Discurs împotriva vorbelor nesăbuite ale unor Andrei Pleșu, Teodor Baconski etc.
Ion Coja
- Domnule profesor, v-am trimis pe internet articolul „Persistență”, publicat de dl Teodor Baconski în revista „22”. L-ați citit, probabil. Ce părere aveți?
- Textul circulă și pe Internet, cu titlul dat de internauți „Un portret corect al românilor”, sau așa ceva. Da, este un text bine scris, bine articulat, dl Baconski știe să fie și convingător, și fermecător. Tocmai de aceea devine periculos pentru societate atunci când susține idei false, căci face multe victime, sunt mulți cei ce și le însușesc.
- Care sunt aceste idei false?
- Este vorba de o atitudine, în primul rând. Dl Baconski ne pune în față oglinda ca să vedem cât suntem de urîți, de hidoși, românii de noi! Or, oglinda sa nu prea este netedă, drept care deformează imaginea noastră. Îmi vine greu să cred că dl Baconski nu-și dă seama că ne judecă strâmb. Iar dacă într-adevăr nu-și dă seama, m-aș bucura. Ar însemna că este recuperabil. Ceea ce nu este cazul lui Andrei Pleșu, și el autor al unor texte impecabil scrise, sub raport stilistic, literar, dar chitite și ele în aceeași direcție: denigrarea componentei românești a lumii în care trăim. Putem vorbi despre amândoi acești fini intelectuali din elita intelighenției românești?
- E mai mult decât speram! Mai ales că sunt tare mulți cei care în mass media românească se pronunță foarte des și foarte critic la adresa istoriei, a comportamentului, a weltanscauungului românesc, dacă pot spune așa. Mereu apar „dovezile” că suntem ba un popor fără istorie, ba un popor fără viitor! Pot fi luate în serios aceste critici?
- Le iei în serios numai dacă rezistă la un examen critic! În textul dlui Baconski, m-am poticnit aproape la fiecare frază în afirmații lipsite de acoperire, aruncate fără nicio justificare, ca și când ar fi lucruri mult prea bine dovedite. Încă de la început aflăm că noi, românii, „persistăm în propriul stat, slab statalizat”, frază care sună aproape ca un reproș că încă n-am dispărut de pe fața pământului! Iar despre statul român că ar fi „slab statalizat”, ce vrea să ne spună dl Baconski? Încerc să-i dau dreptate, dar nu găsesc ca argumente decât vorbele ușuratece spuse la adresa statului în general, după 1990, paravan pentru spolierea statului român de ceea ce noi știam că este „averea poporului”. Așa zișii liberali – răspândiți prin toate partidele, s-au întrecut în a deplânge neputința statului de a gestiona și de a gospodări, de a „manageria”, argument pentru a i se lua tot ce avea statul în posesie sau administrare: imobile, fabrici, ogoare, obiecte de patrimoniu etc. Tot jaful postdecembrist s-a făcut sub această acoperire… Dar poate că dl Baconski are în vedere istoria când spune că suntem un stat „slab statalizat”. Din această perspectivă este la îndemâna oricui care cunoaște puțină istorie să-l tragă de mânecă pe autor: noi, românii, avem o statalitate proprie dintre cele mai vechi din Europa. O statalitate neîntreruptă, care durează din secolul al 14-lea. La câte popoare din Europa și din vecinătatea noastră o mai întâlnim?
- La unguri?
- De la Mohaci, 1526 parcă, statul maghiar a dispărut, și a mai apărut după 1919, la Trianon. Dar să nu insistăm prea mult și să ajungem la subiect, adică la afirmațiile care m-au supărat cel mai tare. Anume comentariul făcut de autor în legătură cu „faimoasa teroare a istoriei”. Citez: „Generația lui Eliade, care a consacrat această nefericită expresie, poartă vina de a fi propus, astfel, cea mai perfidă schemă de autosabotare. Nu există vreo scuză mai lașă pentru neîmplinirile unui popor decât această stupidă ‘teroare a istoriei’. Ea răsfață toate viciile, ambalează indulgent toate eșecurile, caută, iresponsabil, să justifice retroactiv toate nemerniciile.” Repet, este bine scris întreg articolul, așa cum se vede și din citatul propus. Bine scris, dar nu la obiect. Conceptul amintit a fost propus de Mircea Eliade pe la 1960, 60 și ceva, într-un comentariu la Miorița, și în niciun caz nu a fost „consacrat de generația lui Mircea Eliade”. Adică de legionari! Dacă l-a consacrat cineva, asta a făcut-o Miron Costin!…
- Așadar pe legionari îi acuză de a fi inventat „cea mai perfidă schemă de autosabotare, cea mai lașă scuză”!
- Aș face o paranteză: cine se autosabotează numai perfid nu este!… Aici s-a cam lăsat dl Baconski furat de propria sa retorică și a uitat de logică! …Cât privește consacrarea sintagmei amintite, aceasta s-a produs târziu, după anii ’70. Dar pentru că dl Baconski a introdus în argumentația sa Mișcarea legionară, aș vrea să ne oprim puțin la aceasta și să raportăm la Mișcarea legionară chiar întreaga pledoarie a dlui T.B. Domnul Baconski o acuză de lașitate și perfidie, acuzație răsfrântă asupra tuturor românilor în fapt. Nu m-ar deranja această identificare, legionar=român. Mă onorează și pe mine, ca român. Numai că referința la legionari, dacă-i corect făcută, este de natură să-l contrazică total pe dl Baconski, ba chiar este capabilă, dacă dl Baconski este „cinstit sufletește”, să-l vindece de tot scepticismul său cu privire la valoarea și consistența românescului din lume.
- V-aș ruga să fiți mai explicit.
Păi, domnule Marinescu, într-o discuție cât de cât serioasă pe acest subiect, subiectul fiind „ce fel de oameni sunt românii? Cu ce merite și cu ce eșecuri îi înregistrează istoria?”, referința la legionari este obligatorie. Obligatorie și mântuitoare, dacă e făcută corect. Mișcarea legionară este una din marile isprăvi ale Neamului românesc. Sunt voci autorizate care consideră că Mișcarea legionară este cea mai grozavă înfăptuire a poporului român! În orice caz, ea poate fi numită „a poporului român”, căci a fost creația unor tineri români, la care a aderat practic întreg tineretul României, aproape că nu a existat familie de români care să nu fi avut pe cineva în Mișcare. Da, a fost neîntrerupt calomniată în modul cel mai sistematic, cu tenacitate și mare desfășurare de forțe, dar un individ ca Teodor Baconski a avut toate posibilitățile de a afla adevărul despre legionari. Numindu-i pe legionari „generația lui Micea Eliade”, foarte mulți autori recurg la această stratagemă ca să poată vorbi mai liber și ca să omagieze această generație fantastică, de mari oameni, dintre care cei mai mulți au fost de dreapta sau chiar legionari declarați ori măcar cu simpatii legionare. Iată însă că despre „generația lui Mircea Eliade” dl Baconski se pronunță cu o asprime nemaiîntâlnită în publicistica românească: perfidie, lașitate, prostie. Deci, românilor care, ca și dl Baconski, sunt cuprinși de sentimentul că aparțin unui popor care nu a făcut mare brânză în istoria sa, le recomand să se informeze corect asupra legionarilor. Le recomand să înceapă prin a citi cartea Pentru legionari a lui Corneliu Zelea Codreanu. Este tămăduitoare pentru morbul disperării și al lamentării în grup.
- Iar eu le recomand cartea Legionarii noștri, a domnului Ion Coja.
- N-am nimic împotrivă, nu-i rea, dar mai sunt câteva mult mai bune.
- Ați spus că voci autorizate afirmă că Mișcarea Legionară este cea mai grozavă ispravă a românilor. Numiți o asemenea „voce”.
- Aș cita o voce autorizată și neașteptată, vocea lui Joseph Goebbels, ministrul nazist. Știu că unii vor crede că le fac un deserviciu legionarilor dacă voi susține că Goebbels i-a prețuit. Acestora le amintesc de Hitler, care nu i-a iubit deloc pe legionari, de la Hitler a obținut Carol, în 1938, acordul decisiv pentru asasinarea Căpitanului… Goebbels, la Paris, de față cu ziariștii străini acreditați în capitala Franței ocupate, a declarat că „Garda de fier este lucrul cel mai important care s-a petrecut în secolul nostru”. Am mai publicat o dată această declarație și sursa ei. Nu insist asupra acestei chestiuni. Problema mea nu este Goebbels, ci dl Baconski, și Pleșu și alții ca ei, care nu cunosc adevărul despre legionari, sau nu vor să-l recunoască, ignorând astfel capitolul, după unii cel mai glorios, din istoria noastră. Ceea ce nu-i împiedică pe acești domni atât de exigenți să ne facă inventarul făcutelor și, mai ales, al nefăcutelor din istoria noastră. Raportarea la Mișcarea legionară este însă obligatorie pentru cei care caută cu lumînarea defectele și păcatelor românilor. Vor fi contraziși de prestația legionarilor, atât de eroică.
- Andrei Pleșu cu ce greșește?
- O clipă numai, aș vrea să propun un principiu: în secolul trecut, al 20-lea, românii au avut câteva momente importante, prin care au participat la istoria planetei. Pe lângă legionari…
- Dar legionarii ce au cu istoria planetei?! Chiar dumneavoastră ați spus, de mai multe ori, că legionarismul este un fenomen românesc, care s-a declanșat și desfășurat fără niciun amestec din afară, nici măcar unul german, nazist.
- Fenomenul legionar începe să fie tot mai cunoscut pe planeta noastră, în ciuda embargoului mediatic total. Acest interes este azi în creștere. Am întâlnit tineri ruși sau polonezi ori spanioli, irlandezi, care știau foarte multe despre legionari, despre Căpitan, și se străduiau să-și însușească corect viziunea legionară asupra lumii politice. Și postulez: intelectualul român, publicist și ideolog, care nu a fost capabil să-și facă o părere exactă, corectă, despre legionari, care are lacune grave de informație în ceea ce privește lumea legionară, nu are voie să exprime un punct de vedere defetist cu privire la români. Este acesta un principiu, l-aș numi al cumsecădeniei: poți să lauzi pe cineva chiar și dacă nu-l cunoști prea bine! Dar când te apuci să critici pe cineva, trebuie să te asiguri că știi totul despre acel ins, mai ales dacă este vorba de un grup uman, de un popor!
Or, este evident că dlui Baconski îi lipsește una dintre cele două sau trei informații capitale pentru cine se apucă să ne judece pe noi, românii, ce ne poate capul! Dacă nu s-a învrednicit să afle ce este de aflat despre acești bravi români, despre „românii cei mai români”, adică despre legionari, individul decade din dreptul de a ne judeca cu asprime, de a ne condamna ca pe niște repetenți ai istoriei. Când nu ești informat asupra subiectului pus chiar de tine în discuție este foarte grav. Mai bine tăceai!
- Care ar fi celelalte două „informații capitale” despre români?
- Una privește contenciosul româno-evreiesc, acuzația de holocaust, de genocid, de pogrom, cu care suntem gratulați de unii evrei. Repet, unii evrei, nu toți. Pentru mine, românul care nu s-a interesat în mod special despre ne-vinovăția românilor în această materie și nu a cercetat acest subiect, ci și-a însușit fără să clipească „dilematic” teza lui Wiesel și a altor haimanale de evrei și români, teză care susține că suntem un popor de criminali, acel român, oricât ar fi el de școlit, de academic, decade din dreptul de a rosti judecăți de valoare asupra poporului român! Asemenea judecăți nu se pot formula fără a lua în seamă faptul că românii, puși la încercare de istorie sau de Dumnezeu, supuși testului de omenie alături de celelalte popoare din Europa, au dovedit un comportament mai mult decât onorabil, oferindu-le evreilor năpăstuiți un sprijin pe care alte popoare nu au fost în stare să-l arate și să-l ofere evreilor. Or, acest adevăr multora nu le convine azi, așa că au scornit basna cu holocaustul, cum că a fost holocaust în România, ba chiar „holocaustul a început în România”. Eu nu le cer intelectualilor români să protesteze față de această minciună netrebnică, dar îi pretind românului care se crede îndreptățit să-și judece părinții cu asprime, chipurile cu luciditate, îi cer acelui românaș să se pronunțe mai întâi asupra acestui subiect: a fost sau nu holocaust în România?
S-au purtat sau nu românii într-un mod care ar fi fost normal să le atragă recunoștința evreilor? Repet, eu nu pretind de la dl Baconski să intervină în problema holocaustului. Îi înțeleg pe toți cei care se abțin și tac: au familie, au o carieră în față, au cine știe ce păcate pentru care se simt vulnerabili sau șantajabili etc. Dar dacă, nesilit de nimeni, te încumeți să abordezi subiectul gingaș al unei evaluări totale, generale, a prestației istorice de care s-au învrednicit românii de pretutindeni și dintotdeauna, emițând astfel judecăți critice aspre și categorice, deloc dubitative, pe un ton sentențios, ca și când tu ai fi pedagogul neamului, eu nu te iau în serios decât dacă ai trecut „proba Holocaustului” și nu te-ai ferit să spui adevărul. Dacă te-ai arătat gata să suferi pentru adevăr!
- Despre ce suferință poate fi vorba?
- Să zicem suferința de a nu fi publicat, de a nu ți se oferi un microfon sau câțiva centimetri pătrați de „sticlă”. De alte suferințe nu mai vorbesc…
- A treia informație?
- Cred că sunt mai multe, dar dacă e să ne rezumăm la trei, aș adăuga corecta receptare a epocii comuniste, 1944-1989. A invoca acești ani pentru a deduce numai defecte și abandonuri românești, dezertări și trădări etc., mi se pare neserios. Penibil. Nu e cazul dlui Baconski, vorbesc acum în general, cu gândul la alți „ochi neîndurători” care scrutează fenomenul românesc ținând batista la nas cât mai ostentativ. Cine nu suflă o vorbă despre partizanii din munți, despre ardoarea unor minoritari de a susține partidul comunist și prezența Armatei Roșii în România, cine nu înțelege marea operă săvârșită în acei ani de Biserica Ortodoxă Română, cine nu recunoaște performanțele economice atinse în anii „dictaturii de dezvoltare”, cine nu este capabil să separe epoca în care românii erau minoritari printre comuniști de epoca în care partidul comunist „se românizează la vârf” și cine nu vede deosebirea ca de la cer la pământ între cele două epoci, acela să se abțină să facă judecăți publice asupra chestiunii.
- Ajungem iar la Ceaușescu?
- Numai atâta spun: cei care l-au condamnat la moarte pe Ceaușescu, care propriu zis l-au asasinat, nu au făcut-o în numele nostru și cu asentimentul nostru, ca să ne răzbune pe noi, ca să pedepsească greșelile și păcatele lui Ceaușescu, ci ca să-l pedepsească pentru tot ce a făcut în folosul neamului și al Țării. Dovada: felul cum acei indivizi au guvernat după aceea, felul cum au distrus Țara. Cine nu pricepe că am fost intoxicați cu informații și aprecieri incorecte asupra a ceea ce se întâmpla în România „lui Ceaușescu”, acela nu știe pe ce lume trăiește. Dacă lucrurile ar fi evoluat după 1990 așa cum am sperat noi, atunci da, se adeverea că Ceaușescu ne-a fost dușmanul cel mai mare. Dezastrul însă pe care îl înregistrăm azi, dovedește că nemernicilor le-a fost frică de Ceaușescu, cu Ceaușescu în viață nu le-ar fi fost ușor să instaureze politica de subminare a tot ce este românesc și în primul rând a intereselor noastre naționale cele mai firești. L-au ucis pe Ceaușescu pentru că le-ar fi fost dușmanul cel mai informat asupra intențiilor lor criminale. Trebuie să aplicăm regula les amis de mes amis sont mes amis, cu varianta dușmanii dușmanilor mei îmi sunt prieteni!
- Adică?
- Adică cei care ne guvernează de douăzeci de ani sunt în mod evident niște dușmani ai neamului românesc, ai românilor, ai noștri. În decembrie 1989, ei s-au dovedit dușmanii de moarte ai lui Ceaușescu. Deci, dacă ne sunt dușmani și nouă, și lui Ceaușescu, noi nu mai putem vedea în Ceaușescu un dușman! Logic?
- Cum apreciați afirmația dlui Baconski, cum că „cantitatea de teroare istorică este matematic egală pentru toate grupurile umane constituite sau nu în stat”?
- Este tipic comunistă în esența ei, căci proclamă un soi de egalitate între popoare!… Așadar nu a existat nici teroarea țaristă, nici cea sovietică pentru popoarele din Rusia, dintre care multe au dispărut în ultimii 200 de ani. Pun acest termen cu gândul la Basarabia. Au suferit egal românii din Rusia și rușii din Rusia?… Au suferit spaniolii la fel de mult ca popoarele amerindiene, la fel germanii și evreii, evreii și palestinienii… Ce să mai zic de englezi?! Nimeni nu crede „că numai ai lui au suferit”, dar pun o întrebare dlui Baconski și altora ca dînsul…
- „…oligofreni sau ignoranți”, am citat din articolul dlui Baconski.
- Pun întrebarea: oare chiar pretutindeni, la toate „grupurile umane” poți înregistra un masacru similar celui de care au avut parte legionarii? Carol omoară peste 300 de legionari, decapitând Mișcarea de cei mai importanți lideri, vine apoi a doua decapitare, efectuată de Ion Antonescu, victimele fiind de data aceasta și mai numeroase, apoi vine răzbunarea cominternistă pentru refuzul legionarilor de a colabora la bolșevizarea Romîniei, cu alte sute de morți, cu zeci de mii de încarcerări. Unde în Europa secolului 20 s-a mai petrecut asemenea măcel?! În China comunistă, însuși regele, trădător de țară căci oferise pe tavă japonezilor Manciuria, va fi condamnat la numai 10 ani de temniță! Un adevărat mizilic, față de dezmățul din tribunalele bolșevice ale anilor ’50, unde practic nici o condamnare nu a fost sub 10 ani, chiar și a unor minori detot nevinovați… Cunoaște multe țări dl Baconski unde într-o singură noapte au fost arestați 10.000 de studenți, de tineri naționaliști? Am dreptul să mă întreb și de ce numai în România căderea comunismului a făcut mii de victime? Mă întreb și tare aș fi curios să aflu răspunsul dlui Baconski.
- Iar dl Pleșu, Andrei Pleșu, ce ar fi de spus despre dînsul?
- Domnul Pleșu al dumitale – eu nu-i pot spune domn!, are o întreagă operă pe acest subiect: precaritatea a cam tot ce este românesc. Scrisă această operă cu și mai mult talent, cu virtuți literare și stilistice deosebite. Dar nici lui Andrei Pleșu, pentru aceleași motive, nu-i pot recunoaște dreptul de a aborda acest subiect, căci acesta este un subiect pe care atunci când îl tratezi, volens nolens te erijezi în postura de justițiar, de judecător moral al poporului tău. Această postură, de instanță morală națională, nu i se potrivește oricui. O accepți la persoane care au făcut lucruri deosebite pentru neamul lor, care au suferit, care și-au pus pielea la bătaie pentru „grupul uman” din care fac parte. Avea acest drept bunăoară Petre Țuțea, care făcuse ani grei de temniță pentru că vorbea slobod despre drepturile poporului său, împotriva celor care încălcau aceste drepturi. Și deseori nea Petrache rostea vorbe aspre despre neamul românesc, dar imediat lua aminte că nu se cade să facă așa ceva și retracta cu umilință, căindu-se.
În cazul lui Pleșu însă sunt și mai multe motivele care îi impun să stea decent în banca sa și să încerce să treacă cât mai neobservat. Instinctul de apărare ar trebui să-i impună acest comportament. Dar se pare că insolența și vedetismul îl fac să uite de orice precauție. Nu sunt eu singurul care, când pronunță sau aude numele lui Andrei Pleșu, nu poate să nu se gândească la acel ministru al culturii care a abrogat în ianuarie 1990 legea patrimoniului cultural, ceea ce a declanșat hemoragia de valori artistice inestimabile care au dispărut din instituțiile publice și au luat calea străinătății, cele mai multe.. Așadar un Andrei Pleșu mai mult decât infractor, căci s-a făcut astfel complice la toate furturile din patrimoniul național. Un hoț oarecare fură și el un tablou, două, câteva cărți rare. Andrei Pleșu poate fi considerat că a fost și este în continuare complice la toate actele de jaf din muzee, din colecții etc., deja consumate sau viitoare. Nota bene, acea lege a patrimoniului abrogată de Pleșu nu era o lege comunistă, ci traducea întocmai legea franceză a patrimoniului. Acuzat pentru această măsură absolut nemernică, nici până azi acest individ subțire, cu maniere elegante și plin de umor, nu a catadicsit să dea o explicație pentru gestul său de trădare a unui interes național foarte important, elementar… Mai are curajul Andrei Pleșu să bată obrazul cuiva?! Uite, domne, că are. Are curajul să ne țină lecții de morală sau de eleganță comportamentală. Nu mai zic și de celelalte păcate, de dinainte de 1990 sau tot de după 1990, nu-i fac eu inventarul complet, mi-e destul să știu că dezastrul făcut în materie de patrimoniu artistic național i se datorează aproape exclusiv numitului Andrei Pleșu.
- Circulă pe Internet un text al dlui Pleșu, despe un brancardier…
- L-am citit, este grozav. Pezevenchiul știe să scrie, i-a dat Dumnezeu multe daruri, dar nu a fost în stare să-și dobândească el singur acel dar ales pe care nu-l ai din naștere, ci ți-l edifici singur, luptând și confruntându-te cu tine însuți ceas de ceas: caracterul. Obrazul… Nema!
- Principiul pe care l-ați formulat se aplică și la oamenii mai de rând? Mă gândesc că deseori aud, fel și fel de oameni, unii mai de soi, alții mai de duzină, zicând cu un total dispreț „Așa-i la noi, la români” sau „treabă românească!”…
În general noi, românii, suntem mai auto-critici. Vezi mulțimea de bancuri cu trei personaje, un rus, un american și un român, să zicem, în care românul iese mai de ocară, mai…
- Dar numai aparent, la o interpretare mai atentă este pe invers. Oricum, românul știe să facă haz de el însuși!
- Păi asta este o mare calitate! Numai oamenii foarte deștepți sunt capabili de auto-ironie! Deseori, la Andrei Pleșu este mai degrabă auto-ironie, recunosc.
- În concluzie?
- Postulez așadar: există cele trei momente de istorie românească recentă, momente de excelență românească, dar pe care niște netrebnici vor să le înregistreze ca momente de rușine națională: Legionarii, Salvarea evreilor și Rezistența la bolșevizarea Țării. Noi, ca români, avem de ce să fim mândri și pentru că dintre români s-a născut Mișcarea legionară, și pentru felul cum ne-am purtat cu evreii, ba chiar și pentru felul cum am trecut prin perioada de dictatură comunistă. Intelectualul sau individul care a acceptat minciunile din raporul Wiesel și din raportul Tismăneanu, se descalifică în fața instanțelor morale. El nu mai are dreptul să judece poporul român, să-l acuze de una sau de alta, atâta vreme cât s-a arătat incapabil să apere adevărul despre poporul român, adevăr ultragiat grav în cele două documente! Partidul Anti-Românesc instalat la guvernare în 22 decembrie 1989, prin serviciile sale de propagandă prezintă deformat până la calomnie cele trei reușite românești. O bună parte dintre intelectualii noștri considerați de elită au pus botul și, pentru diverse avantaje și stipendii, colaborează la această diversiune, nu comit niciun gest de revoltă sau protest ori dezicere față de minciuna instituționalzată, față de politica anti-românescă a guvernanților, a cercurilor internaționale interesate de compromiterea sau ocultarea momentelor de excelență românească (cele amintite mai sus sau altele). Nici pe Pleșu, nici pe Baconski, nici pe mulți alții nu-i aud dezavuând comisia Wiesel sau raportul Tismăneanu, ori intervenind în apărarea lui Mircea Eliade cu precizarea: „Da, Mircea Eliade a fost și a rămas legionar! Dar asta nu îl dezonorează de fel, ci dimpotrivă! Căci faptul de a fi fost legionar ridică și crește valoarea operei și personalității lui Mircea Eliade!”
Nu mă interesează ce obțin acești fini intelectuali prin acest comportament jalnic, rușinos pentru un creștin, pentru un bărbat, pentru un om cu carte etc. Fiecare ins are dreptul să se compromită și să se prostitueze după voia inimii sale! Dar un astfel de rătăcit, de plaisirist, de fripturist, oportunist etc., trebuie să știe, să aibă minimum de bun simț și să priceapă că dacă nu este capabil să facă nici cel mai mic sacrificiu în apărarea „grupului uman” din care face parte – în cazul de față poporul român, își pierde dreptul de a da lecții de conduită sau de a critica prestația grupului respectiv, cu aerul că el se află deasupra păcatelor și greșelilor identificate la nivelul acelui grup – în cazul de față Neamul românesc!
Sunt mulți intelectuali români care se țin departe de cele trei subiecte „fierbinți” și atât de primejdioase. Își văd însă cu onestitate de subiectele în care excelează și se fac astfel utili, și au bunul simț de a nu se apuca să-i certe și să-i judece pe români ca grup uman. Le strâng mâna cu prietenie. Sunt oameni care își cunosc limitele, își văd lungul nasului…
În plus, domnule Marinescu, noi, România, suntem de aproape 20 de ani o țară ocupată. Cei care ne-au ocupat au fost atât de dibaci, au fost așa de mari scamatori, încât publicul românesc nici nu și-a dat seama. Constatăm doar efectele: sărăcia care s-a instalat, nesiguranța tot mai mare, minciuna tot mai acaparatoare la toate nivelurile societății, inechitățile stridente. Sunt tot mai mulți cei care înțeleg sau știu că Țara se află în această situație extremă, extrem de periculoasă, cu o economie pusă la pământ și cu o datorie externă de 120 miliarde de euro! Un Baconski sau Pleșu știu mai bine decât mine că suntem într-o situație disperată. Or, în această situație nu ai voie să vii mereu cu același mesaj defetist, descurajant pentru toți românii, semănând sau strecurând în sufletele românilor neîncredere în ei înșiși, lehamitea de tot și de tine însuți mai ales. Nu este acum momentul să arăți cât ești tu de deștept! Dispare individul ca reper, cauza este generală, căci corabia se scufundă dacă nu punem mâna cu toții să tragem la vâsle sau să scoatem apa din cala corabiei… Este atât de nepotrivit acest balet al cuvintelor când lumea are nevoie, de la deștepții nației, de cuvinte clare care să le dezvăluie prăpastia în care am fost aduși! Și mai ales să ne arate direcția salvatoare, s-o identifice și s-o indice! Prestația acestor flăcăi răscopți în ifose și fițe, a acestor Savonarola de doi bani perechea, devine aproape comică, de n-ar fi atât de tragic contextul general, național.
- Dumneavoastră vă considerați îndreptățit să faceți examenul critic și lucid al poporului român?
- Oricine are dreptul să facă acest examen, dar problema este că, în situația în care ne aflăm, un asemenea examen trebuie să facă parte dintr-o viziune asupra viitorului, a drumului de urmat ca să ne salvăm. Eu am făcut acest examen, îl fac și-l răs-fac de ani de zile, și m-am ales din acest exercițiu cu o mare încredere în potențialul românesc, în energiile neamului nostru. Se înșeală cei care cred că vom capota. Românii au capacitatea de a transforma loviturile soartei în șanse de redresare și reînnoire. Eu de aici pornesc, de la credința în acest potențial românesc. Acest potențial, în care includ și zestrea noastră genetică, poate fi pus la lucru numai de noi înșine!
Altfel nu aș mai candida!
Ion Coja este profesor universitar de limba romana. Conduce fililala Bucuresti a Uniunii Vatra Românească precum si Liga pentru Combaterea Anti-Românismului (LICAR). A fost senator in legislatura 1992-1996 din partea acum defunctului PDAR. Recent si-a anuntat candidatura pentru functia de presedinte al Romaniei.
(A consemnat Marius Marinescu)
(17 votes, average: 4.18 out of 5)
Loading ...
Loading ...
23 responses so far ↓
1 Thalex // Sep 29, 2009 at 11:25 am
Spicuiesc din „Gardianul“ de azi.
Titlul: Gorbaciov, mândru de Ion Iliescu.
Un disident rus arata cum a planificat Moscova Revolutia din 1989 si cum ne-am democratizat noi accidental.
„Pavel Stroilov considera ca ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica, spune el, n-a facut decat sa infloreasca.
De asemenea, spune el, faptul ca Frontul Salvarii Nationale a fost complet controlat de sovietici este o certitudine.“
Amintesc: printre sustzinätorii cei mai eficientzi ai regimului Iliescu s-a numärat în epocä si coalitzia PUR, centratä pe „Uniunea Vatra Româneascä“ si care a încercat si oarecum si reusit sä se legitimeze politic prin violentzele interetnice dela Târgu Mures. PUR a jucat un rol pervers, încercând (si chiar si reusind partzial, cum demonstrazä printre altele clivajul nucleului de conducere al Ligii Studentzilor din jurul lui Marian Munteanu) sä absoarbä voturile electoratului cu simpatii natzionaliste (incl. legionare) întru obtzinerea de mandate puse apoi promt la dispozitzia FSN-ului. Un rol similar l-a jucat PDAR-ul, paiatza agrarianä prin care a fost subminat ani de ziel PNT-ul. La prezidentziale, aderentzii acestor miscäri au votat în majoritate corvârsitoare cu Ion Iliescu, respectiv cu individul care face obiectul articolului din care am spicuit mai sus.
Acuma, dl Coja vine si denuntzä „jaful de dupä 1989“ si pe beneficiarii lui, jaf initziat si desävârsit însä tocmai de cei pe care i-a sprijinit în acele momente cruciale ale primäverii lui 1990, când se fäcea cä nu vede cä România avea un primministru evreu, descendent dintr-o sinisträ pereche de teroristi internatzionali(-isti) si apartzinätori tagmei pe care d-sa o repudiazä azi, plasând-o în opozitzie cu pseodo-natzionalismul (parodic si färä Dumnezeu) al Ceausestilor. Dacä, de pildä, azi ne putem delecta la tv cu insi precum Vanghelie M. ori Vântu O., avem a-i multzumi, printre multzi altzii, din inimä si domniei sale …
În ceea ce mä priveste cred cä dl. Coja e, si nu doar pe moment, un polemist exceptzional, as zice de neînlocuit, în chestiunea holoca$hului. Cred, pe de altä parte, cä pantofii în care vra acum sä intre (cei de factor catalizator al refacerii unitätzii spectrului natzionalist în România) nu i-se potrivesc, îi sunt mult prea mari omul cälcând în mod evident strâmb în ei.
Cred cu tärie cä gaska cäreia îi joacä încä în strunä, vorbesc de tagma sprijinitorilor interesatzi sau naivi ai pretinsului „curs natzional“ al defunctului dictator intrnatzional-socialist Ceausscu N., NU ARE CE CÄUTA în ecuatzia care va duce, sper, cât mai curând, la refacerea coeziunii dreptei natzionale, a cärei ulterioarä asociere cu dreapta conservatoar-crestinä ar trebui sä genereze polul renasterii natzionale a românilor.
2 Alina // Sep 29, 2009 at 7:11 pm
Baconski, Plesu & comp. nu sunt romani, ci doar cetateni romani, niste scribalai talentati dar lamentabile esecuri intelectuale, caci un intelectual adevarat e iubitor de neam si tara.
Cat despre Ceausescu, am mari indoieli ca ceea ce a facut bun pentru tara, a fost de dragul poporului. Nu, el a fost doar proprietarul tarii, asadar, de dragul orgoliului personal a fost nevoit sa faca si ceva bun.
3 Judex // Sep 29, 2009 at 10:48 pm
@Thalex.
Toti scribalaii de mai sus,inclusiv Coja,sunt din acelasi aluat,de aceea gogosii au iesit rincezi,prosti sunt cei care ii consuma!
4 Anonim // Sep 29, 2009 at 11:06 pm
Secretul lui Polichinelle ne este astazi revelat de un disident rus. Cit au fost ei de disidenti, au sprijinit maicuta Rusie in rapacitatea sa.
PNT a fost singura formatiune care a denuntat fara echivoc instrumentarea straina a evenimentelor din decembrie 1989. A platit pretul corespunzator, caci a facut aceeasi eroare ca imediat dupa razboi, neintelegind ca patriotismul si anticomunismul autentic nu erau in carti nici la Yalta nici la Malta.
Razmerita populara anticeuasista a fost foarte receptiva la cele mai grobiene manifestari proletcultiste descinse direct din propaganda stalinista. Vizati au fost in primul rind intelectualii care refuzau sa aglutineze alaturi de emanatii FSNisi. Opozitia lor a fost o revolutie portocalie prematura si inoportuna pentru cei ce croiau noul cimp de forte.
FSN a grupat fosta nomenclatura comunista care se temea de pierderea privilegiilor. Cu timpul, aceasta s-a transformat intr-o burghezie compradora, autoarea dezastrului de azi, de coniventa cu parvenitii locali sau de pripas.
Clivajul unor personalitati politice, de exemplu Marian Munteanu, intra la capitolul naturii umane, prin excelenta labila. Un om nu e constant decit arareori cu el insusi. Istoria este plina de astfel de evolutii. Napoleon a inceput ca ofiter republican si a sfirsit ca imparat autoproclamat care si-a dus tara la ruina. Si totusi, Franta il omagiaza.
A-l acuzape Ceausescu de nepatriotism este cu totul nedrept. Pot fi contestate rezultatele politicii sale, mai exact mijloacele, dar a-l numi internationalist este un neadevar flagrant. La fel, a-l considera proprietarul tarii. Conturi personale in strainatate nu a avut iar toate rudele sale s-au stins sau traiesc in anonimat.
De ce nici astazi cind, dupa 20 de ani, situatia Romaniei sub toate aspectele este mult mai defavorabila, este imposibila judecata corecta a perioadei anterioare?
5 Zob // Sep 29, 2009 at 11:25 pm
1. Dacă domnul Coja are o concepţie proprie despre România contemporană (care ne presează cel mai mult) de ce nu a expus-o ca doctrină? Este rău dacă a avut-o şi nu a comunicat-o şi este rău dacă încă nu şi-a format-o.
2. Cel puţin Pleşu dacă nu şi Baconsky nu sunt din rasa noastră. Pleşu aparţine etniei ţigăneşti şi în consecinţă acţionează natural împotriva noastră.
3. Delimitările trebuie făcute mai clar. Dacă e să ne întâlnim cu moartea să o facem mai repede. Tot trebuie să se rupă odată şandramaua antiromânească sau mascarada pseudodemocratică şi pseudonaţională postpucistă. Ne minţim cu tot felul de intelectuali care în fapt sunt criminali împotriva poporului. Procesul acesta de cristalizare a viziunii asupra realităţii româneşti actuale văd că merge extrem de lent. Această lentoare a cristalizării ideologice este întreţinută şi de biserică deoarece reprezentanţii ei creează permanent iluzia democraţiei, iluzia libertăţii postpuciste în timp ce ţăranii mor de foame şi de boli capitaliste.
3. Eficacitatea propagandei naţionaliste este mică pentru că duşmanii poporului român deţin mijloacele de informare în masă. Noi putem mări eficacitatea efortului informativ şi formativ dacă acţionăm mai corelat.
4. Iată câteva axiome postpuciste:
În 1989 a fost revoluţie.
În 1989 a fost instaurată democraţia în România.
România a progresat după 1989.
Poporul român a dorit capitalism în 1989.
Statul român este independent şi suveran.
Poporul român a vrut integrare în Uniunea europeană.
Puterile statului român sunt separate.
Biserica creştină română asigură conştiinţa poporului român.
Aceste judecăţi precum şi altele nu sunt decât idei propagandistice imperiale occidentale inoculate perfid în conştiinţa cetăţenilor români fără nici un fundament faptic.
5. Consider că este datoria fiecărui român să demanteleze toate aceste minciuni sfruntate puse ca adevăruri indiscutabile ca presupoziţii ale vieţii , gândirii şi comunicării dintre români.
6. Atâta vreme cât şi o singură găluşcă propagandistică de tipul acestor pseudoadevăruri axiomatice este înghiţită de intelectualul sau cetăţeanul român, români, nu mai aveţi nici o ieşire la autocunoaştere.
6 atol // Sep 29, 2009 at 11:41 pm
Datorita politicii lui Ceausescu in 1989, poporul romana a fost complet ” descoperit”. Anihilarea oricarei opozitii, izolarea de restul lumii si de aici lipsa de informatii privind evolutiile internationale a facut ca natiunea romana sa nu aiba alternative in momentul caderii comunismului.
Comertul exterior al Romaniei era dominat de ofiteri DIE si oameni ai acestora. Activitatile de comert erau netransparete ceea ce facea ca foarte putina lume sa aiba accesla informatii economice, bancare, etc.. In 1990 acestia au creat democratia “originala” din Romania. Au putut sa fure linistiti pentru ca nu avea cine sa ii opreasca.
Romanii “au pus botul” la toate manipularile noii clase politice pentru ca nu au avut elite, singurele elite erau cele sustinute de Moscova.
Pentru politica lui Ceausescu romanii vor plati inca multi ani.
In privinta miscarii legionare nu cred ca tipul de societate propus de acestia este chiar cel mai bun. Dupa cum marsaluiau pe strazile din Romania, nu cred ca erau adeptii democratiei , a pluralismului politic sau a libertatii de opinie.
Alina , ce inseamna sa fii iubitor de neam si tara?
Ce trebuie sa spui despre romani ca sa fi considerat patriot? Ca sunt frumosi, inalti si destepti, chiar daca realitatea zilnica iti arata o alta realitate?
7 atol // Sep 29, 2009 at 11:49 pm
Si inca ceva:
Este suspecta afinitatea dintre simpatizantii miscarii legionare si regimul lui Ceausescu si securitate. Nu este doar cazul lui Ion Coja ci si a lui Victor Roncea, a Asociatiei Civic media, a numeroase reviste online ortodoxe, etc.. Toti sunt nationalisti si anticomunisti pana la Ceausescu si securitate.
Este interesant de studiat cine e actualii “legionari” si ce a facut ei inainte de 1989.
8 Thalex // Sep 30, 2009 at 8:59 am
@Anonim:
Sunt de acord cä opozitia anno 1990 a fost „o revolutie portocalie prematura“. Dar altceva nu putea fi, si asta tocmai din cauza împuscatului sub toväräsia cäruia, cum scrie si @atol, nu s-a putut coagula nici o opozitie coerentä. Iar ästa e unul din motivele pentru care îl consider pe räposat responsabil de dezastrul postcomunist, cäci autorii lui sunt, ca membri ai sub-speciei selectzionate în laboratoarele sistemului întretzinut de el, creatziile sale …
În atari conditzii îmi vine chiar foarte usor sä-l acuz pe individ de nepatriotism cras, cu atât mai mult cu cât ne stä la îndemânä contraexemplul dat de Antonescu care, în loc sä extermine, a conservat (din autentic patriotism) opozitzia tocmai pentru ca tzara sä aibä, la nevoie, o alternativä ROMÂNEASCÄ la bolschewism-ul sovietic (sperantzä nematerializatä); astfel, Antonescu (PATRIOT) l-a fäcut în urma sa posibil pe Ceausecu, care (NEPATRIOT) nu a läsat loc în urma lui decât dezastrului (înfäptuit de membrii gästii lui).
Reamintesc: pe oficiosul CC al PCR (al cärui secretar general, partzial si total era) nu scria „români de toate orientärile politice, unitzi-vä!“. Dimpotrivä, ocolo era un înscris prin care se fäcea apel la solidaritatea internatzionalist-proletarä împotriva dusmanului (CONATZIONAL si extern).
• Un patriot NU pune sä se editeze ziare cu atari declaratzii de principii.
• Un patriot NU cultivä si NU îngrasä o faunä de genul celei care (cu sprijinul unora, care acum se redescoperä candid post-pubertar ca inamici ai ei, precum onor-autorul articolului de fond) a jefuit România din 1990 încoace.
• Un patriot NU predicä pe tot locul si cu orice prilej principiile unei ideologii STRÄINE (marxism-leninismul si materialismul dialectic si istoric), NU-si imbecilizeazä si izolezä proprii cetätzeni, NU-si cautä modele în sisteme sociale descreierate din Extremul Orient, NU distruge satele si orasele tzärii lui mutându-si cetätzenii în buncäre de carton-beton-armat igrasioase, mucegäite, aflate în stare de ruinä încä din faza de constructzie, nu-si înfometeazä si batjocoreste (ca în îndemnul cinic cu puloverul) semenii.
• Un patriot NU studiazä la Moscova technici de luptä împotriva propriului popor, nu pune sä se tragä cu mitraliera în tzäranii räsculatzi si nu colectivizeazä agricultura în scopul jefuirii sistematice a tzäranilor prea-iubitei sale patriii.
• Un patriot NU subventzioneazä dela buget împuierea tziganilor.
• Un patriot NU crede si NU sustzine (nici mäcar în apärarea sa) tâmpeniile debitate de împuscat la procesul ce i-s-a intentat.
Acela care însä face lucrurile pomenite mai sus si, pe lângä ele, sporeste productzia (nerentabilä) de fontä la o tonä pe cap de locuitor, se reclamä (având un nume turcesc) dela Burebista-Effendi si se (bat-)joacä de-a independentza si suveranitatea spoind în trei culori edificiul internatzionalist co-ctitorit si pästorit de el, acela poate trece drept patriot doar pentru rätäcitzi, farseuri ori räu-voitori. A-l suspecta pe acela de patriotism e, în atari conditzii, în cel mai bun caz un act de estetism avangardist ori de generoziate de biograf postum, în cel mai räu caz însä e o încercare (nesäbuitä ori räu-voitoare) de demonetizare a notziunii.
Cred, asadar, cä „a-l acuza pe Ceausescu de nepatriotism este cu totul (si cu totul altceva decât n.n.) nedrept“. Sunt totodatä departe de al (fi) considera(-t vreodatä) „proprietarul tzärii“, ori, mai räu, dupä cum el însusi se läsa omagiat, SINONIM cu tzara, ceea ce nu mä împiedicä însä sä vä fiu recunoscätor pentru îndemnul de a identifica si evita, la nevoie, ispita.
9 Cristian // Oct 1, 2009 at 10:07 am
Acest Coja nu este decat un nostalgic al regimului comunist. Nu inteleg de ce vrea sa candideze, din moment ce nu are absolut nici o sansa. Probabil ca nici semnaturile necesare nu le va aduna.
10 miriam // Oct 1, 2009 at 7:07 pm
@Atol,
Se repeta foarte des termenul “elite”.
Am urmarit cu atentie discutiile in jurul acestui termen, dar nu am inteles ce inseamna cuvintul pentru cei care il repeta ca pe o componenta a unui limbaj de lemn, adaptat la realitatea in care traim.
Care sint trasaturile unui om care ar putea apartine acestei elite? Care ar fi profilul social, educational, psihologic al unui asemenea personaj? In acest profil intra cu necesitate si starea materiala a individului, posibilitatile sale materiale de a-si permite sa se mentina intr-o clasa sociala mai aproape de virful piramidei?
Intrebarile mele nu au nici o legatura cu dl. Coja. Nu vreau sa fac nici un fel de aprecieri la apartenenta sa la elite sau nu.
Intrebarea o pun pentru ca se repeta prea insistent ideea ca in Romania au existat elite numai inainte de al doilea razboi mondial si numai dupa 1990.
“Elitele sustinute de Moscova” erau nomenclaturistii. Tu pui semnul egal intre cele doua categorii? Daca pentru tine elite inseamna indivizi lipsiti de scrupule, rapaci, gata oricind sa isi elimine adversarii prin crime, atunci nu inteleg de ce acesti acesti indivizi ar putea face parte din elite.
Am intilnit
11 Judex // Oct 1, 2009 at 10:28 pm
Lasati bosorogul sa-si faca iluzii,de ales tot nu va fi ales,dezamagirea va fi mare,si iluziile desarte!
12 Anonim // Oct 2, 2009 at 12:46 am
Celor care critica stereotip perioada comunista le recomand cartea lui Ion Ratiu, “Moscova sfideaza lumea”, aparuta la noi in 1990. Lipsesc argumentele caduce gen: demolarea satelor si a bisericilor, anihilarea opozitiei, etc. Este analizata calm ascensiunea unei ideologii la care au aderat sincer sute de milioane de oameni doar pentru a-si vedea mai tirziu, cea mai mare parte dintre ei, idealul ruinat. Cu siguranta, autorul nu poate fi considerat nostalgic – alt stereotip al celor ce nu sint apti de argumentatie consistenta.
Cei mai multi analizeaza perioada comunista prin comparatie cu o situatie ideala, cind Romania ar fi edificat o societate democratica prospera. Se ignora faptul ca majoritatea statelor capitaliste sint sarace sau se caracterizeaza prin grave inechitati si tensiuni sociale.
Prin modul cum s-a terminat razboiul si aranjamentele convenite intre marile puteri invingatoare, Romania nu putea evita comunizarea impusa de ocupatia militara sovietica.
Raminea deci de vazut cum va evolua regimul comunist instalat cu forta, intrucit, desi se revendica din ideologii clasici ai secolului 19, era edificat de oameni care inevitabil nu aveau aceeasi viziune.
Inevitabil, prima garnitura au fost marionetele puterii invingatoare. Cominternismul a insemnat foamete mai atroce decit cea din anii ‘80. A insemnat represiune, ocupatie straina dar si interna, lipsa de locuinte,de imbracaminte. A insemnat izolarea tarii, lipsa cartilor, a filmelor, librariile “Cartea Rusa” etalindu-si vitrinele in toate orasele importante. Aceste lucruri nu sint niciodata amintite.
Perioada “national comunista”, pentru traitorii acelor timpuri, a fost o revelatie. Evacuarea trupelor de ocupatie, redobindirea suveranitatiii pe teritoriul national, chiar amputat in est, deschiderea spre Occident – absolut reala pentru standardele de atunci – au fost fapte exceptionale pe care o istorie obiectiva nu le poate ignora.
Se ajunsese deci la un modus vivendi. Dupa razmerita de la Budapesta din 1956, numita impropriu revolutie dar valorificata magistral ca imagine, devenise clar ca Occidentul este dezinteresat de ce se intimpla in est. ‘V-ati lamurit deci ca americanii nu vin. Sa facem atunci tot ce putem face aici noi insine. Cine nu este impotriva noastra este cu noi.’ pare a fi deviza acelui moment, nerostita oficial dar posibil a fi dedusa din context.
Rezultatele nu au intirziat sa apara. Romania anilor ‘60, ‘70 lucra in mare parte dupa licente straine si exporta cel mai mult, procentual, in vest dintre tarile socialiste. Chiar in acest deceniu, am auzit straini vorbind favorabil despre produsele romanesti importate de tarile lor si nu era vorba de ciorapi sau guma de mestecat. Nivelul de trai era mai ridicat decit in tari ca Ungaria sau Polonia, fapt azi greu de crezut prin prisma deficitului de imagine creat in anii ‘80 si perpetuat diabolic pina azi.
Pe plan international, Romania se afirma ca o voce care nu poate fi ignorata. Corneliu Manescu la ONU face o figura cel putin egala cu a lui Titulescu de la Liga Natiunilor. Romaniei i se evoca posibilitatea de a deveni membru asociat al Comunitatii Economice Europene, organismul precursor al UE de azi.
O parte din virfurile emigratiei isi ofera serviciile guvernului de la Bucuresti, cum ar fi Coanda sau economistul Anghel Rugina. Chiar si unii straini isi ofera, uneori dezinteresat, serviciile Bucurestiului. Astfel, in memorabilul august 1968, Romania cunostea exact dispozitivul de atac al vecinilor ostili, gratie unui ofiter polonez care activa in Statul Major al Tratatului de la Varsovia. Demersurile acestor oameni sint insa receptate diferit. Acest aspect ar merita el singur o investigare serioasa.
Cum insa nimic nu e imuabil, anii ‘80 aduc aplanarea confruntarii est-vest, limitind spatiul de manevra pentru o strategie interstitiala, practicata de cei ce puneau pret pe suveranitatea proprie.
Lipsa de viziune, cramponarea de ideologia comunista, devenita vetusta chiar pentru sustinatorii ei devotati de alta data, in fine naufragiul biologic pe care il aduce virsta, il impinge pe Ceausescu in mod fatal in coltul matului. El poarta fara discutie raspunderea pentru evolutia negativa din anii ‘80. Izolarea fata de propriul popor favorizeaza adversarii ireductibili ai Romaniei care pun la cale evenimentele din decembrie 1989.
De ce insa, acum cind evolutiile de dupa 1989 sint net in defavoarea Romaniei si a romanilor, orbirea continua?
13 Anonim // Oct 2, 2009 at 8:43 pm
@Judex:
Sint cumva Netanyahu (scuze daca am gresit ortografia) si Tokes Feti Frumosi care apara Romania? De discursul lor ce aveti de spus?
Nici dumneavoastra nu pareti a fi june prim. De unde atunci atita grosolanie? Virsta nu este neaparat un defect dupa cum nici tineretea nu este automat o calitate.
14 Zob // Oct 2, 2009 at 9:52 pm
Orbirea mentală a românilor este cauzată în mod sistematic de propaganda antiromânească, de acţiunile antiromâneşti, de agitagia antiromânească.
Procesul de îndobitocire capitalistă continuă neabătut transformându-l pe individ într-o singură dimensiune existenţială: sursă de profit.
Anticomuniştii de operetă, lingători de blide capitaliste caută să tâmpească tineretul acuzând comunismul, care nu a existat, comunismul, care nu există în timp ce capitaliştii fac din români cerşetori în Occident, hoţi de buzunare, spălători de veceuri, closete sexuale, bingălăi şi slugi.
Pentru lingăii ordinii sociale capitaliste criteriile progresului social român sunt: nr. de bordeluri, număr de drogaţi, număr de şomeri, număr de infracţiuni şi puşcăriaşi de drept comun, numărul de homosexuali, numărul de partide, numărul de impostori, numărul de popi, numărul de miliardari făcuţi pe bază de şmenuri statale.
Ideea marotă a lingăilor capitalişti este că, capitalismul salvează România de la pieire. Iată capitalismul a îndatorat-o nu cu 20 de miliarde de dolari ci cu 120 de miliarde şi nu pentru o generaţie ci pentru mai multe.
Împotriva evidenţei faptice, împotriva consecinţelor logice că capitalismul este prin legea lui fundamentală, antirasial, antietnic, antinaţional fomiştii nemernici urlă din rărunchi că salvarea naţiunii stă în orânduirea capitalismului care reduce toate valorile la una singură : profitul.
În faţa festin ciolano-internaţionalist trebuie să ne retragem şi să medităm dacă nu cumva avem în faţa noastră nişte zombii capitaliste.
15 Anonim // Oct 3, 2009 at 12:28 pm
@Zob:
Citez (aproximativ) cuvintele Zvetlanei Stalin dintr-un interviu de prin anii ‘80, perioada Glasnotului si a Perestroikai, cind, rigorile sistemului sovietic relaxindu-se, multi sovietici voiau sa emigreze: ‘Nu va faceti iluzii asupra Occidentului. Nu este vorba de capitalism sau comunism ci de natura umana care oriunde este aceeasi’.
16 Judex // Oct 3, 2009 at 12:44 pm
@Anonim.
Netanyahu precum si Tokes nu sunt romani,deci intrebarea nu este relevanta.Aici este vorba de un roman(mosul Coja),care este un nostalgic al comunismului,cu parere de rau se poate constata faptul ca omul joaca la doua nunti.
In privinta virstei,pot sa-mi permit al face bosorog,eu fiind mai virstnic decit el!!!!
Dar nu se pune problema virstei,ci setea de putere,sete care nu se poate stinge cu nimic,nici macar cu tromboneala!
17 Anonim // Oct 3, 2009 at 7:55 pm
@Judex:
Faptul ca va permiteti a-l insulta va face inapt pentru dialog autentic.
Cei 2, chiar daca nu sint etnici romani, sint cetateni romani, ceea ce, din punct de vedere politic, ii face egali celor etnici romani.
18 Judex // Oct 4, 2009 at 2:01 pm
@Anonim.
Nu este vorba de o insulta,ci de o remarca la adresa bosorogului!
Tokes este cetatean roman,e adevarat (il cunosc personal),dar lucreaza pentru Ungaria.
Cit despre Netanyahu,aici e o greseala,e vorba de Prim-Ministru israelian,care nu are nimic comun cu Romania!Deci la alineatul doi ,verificati -va!!!
19 Anonim // Oct 4, 2009 at 10:28 pm
@Judex:
Mea culpa pentru dl Netanyahu! L-am confundat cu dl Naty Meir (daca asa se scrie corect), israelianul care candideaza la presedintia Romaniei.
Odata, pe alt topic, cereati Altermediei sa cenzureze atacurile la persoana. Felul cum l-ati calificat pe profesorul Coja poate fi considerat altfel?
Si mai pretindeati cindva ca sinteti obiectiv…
20 Thalex // Oct 5, 2009 at 8:28 pm
@Anonim:
Marxism-leninismul, ideologia PCR (al cärui secretar general a fost 1964-1989 Ceausescu N.) este o ideologie sträinä, anti-natzionalä si, prin complicatziile penale pe care le implicä, putem spune: criminalä.
Sustzinätorii acestei ideologii, precum si cei care-i sustzin pe cei ce o sustzin nu îndeplinesc asadar conditziile morale si legale minim necesare (bunului simtz din dotare) pentru recunoasterea calitätzii de patriot.
Astfel, de exemplu, georgianul Stalin I. V., fäuritorul URSS mari, late si tari si totodatä campionul mondial natzional si internatzional la masacre, categoria super-grea, în tzara sa aiurea nu poate fi trece drept patriot rus (dacä dorim sä evitäm riscurile declansärii unor maladii grave precum paranoia combinatorie, schizofrenia paranoidä s.a.m.d.).
Una dintre misiunile pe care un patriot le ridicä la rangul de comandament constä în eliberarea energiilor natziei sale. Dimpotrivä, încätusarea ori distrugerea acestora este o caracteristicä definitorie a lipsei crase de patriotism.
Regimul preluat, perpetuat si desvoltat de numitul Ceausescu N. & Gaska a fost un regim în care oroarea denumitä mai nou „stat maximal“ a atins culmile cele mai înalte de progres depe întreg continentul european minus Albania. Ori înflorirea, legarea si coacerea statului maximal reprezintä o evolutzie aflatä în opozitzie totalä de fazä cu mai sus pomenitul proces de eliberare a energiilor creatoare ale neamului. E un proces în urma cäruia oameni (precum cetätzenii pe vremea antecesorului säu) binevoiesc de sucombä, läsând locul lor unor creaturi des-figurate, precum cele care popoleazä Romania-Felix (lipsitä dupä 1989 din varii motive de bine-facerile unei re-stauratzii) în vremea depe urmä.
Iatä cum, în pofida unor realizäri vremelnice (de ordin tactic) regimul individului cu care ne pierdem vremea a läsat în urma sa o posteritate alteratä uman si etnic, mai lipsitä de anticorpii necesari vietzuirii în conditziuni de libertate decât alte regimuri similare.
Prin (altä) comparatzie, regimul NS din Germania a läsat mostenire posteritätzii sale o tzarä „ca o gaurä neagrä depe cer“ întrucât complet ruinatä si îndatoratä, dar beneficiind de rämäsitzele unui popor în mare parte intact în fiintza sa si, ca atare, încä apt de actziune eficientä. Prin (aceeasi) comparatzie, autorul desastrului german (un ins mic de staturä si care la disperare o cam lua pe aräturä, autorul memorabilelor cuvinte -aprox.- „dacä poporul german nu e în stare sä învingä, atunci sä piarä“) s-a dovedit în final, în pofida mesajului ideologic anti-natzional si anti-patriotic ante-citat, ca fiind fost autorul unei politici mult, mult mai patriotice decât defunctul säu admirator secret din Scornicesti, godacul cu România (pe post de pai) în bot.
21 Anonim // Oct 5, 2009 at 10:48 pm
@Thalex:
Apreciz savoarea textului dumneavoastra si nici nu il pot lua in sens polemic, intrucit nu contrazice ceea ce am spus eu.
Mi-as permite unele amendamente.
Astfel, alienarea s-a manifestat preponderent dupa 1990, cind statul, maximal sau minimal, a devenit o caricatura.
Energiile creatoare au fost utilizate si anterior. Altminteri, nu ar fi existat Bicaz, Portile de Fier, Cernavoda si nu numai, care nu au fost deloc vremelnice. Vremelnice au fost cele care au fost jugulate de ‘energiile descatusate’ de libertatea devenita libertinaj, moral, economic, politic, adica dictatura bunului plac al celor ce nu stiu de nici o lege, de exemplu IMGB, Combinatul de la Galati, parte din industria petrochimica, a cimentului, chiar textila si agricultura. Per total, nu se produce nici macar cit se producea in 1989, cind economia era secatuita de absurda plata accelerata a datoriei externe si nu se poate blama, acum dupa 20 de ani, mostenirea comunista. Ar insemna sa facem ca propagandistii comunisti care dadeau mereu vina pe regimul capitalist.
Relativ la restauratia de care vorbiti, poate stiti ca tarul Alexandru I, admirator al culturii franceze, l-a sfatuit pe Ludovic al XVIII sa nu incerce a reveni la starea dinaintea revolutiei franceze, intrucit, in tara in care a scris Diderot si Voltaire, nu mai poate fi vorba de restitutio in integrum. Cu alte cuvinte, dupa bulversari sociale de proportii, este practic imposibila revenirea la trecut.
Nu rezulta de nicaieri ca N. Ceausescu ar fi fost un admirator al lui Hitler sau chiar al lui Stalin.
Per total, nu este cazul a face regimul ceausist mai negru decit a fost ca a fost destul.
22 radudoi1/4 // Oct 5, 2009 at 10:58 pm
@anonim
nu capitalismul a adus Romania la datorii de 120 de miliarde, ci banditii, care populeaza salile parlamentului si ale sediului guvernului. Nu poti sa acuzi cumparatorul ca iti cumpara o marfa de calitate la un pret de nimic, pe care, indemnat si de un spert substantial, singur l-ai stabilit. Un apel la constiinta cumparatorului, venita de la un tert, este un gest de o naivitate demna mai curand de o fiinta umana ori foarte tanara ori foarte … dulce. Toate “privatizarile” au stat si mai stau sub sebmnul sfintilor Ciubuc, Bacsis, Plocon, Mita si a prea-cuviosiei sale Spaga. Este adevarat, capitalismul se orienteaza dupa piete noi de desfacere, pentru tot ce se poate comercializa, indiferent de consecinte. Intrebarea este, de ce a fost lasat? Oare “patriotii” de azi nascuti din cei de ieri sa fie atat de usor de manevrat ? A fost numai incapacitatea administrativa a actualilor guvernanti, fericiti ca pot insarcina elementul alogen cu “salvarea” economiei nationale, sau pofta lor de imbogatire rapida sau si una si alta, care au dus la datoriile susmentionate? Romania nu este o fecioara handicapata psihic si motoriu la discretia boturilor baloase ale unor jiganii avide de capital ci un organism bolnav pana in maduva oaselor, infectat cu virusul Necredintei, Distopiei Comuniste si al Mizeriei Umane rezultata din actiunea combinata a celor mai sus amintite. Acolo trebuie lucrat, nu sa te dai cu capul de zidul Capitalismului, care nici macar nu realizeaza ca te lovesti cu inversunare de el.
23 radudoi1/4 // Oct 5, 2009 at 11:02 pm
Pardon, comentariul meu era adresat lui @Zob. Scuze lui @anonim
Leave a Comment