Luchian Deaconu, Nancy

SIMBATA, 22 IULIE 2006, am descoperit in standul de carte al unui Mall din Strasburg, intr-o carte editata recent, o apreciere care diferea total de opinia exprimata de articolul publicat in aceeasi zi de ziarul “Ziua” la rubrica “Dosare ultrasecrete”, referitor la evolutia Romaniei dupa 1989. “Atlasul istoric al lumii. Din 1944 pina in zilele noastre”, tiparit in tiraj de masa, in conditii grafice de exceptie, pentru buzunarul si pe intelesul tuturor, bifeaza, la pag.25, in dreptul hartii “Romania 1989-2005″ cinci bile, patru negre si doar una alba: 1) revolutie violenta; 2) tensiuni interetnice 1989-1994; 3) minoritate ungara (doar???); 4) insurectie, tensiuni; 5) democratizare.

Bomba jurnalistica detonata de ziarul “dimbovitean” la rubrica “Dosare ultrasecrete”, era articolul: “Autonomia “Tinutului seuiesc” - radiografia unei intoxicari”. Aceeasi Marie, dar cu palarii diferite: una “europeana” (maghiara), alta “dimboviteana”!

Trist, dar adevarat, ceea ce stia toata Europa de 17 ani, este “descoperit” si tratat de “Ziua” ca fiind scenariul “ultrasecret” al unei evolutii a Romaniei manipulata de afara. Unde a fost “Ziua”, celelalte ziare “romanesti” din ‘89 pina-n 2006 ? Abia acum au aflat ele de sloganul “Teritoriilor recuperabile”, despre actiunile prin care unele guverne maghiare au bombardat opinia publica internationala cu ideea ca “problema minoritatilor (maghiare in special) constituie o problema de politica de securitate a Europei centrale”, ca minoritatea maghiara din Romania este persecutata?

Profesorul Raul Sorban a dus in toti acesti ani o sustinuta campanie de demascare a dezinformarii opiniei publice mondiale de catre “propaganda revizionista ungara care, cu o ostentatie insolenta, raspindeste cu risipa, in milioane de exemplare si diverse forme, neadevarul despre “bestialitatea primitiva a romanilor” si “furia lor antiiudaica”, ca “romanii sunt si in prezent antisemiti”. El ne-a avertizat ca “propaganda antiromaneasca a Ungariei de ieri si de azi este constienta ca faima proasta poate fi organizata si, o data instaurata, e trainica.”

Ce a facut presa in toti acesti ani ? Dincolo de stufoasa informatie, inconsistenta si superficiala despre fastul “Sedintei comune a guvernelor roman si maghiar”, despre sumele cheltuite inutil pentru acesta “mostra” a “reconcilierii”, presa n-a suflat un cuvint despre bombardamentul mediatic si diplomatic, despre semnificatia reala, periculoasa a “Sedintei”: aceea de subordonare deschisa, declarata, de abandonare a demnitatii si intereselor nationale sub presiunea Budapestei, in: “Mostenirea Gojdu”, “Statutul minoritatilor”, “autonomia pe criterii etnice”, “restituirea bunurilor catre cultele religioase maghiare”, monumentul maghiar de la Arad, etc.

Actiunile etnice destabilizatoare orchestrate din exterior, campania diplomatica si de imagine denigratoare din mass media internationala si la organismele europene, dirijata de unii din reprezentantii Tarii, de “romanul” Frundo si de Severin, “pretinul” lui Victor Orban, artizanul neorevizionismului maghiar, ar fi trebuit combatute de toata presa romaneasca , acum, cind se implinesc 90 de ani de la sacrificiul celor peste 300.000 de eroi care au udat cu singele lor pamintul scump al patriei, ele fiind cea mai mare ofense ce putea fi adusa poporului roman.

Ca simplu cetatean iti vine de multe ori sa te intrebi daca mai exista presa nationala? Pentru cine se tiparesc ziarele, daca ele se rezuma doar la reclama, la spectaculos, la senzational, la superficial, la artificial ? In temeiul a ce, concret si palpabil, pretinde presa ca este primul si cel mai fidel paznic al intereselor nationale, al democratiei, al legii, al drepturilor tuturor cetatenilor Romaniei? Cum adica: Doar guvernele si parlamentarii de dreapta din Ungaria, presa, radioul si televiziunea de aceeasi sorginte, cinta de 90 de ani, cu trimbite si surle, “Sindromul Trianonului”, il imbraca in “straie” noi, “europene”: “teritorii recuperabile”, “autonomii pe baze etnice”, “granitele statului nu se suprapun cu cele ale natiunii”, “problema minoritatilor maghiare o problema de politica de securitate a Europei centrale”, “discriminarea minoritatilor maghiare din fostele provincii istorice”, “Tara din interior” pentru “diaspora interna”, si, dintre cei vizati de aceasta campanie, sirbi, slovaci, romani, ultimii afla de pericolul ce-i paste din presa abia in 2006? A prezentat vreodata, vreun oficial al Presedentiei Romaniei, Parlamentului sau Guvernului de la Bucuresti, Comunitatii Europene “contenciosul” romanesc al suferintelor si jertfelor platite pentru independenta si unitate de poporul nostru pina si dupa 1918 ?

Sau romanii nu au nici macar dreptul sau curajul sa aminteasca de trecutul lor? Este necesar ca istoria sa-si deschida portile, spune Raoul Sorban, “pentru a pune in evidenta faptul ca trecutul este un prezent virtual, in care toate evenimentele isi au ecourile lor si conlucreaza pentru a conferi raspundere si sens timpului in mers si extensiune”. “Dominarea timpului, continua Profesorul, se face din interiorul sau, respingind principiul arbitrariului “.

Cu ce drept condamna diplomatia de la Bucuresti poporul roman la statutul de “paria al Europei”, intreaba cu indeptatire ziarul “Clipa”, editat de un grup de romani din SUA ? Mai exista vreun segment al societatii romanesti din care sa nu fi disparut normalitatea? SRI-ul spune ca “gripa aviara”, nu “Sindromul Trianon” este o amenintare pentru siguranta nationala! Presa de toate nuantele, canalele de televiziune, radioul, abunda in reclame si stiri despre nuntile miliardarilor imbogatiti prin mijloace ilegale, despre voiajul cu avionul al cutarui “el-tovars” care a primit prin “redistribuire” actiuni la Petrom, pentru a-si cumpara lenjerie intima, dar nici un ziar nu sufla o vorba, timp de 17 ani, despre actiunile de manipulare si intoxicare sistematica a opiniei publice romanesti si internationale orchestrate de diplomatia guvernelor ungare de dreapta, nu-i trezeste din apatie pe presedintii Iliescu, Constantinescu, Basescu si guvernele lor care au reactionat infantil, haotic, bezmetic, neprofesionist la manipularile si intoxicarile etnice venite din exterior.

Periculoase malformatii mai poate genera “originala democratie” dimboviteana, servila, infantila, nedemna, vinduta! Guvernul de la Budapesta nu retrocedeaza bunurile imobile catre bisericile proprii, pentru motivul ca acele bunuri nu le-au apartinut niciodata, ele fiind doar in administrare, dar Parlamentul de la Bucuresti emite o lege prin care ii improprietareste pe urmasii celor cei ce-i deposedasera abuziv pe crestinii ortodocsi romani din Transilvania. Am intrebat si intrebam, cui ii foloseste lipsa ripostei oficiale romanesti in acest dialog in care se aude doar vocea cercurilor revizioniste de la Budapesta, care manipuleaza, deinformeaza si intoxica opinia publica internationala? Cui serveste escaladarea pina la paroxism a problematicii minoritatilor de catre maghiari? Budapesta cere sa i se cedeze “Mostenirea Gojdu”, pe care a confiscat-o si o foloseste ilegal de aproape 90 de ani, bunuri in valoare de cca trei miliarde euro care au fost lasate crestinilor ortodocsi romani din Transilvania, Banat si Ungaria, iar Guvernul Tariceanu, in loc sa se adreseze Instantelor internationale pentru a obliga Budapesta sa respecte o hotarire internationala, adopta o Hotarire nelegala, antiromaneasca, anticrestineasca, deposedindu-si proprii cetateni de valorile care le apartineau de drept. Hotarirea de Guvern nu e doar nelegala, neconstitutionala si neeuropeana, ea lezeaza viitorul natiunii, ea seaca acel izvor datator de viata romaneasca pe care adversarii poporului nostru il tin ferecat de noua decenii. Tipariti si puneti pe portile Presedintiei Romaniei, Parlamentului, Guvernului, pe pupitrele si birourile parlamentarilor si ministrilor crezul lui Emanuel Gojdu, obligati-i sa-l spuna atunci cind voteaza legile Romaniei!

“CA FIU CREDINCIOS AL BISERICII MELE, LAUD DUMNEZEIREA CACI M-A CREAT ROMAN; IUBIREA CE AM CATRE NATIUNEA MEA NEINCETAT MA IMBOLDESTE SA STARUI IN FAPTA CA INCA SI DUPA MOARTE SA ERUP DE SUB GLIILE MORMANTULUI SPRE A PUTEA FI PURUREA IN SANUL NATIUNII MELE”

Parlamentari si ministrii romani, respectati dorinta lui Emanuel Gojdu de “a putea fi pururea in sanul natiunii” sale ! Slovacia acorda minoritatii maghiare drepturile consacrate de practica europeana in materie de limba, scoala, credinta, justitie, autonomie locala, in schimb Guvernul Tariceanu isi insuseste un Statut al minoritatilor fabricat la Budapesta ale carui prevederi afecteaza conceptul de stat national si unitar, integritatea teritoriala a Tarii, ameninta drepturile si viata cetatenilor de origine romana din “Tinuturile autonome”.

Guvernul de la Bucuresti neaga istoria si personalitatile poporului care l-a ales si accepta intinarea memoriei si a sacrificiului pentru libertate, independenta si unitate al propriului popor prin avizarea ridicarii de monumente, editarea de carti, organizarea de manifestari in memoria unor personalitati maghiare vinovate de crime comise impotriva romanilor. Citi ministrii au citit si au inteles sensul spuselor Profesorului Raoul Sorban: “Ca unul care am fost martor si participant la evenimentele anilor 1940-1944 in Transilvania de Nord (Ungaria), stiu ca cei ce erau implicati in politica nazista, indiferent de nationalitatea lor, s-au eliminat singuri din fondul traditiilor nationale, politice, culturale, demne de a fi perpetuate ori urmate”.

Bucurestiul stie sau ar trebui sa-si aminteasca, daca a uitat, si are obligatia sa reaminteasca Europei ca Romania a facut, in 1918, “acte de renuntare peste tot, la toate frontierele etnice: la Serbia, la Bulgaria, la Ucraina, la Ungaria.” Peste un million de romani au fost astfel “sacrificati de Romania in interesul pacii mondiale”. Ca nici astazi, dupa 90 de ani, urmasii acestora nu se bucura de drepturi elementare: limba nationala in scoala, biserica, justitie, administratie. Guvernele dela Bucuresti n-au schimbat nimic din atitudinea fata de cei de-un neam si-o limba cu noi de peste hotare. “Romania oficiala - scria prof. univ. V. Dimitriu in 1919 - n-a intervenit niciodata in favoarea acestor romani”, cu toate ca stia ca limba romana a fost gonita din biserici, cartile sfinte in limba romana au fost decenii in sir arse si interzise, ca a fost interzisa pina si practica acordarii de nume romanesti noilor nascuti, a neglijat, deliberat revendicarile lor legitime. De ce nu invata Guvernul de la Bucuresti din capitolul lectiei pe care i-o da Budapesta despre sprijinirea eforturilor conationalilor de peste granite? Romanii vad, stiu, resimt, traiesc, sufera datorita acestor grave anomalii care macina societatea romaneasca. Ei sunt primii si cei mai interesati ca intre Romania si Ungaria sa se instaureze, dupa 90 de ani de tensiuni interetnice alimentate permanent de cercuri revizioniste de la Budapesta, o reconciliere reala, dupa modelul franco-german sau dupa un alt model european ori international consacrat, doresc relatii sociale normale intre toti cetatenii Tarii bazate pe respect reciproc si intelegere, cer ca diplomatia romaneasca sa utilizeze toate mijloacele si caile spre a sensibiliza institutiile internationale pentru a intreprinde demersurile necesare pentru ca romanilor care sunt cetateni ai altor state sa li se acorde drepturile de care se bucura minoritatile din Romania. Numeroasele memorii, apleuri, proteste si scrisori care au fost trimise Presedentiei, Guvernului, Parlamentului de romanii din tara si din diaspora in acest sens s-au lovit ca de o stinca.

Salvarea spiritului national romanesc nu poate sa vina decit de la Societatea civila, nu de la cea care a fost “formata” pentru a fi “cutia de rezonanta” a sponsorilor burselor externe acordate “liderilor” deveniti “formatori de opinie” prin actiuni de manipulare, intoxicare si dezinformare. Acum, cind se implinesc 90 de ani de la eroicele lupte din 1916, sa ne reamintim cuvintele lui George Popp de Basesti, publicate in “Gazette de Lausanne” din 8 aprilie 1919, si sa le reamintim si prietenilor nostri unguri. “Patriotismul care apara bunurile supreme, materiale si morale, este legitim si sacru. Dar, patriotismul maghiar este imperialismul unei natiuni obisnuita sa domine, sa asupreasca si sa-i exploateze pe vecinii sai. Acest tip de Herremwolk, acest popor de stapini si cuceritori nu vrea, nici invins, sa se adapteze la ordinea morala si politica a unei Europe noi; el este inaccesibil la ideile de democratie, de libertate si egalitate intre natiuni. Pentru a trai, el are nevoie de popoare de sclavi care muncesc si sufera pentru ca el sa comande si sa se bucure. Dictatura proletariatului pe care o proclama nu este decit un mijloc disperat de a recuceri dictatura nationala pe care tocmai a pierdut-o. El n-a stiut sa vada in acest razboi sfirsitul imperialismului si inceputul unei ere de libertate pentru natiunile mari si mici”.

Dupa 85 de ani, Profesorul Raoul Sorban, face din nou radiografia maghiarismului. “Fortele politice ale maghiarimii ardelene … au mentinut si aplicat acelasi program: perpetuarea unui stat construit pe principuiul dominatiei in interior si exterior … Caracterul si fizionomia acestor actiuni, care au dezlantuit pasiuni si au pus in miscare forte, interese, mobilizind toate structurile societatii ungare in scopul nationalismului sunt vizibile in diverse aranjamente, pina astazi. Atunci si in anii urmatori au fost trezite, concentrate si puse in miscare toate fortele sovinismului antiromanesc. In acea identitate inchipuita, desarta, stapinita de entuziasme si dezamagiri s-a presimtit politica ce se va practica de atunci si pina astazi de ungurimea din Romania si de aiurea, o politica contradictorie, excitata de patimi, lipsita de responsabilitate logica, stapinita de dorinte imposibil de satisfacut. Hungarismul a actionat energic, dar a actionat in gol in numele idealului sau. Era o boala a spiritului maghiar, care se secatuia singur, intr-o lume faurita de imaginatie, ca o credinta fara Dumnezeu. Au disparut – nu prima si nu ultima oara – din constiinta maghiara ideile umaniste, religioase si morale; au ramas in schimb stimulentele prosperitatii si ale mindriei de alta data: imperiul si maretia medievala “.

Aceasta este esenta neorevizionismului promovat de gruparile politice de dreapta din Ungaria si a mecanismelor de manipulare si intoxicare a opiniei publice. Ele nu sunt actiuni de ne-luat in seama, desuete, ele impun un raspuns prompt, adecvat, din partea fortelor lucide, responsabile, din ambele tari, de partizanii unei reale reconcilieri istorice romano-maghiare dupa modelul tarilor ai caror cetateni de toate etniile coabiteaza in perfecta egalitate, in democratie si prosperitate. A sosit ceasul ca si cercurile revizioniste maghiare sa accepte sa traiasca in intelegere, in concordie cu romanii, sa uite de suspiciune, de ura, de vrajmasie, de intoleranta si amenintare.

Societatea civila poate si trebuie sa fie ajutata, in primul rind de mass-media, sa declanseze o reactie organica in lant, legitima si necesara, a marii majoritati a populatiei, liantul care poate sa-I uneasca pe toti fiii Tarii, fara deosebire de etnie, de limba, de credinta sau de apartenenta politica intr-o actiune energica pentru respectarea legilor, a drepturilor cetatenesti, pentru o democratie reala in care cetatenii sunt “proprietarii Tarii” iar cei alesi sau numiti sunt delegatii lor, pentru o guvernare a bunastarii generale.

Sa continuam opera pentru care a militat Profesorul Raoul Sorban decenii in sir atunci cind marturiseste: “De-a lungul vietii mele am cautat sa contribui la clarificarea unor probleme esentiale pentru desfasurarea normala, fara suspiciuni, a relatiilor dintre romani si maghiari, la inlaturarea lipsei de incredere dintre cele doua popoare si pentru stabilirea unui dialog, sub semnul bunei credinte intre cei sortiti sa vietuiasca vesnic in acelasi spatiu geografic “.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

(prin amabilitatea ARP News)