- între pluralism și corporatism -
de Ion Coja
Ne punem cu toții această întrebare deoarece nu suntem mulțumiți de „starea națiunii” noastre după 20 de ani de așa zisă democrație și economie de piață. În plus, dinspre clasa politică nu ne vine niciun semn că ar exista o preocupare serioasă pentru formularea unui proiect național de supraviețuire și, eventual, de dezvoltare în viitorul previzibil. Din păcate, despre așa ceva este vorba în primul rând: supraviețuirea noastră, ca stat, ca popor! Repet cuvîntul: supraviețuire!
Într-o tratare fatal sumară a acestui subiect copleșitor, mă voi referi numai la două aspecte dintre cele care ar intra într-o discuție amplă, eventual a tot cuprinzătoare. Probabil că pe parcursul acestei reuniuni vor fi analizate sau măcar menționate și alte aspecte.
Am în vedere mai întâi aspectul la care mă pricep cel mai puțin, aspectul economic al problemei. Ca filolog, nu am nicio pregătire de specialitate în această direcție. Din păcate starea economiei românești este atât de jalnică încât și un nepriceput ca mine își poate da seama de gravitatea situației. Căci am ajuns la o datorie de 70 de miliarde de euro (după alte surse, încă și mai multe miliarde), și nimeni nu poate să justifice cele 80 de miliarde de euro cheltuite în acești 20 de ani, de pe urma lor nu vedem nicio investiție publică notabilă.
Ultimele miliarde cu care statul s-a îndatorat au mers la plata salariilor și a pensiilor, a ajutoarelor sociale, pe care nu le putem plăti decât așa, prin bani împrumutați. Guvernul apelează astfel la soluția cea mai proastă, care ne afundă și mai adânc în mlaștina dezagregării noastre sociale și economice. Evidența eșecului în plan economic a experimentului social-politic pe care îl trăim de 20 de ani este deasupra oricărei îndoieli.
Colac peste pupăză, un rău și mai mare: continuăm să mințim sau să ne lăsăm mințiți, mințiți sau amăgiți, adică nu suntem capabili să evaluăm corect situația în care am ajuns, și acceptăm ideea complet falsă că România o duce așa de greu ca efect al crizei mondiale binecunoscute. Nimic mai fals! Neputința statului român de a face față unor obligații elementare vine de la politica economică și socială complet greșită a guvernelor care s-au succedat în ultimii 20 de ani. Așa zisa privatizare a fost mai înainte de orice o distrugere sistematică a potențialului economic pe care îl aveam în 1990.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece când evaluăm relația noastră cu Uniunea Europeană. Nimeni nu dorea ca partener o Românie puternică, capabilă să concureze celelalte economii, ale granzilor din Europa. Potențialul economic pe care îl avea România în 1990 nu era bine văzut de viitorii noștri parteneri, a căror economie, ca orice economie, mai ales capitalistă, era și este în continuare în căutarea unor piețe de desfacere, a unui parteneriat cu țări care să importe de la ei, iar nu să exporte pe piața respectivă. Vocația de țări colonialiste a Occidentului să nu ne imaginăm că aparține unui trecut abandonat cu totul. Dimpotrivă, colonialismul devine neo-colonialism sau, cum e cazul zilelor nostre, devin neo neo-colonialism.
Căci asta a fost în esență politica economică dusă de guvernanții noștri, de toți guvernanții noștri, după 1990. I s-a spus „privatizarea” economiei, dar în fapt a fost o distrugere a economiei, o diminuare drastică a potențialului economic românesc. Când, într-o discuție particulară, i-am reproșat unui fost prim ministru această „punere pe butuci” a economiei românești, răspunsul său a fost următorul: „dacă nu acceptam să ne distrugem cu mâna noastră economia, prin așa zisa privatizare, pățeam ca sârbii. Ne distrugeau alții economia prin bombardamente…”
Astfel că guvernanții noștri au acceptat ca investitorii, îndeosebi străini, care au fost beneficiarii privatizării, să sisteze producția, să demonteze fabricile spre a le vinde ca fier vechi, iar terenul pe care se ridica uzina să fie scos la vânzare pe piața imobiliară. Rezultatul îl cunoașteți: apariția șomajului în masă, diminuarea impozitelor adunate la buget, cheltuieli suplimentare cu ajutoarele de șomaj și altele.
Ni se induce acum o speranță falsă, nejustificată: cum că odată cu trecerea crizei mondiale vor trece și necazurile noastre. Iată, în unele țări au apărut semne de redresare. Mai devreme sau mai târziu, zic guvernanții, ne vom redresa și noi odată cu toată planeta!… Nu este adevărat! Economia noastră nu se poate redresa peste noapte din motivul simplu că nu prea mai avem economie! Repet: nu mai avem economie! Nici industrie, nici agricultură! Puținul care a mai rămas este proprietate străină, iar proprietarii străini au dovedit că sunt mari experți în a nu plăti mai nimic din impozitele datorate către stat. Se pricep la fel și fel de inginerii fiscale prin care scot din țară tot profitul, astfel că după așa zisa „colectare” a impozitelor, ne trezim cu un buget incapabil să susțină cheltuielile statului. În plus, niciun guvern nu a reușit să diminueze aceste cheltuieli, avem o birocrație supra-încărcată, un aparat de represiune de câteva ori mai numeros decât cel ceaușist, o armată care cheltuie și nu produce nimic etc.
În plus, după 20 de ani, urmare a faptului că noii proprietari, preocupați numai de profitul lor personal, fără nicio sensibilitate pentru binele comunitar, au cheltuit foarte puțin pentru retehnologizarea întreprinderilor, utilajele s-au cam perimat, s-au uzat, și este de așteptat ca multe dintre puținele obiective industriale rămase în funcțiune după 1990 să fie în curând închise, ceea ce va duce la diminuarea în continuare a surselor bugetare și la creșterea cheltuielilor. Iar guvernanții noștri se arată incapabili să imagineze altă soluție decât contractarea de noi datorii, împrumuturi literalmente înrobitoare pentru viitorul României, al copiilor noștri.
Stimați colegi, domni, tovarăși sau camarazi,
vă mărturisesc că am început să trăiesc cu o grijă pe care nu mă așteptam să o încerc vreodată: grija că s-ar putea să nu mai primesc pensia, grija că nici salariul de cadru didactic al nevestii-mii nu mai este o certitudine indiscutabilă. Nimic nu mai este sigur în România de azi. În 1989 ziceam că „mai rău nu se poate” și iată că se poate chiar mult mai rău să o ducem!
…Firește, putem continua până mâine acest tragic inventar al eșecurilor post-decembriste. Dar nu ne-am întâlnit ca să ne plângem fiecare pe umărul celuilalt, ci ca să identificăm soluții de redresare. Prima întrebare: mai avem motive să sperăm într-o redresare?
Se spune că speranța moare ultima. La această vorbă am auzit o replică extrem de potrivită a lui Ioan Gavrilă Ogoranu, eroul rezistenței anti-comuniste din munții Făgăraș: câteodată pierzi și speranța. Iar când nici speranță nu mai e, ce se întâmplă cu noi? Răspunsul bărbatului viteaz care a fost Gavrilă Ogoranu: chiar și când ai pierdut speranța, mai rămâne sentimentul datoriei, pe care niciodată nu ai dreptul să-l abandonezi… Vă mărturisesc că mai degrabă sunt în această situație: acționez împins de sentimentul datoriei și mult mai puțin de niscai temeiuri ale nădăjduirii de bine. Cu toate acestea am să încerc să identific cîteva temeiuri posibile pentru a trage nădejde că vom reuși să ieșim din înfundătura în care am ajuns.
O precizare absolut necesară: nu guvernul Boc este vinovatul! Guvernul Boc culege ce au semănat ceilalți. Dar nici cu dl Boc nu mi-e rușine, s-a dovedit un demn urmaș al celor care l-au precedat. Slavă Domnului că am avut și doi prim miniștri ardeleni, cu nimica mai breji decât Miticii de la București, astfel că pe acest subiect nu se pot face speculațiile dorite de UDMR și alți activiști ai descentralizării.
Stimați colegi, nu mi-am pierdut nădejdea în viitorul românesc datorită unui proverb care zice că „în tot răul e și un bine”! Este un vechi proverb românesc, pe care l-am întâlnit și la alte popoare. Îl au cam toate popoarele romanice… Și zic așa: să luăm aminte la experiența altor popoare, care au trecut prin momente chiar și mai grele, bunăoară Germania și Japonia, care au terminat al 2-lea război mondial cu o economie complet distrusă. Care fabrici și uzine nu au fost distruse de bombardamentele aliatilor, după război au fost demontate și transportate în țările biruitoare. Obligați să reconstruiască pornind de la zero, nemții și japonezii nu au reconstruit fabricile demontate sau distruse, ci au construit unele cu totul noi, după o concepție complet nouă, de avangardă. Și zic așa – imaginând un exemplu: în 1990 aveam o vastă rețea de irigații. Ce-i drept, nu era de concepția cea mai modernă, a maximei eficiențe. Dar dacă Petre Roman a distrus-o, așa cum a distrus și alte structuri și obiective economice, acum, când se pune problema refacerii sistemului de irigații, să fim așa de deștepți și să alegem alt sistem de irigație, sistemul cel mai bun, cel mai performant, și pe acela să-l „implementăm”!
Desigur, nu va costa puțin un asemenea sistem, iar prin vistieria Țării fluieră vîntul! Va trebui să ne împrumutăm ca să refacem industria românească! Nu avem altă soluție! Da, va trebui să ne împrumutăm, dar să ni se recunoască dreptul de a ne împrumuta de unde vom dori noi, să ne împrumutăm de la cei care ne oferă condițiile cel mai bune! Și vă asigur că se vor găsi, îndeosebi în Asia, oferte mult mai convenabile decât cele de care am beneficiat până acum din partea Băncii Mondiale. Mă refer în primul rând la China, am informații precise privind disponibilitatea Chinei de a oferi în mod special României multiple avantaje, nu numai pe plan financiar! De altfel, asemenea oferte ni s-au făcut din partea Chinei încă din 1990! Iar toate guvernele le-au ignorat! Va trebui să aflăm de ce!
Că am pomenit de China, dați-mi voie să vă povestesc o întâmplare de mine trăită. Pe la mijlocul anilor ’90, am fost la o întâlnire cu o delegație parlamentară chineză. Printre chinezi era și un fost student. Atmosferă destinsă, cordială, așa că la un moment dat am întrebat: „Dumneavoastră acolo în China de ce nu ați răsturnat regimul comunist?!” Răspunsul a fost năpraznic: „Pentru că în Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez nu se află niciun evreu!…”
Trec la al doilea aspect al problemei: poziția României în contextul mondial al …mondializării, al globalizării!
Iubiți colegi, niciodată nu aș fi crezut că o să ajung să mă bucur de răul altuia. Mărturisesc că un astfel de sentiment mă încearcă atunci când aflu că în situația noastră atât de nefericită se află și alte state, că la fel de greu le este și altora. Mă refer în primul rând la Ungaria, la celelalte țări învecinate. Se confruntă și ele cu probleme asemănătoare, cu greutăți la fel de mari. Și astfel devine o sursă de speranță faptul că, foarte probabil, ieșirea din impas se va face mai ușor dacă vom căuta împreună cu alte state ieșirea la lumină. Fac astfel o constatare, nu identific o soluție.
Raportez această observație la procesul mondializării, proces care, sub pretextul instaurării unei noi ordini mondiale, urmărește să diminueze rolul statelor, al statelor națiune, să desființeze barierele dintre state și popoare, dintre religii, cu mintea chitită spre „omul nou”, variantă reșapată a „omului nou” sovietic. Cum arată omul nou de inspirație americană, hollywoodiană? Arată ca Barack Obama: un individ cu o apartenență incertă, adică cu o identitate ambiguă, cu părinți incerți, multicultural, multirasial, multireligios, multicolor etc. Mai pe românește spus, o corcitură pe toate planurile. Nici Obama însuși nu cred că ar putea spune cărei religii îi aparține, cărei rase, cărei tradiții spirituale…
Mă număr printre românii, printre cetățenii acestei planete care consideră că mondializarea este un proiect infam, malefic, diabolic chiar. Mai mult nu spun decât atât: nu știm exact cine sunt cei care conduc acest proces de mondializare, căci ei nu au cerut acceptul nostru, nu au supus la vot instaurarea acestei noi ordini. Ne lăudăm că vrem democrație, că trăim în democrație, și iată, procesul politic cel mai important, care urmează să ne schimbe radical viața și condiția umană, acest proces are desfășurarea cea mai ne-democratică cu putință…
Totul se face pe ascuns, de un guvern invizibil, prin structuri de putere și de persuasiune oculte, fără firmă la poartă, fără purtători de cuvînt, dar având aservită cam toată mass media, presa și televiziunea de pretutindeni. Și mai ales toate guvernele așa zis democratice.
Până în 1989 cuvîntul la ordinea zilei era transparență. Transparență și iar transparență! Am acuzat comunismul pentru lipsa de transparență, iar acum, în capitalismul post-comunist, lipsa de transparență este și mai mare, mai tiranică. Ba chiar mai mult, mergem la vot ca oile, iar după aceea, după câțiva ani, aflăm că rezultatul alegerilor a fost decis nu la urne, de votul nostru, ci de intervenția unui ambasador… Firește, ambasador care nu a intervenit de capul său, ci la ordinul unui departament de stat important… Așa s-a întâmplat când ne-am pricopsit cu un președinte care nu întrunise nici pe departe voturile majorității, în 1996. Povestea s-a repetat două legislaturi mai tărziu…
Adversarul nostru numărul 1 este mondializarea. Am spus-o și în urmă cu aproape 20 de ani, în mai 1990, la prima Conferință Națională a Uniunii Vatra Românească. Iar mondializarea este adversarul nr 1 și al Ungariei, al poporului maghiar! Vă mai amintesc și de declarația unui prim ministru israelian: „pericolul cel mai mare pentru israelieni nu sunt arabii, ci antenele televizoarelor care ne invadează mințile și sufletele cu rețetele și modelele de succes de la Hollywood…”
Mondializarea urmărește – într-o primă etapă, slăbirea sentimentului național, al apartenenței la o anumită tradiție și istorie, la un anumit suflet etnic identitar. Pe plan politic, globalizarea se lovește de existența statelor naționale, a statelor întemeiate pe o majoritate etnică, majoritatea unei națiuni care s-a învrednicit să se constituie în stat politic de sine stătător. Nota bene: pe lume sunt mii de popoare, de graiuri, de etnii… Dintre acestea un procent foarte mic sunt națiunile care au fost capabile să se constituie într-un stat de sine stătător. Acest stat-națiune, care este o mare performanță în istoria unui popor, a devenit în ultimii ani ținta principală asupra căreia se concentrează tirul forțelor de care dispun strategii globalizării. Printre altele, strategii globalizării au ajuns la ideea că una din căile de subminare a statelor națiune este să sprijine tendințele centrifuge ale minorităților naționale, să umfle, să supradimensioneze orice divergență între populația majoritară și minoritățile etnice din statul respectiv. Grija, evident excesivă pe care fel de fel de foruri internaționale o acordă minoritarilor, are această motivare parșivă, pe care este bine s-o cunoaștem.
Și pentru că ne aflăm aici, într-o zonă românească cu un mare număr de minoritari, ai căror lideri se întrec în a-și arăta lipsa de loialitate față de populația majoritară, față de statul român, țin să precizez, să avertizez: în statul vecin Ungaria, stat-națiune ca și România, se desfășoară același proces, de subminare a autorității centrale, a statului național. Această acțiune iresponsabilă antrenează în Ungaria o populație minoritară de țigani, care se manifestă sistematic împotriva autorității statului ungar. E bine să știm că o face în cadrul aceleiași strategii concepute de forțele globalizării. Probabil că și unii, și alții, maghiarii din România și țiganii din Ungaria, nu-și seama cât sunt de manipulați! Nu-și dau seama că folosul, în final, urmează să fie pentru alții. Repet așadar chemarea pe care Vatra Românească a lansat-o la Târgu Mureș, în mai 1990: atât noi românii, cât și maghiarii, atât România, cât și Ungaria, în ciuda unor dispute și divergențe mai noi sau mai vechi, au de înfruntat azi aceleași probleme majore, aceleași mari primejdii care ne pun existența în cumpănă cu pieirea! Adversarul care ne-a pus gând rău și nouă și lor, este același! Dacă nu ne dăm seama că acest adversar este singurul interesat în dușmănia și divergențele dintre noi, înseamnă că degeaba am mai trecut prin viață și prin istorie!…
…Sunt multe de făcut ca să putem răzbi afară, la lumină și aer proaspăt, curat! Reforma de care se vorbește atâta ne-a împins într-o direcție greșită. Astfel că, așa cum spunea o glumă, pe timpuri, despre „modificarea schimbării”, și noi, acum, trebuie să purcedem la reforma reformei! Greșeala cea mai mare săvârșită de noi în 1990 a fost să dăm țara pe mâna partidelor, a unor partide înseilate în grabă, fără tradiție, în care s-au oploșit fripturiști de toate soiurule. Așa zisele partide istorice nu au reușit să reînvie spiritul de odinioară al unor iluștri înaintași. Iar majoritatea oamenilor serioși au stat deoparte văzând cum dau buzna toți neisprăviții ba să înființeze un partid, ba să se lipească de vreun partid, de vreo funcție, vreo slujbă la stat bine plătită. Încă de la bun început și nici până azi partidele nu au reușit să fie reprezentative pentru poporul român, pentru electorat. Așa cum declaram în Senatul României, prin 1995, dacă aduni toți membrii activi ai partidelor parlamentare, nu reușești să umpli nici peluza de la stadionul Giulești… Așa zisa noastră clasă politică nici ea nu reprezintă poporul român, îi este cu totul străină…
De altfel, marii politologi din lume, cei care nu sunt arondați la niciun partid, au tot spus, în ultima jumătate de veac, că formula pluripartidismului este o formulă depășită, care și-a trăit traiul! Însăși ideea de partid politic ar trebui încet-încet abandonată, deoarece partidul face casă bună cu veleitarismul, cu impostura, cu incompetența. Și mai ales cu iresponsabilitatea.
Din fericire, există alternativă la sistemul bazat pe partide politice. Este vorba de organizarea societății pe temeiul solidarității de breaslă. Asociația de breaslă are un caracter organic, este firească și promovează în mod natural competența. Fără să renunțăm la partide – căci ne-am pune în cap toate țările democratice!, este posibil să introducem în paralel sistemul corporatist, care transferă la aceste organizații profesionale o bună parte din răspunderea partidelor. Se poate imagina un sistem politic în care să se instituie o concurență între corporații și partide, oferind alegătorului posibilitatea să transfere autoritatea votului cui dorește el: partidelor sau corporațiilor profesionale.
În orice caz, în interiorul unei bresle este mai greu pentru incompetenți, pentru impostori, să mai capete putere de decizie, așa cum vedem de 20 de ani că se petrec lucrurile în toate partidele din România. În felul acesta, prin înființarea corporațiilor profesionale, prevăd dispariția partidelor politice în modul cel mai democratic cu putință. În modul cel mai natural! Căci democrația nu înseamnă doar atât, să putem alege între două sau mai multe partide, ci trebuie să ne ofere și posibilitatea de a alege între cel puțin două sisteme, între sistemul bazat pe partide și sistemul bazat pe corporații! Nu-i exclus să apară și o a treia cale posibilă. Va fi să alegem. În 1990, după cum știți, nu am avut de ales!… Nimeni nu ne-a întrebat ce vrem! Nu ne-a întrebat dacă vrem capitalism!
Mai mult, ar fi vorba de reînființarea și reorganizarea acestor „corpuri profesionale”, care au existat cândva în România, dar au fost desființate de comuniști. Experiența dedusă din eșecul modelului pluralist ne-ar fi de mare folos pentru a regândi modelul corporatist în funcție de realitatea zilelor noastre.
Modelul corporatist este deja funcțional în alte state, dar sunt mari interese ca acest model să nu fie cunoscut ca o alternativă la așa zisul pluralism politic. Foarte pe scurt spus, acest model corporatist ar împiedica fenomenul atât de răspândit în ultimii 60 de ani în România, când funcțiile ministeriale în Guvern au fost atribuite aproape numai după criterii politice, iar nu pentru competență. În mod deosebit după 1990 ne-am pomenit cu un electronist ministru la Agricultură, cu un economist la Sănătate, cu un medic veterinar la învățămînt etc.
…Personal sunt în căutarea unei soluții de mai multă vreme, încă din primii ani de tranziție, când începuse să se vadă tot mai clar că tranziția noastră este tranziția spre un colaps general, spre destructurarea societății, spre alienarea individului, pierderea identității personale și naționale etc. La un moment dat, așa cum unii știți, în numele colegilor din Vatra Românească, am publicat Constituția Organică a României. (Vezi pe www.ioncoja.ro) Era în 2003, cu câteva luni înainte de referendumul pentru noua constituție. Nu am pretenția că ideile și principiile expuse în acel proiect reprezintă calea cea mai bună de urmat. Propunerile respective trebuie luate sub beneficiu de inventar, alături de alte idei și proiecte, cu care se vor prezenta alți români voitori de bine pentru mult încercatul nostru popor! Căci un singur lucru este sigur, o singură certitudine avem: nu putem merge mai departe, nu putem identifica soluția salvatoare atâta vreme cât menținem în funcțiune actuala constituție și beneficiarii ei: o clasă politică alcătuită din impostori, cocoțată în fruntea noastră ca scroafa în copac!
…Dar scroafa, odată suită în copac, se pare că nu mai știe să se dea jos singură! Ea trebuie ajutată, așadar, să aterizeze pe pământ! Pentru aceasta însă trebuie scuturat zdravăn copacul! Prima ocazie care ni se oferă va fi la 22 noiembrie a.c. Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Ion Coja
02.10.09, Sfîntu Gheorghe – la Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație”.
Ion Coja este profesor universitar de limba si literatura romana si presedintele Filialei Bucuresti a Uniunii Vatra Romaneasca. Si-a anuntat candidatura, ca independent, la alegerile din noiembrie 2009 pentru functia de Presedinte al Romaniei.



(18 votes, average: 4.06 out of 5)























26 responses so far ↓
1 bo // Oct 7, 2009 at 10:53 pm
Sunt nitelus sceptic in privinta modelului corporatist. Un membru al breslei poate primi in ascuns ajutor material si informational pentru a se impune celorlalti, vanzand dreptului de decizie sponsorului sau.
In general vorbind, eficienta unei actiuni nu implica si dreptatea acelei actiuni. Avem nevoie de actiuni juste (in planul spiritual) si eficiente (in planul material).
In rest, sunt intru totul de acord cu materialul expus.
2 Zob // Oct 8, 2009 at 3:05 am
Sunt mulţumit că domnul Coja îşi dezleagă gândirea sau poate vorbirea.
Am impresia că patrioţii români reali nu se cunosc.
Cu această ocazie eu propun ca românii reali să se concentreze în jurul unor persoane ca domnul Coja pentru a-şi putea cristaliza mai repede conştiinţa patriotică. Nu vă lăsaţi descurajaţi de instigatori la dezbinare.
Am unele observaţii de făcut pentru accelerarea procesului de cunoaştere:
1. Nu este globalizare. Este imperializare. Să mă scuze autorul pentru radicalitatea acestei atitudini dar nu am ce face. Trebuie să o spun şi gata. Dacă este globalizare de ce nu se întâmplă acelaşi lucru cu statul american, cu statul izraelian, cu statul chinez şi cu alte state? De ce nu ne raportăm la China, la Rusia etc. ci numai la Europa Occidentală şi la SUA? Dacă este globalizare de ce ONU a devenit organizaţie desuetă? De ce sediul ONU este pe teritoriul SUA. Dacă Banca Mondială este mondială de ce este sub supravegherea SUA? De ce Fondul Monetar Internaţional este în SUA şi nu în Europa sau în China sau în Rusia sau în alt loc? De ce Tribunalele internaţionale sunt în Europa şi nu în Asia? Nu aveţi nici un contraargument.
Răspunsul al aceste întrebări şi la altele de aceeaşi categorie este unul singur. Este imperializare; imperializare ca gen şi americană ca specie. Celelalte state puternice nu fac altceva decât să contracareze extinderea imperiului mondial al SUA.
Ştiu că vă este frică să fiţi penibili, vă este ruşine să fiţi voi înşivă. Vă este frică să nu fiţi ca americanii, ca europenii, ca divele, ca vedetele, ca madona , ca maicăl giacsăn, ca buş, ca ca …
Dacă nu sunteţi ca ca, ca ca, nu aveţi personalitate. Cum să fiţi voi personalităţi? Cum este posibil aşa ceva? Doar nu sunteţi nebuni! Voi trebuie să fiţi oameni normali. Normal; aşa este şi în ţările democratice! Normal aşa este şi în Occident! Etalonul normalităţii pentru voi este zombia capitalistă. Eroi nu puteţi fi voi! Eroii au fost Codreanu, Mihai Viteazu etc. şi ceilalţi doar voi nu sunteţi nebuni ca ei. Voi sunteţi oameni normali, capitalişti, burghezi, domni. Gheorghe Doja a fost comunist, Horia, Cloşca, Crişan au fost comunişti, cei 11.000 de ţărani omorăţi de capitaliştii antebelici înclusiv de viitorul mareşal Antonescu au fost comunişti. Ţăranii care au murit pentru România în primul şi al doilea război mondial au fost tot comunişti, dă-i dracului. Ţăranii care au irigat 4.000.000 de hectare în timpul socialismului au fost comunişti dă-i dracului. Muncitorii care construiau prin anii 1970 cîte un milion de locuinţe anual şi au dărâmat magherniţele bucureştene care musteau de zoaiele pestilenţiale ale domnilor de la Bucureşti erau tot comunişti dă-i dracului! Pînă la urmă anticomuniştilor ce lingeţi blidele hoţilor occidentali şi poporul român care v-a fătat este tot comunist. Da-l dracului de popor român că este comunist şi ăsta! Numai voi sunteţi capitalişti cu stăpânii voştri! Numai voi trebuie să trăiţi! Jos România! Trăiască America şi democraţia!
Nici limba română nu o mai vorbesc domnii pederaşti de la Bucureşti au băgat-o în curul american de unde scot numai cuvinte englezeşti, americane.
Sub semnul imperialismului capitalist american nici nu poate fi vorba de globalizare.
3 Mihai Bocioaca // Oct 8, 2009 at 10:26 pm
Radiografia societatii romanesti efectuata cu inalt profesionalism de catre distinsul domn DOCTOR Ion Coja, pentru care-l felicit, dar mai presus de toate apreciez diagnosticul si tratamentul propus. Solutia propusa, desi nu stiu cum a functionat sistemul cooperatist romanesc. Dar idea mi-a placut. Alta idée enuntata este pozitia interlocutorului chinez, referitoare la solutia C.C al P. C. Chinez, ca acolo n-a fost niciun evreu.
Am facut legatura cu idea lansata tot de evrei, precum ca rasa dominanta a lumii va fi rasa galbena, probabil ca se tem grozav de ei, cu toate ca si China este de fapt un imperiu de natiuni, vezi pozitia fata de Tibet si alte etnii din China, sau de alteele asemenea: Spania, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda de Nord, fosta si actuala Uniune Sovietica, Imperiul Francez, de fapt inlocuitorul vechii Romanii de pe teritoriul actual al asa zisei Franta. In acest sens iau in sprijin o lucrare aparuta la Ierusalim, a romanului Mitu Grosu, care a spus ca in sudul Frantei era o regiune numita “cu numele glorios de Roumania, transformata apoi in Occitania”, pe vremea regelui Cloter al IV-lea, descendent al lui Clovis. Fapt confirmat de nenumarate surse scrise, sau de populatia acuala rurala din aceasta jumatate de sud a Frantei, de calatori demni de incredere, a carei buna deontologie este mai presus de orice indoiala.
Aici este cazul sa amintim ca in toata literatura stiintifica sprijinita de statul roman nu gasim in ultimul timp relatari depre cea mai veche forma de organizare politico-administrativa de pe planeta pamant a fost cea a pelasgo-geto-traco-dacica sau scitica, asa cum foarte bine documentat s-a exprimat eroul, filosoful, analistul politic, militantul politic, omul de stiinta roman care a fost poetul MIHAIL EMINESCU, pe care aceeasi evrei care scriu istoria, in cardasie cu papalitatea nu-l iarta nici dupa 120 de ani de la trecerea sa in nemurire.
Acei chinezi de care aminteste Dl Prof. Ion Coja, stiau si stiu si azi, ca dealtfel si Chinezii din Taivan, Japonezii, stiu foarte bine cine erau Dacii si care sunt urmasii lorca dovada de necontestat sun numle de rauri din tinutul Tarim, sau Amurul, sau populatia Ainu din Hokaido (insula din arhipela(s)gul Nippon.
Numai noi romanii suntem condamnati la nestiinta, san u ne stim mosii si stramosii nostril sin e consideram? Mostenitorii unor jefuitori care au fost legiunile imperiului Roman (nume dealtfel tot romanesc), legiuni formate din cu totul alte etnii, care nic ei nu stiau limba Latina/romana, darmite sa inlocuiasac limba unor nemuri pe care dealtfel nici nu le-au vazut, cum etste neamul Getilor/Gotilor, cum spune Jordanes.
Totul ca sa starpeasca si numele al celui mai civilizat neam.
Cu profound respect pentru un roman adevarat.
Dr. Mihai Bocioaca
4 Anonim // Oct 10, 2009 at 11:34 am
Ministrul care a facut comparatia cu sirbii avea perfecta dreptate.
Au fost marginalizate exact tarile care s-au erijat, cu destul succes, de sub tutela Moscovei, adica Iugoslavia si Romania. Daca admiterea in UE si NATO ar fi fost pe criterii obiective, aceste tari ar fi trebuit admise primele sau printre primele.
Astfel, cele 2 tari aveau investitii occidentale in varii domenii si lucrau dupa licente occidentale inca de la inceputul anilor ‘60. Nici trupe sovietice nu au existat. Din Romania, acestea au fost evacuate in 1958. Prin diferenta, favoritele (Cehslovacia, Polonia, Ungaria) au cunoscut prezenta masiva pe teritoriul lor a armatei sovietice, prelungita si dupa 1990. Cum era vorba de mari unitati stationate zeci de ani, penetrarea informativa este certa. Nici economic situatia Poloniei si Ungariei nu stralucea decit in emisiunile propagandistice.
Emarginarea Iugoslaviei si Romaniei constituie cea mai mare gafa de politica externa a Occidentului dupa razboi, alaturi de incurajarea iredentismului ungar dirijat in primul rind contra Romaniei. Abandonate in ghearele nazistilor inainte de razboi, au fost lasate la discretia rusilor dupa razboi pentru a cunoaste acelasi abandon dupa transformarile de la finele anilor ‘80 . Desi traditional aceste tari au fost si sint proeuropene, orice guvern responsabil ar trebui sa-si revizuiasca orientarea.
5 oghi // Oct 12, 2009 at 10:54 am
Multe afirmatii sunt adevarate!Mai trebuie avut in vedere un aspect:semicentenarul comunist a avut un efect distrugator asupra moralitatii si conduitei cetatenesti.Duplicitatea,hotia,minciuna au proliferat in timpul vremurilor comuniste si s-au amplificat dupa ‘89.Goana dupa bani a degenarat in asa hal comunicarea onesta incat si relatiile interfamiliare s-au deteriorat.Nu exista o valoare in jurul careia sa ne cualizam sau sa realizam o unitate.Starea de desbinare existenta in societate,lipsa de respect pentru celalalt,huliganismul comportamental nu sunt alceva decat excrescente ale timpului trecut.Daca dl.Coja se sfieste sa dea solutii radicale situatiei prezente,dupa o analiza pertinenta a cauzelor care au detrmiat actuala pozitie a Romaniei pe plan mondial, eu cred ca situatia e mult mai grava decat ne dam seama noi muritorii de rand.
6 miriam // Oct 12, 2009 at 6:50 pm
Oghi,
Citeste articolul lui Caragiale “1907-din primavara pina-n toamna”.
Clasa politica pe care o infiereaza Caragiale avea exact tarele clasei politice de astazi. Si aceia nu au fost comunisti. Erau chiar niste capitalisti sadea.
Admit faptul ca se perpetueaza niste trasaturi de caracter ale unei clase dominante si a clientelei acesteia, care astazi sint exacerbate fata de felul cum ieseau in evidenta in comunism, dar care sint foaaaaaaarte asemanatoare cu ale aceleiasi clase politice de la inceputul secolului 20.
Asa ca sa nu mai dam vina pe comunisti, pentru ca, dupa cum se stie au copiat mai degraba tot felul de “modele”, decit sau comportat in mod original.
7 miriam // Oct 12, 2009 at 6:54 pm
Caragiale descrie in articolul cu pricina inclusiv huliganismul de partid care caracteriza perioada alegerilor.
Lipsa valorilor care ar fi putut coaliza societatea este pusa in evidenta de Caragiale cu lux de amanunte.
Istoria se repeta si nu vad de ce ne-am minti singuri ca nu s-ar repeta.
8 Thalex // Oct 12, 2009 at 10:36 pm
@oghi:
Îtzi recomand cu cäldurä comentariile semnate @Miriam de la pagina http://ro.altermedia.info/politica/ion-coja-ideile-pentru-care-candidez_15326.html. Contzinând elemente de carte de vizitä, ele permit cititorului o bunä pozitzionare în raport cu mai sus pomenita entitate.
9 Anonim // Oct 13, 2009 at 8:28 am
@oghi:
A blama regimul comunist la 20 de ani de la caderea sa pentru esecurile de azi este similar propagandei comuniste care mereu invoca mostenirea burgheza.
Nu comunismul a creeat delicventa. Din contra, acesta a tinut-o sub control, datorita legilor nu severe ci normale intr-o arie cu predispozitie spre delicventa. De exemplu, celebrul Stefanescu – Bachus din anii ‘70 este un mic copil fata de ‘tunarii’ de azi, toti facuti scapati de justitia postdecembrista.
10 Thalex // Oct 13, 2009 at 11:08 pm
@oghi:
Eforturile masive de unificare a dreptei românesti sunt absolut firesti. Nefiresc este cä ele sunt initziate si azi de aceiasi indivizi, respectiv de aceleasi fortze, care, acum 20 de ani, au încercat sä monopolizeze dreapta natzionalistä (angrenând-o în conflicte false) punând-o în slujba clanului Iliescu.
Nu ai cum sä nu vezi, cu uimire si cu scârbä, oghi cum potäile care l-au fäcut posibil pe Iliescu & Co. sugrumând în 1990 orice tentativä de cristalizare a unei drepte autentice, s-au transformat azi în denuntzätori ai dezastrului la a cärui initziere au contribuit atunci cu sârg.
Indivizii se aflä acum deja la a doua piruetä. Pe prima au executat-o în 1990, când, din lacheii scârbosi de servici ai lui Ceausescu (precum vece-ul Tudor, ori Päunescu A.) au reapärut brusc metamorfozatzi în „patriotzi“ si „natzionalisti“.
Dela o vreme cântä o arie nouä: aria concilierii spectrului natzional, pe care doresc, firesc în logica lor, sä ajungä sä-l conducä. Pentru asta încearcä cu sârg urmätoarele artificii:
1) Reevaluarea comunismului prin accentuarea realizärilor regimului Ceausescu pe planurile politicii externe si al industrializärii si
2) Amestecarea cultului pentru martirii legionari cu borhotul putzitor dela punctul 1)
3) Zugrävirea prezentului în cele mai închise culori posibile, însotzitä de plasarea convenabilä a responsabilitätzilor.
Reevaluarea comunismului se efectueazä dupä schema urmätoare: ’45-’64 a fost perioada (ceva mai) rea, în schimb ’65-’89 a fost epoca de glorie a poporului român. Trucul folosit este urmätorul: catastrofa majorä reprezentatä de fuzionarea (realä a) unor largi segmente ale populatziei (formate din putzini naivi si din foarte, foarte multzi oportunisti) cu regimul anti-românesc al dictatorului marxist Ceausescu N. e prezentatä ca un soi de „împämântenire“, de asimilare a comunismului. Aceastä dramaticä cedare a fibrei românesti, fibrä alteratä masiv de teroarea celor douä decenii anterioare, e valorificatä în mod pervers în sensul legitimärii comunismului târziu, a acelei masinärii de ucis suflete peste care peruchieri-lachei (precum vece-ul Tudor, ori Päunescu A.) au tras pielea jupuitä de pe omul românesc (ucis de acel regim) spre a-i da o fatzä „natzionalä“.
Trucul functzioneazä astfel impecabil la cei incapabili sä facä diferentza între o creaturä vie si una împäiatä.
Da, da, oghi, asa e, nu comunismul a inventat delicventza. Comunismul a transformat numai în timp record tzäränimea (proprietari) în masa informä de proletari (clientzi) din care se naste, la noi si aiurea, încä dela prima generatzie, delicventza în masä. Tot comunismul i-a fäcut pe tzigani „egali“ cu românii, i-a scos din mahalale si i-a bägat, democratic, în blocuri cu românii si tot el a dus la împuierea lor färä precedent.
Sä-tzi mai spun, sau sä tac?
11 miriam // Oct 14, 2009 at 3:15 pm
@Thalex.
Caragiale este un scriitor asa de incomod pentru tine pe cit este si Eminescu?
Au fost incomozi ambii pentru intreaga clasa politica din vremea lor.
Si continua sa fie incomozi pentru ca politicienii de astazi seamana leit cu cei pe care ii criticau Caragiale si Eminescu in publicistica lor.
Nimic nu s-a schimbat in comportamentul politicienilor de astazi fata de cei de dinaintea primului razboi mondial si din perioada interbelica.
Daca tie nu iti place Caragiale, lasa-i pe altii sa il citeasca si nu-i mai manipula cu baliverne despre scenarii inchipuite de tine privind reinstaurarea comunismului.
Caragiale n-a fost comunist si nici nu prea cred ca a stiut ce este comunismul. Din acest motiv si din alte motive prezentate de el in eseul “1907-din primavara pina-n toamna” este analistul politic cel mai avizat sa caracterizeze si clasa politica actuala.
………………………………….
Este chiar amuzant(daca n-ar fi fost de-a dreptul tragic in realitate) cum prezinti perioada anilor’45-’64 – “ceva mai rea”.
A fost una dintre cele mai rele perioade prin dominatia politica a evreilor bolsevici, prin imixtiunea profunda a Uniunii sovietice in treburile interne ale tarii, prin desnationalizare, functionarea lagarelor de la Pitesti, Gherla, Aiud s.a., unde au murit mii de romani care protestau impotriva evreilor de la conducerea Romaniei.
Sigur, pentru ovrei a fost doar “ceva mai rea”.
Pentru ca organizatia OSE(cu E de la evrei) avea grija sa nu le lipseasca hrana zilnica in perioada foametei, cind se imparteau pachete numai la evrei, ei ocupau functii de conducere si control de la institutiile de stat pina la cele mai neinsemnate intreprinderi, chiar daca nu aveau studiile si experienta necesara, dind la o parte si marginalizind romanii care puteau ocupa respectivele functii, ei aveau dreptul sa isi practice nestingheriti cultul mozaic, in vreme ce romanilor li s-a interzis sa mai sarbatoreasca Craciunul incepind cu anul 1947 si din anul urmator si Invierea Domnului si toate celelalte sarbatori religioase.
Si tot ei fac spume la gura criticind acum comunismul, facindu-se ca nu au nici o legatura cu instaurarea lui in Romania. Probabil ca raportul lui Tismaneanu te unge la suflet.
…………………………………………
Cum o sa iti placa ce scria Caragiale despre rascoala din 1907, care a oripilat Europa prin cruzimea evenimentelor si brutalitatea cu care a fost reprimata, cind el indica drept una dintre cauzele majore ale rascoalei rapacitatea arendasilor evrei imbogatiti prin sudoarea a milioane de romani si reprezentind o categorie importanta a clientelei politice?
Cum sa iti pretindem noi tie sa judeci cu obiectivitate perioada comunista in care Romania s-a dezvoltat economic la un nivel fara precedent, cind ovreii tai au fost scosi din functii si trimisi de Ceausescu la mama lor in Israel, contra cost?
12 miriam // Oct 14, 2009 at 3:23 pm
@Thalex.
Caragiale este un scriitor asa de incomod pentru tine pe cit este si Eminescu?
Au fost incomozi ambii pentru intreaga clasa politica din vremea lor.
Si continua sa fie incomozi pentru ca politicienii de astazi seamana leit cu cei pe care ii criticau Caragiale si Eminescu in publicistica lor.
Nimic nu s-a schimbat in comportamentul politicienilor de astazi fata de cei de dinaintea primului razboi mondial si din perioada interbelica.
Daca tie nu iti place Caragiale, lasa-i pe altii sa il citeasca si nu-i mai manipula cu baliverne despre scenarii inchipuite de tine privind reinstaurarea comunismului.
Caragiale n-a fost comunist si nici nu prea cred ca a stiut ce este comunismul. Din acest motiv si din alte motive prezentate de el in eseul “1907-din primavara pina-n toamna” este analistul politic cel mai avizat sa caracterizeze si clasa politica actuala.
………………………………….
Este chiar amuzant(daca n-ar fi fost de-a dreptul tragic in realitate) cum prezinti perioada anilor’45-’64 – “ceva mai rea”.
A fost una dintre cele mai rele perioade prin dominatia politica a evreilor bolsevici, prin imixtiunea profunda a Uniunii sovietice in treburile interne ale tarii, prin desnationalizare, functionarea lagarelor de la Pitesti, Gherla, Aiud s.a., unde au murit mii de romani care protestau impotriva evreilor de la conducerea Romaniei.
Sigur, pentru ovrei a fost doar “ceva mai rea”.
Pentru ca organizatia OSE(cu E de la evrei) avea grija sa nu le lipseasca hrana zilnica in perioada foametei, cind se imparteau pachete numai la evrei, ei ocupau functii de conducere si control de la institutiile de stat pina la cele mai neinsemnate intreprinderi, chiar daca nu aveau studiile si experienta necesara, dind la o parte si marginalizind romanii care puteau ocupa respectivele functii, ei aveau dreptul sa isi practice nestingheriti cultul mozaic, in vreme ce romanilor li s-a interzis sa mai sarbatoreasca Craciunul incepind cu anul 1947 si din anul urmator si Invierea Domnului si toate celelalte sarbatori religioase.
Si tot ei fac spume la gura criticind acum comunismul, facindu-se ca nu au nici o legatura cu instaurarea lui in Romania. Probabil ca raportul lui Tismaneanu te unge la suflet.
…………………………………………
Cum o sa iti placa ce scria Caragiale despre rascoala din 1907, care a oripilat Europa prin cruzimea evenimentelor si brutalitatea cu care a fost reprimata, cind el indica drept una dintre cauzele majore ale rascoalei rapacitatea arendasilor evrei imbogatiti prin sudoarea a milioane de romani si reprezentind o categorie importanta a clientelei politice?
Cum sa iti pretindem noi tie sa judeci cu obiectivitate perioada comunista in care Romania s-a dezvoltat economic la un nivel fara precedent, cind ovreii tai au fost scosi din functii si trimisi de Ceausescu la mama lor in Israel, contra cost?
Actiunea lui Ceausescu a fost o epurare etnica masiva, cu avantaje de ambele parti. Daca ar fi facut asta si cu ungurii era si mai bine.
In schimb pe tigani i-a bagat mai mult in scoli decit in blocuri si de bine, de rau aproximativ 25% dintre ei ajunsesera sa minta inainte de ‘90 ca sint romani, pentru ca le era rusine cu originea lor, nu ca astazi cind vor privilegii tiganesti.
13 Anonim // Oct 14, 2009 at 10:33 pm
@Thalex:
A fost sa fie ca regimul comunist sa industrializeze tara. Aceasta, la fel ca pretutindeni, a insemnat mutarea de la sat la oras a mari mase de oameni, inclusiv cu consecintele negative. A nu se neglija totusi cele pozitive: cresterea venitului, locuinta, educatie, sanatate, cultura, pe scurt dezvoltare.
Nu vreau sa repet argumentele ce le-am spus deja, nu o singura data. O simpla statistica arata clar declinul economic si social de dupa 1989. Nu cred ca acei care au protestat in decembrie 1989 si-au dorit sa ramina pe drumuri, sa vada parveniti cu averi de zeci si sute de milioane de euro, sa trebuiasca sa plece din tara pentru a-si cistiga existenta. Daca industrializarea comunista a dus la aparitia copiilor crescuti cu cheia de git, deziindustrializarea de dupa 1989 a dus la aparitia copiilor cu parinti la telefon.
In ceea ce ma priveste, nu nostalgia ma face sa scriu acestea (apropo: nu am cunoscut nici un nostalgic dupa anii ‘50) ci dezamagirea, dezamagire cu atit mai mare cu cit, in 1990/1992, am activat in singura formatiune politica autentica de opozitie la neocomunismul FSNist.
Acestea fiind spuse domnule Thalex, voi reveni atunci cind veti ilustra cu argumente convingatoare binefacerile schimbarii de regim din 1989. Oricum, o revenire in trecut nu e nici dorita nici posibila.
14 Anonim // Oct 14, 2009 at 10:44 pm
@Miriam:
Ceausescu nu i-a gonit si nici epurat pe evrei ci doar le-a permis sa plece fara nici o restrictie in baza acordurilor pe care Romania le avea cu Israelul. Acestia au plecat de buna voie dupa ce au constatat ca experimentul comunist esueaza.
Cit despre ‘vinzarea ‘ acestora, cred ca este unul din cliseele propagandistice antiromanesti din anii ‘80. Evrei au emigrat in Israel din toate tarile comuniste, unde insa nu aveau regimul preferential de emigrare de care se bucurau in Romania. Nu s-a auzit insa niciodata ca Israelul sa fi cumparat evrei din aceste tari…
15 Thalex // Oct 15, 2009 at 8:53 am
@Miriam:
Te citez:
• „Este chiar amuzant (daca n-ar fi fost de-a dreptul tragic in realitate) cum prezinti perioada anilor’45-’64 – “ceva mai rea”“. (Citat fals prin deturnarea sensului).
• „Perioada comunista a fost cea mai fasta perioada din istoria poporului roman“. (dintr-un comentariu anterior)
• „Si tot ei (evreii n.n.) fac spume la gura criticind acum comunismul, facindu-se ca nu au nici o legatura cu instaurarea lui in Romania.“
Vorbesti apoi de ceea ce tu numesti „evreii mei“. În final te indignezi.
Rezum:
Întzeleg cä esti nemultzumitä de faptul cä evreii „mei“ neagä (cu spume la gurä) cä ar fi instaurat în România regimul care a adus cu sine „cea mai fasta perioada din istoria poporului roman“. Nemultzumirea asta e precedatä de un binefäcätor pusseu de amuzament.
Comentez:
Teama de a te contrazice îtzi e, în mod evident, sträinä. Logica e un domeniu cäruia i-ai declarat räzboi (total). Asta se întâmplä pentru cä:
a) nu potzi (întrucât imbecilä) si / sau
b) nu vrei (întrucât consideri discursul logic ca fiind perimat) si / sau
c) nu te intereseazä (asta, ci, mai probabil, altceva)
Închei tot cu un citat:
„Cum sa iti pretindem noi (pluralul mejestuos) tie sa judeci cu obiectivitate perioada comunista in care Romania s-a dezvoltat economic la un nivel fara precedent …“
Da, chiar asa.
16 Judex // Oct 15, 2009 at 6:23 pm
@Anonim.
Apreciez dintotdeauna comentariile dv,datorita sinceritatii si inaltului nivel informativ,care denota un autor la inalt nivel.
Totusi,de data aceasta trebuie sa va informez ca Romania a incasat frumoasa suma de 5000$ pe cap de evreu emigrat,de la organizatii evreiesti,precum Sohnutul,O.M.E.,fiind stabilit cu statul Israel un fel de contract neoficial.Deasemenea ,nemtii care au emigrat din Banat in Germania tot n-au emigrat pe gratis,Germania Federala a platit Romaniei tot in stilul israelian,dar suma nu mi-e cunoscuta,de aceea nu va pot informa.
Ca o persoana care am fost in cauza ,pot sa va asigur de veridicitatea celor scrise mai sus!
Va salut cu respect!
17 Anonim // Oct 16, 2009 at 1:14 am
@Thalex:
De suma de care vorbiti am auzit si eu dar imi exprim rezerva ca ar fi fost o vinzare. Nu va contrazic si nu exclud coruptia oficialilor romani implicati in ambele cazuri. Destui evrei si germani s-au intors. A returnat statul roman pretul? Cunosc evrei care au plecat. Nimeni nu s-a plins ca ar fi fost vindut. Mai mult, stim bine cit pret se poate pune pe afirmatiile evreiesti.
Nu exclud nici un ajutor economic israelian pentru Romania, datorita pozitiei cu totul aparte in blocul sovietic pe care o avea Romania fata de statul evreu. Aceasta insa nu este o vinzare de oameni cum se speculeaza azi ci un simplu acord.
Astfel, in urma razboiului de 7 zile, perfect legitim din perspectiva israeliana pentru ca era in joc insasi existenta Israelului, tarile vasale Moscovei au rupt legaturile diplomatice cu Israelul. Israelul se afla atunci ostracizat de comunitatea internationala datorita faptului ca, recurgind la singura strategie posibila in fata unui inamic superior material, a lovit preemptiv raioanele de concentrare pentru plecarea la ofensiva, dind peste cap planurile coalitiei arabe ale carei forte armate ocupau un dispozitiv invaluitor, comandind cel putin teoretic terenul. Aparent, Israelul era agresorul. Experienta ostracizarii a fost atit de amara israelienilor incit, in octombrie 1973 de razboiul de Yom Kipur, desi era perfect informat ca istoria din 1967 se repeta, a acceptat sa-si sacrifice soldatii aflati pe pozitii avansate numai pentru a nu apare iar ca agresor. Comandantii de regimente cunosteau exact ora atacului dar se aflau sub sever ordin de a nu desconspira nimic. Generalul David Elazar, care sustinea urgenta mobilizarii generale avertizind ca arabii acum nu mai sint cei din 1967, a fost pus la index. Ofiterii romani au apreciat superioritatea artei militare israeliene care, nu fara sacrificii, a salvat in cele din urma inca odata situatia. Insasi opinia publica din Romania simpatiza atunci cu Israelul, fie si numai pentru ca se stia ca in spatele arabilor sint rusii.
In aceste conditii, Romania care nu a rupt relatiile diplomatice cu Israelul si care oficial sustinea ca Israelul trebuie recunoscut ca stat, concomitent cu crearea unui stat palestinian, ambele in frontiere sigure si recunoscute, reprezenta una din putinele linii de comunicare ale Israelului. Mai mult, evreii din tarile blocului sovietic care, intr-un fel sau altul, ajungeau in Romania si nu voiau sa se mai intoarca, nu erau extradati tarilor de origine ci li se permitea plecarea in Israel. Este deci perfect plauzibil ca Romania sa se fi bucurat astfel de un tratament preferential din partea Israelului.
Situatia a fost oarecum asemanatoare si in relatia cu Germania de Vest. Romania recunoaste prima din blocul sovietic, in 1967, RFG. Se incheie imediat acorduri economice si culturale. Romanii care ajungeau in RFG erau primiti cu multa simpatie. Si RFG fusese ostracizat de politica URSS si a vasalilor sai. Ulterior, au urmat exemplul Romaniei nu insa inainte de a-i adresa critici veninoase. Apropo: in cartea sa de memorialistica, ‘De la Comintern la comunismul national’, Paul Niculescu-Mizil afirma ca, pentru Romania, confruntarea cu partenerii de lagar a fost mult mai acerba decit insasi confruntarea est-vest.
In incheiere, daca totusi detineti date asupra unor astfel de tranzactii, girate fie si mascat de stat, va rog sa mi le impartasiti fara rezerve.
18 Anonim // Oct 16, 2009 at 1:24 am
@Thalex:
PS: Intr-o carte publicata recent in strainatate, care exagereaza grotesc aceeasi mult blamata perioada national-comunista, se vorbeste de 50 mii dolari pentru un evreu sau german emigrat…
19 Thalex // Oct 16, 2009 at 8:54 am
@Anonim:
Sunt, cu respect, complet în afara problemei, nu cunosc si ca atare nu dezbat cuantumuri de plätzi / cap de locuitor dis-locat.
20 Anonim // Oct 16, 2009 at 10:58 pm
@Thalex:
Mea culpa! Mesajele 17 si 18 sint adresate de fapt forumistului Judex.
21 Judex // Oct 17, 2009 at 12:58 am
@Anonim.
Cu tot respectul,n-am amintit cuvintul “vinzare”,pentru ca nu era vorba de comert cu oameni contra cost.Eu m-am referit la un fel de recompensa,sau compensatie,cum doriti sa interpretati dv.Situatia cu razboaiele Israelului o cunosp mai bine decit oricare persoana de pe sait.Faptul ca Romania a pastrat cele mai bune relatii cu Israelul si R.F.G ,in ciuda faptului ca facea parte din Blocul Comunist,nu a fost intimplator,adevarul este ca era un ordin al Moskovei,care folosea Romania ca un fel de punte in relatiile sale cu cele doua tari capitaliste.
Cit despre cartea de care amintiti,este intr-adevar o mare magarie,sumele de $ fiind exagerate.
22 Anonim // Oct 17, 2009 at 11:48 pm
@Judex:
Dumneavoastra nu ati folosit cuvintul ‘vinzare’, spre onoarea dumneavoastra, dar el este frecvent utilizat. Ceea ce afirmati dumneavoastra exprima succint ceea ce am detaliat eu, in limitele acceptabile pentru un comentariu.
Este total fals ca Romania ar fi fost pionul otravit al Moscovei. Ideea a fost inoculata de defectorul Pacepa (utilizez acest termen din engleza datorita intelesului sau neutru) si a fost preluata fara discernamint chiar de catre unii romani.
Din contra, Romania a avut de suportat sicanarile frecvente ale partenerilor de lagar care executau servil ordinele Moscovei. Astfel, cind Romania a decis sa nu-si mai exporte materiile prime, oficiosul unui partid comunist dintr-o tara vasala Moscovei titra: ‘Romania sta pe resursele sale precum closca pe oua’. Romania a fost criticata si pentru mentinerea relatiilor cu Israelul si pentru stabilirea celor cu RFG, desi ulterior si alte tari socialiste si-au normalizat raporturile cu RFG.
In respectiva carte, aceasta nu este singura exagerare. Din contra, se frizeaza absurdul, adica logica elementara, ajungindu-se pina la grotesc.
23 radudoi1/4 // Oct 20, 2009 at 12:12 am
@miriam
ati inteles complet gresit si intentiile si convingerile lui Thalex. Problema este ca suferiti de miopia celor care candva au dus o viata apropiata de normalitate (bazata pe auto-mintire) intr-o lume nebuna si profund bolnava de comunism. Probabil ca atunci v-ati cocotat cu pile si relatii intr-o functie de raspundere dintr-o intreprindere, va aprovizionati de la gospodariile de partid sau de prin “shop”-uri, va plimbati prin noroaie intr-o Dacia suie si neperformanta dar “elitista”, va intalneati la un bridge cu ceva “sefuti” cu care comentati positiv ultimile “cuceriri”, mai dadeati drumul si la vreun banc asa-zis politic, ca sa va aratati in ton cu lumea, va mai uitati la vreun film romanesc plin de optimism si de exaltare a vietii simple de la tara sau din caminele muncitoresti (toaletele infecte, tifosul, gonoreea si tuberculoza nu apareau in pelicula) iar viata era minunata si putea s-o tina asa la infinit. Treceati satisfacuta pe langa cozile la “adidasi” si la “fratii Petreus” (dumneavoastra aveati frigiderul plin datorita prietenei de la Alimentara din colt) si va savurati la un Kent, paharul de Johny Plimbaretul, ignorand intoxicatii de la Acumulatorul sau otravitii de la Azo-Mures si din mine (doar cateva exemple). Eram toti alfabetizati si nimeni, dar absolut nimeni “nu murea de foame in timpul lui Ceausescu”, nu-i asa? Daca acest accident istoric numit “perioada comunista” n-ar fi existat am fi mers nu cu Dacii ci cu Fiat-uri, Opel-uri , VW-uri, Mercedes-uri si BMW-uri, ne-am fi batut poate de alegeri dar am fi incercat sa ramanem pe o sina democratica, cel putin de dragul bunastarii pe care ni le-ar fi asigurat industria mica, dar performanta, cercetarea, mestesugurile si agricultura invidiata de juma` de Europa. Am fi invatat inca de mici sa ne purtam civilizat si am fi avut intelegere crestina pentru nefericirea aproapelui. Episoade de genul aruncarii din Salvare a unui muribund n-ar fi fost posibile, ca si milioanele de avorturi si incercari de avorturi cu urmari catastrofale pentru femeile in cauza si familiile lor. Dvs. insa traiati departe de aceste realitati, erati o “intelectuala”, apartineati elitei (de intreprindere de stat) si nu va gandeati ca produsele pe care le exportati erau luate numai ca parte a unor contracte politice intre state, pentru a fi apoi aruncate in mare sau date pe degeaba unor tari si mai amarate decat Romania. Ati muncit degeaba 40 de ani, pentru o minciuna care acum s-a dezumflat (in parte). Nimeni nu spune ca acum este raiul pe pamant, derbedeii care ne conduc sunt insa nascuti in “iepoca” pe care o aparati cu atata naivitate. Acestea sunt produsele umane, oamenii noi, pe care dvs. vi i-ati dorit si vi-i doriti pentru tara. Ceva, foarte important, am castigat acum fata de anii de “rai” comunist: credinta si speranta. Sau dumnevoastra nu le aveti nici pe acestea?
Cu sarutari de maini…
24 radudoi1/4 // Oct 20, 2009 at 12:28 am
@Anonim
“A fost sa fie ca regimul comunist sa industrializeze tara”. Stiu ca folosesc un loc comun batatorit si ras-batatorit de antevorbitori: uitati-va la un bloc facut in perioada “industrializarii” de care vorbiti, sui, stand sa cada, cu finisajele niciodata “finisate”, mustind a gunoi dintr-o ghena (ce nume predestinat) planuita de un cretin, colcaind de gandaci si sobolani. La aceasta industrializare va referiti in alocutiunea dvs.? Va referiti la fabricile prost luminate, de o mizerie greu de inchipuit pentru o lume neavizata, putind si emanand otravuri ca din cazane de vrajitoare (Oradea, de ex.). Este aceasta industrializarea inevitabila pentru Romania moderna, fie ea si comunista? Unde ati trait in anii aceia d-le? Chiar nu ati vazut nimic? Nu ati fost niciodata intr-o asa-zisa “unitate de productie”, intr-o turnatorie, intr-un atelier? Numai stand pe margine va puteti adresa unor asemenea monstruozitati cu titulatura “industrializare”.
25 miriam // Oct 20, 2009 at 8:05 pm
@raduloi1/4
Singura mea pila a fost munca mea asidua ca sa ajung pe o pizitie onorabila, cu o medie de final de facultate in virful piramidei. in concurenta cu fiii si fiicele de securisti si de nomenclaturisti si in concurenta cu trecutul propriei mele familii, in care au existat si detinuti politici pe timpul regimului comunist evrreiesc bolsevic.
Tocmai asta este nedumerirea mea – daca pe vremea lui Ceasuseszcu pina si fostii detinuti politicii, fara dosare de informatori la securitate, puteau minca o piine prin munca cinstita si sa traiasca decent, DE CE ASTAZI IN ROMANIA TOTI OAMENII CARE MUNCESC CINSTIT SI NU SINT POLITICIENI SAU CLIENTELA LOR POLITICA NU POT TRAI NICI MACAR LA LIMITA DECENTEI???????????????????????????????
Stiu cum erau conditiile in caminele studentesti. Nu imi este nimic strain din experientele respective, nimic neexperimentat.
Nu am jucat niciodata “brigi”, pentru ca nu stiu sa joc, si nici alte Jocuri sau “jocuri” cu “sefutii”.
Am stat la cozi ca toata lumea si spre disperarea ta(si a mea) am lucrat exact in industria chimica, foarte toxica, foarte neperformanta, dar care aducea valuta tarii mult mai mult decit aduce toata economia romaneasca astazi.
In rest sint de acord cu dvs. si va recomand cu caldura, si inca o data pe toti forumistii, sa cititi articolul lui Caragiale – “1907 – din primavara pina-n toamna” -uinde veti avea neplacuta “surpriza” sa constatati ca metehnele clasei politice de astazi seamana mult si bine cu ale clasei politice criticate de de marele scriitor si ca lichelismul politic vine din vechimea istoriei noastre si mult mai putin din comunism.
DACA AR FI FOST ALTFEL, NU AS FI AVUT CUM EU, O MEMBRA A UNEI FAMILII CU DETINUTI POLITICI SA POT SA AJUNG PE MUNCA MEA PROPRIE LA UN TRAI DECENT, FARA SA FIM MEMBRII P.C.R.
26 radudoi1/4 // Oct 21, 2009 at 7:11 pm
@Miriam
si asta-i tot? Pentru faptul ca dvs. personal ati avut o viata decenta (?!), ca ati ajuns sa castigati ceva pe munca dvs. (ma intreb cat ati fi castigat la capitalisti) si ca ati avut o viata (pseudo)normala pentru asta trebuie sa ridicam in slavi iepoca si sa adulam pe ticalosul agramat care a bagat sub brazda nu numai intreaga istorie, cultura si civilizatie a poporului român, dar si zeci sau poate sute de mii de români? Mai ales dvs. cu detinuti politici in familie? Asa de bine a functionat reeducarea? Este trist. Nu am nevoie sa citesc UN articol al unui scriitor genial, care insa singur recunoaste ca “vaz enorm si simt monstruos”. Pai daca va luati numai dupa sensibilitatea exacerbata a unui Caragiale sau Eminescu va trebui in curand sa va sinucideti, asa cum ar fi trebuit s-o fi facut si inainte de `89. Realitatea se face cu oameni normali, si dintre doua rele trebuie sa-l alegeti pe cel mai mic. Nimeni insa nu v-a obligat sa pupati poala unui Iliescu, Vadim sau Basescu, dupa ce inainte ati lins mana unui Ceausescu. Daca nu vi-l scoateti pe impuscatul din cap n-o sa puteti sa votati altceva decat neghina anteanuntata.
Leave a Comment