Vasile I. Zărnescu

ÎN LUCRAREA SA, pe cât de celebră, pe atât de contestată de sionişti, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI (Editura Antet, 2000), Norman Finkelstein dezvăluie ceea ce un român nu ar fi avut curajul să facă în condiţiile actualei legislaţii execrate de guvernarea antiromânească: anume faptul că toată propaganda şi toate pretenţiile legate de holocaust sunt o mare escrocherie internaţională, dirijată de Consiliul Mondial Evreiesc. E-adevărat că, fiind evreu-american, sioniştii nu au avut curajul să-l dea în judecată pentru defăimare şi discriminare – cum s-a întâmplat cu revizioniştii din alte state obediente iudeo-masoneriei, ca Franţa, Germania, Austria, Canada etc. De exemplu, Roger Garaudy afirmase, printre altele: „Nu este vina mea dacă cei care mă acuză sunt tocmai aceia care au organizat o afacere mondială din vânzarea ciolanelor bunicilor lor!“ Şi Franţa l-a condamnat, prompt, la puşcărie (cu suspendare, fiindcă, atunci, avea peste 80 de ani). Iar Rabbi Arnold Jacob Wolf, Hillel director la Yale University, se lamenta astfel: „Se pare că, în universităţile noastre, Holocaustul este vândut, nu predat“ (cf. Michael Berenbaum, After Tragedy and Triumph, Cambridge, 1990). Dar, ca şi N. Finkelstein, A. J. Wolf a scăpat de condamnare atât pentru că era rabin, cât şi pentru faptul că în S.U.A. nu s-a ajuns, deocamdată, la starea din România, de lichelism politic deplin faţă de sionişti, încât să se promulge o lege criminală ca O.U.G. nr. 31/2002, prin care Guvernul, la presiunea evreilor din interior şi din afară, te poate băga la puşcărie dacă conteşti existenţa holocaustului.

Dar, între timp, situaţia internaţională s-a mai schimbat în favoarea revizioniştilor, adică a adevărului. Astfel, în urma Conferinţei Internaţionale despre „holocaust“, din 11-12 decembrie 2006, de la Teheran, a fost eliberat, în 20 decembrie 2006, din închisoarea din Austria, revizionistul german Ernst Zündel.

Un alt fapt major, intervenit între timp, este Protestul Uniunii Vatra Românească, formulat recent (vezi in subsolul articolului), faţă de furtul comis de Mosad, la Paris, în 1990, când a sustras Memoriile lui Wilhelm Filderman. Acest Protest are o importanţă excepţională – indiferent dacă Israelul va restitui sau nu manuscrisele – fără să le falsifice – Academiei Române, proprietara lor de jure.

Dacă, pe de o parte, aplicăm acestui Protest metoda sociologică de cercetare numită analiza conţinutului şi, pe de altă parte, analizăm furtul comis de Mosad prin prisma tezei Omnis determinatio est negatio – „Orice determinaţie este o negaţie“ –, a lui Spinoza (care a fost un evreu deştept, dar, la fel ca Finkelstein, repudiat de evrei!), rezultă că, prin chiar acest furt incalificabil, toată propaganda privind pretinsul holocaust comis de România contra evreilor este, practic, anihilată! Căci, dacă Israelul fură documentele ca să ascundă dovezile, atunci înseamnă că totul este o scorneală tipic jidănească, pentru extorcarea de bani a românilor – ca şi a celorlalţi –, cum, de altfel, a demonstrat N. Finkelstein. Cu forţă de necesitate conchidem că, dacă toată propaganda este neîntemeiată în ceea ce priveşte România – cum şi este, în realitate! –, atunci, în baza principiului dominoului, cade, implicit, toată propaganda holocaustică, cu care sioniştii au infestat lumea.

Într-adevăr, această escrocherie cu holocaustul a fost declanşată – aşa cum atestă literatura revizionistă în expansiune! – de către escrocul internaţional Elie Wiesel. Nu ştiu dacă el a introdus, în propagandă, termenul de „holocaust“, dar, oricum, acest Wiesel [cu o faţă de weasel (nevăstuică; se pronunţă la fel: vizel) şi nas de Pinocchio] este vinovat, prin dejecţiile cu care a maculat hârtia (începând chiar cu prima sa porcărie, Noaptea), de faptul că a fost principalul vector al acestei propagande. Dar, ţinând cont de câte enormităţi a putut să debiteze în maculatura sa teroristă – spoită, ca să pară cât de cât valoroasă, cu premiul Nobel pentru Pace –, sunt înclinat să cred că tot el a ales acest termen. Pentru că, aşa tâmpit cum este, era normal să-l aleagă prost!

Dar, între timp, analiştii subtili ai Mosadului s-au dumirit că holocaust înseamnă „sacrificiu“, care este un ritual „al arderii de tot“, în religia lor, şi care nu se potriveşte deloc – dar deloc! –, conceptual, cu ceea ce pretind ei că s-ar fi întâmplat în Al Doilea Război Mondial – cel puţin pentru faptul că nu au fost arşi toţi, ci au mai rămas, şi încă mulţi. Acum, însă, sioniştii s-au trezit din euforia provocată de grămada de bani strânşi fără muncă din „industria holocaustului“ şi se gândesc să schimbe termenul holocaust cu shoah, care înseamnă „catastrofă“: „Pardon, scuzaţi, bonsoar!, nu a fost holocaust, ci a fost shoah! Şi încă unic!“ În consecinţă, vor pretinde bani mai mulţi, deoarece, fiind „unic“, înseamnă că valorează mai mult, ca orice marfă care e unicat! Doar e economie de piaţă, nu?! E-adevărat că un sociolog suedez, Elisav Ucsenraz, enunţase o nouă definiţie, mai adecvată şi mai clară: „Economia de piaţă este relaţia biunivocă dintre un escroc şi un fraier“; dar noi suntem o ţară sub ocupaţie – suntem ocupaţi de Tranziţia impusă de F.M.I., B.I.R.D., U.E., N.A.T.O.! – şi, indiferent ce definiţii şi teorii am adopta, cu actuala clasă politică obedientă pierdem oricum.

Ca atare, acum, sioniştii vor să pună altă placă ca trend-ul propagandei să fie orientat spre shoah. Dar, dacă nu a fost holocaust – fiindcă nu vă mai convine vouă termenul –, înseamnă că trebuie să daţi banii înapoi, pentru că aţi formulat greşit minciuna! Iar dacă nu a fost holocaust, atunci de ce să fi fost shoah?! Oricum, gheşeftul este super din punctul sionist de vedere – fiindcă i-a umplut şi îi mai umple de mangoţi, ca orice gheşeft –, dar este absolut abject văzut din partea tuturor celorlalţi, escrocaţi. De aceea propun înfiinţarea Internaţionalei Anti-Sioniste. (Sociolog Vasile I. ZĂRNESCU)

ANEXA: PROTESTUL UNIUNII VATRA ROMÂNEASCĂ

Faţă de atitudinea incalificabilă a statului Israel şi a Mossad-ului, care îşi permit să sustragă documente istorice extrem de importante privitoare la istoria Holocaustului pentru a le distruge sau falsifica, documente pe care le împiedică astfel să intre în circuitul firesc al informaţiei şi dezbaterii ştiinţifice. În mod specific reclamăm dispariţia manuscrisului Memorii de Wilhelm Filderman, document care ar fi trebuit să figureze ca sursa de informaţii istorice cea mai importantă pentru aşa zisul Holocaust din România.

Wilhelm Filderman a fost liderul necontestat al evreilor din România o lungă perioadă, inclusiv în anii 1940-1944, anii de persecuţii anti-evreieşti soldate - zic unii - cu uciderea a 400.000 de evrei. Sunt mai multe documente rămase de la Wilhelm Filderman care infirmă această cifră. Era de aşteptat ca Memoriile lui Filderman să aducă argumente decisive în disputa dintre istoricii care afirmă Holocaustul din România, din Transnistria, şi cei care îl contestă. Dorinţa testamentară a lui Wilhelm Filderman a fost ca imediat după căderea comunismului Memoriile sale să ajungă în proprietatea Academiei Române spre a fi publicate. Intervenţia Mossadului, petrecută la începutul anului 1990, a împiedicat desfăşurarea normală a lucrurilor. S-a ajuns astfel la situaţia absurdă şi profund imorală ca România să fie azi acuzată de holocaust şi să i se ceară despăgubiri materiale imense, iar acuzatorii ei, adică comunitatea evreiască internaţională, susţinută de statul Israel, de Mossad, să ascundă documentele istorice şi probele juridice cele mai importante privitoare la soarta evreilor din România acelor ani.

Contăm pe evreii care se simt solidari cu amintirea lui W. Filderman, cu memoria victimelor Holocaustului, contăm pe toţi cei care îşi trăiesc viaţa în respectul adevărului, iar nu în minciună, şi aşteptăm ca domniile lor să intervină cum va crede de cuviinţă fiecare pentru a-i determina pe deţinătorii ilegali ai Memoriilor lui Wilhelm Filderman să restituie preţiosul document proprietarului de drept, Academiei Române, spre a fi pus la dispoziţia cercetătorilor ştiinţifici, a publicului interesat!

Considerăm că nu este vorba de un interes strict românesc, ci dimpotrivă: cauza adevărului, în general, şi în mod deosebit a adevărului despre Holocaust, depăşeşte orice delimitare politică sau geografică. Interesul este deopotrivă românesc şi evreiesc! Este planetar! Global!

Mărturia lui Wilhelm Filderman nu poate lipsi din nici o discuţie privitoare la soarta evreilor din Romania anilor 1940-44. Nimeni nu are voie să ascundă această mărturie! Gestul Mossadului, recte al guvernului din Israel, de a ascunde mărturia lăsată de Wihelm Filderman, este echivalent cu recunoaşterea faptului că aceste memorii contrazic şi infirmă teza oficială a evreimii mondiale cu privire la holocaustul din România, din Transnistria. (Şi, implicit, din alte părţi! – n. red.)

Amintim, în acest context, soarta pe care a avut-o Jurnalul scriitorului evreu Mihail Sebastian, ale cărui însemnări zilnice au aşteptat la Tel Aviv o jumătate de secol până au fost publicate, iar când au fost publicate nu a fost greu nimănui să-şi dea seama că au fost falsificate, grosolan modificate pentru a se potrivi cu teza Holocaustului din România, pe care cei mai mulţi evrei cinstiţi o resping. Menţionăm şi fondul de arhivă Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti, constituit în 1947 pe baza unei anchete efectuate de Congresul Mondial Evreiesc asupra tuturor familiilor de evrei din România (cu preponderenţă în Transilvania), care au avut de răspuns unui chestionar cu peste 80 de întrebări referitoare la intervalul 1939-1944. Acest fond de documente a fost scos din circuitul public sau al cercetării ştiinţifice. Se pare că a fost distrus… Cu cât se întârzie restituirea manuscrisului Memoriilor lui W. Filderman către Academia Română, cu atât mai mari sunt şansele ca textul original al Memoriilor lui Wilhelm Filderman să fie şi el falsificat sau distrus.

Dorim ca protestul nostru să ajungă la cunoştinţa opiniei publice mondiale, a organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale dedicate adevărului, păcii şi bunelor relaţii dintre popoare şi state. Dorim să cunoaştem punctul de vedere al evreilor, lideri ai evreimii mondiale sau oameni de rând, al căror respect faţă de victimele Holocaustului trebuie să fie garanţia corectitudinii cu care acest subiect este abordat de autorităţile evreieşti, din Israel sau de aiurea. Considerăm că orice încercare de tăinuire, falsificare sau distrugere a documentelor legate de Holocaust este dovada lipsei de respect şi de compasiune sinceră pentru victimele Holocaustului.

Cerem organizaţiilor oneste civile din Israel, liderilor religioşi şi cercurilor academice evreieşti să se pronunţe public în această chestiune, a Memoriilor lui W. Filderman, şi să ofere cât mai repede soluţia impusă de regulile normalităţii, ale onestităţii şi legalităţii: restituirea către Academia Română.

În numele colegilor din Uniunea Vatra Românească,
Ion COJA
Bucureşti, 15 iunie 2007