“Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu”, “fetze patibulare”, “maxilare incrancenate”, “guri vulgare”, “trasaturi rudimentare”, “o vorbire agramata si bolovanoasa“. (H. R. Patapievici – presedintele Institutului Cultural Roman, din volumul sau “Politice” publicat la Humanitas in 1996)

Corneliu Florea

ACESTEA SUNT O PARTE din opiniile noului presedinte al Institutului Cultural Roman despre romani: sunt o turma cu fetze “patibulare” [vezi nota de subsol]. Este surprinzator, socant sa citesti ca neamul tau este asemuit cu o turma! Cu ce drept cineva aduce o asemenea grava insulta romanilor? Sunt romanii secolului XX patrupede cu fete patibulare? Adica, dupa dictionar, sunt demni de spinzurat! De ce? De catre cine? De catre cea mai clasica fata patibulara, ce apare pe ecranele televiziunilor din Romania: H. R. Patapievici.

Prima intrebare pe care ar trebui Patapievici sa si-o puna ar fi daca o turma are sau nu cultura. Nu stiu cum va raspunde; fiindca daca turma nu are cultura, atunci nu e nevoie de un Institut cultural; daca turma care nu poate alcatui un popor are totusi ceva rudimente de cultura, atunci el nu are nici o legatura cu un Institut de cultura. Ar fi fost mai nimerit ca presedintele Basescu Traian -care le stie pe toate de cind a fost ales de presedinte, si l-a numit din oficiu sef peste Institutul Cultural Roman – sa-l fi indumat spre un institut de fizica, unde sa experimenteze autoelectrosocurile, avind in vedere ca spinzuratoarea este de mult abolita.

Sa ne oprim inca un moment asupra cuvantului patibular, un livresc frantuzesc, pe care H. R. Patapievici il foloseste in scrisorile sale trimise lui Alexandru Paleologu, pe cand acesta era ambasador roman la Paris, scrisori devenite publice, prin aparitia lor in volumul “Politice”.

Daca din scrisoarea din 24 aprilie 1990 aflam ca romanii au fete patibulare, in cea din 28 iulie 1991 descoperim cu stupefactie ca in Romania sunt…23 de milioane de omuleti patibulari! Toti locuitorii, mici si mari, romanii sau minoritati sunt patibulari in fata lui H.-R. P. pentru ca asa-si semneaza scisoarea catre Alexandru Paleologu, dupa ce o incheie: Cu dragoste jupuita va imbratisez. De doua ori OHO! Hai sa raminem surprinsi doar de cei 23 de milioane de omuleti patibulari, adica toti citi au ramas de la Ceausescu, cu Plesu, Liiceanu, Dinescu si Caramitru, Paleologu si Andreescu, Constantinescu si Basescu in frunte. Cu UDMR-ul, cu tiganii si evreii nostri, toti de spinzurat! Nici o exceptie in fata celui cu dragostea jupuita!

Dar spinzuratoarea este interzisa, atunci cum s-a gindit sa scape de ei? Intreb, fiindca din scrisori vad ca ii este tare sila de romani, care sunt “un popor cu substanta tarata” (pag.34) “masa degenerata inginfata, proasta si rea” (pag.46) “sunt una cu cancerul care-i roade”. Nu mai continu fiindca miroase a rasism nazist si solutie finala, mai ales ca a si ajuns la concluzia: chirurgia e neputincioasa! Ce mai ramine? Glontul? Gazarea? Ambalarea in containere de rezidii si expulzarea in alta galaxie?

Exista si o solutie simpla, rationala: sa paraseasca el “turma”, tara celor 23 de milioane de omuleti patibulari! Simplu si eficace.

In repetate rinduri s-a confesat lui Alexandru Paleologu spunandu-i: “imi este rusine ca sunt roman” (pag. 23, pag.46 ). Putea pleca in diaspora, fiindca e liber, e legal, nu trebuie sa treaca Dunarea inot! Isi lua valiza si pleca la Paris, se intilnea cu Paleologu si nu mai suferea de dragoste jupuita. Dar nu – a preferat sa se adinceasca, contra salar gras, in mocirla dosarelor securitatii despre omuletii patibulari, iar acum, sub Basescu Traian, prefera salariul, si mai gras, de presedinte al Institutului Cultural Roman al omuletilor patibulari.

Ajuns aici cu citirea scrisorilor, orice roman se poate intreba ce fel de persoana este H.-R. P. daca nu gaseste nimic de valoare pe plaiul romanesc, pe care el il vede, radiografic, “fecala”? In scrisoarea adresata “excelentei” sale Alexandru Paleologu din data de 12 august 1991, afirma: “radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur.“ Sugestiva comparatia dintre inima si cur la unele persoane.

Desigur, ar fi fost mai complet tabloul, daca si Alexandru Paleologu ar fi publicat scrisorile sale catre H.-R. P. Oare, “excelenta” care statea la Paris pe post de ambasador roman, in scrisorile sale nu si-a putut calca pe inima si sa-i spuna iubitului sau ucenic, in ale fizicii si filosofiei, ca cele scrise sunt blasfemii la adresa Tarii pe care el o reprezinta la Paris? Ca il jigneste si pe el, fiindca indirect prin comparatie, el, Alexandru Paleologu, devine reprezentatul unei “fecale”…

Tot in aceasta scrisoare – pe care la sfirsit o semneaza: Cu supusenie, Scardanelli (in paranteza; cu supusenie la ce? si care Scardanelli, ca sunt multi? Friedrich Holderlin?!?) – mai savirseste H.-R. P. o defaimare de iertat doar nebunilor, la adresa istoriei celor 23 de milioane. “Toata istoria, mereu , peste noi a urinat cine a vrut. Cind ne-au lasat romanii…. ne-au luat la urina slavii…. apoi ne-au urinat la gard turcii: era sa ne inecam… apoi ne-au luat la urina rusii…. acum insa, inovatie… urineaza si unii romani peste romani… valea plingerii a fost transformata de romani pentru romani in valea urinei corosive…” (pag. 63)

Asta este “chintesenta” istoriei romanilor dupa filosoful scatolog, presedinte al Institutului Cultural Roman. Venerati-l, aplaudati-l! Sa-i traiasca si fostul profesor de istorie, ce merge in cisme de cauciuc pe bulevardul bucurestean inundat de urina bucurestenilor, care urineaza unii pe altii! Si in timp ce merge el asa prin lichidul corosiv, trece in masina de serviciu spre Institutul Cultural Român H.-R. P si-l stropeste in fata cu un jet gros de urina bucuresteana, cea mai corosiva. Merita! Ajuns la institut, presedintele se urca pe acoperis si incepe sa urineze “in gurile zvantate ale romanilor” ce il preamaresc.

Cind presedintele Basescu l-a dat de-a dura pe scari afara pe Augustin Buzura nu mi-a placut maniera, nici explicatia “fiecare vine la putere cu oamenii lui” dar consideram – dreptul meu sa am consideratii personale – ca Augustin Buzura trebuia schimbat de cind si-a dat demnitatea de scriitor roman pe o diploma de “honoris causa”. Poate chiar mai dinainte. Odata cu crearea, atit de necesara, a Institutului Cultural Roman cu filiale pe toate continentele, am crezut ca va fi numit un consiliu de conducere format din personalitati ale culturii romanesti cu multa experienta, daruire si pragmatism, consiliu care sa-si aleaga singur presedintele prin rotatie, pe baza rezultatelor.

Insa Basescu Traian, avand “putere prezidentiala de Cotroceni”, face ce il taie capul – si capul l-a taiat spre patibularul Patapievici. Personal, fiind cetatean roman, i-am trimis o scrisoare si l-am indemnat sa citeasca volumul “Politice”. Nu ma asteptam la vreun raspuns, dar am primit unul din partea unui consilier personal. Scurt, politicos dar suta la suta “lip service” cum se spune in englezeste. Am scris incontinuare despre injuriile, defaimarile si blasfemiile lui H.-R. P la adresa Romaniei, Romanilor, Limbii si Culturii Romane, pentru ca este inadmisibil ca un cetatean normal sa scrie si sa publice asemenea calomnii despre tara in care traieste. Este regretabil ca totusi sunt si unii trec cu vederea aceaste acte condamnabile, motivind ca le-a scris sub imperiul suferintei interioare, dar, de fapt este un mare “intelectual recent”!

Explicatie superficiala, inexacta, nedreapta. Pina la el au fost multi si valorosi intelectuali romani, care au suferit mai mult si mai profund, dar niciodata nu au spus ca le este rusine sa fie romani, nici nu au hulit tara si poporul, pentru ca citisera temeinic istoria noastra, istoria si cultura lumii. Si ei au desoperit tragedia si starea de fapt romaneasca, dar nu au blasfemiat – ci s-au daruit tarii si neamului lor. E drept, unii au parasit tara, altii au si ironizat, satirizat, criticat din suferinta, dar au facut-o in limitele bunului simt social.

Si acum vine H.-R. P. si se da de ceasul mortii de inteligent si european ce e, dar neglijeaza esentialul: ceilalti europeni nu scriu despre tara lor ca e “o fecala”, iar poporul din care se trage, sau in mijlocul caruia traeste, este “tarat”. Punindu-l, arbitrar, la conducerea ICR, institutie prin care ar trebuie sa ne afirmam identitatea si sa ne ridicam prestigiul cultural in tara si in lume, Basescu nu numai ca a gresit profund, dar a si legalizat, incurajat si rasplatit defaimarea Romaniei si Romanilor a caror presedinte, din nefericire, a devenit…

Si la ce surprize sa ne mai asteptam din partea patibularului Patapievici care scrie: “Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim”? Sa ne oblige sa vorbim alta limba pentru ca, dupa el, “Eminescu este cadavrul nostru din debara.”

Corneliu Florea, mai 2005, Winnipeg – Canada

——
Nota:
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. – Din fr. patibulaire. (DEX 1998)