Poate cu o singură excepţie, de când scriu pe acest forum nu am reacţionat dur împotriva nimănui fără a fi fost provocat. Şi de câte ori am zis ceva, am zis pe bază de evidenţe. Voi, în schimb, ziceţi cele pe care le ziceţi pe bază de halucinaţii. Asta este diferenţa abisală care ne desparte şi care a pus întotdeauna deosebirea între normalitate şi anormalitate. Anormalitate pe care deja ţi-am pus-o în faţa ochilor, în ce te priveşte, mai sus, într-unul dintre comentarii. Acolo sunt problemele tale nerezolvate, «Tamburus». Îţi sugerez să le iei cât se poate de în serios. Altfel vei rămâne ceea ce nickul tău sugerează: un instrument zgomotos, dar fără substanţă şi armonie.

Şi dacă, prin absurd, eu aş fi plătit pentru fiecare intervenţie, întrebarea este: autorul articolului de mai sus cum este plătit? Pe rând de articol cu înjurături împotriva celor care cer demascarea vechii securităţi? Ca să li se compenseze inexistenţa dosarelor compromiţătoare?

«In incheiere vreau sa va spun ca nu ma intereseaza personalitatea culturala a lui Patapievici, nici personalitatea psihica (desi sunt medic nu securist) pentru mine este NUMAI UN DELICVENT: NU RESPECTA LEGEA FUNDAMENTALA A ROMNIEI: CONSTITUIA !!»

De ce ar fi cineva care este programat să distrugă, interesat de altceva decât de “ţinta” care i s-a dat? Dacă unui mercenar începe să-i pese şi de altceva decât de coordonatele fixate ale “ţintei” el îşi pierde atât distanţa profesională, cât şi credibilitatea în faţa celor care l-au năimit.
Cât priveşte respectarea Constituţiei, această apreciere trebuie să vină de la un jurist (întâmplător eu am o astfel de calificare), nu de la un medic.
În plus, cum poate cineva care scrie un articol josnic precum cel de mai sus să pretindă că respectă legea când calomniază pe cine se nimereşte să îi stea împotrivă, fără a avea, cât de cât, informaţii, dovezi sau argumente — nu numai pe Patapievici, dar şi pe mine? Sau se aplică dubla măsură? Îi sugerez autorului să se dea pe sine însuşi în judecată pentru aceleaşi motive pentru care l-a dat şi pe Patapievici. A susţine teoriile vadimiste şi a calomnia după standarde securiste este incomparabil mai grav decât a publica patru scrisori document. Aceasta este adevărata infracţiune, dacă tot facem pe aici drept penal.

Da, cunoaştem. Problema este, însă, aceea că Revoluţia franceză au făcut-o, după cum fără îndoială deja ştii, masonii. Iar masonii, a căror doctrină este, după cum o ştii şi pe asta cu aceeaşi lipsă de îndoială, un ghiveci de doctrine religioase, mistice şi para-mistice luate din toate tradiţiile pământului. Cele mai pregnante tradiţii care îi inspiră pe masoni sunt, din câte am înţeles, cea iudaică, cea egipteană şi cea hindusă. Cu aproximaţie, căci au influenţe notabile şi din foarte multe alte tradiţii.

Şi acuma, să vedem dacă ghiceşti de unde le-a venit masonilor care alcătuiau corpul legislativ al Franţei revoluţionare ideea asta cu dreapta şi stânga?….

În ce priveşte amestecul dintre dreapta şi stâga, da, ai dreptate, aşa cum mi-ai scris şi pe mail, lucrurile sunt teribil de amestecate. Dar tu crezi că eu fac identificarea de tip dreapta-stânga prin disocierea autoritarism-libertate sau economic-social, adică, aşa cum te exprimi tu, cu o singură axă, unidimensional. O astfel de sărăcire vizionară nu vine în acord cu vederile mele.

De fapt, cred că o astfel de chestiune trebuie discutată în condiţiile sale de posibilitate. Or, în aceşti termeni cred că fundamentul dreptei şi stângii nu sunt de găsit fără o ontologie corespunzătoare şi, apoi, o fenomenologie a lor. Pentru ontologie am dat exemplele religioase. Pe scurt, cred că atât dreapta, cât şi stânga au proprietăţile a ceea ce s-ar chema autoritarism şi libertarianism. Problema este, însă că autoritarismul dreptei diferă de cel al stângii. Iar o deosebire riguroasă a lor — pentru că, orice s-ar zice, dreapta rămâne dreapta, iar stânga, stânga, altfel nici amestecul lor n-ar exista — mă face să recurg la condiţiile lor de posibilitate, cum spuneam; adică la metafizică.

Eu identific ceea ce se cheamă “autoritate” sub raport metafizic prin arhetipul Adevărului; iar ceea ce se cheamă libertarianism, cu arhetipul Libertăţii. Numai că o dată intraţi în metafizică lucrurile se complică puţin. Deoarece nu este deloc indiferent cum definim Adevărul şi cum definim Libertatea şi, mai ales, raportarea lor la Fiinţă. Iar de aici o întreagă ontologie, care depăşeşte cadrele unei polemici pe acest forum.

În aceste condiţii cred e bine să dăm curs propunerii tale de a continua pe e-mail discuţia ce-mi pare a fi interesantă şi cu miză.

ADRESA FORUMISTULUI TAMBURUS. Stimate domn va multumesc pentru bunele intenti, pentru postarea opinilor DVS, dar am o rugaminte: lasati pe fiecare sa-si spuna si sa sutina ce doreste. E democratie si asta da libertate fiecaruia sa-si spuna ce crede sau ce trebuie sa spuna.

Unde este democratie, domnule Florea?

Daca luam comparativ doar cu religiile nu ajungem nici unde. Dualismul politic stanga-dreapta ne parvine de la Revolutia Franceza si asezarea camerelor legislative:

“Left” and right” – These political terms originated in this era and derived from the seating arrangements in the legislative bodies. The use of the terms is loose and inconsistent, but in this period “right” tends to mean support for monarchical and aristocratic interests and the Christian order and religion, or (at the height of revolutionary fervor) for the interests of the bourgeousie against the masses, while “left” tends to imply opposition to the same, proto-laissez faire free marketeers and proto-communists.

http://en.wikipedia.org/wiki/Glossary_of_the_French_Revolution#Other_terms

E de-a dreptul naiv sa folosesti un sistem cu o singura axa pentru a caracteriza preferinte politice. Political Compass propune un sistem bidimensional mai apropiat de realitate, in care extrema “stanga” reprezinta controlul absolut al statului asupra economiei, iar dreapta libertatea economica absoluta. Pe axa verticala apare autoritaritatea fata de libertate in drepturi politice.

http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Political_chart.jpg

Si mai corecte sunt sistemele multidimensionale. Dupa cum spuneam si mai devreme, nu mai suntem in secolul XIX. Iar daca foloseam sisteme unidimensionale si in stiintele exacte, majoritatea descoperirilor tehnologice avansate a ultimelor secole ar fi fost practic inexistente.

PS: Acesta este ultimul comentariu al meu in afara subiectului.

Curat superficialitate. Superficialitatea asta e atât de adâncă încât merge până la practicile religioase ale marilor religii. În hinduism, bunăoară există privrti-marga şi nirvrti-marga: “calea mâinii drepte” şi “calea mâinii stângi”, tradiţii mistice; unde calea dreaptă este calea conservatoare ontologic, iar cea stângă e anarhistă ontologic. În Islam şi în Iudaism se face vorbire despre “dreapta Domnului” care este calea milei divine şi despre “stânga Domnului” care este calea mâniei. Până şi în creştinism când se vorbeşte despre Judecată se spune că păcătoşii vor sta de-a stânga, iar drepţii de-a dreapta. Fireşte, Împărăţia şi inima creştinului stă, respectiv, trebuie să stea dincolo de orice dualitate, de orice dreapta şi stânga. Dar pentru asta trebuie să ieşim din istorie fraţi bărbaţi. Până stăm în istorie stăm sub “cuţitul” care taie dreapta de stânga.

Tot ea:

«Daca sintem acuzati de eclectism, nu pot decit sa ma bucur si s-o iau ca pe un compliment. N-as vrea ca Altermedia sa vorbeasca pe o singura voce, daca s-ar intimpla sa fiu de acord cu toate punctele de vedere exprimate aici, as fi convins ca e ceva in neregula. Cred ca orice controversa, purtata cu argumente si in termeni civilizati, este de natura sa stimuleze, nu sa ofenseze, de aceea ii invit pe toti cei care nu sint de acord cu punctul de vedere al unui articol sa raspunda, daca se poate tot sub forma unui articol, in loc sa lanseze acuzatii si epitete fara acoperire.»

Epitete şi acuzaţii fără acoperire se lansează chiar din articolele de pe sit pe care cu onor le publicaţi. Cuvintele “Patapievici, un placebo GDS” vă spune ceva? Ring a bell? Aşa că dacă vreţi controverse în termeni civilizaţi, asiguraţi-vă că aţi şi creat mediul pentru asta. Nu de alta, dar zicala “Peştele de la cap se-mpute” nu încetează niciodată să fie de actualitate. Pentru a fi obiectivi nu trebuie să deveniţi absurzi şi să vă aboliţi de tot discernământul lăsând loc la absolut orice. Libertatea nu e libertate dacă nu are criterii. E pur şi simplu anarhie. Iar anarhia este deja totalitarism pe invers.

Între noi fie vorba, eu nu aş lua eclectismul ca pe un compliment…

«…daca Patapievici intentiona sa-i jigneasca doar pe partizanii lui Iliescu si se identifica cu fenomenul Piata Universitatii, de ce si-a varsat necazul si asupra lui Eminescu, pe care “golanii” il pusesera la loc de cinste printre simbolurile Pietei? A fost vreodata Eminescu un simbol al asa-zisului “national-comunism” ceausisto-iliescian?»

Patapievici nu s-a luat de Eminescu (bănuiesc că vă referiţi la acele rânduri care i se atribuie — eu nu le-am citit niciodată — din “Flacăra”, cum că Eminescu ar fi cadavrul din dulapul României), ci de imaginea falsă a propagandei de tip ceauşist a lui Eminescu, aşa cum bine observaţi existenţa ei, imagine kitsch care îl anulează pe marele bărbat care a fost Eminescu.

În sfârşit:

«Eu zic ca Patapievici nu merita nici el redus la acele declaratii, scrise cu patima poate in primii ani de dupa ‘90, dar nici nu trebuie ridicat pe un piedestal si idolatrizat. E un personaj complex, care merita sa se bucure de atentie, dar nu trebuie transformat intr-o vedeta.»

De acord. Dar eu nu l-am transformat într-o vedetă. Cu atât mai rău pentru cei care-l transformă. În plus, există o sumă de teze filosofice şi chiar teologice — nu ştiu dacă Patapievici le mai împărtăşeşte sau nu la ora asta — cu care eu nu pot fi de acord. Dar asta nu are nimic de a face cu necesitatea ca un intelectual de mărime, totuşi, cum e Patpievici, să fie târât în noroi de o mână de prejudecăţi penibile şi de falsităţi de atitudine şi de raţionament.

Revenind la subiectul Patapievici, repet ce am spus si cu alta ocazie: cuvintele denigratoare la adresa poporului roman trebuie puse in context. Aici houranos are partial dreptate, dar imi permit sa intreb: daca Patapievici intentiona sa-i jigneasca doar pe partizanii lui Iliescu si se identifica cu fenomenul Piata Universitatii, de ce si-a varsat necazul si asupra lui Eminescu, pe care “golanii” il pusesera la loc de cinste printre simbolurile Pietei? A fost vreodata Eminescu un simbol al asa-zisului “national-comunism” ceausisto-iliescian? Dimpotriva, comunistii l-au redus pe Eminescu la dimensiunea de poet (ce-i drept, “national”) si au ignorat sau chiar au cenzurat latura de ginditor politic si teoretician al nationalismului, cel putin la fel de importanta, zic eu, ca si dimensiunea literara. Cei care s-au revendicat de la identitatea completa a lui Eminescu au fost tocmai cei din Piata Universitatii. Eu zic ca Patapievici nu merita nici el redus la acele declaratii, scrise cu patima poate in primii ani de dupa ‘90, dar nici nu trebuie ridicat pe un piedestal si idolatrizat. E un personaj complex, care merita sa se bucure de atentie, dar nu trebuie transformat intr-o vedeta. (Dan Ghita)

Va rugam recititi conditiile pentru participarea la comentarii:
http://ro.altermedia.info/index.php?p=3381

Din pacate, experienta a dovedit ca singura metoda pentru a tempera pe ‘inflacarati’ este stergerea mesajelor care incalca aceste reguli, stabilite de noi si care au rolul de a pastra Altermedia ca pe un centru de opinie serios si a impiedica transformarea ei intr-o cocina de porci.

Atacurile la persoane NU sunt permise aici. Cui nu-i place, drum bun si cale batuta.