133. Prin acest articol se acorda cetăţenie română şi drepturile aferente tuturor evreilor, chiar şi celor sosiţi după 1919. Codreanu împreună cu studenţii organizează acţiuni de protest, în urma cărora este arestat. La 21 ianuarie 1938, guvernul prezidat de Octavian Goga reduce cu aproximativ 30% procentul evreilor cu cetăţenie română, întrucât mulţi nu puteau face dovada actelor, fiind emigraţi în România Mare între 1918-1924.

Constituţia din 1923 va fi abrogată prin instalarea dictaturii lui Carol al II-lea care emite Constituţia din 1938. La 8 august 1940, la propunerea guvernului prezidat de Ion Gigurtu, regele Carol al II lea semneaza “Decretul lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din România. Textul stabileste “distincţia politică şi juridică între românii de sânge şi cetăţenii români”. Constituţia din 1923 va fi reinstaurată în 1944. Continuarea este bine-cunoscută: aproximativ 20% din liderii comunişti au fost evrei.

Întreaga dezbatere a culturii româneşti a ceea ce s-a numit „chestiunea evreiască” nu s-a făcut împotriva religiei mozaice şi a iudaismului, ci împotriva „acordării de cetăţenie şi drepturi civile şi politice”. Nu se poate vorbi la români de intoleranţă religioasă. Între „chestiunea evreiască” şi antisemitism nu se poate pune semnul egal. Emanciparea politică a evreilor, trecerea lor de la „sclavi ai regilor” la cetăţeni s-a făcut cu deturnarea întregii Europe de la cursul normal de evoluţie istorică, de la Revoliuţia franceză şi culminând cu cele două războaie mondiale. În cea ce ne priveşte, intenţia a fost clară: crearea unui stat în stat al evreilor pe teritoriul Moldovei (inclusiv Basarabia) după modelul organizării de la 1564 din Polonia. Martirii care au împiedicat aceasta au fost mulţi, de la Mihai Eminescu până la Codreanu şi Antonescu.

Astăzi, asistăm la transformarea „chestiunii evreieşti” în „problema holocaustului”. Însă scopul urmărit, ca întotdeauna, nu este cel declarat. În sptele revendicărilor evreieşti se ascund întotdeauna interese materiale.

„Democraţia de la război încoace, a izbutit să zădărnicească orice încercare de redeşteptare naţională. Prin piloţii orbi de la cârma ţării, democraţia ne-a adus astăzi acolo unde suntem. Democraţia a zdrobit definitiv instinctul statal al cârmuitorilor noştri. Că s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor, puţin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat”. (M. Eliade 1937).