Alexandru Nastase

Zilele acestea a trecut de cele doua camere ale Parlamentului Romaniei proiectul de lege al senatorului PRM Dumitru Dragomir privind “prevenirea si combaterea violentei cu ocazia competitiilor si a jocurilor sportive”, initiativa cunoscuta opiniei publice sub numele de “Legea Mitica”.

Intreaga presa romana s-a grabit sa laude acest eveniment, calificandu-l drept “un pas catre normalitate”, “o masura necesara” si asa mai departe. Mi se pare insa indoielnic modul facil in in care s-a trecut peste unele prevederi ale acestei legi, desprinse parca din hotararile fostului CC al PCR, si care ar merita o mai mare atentie. In fapt, acest lucru nici nu este surprinzator din moment ce autorul proiectului este unul din exponentii acelor vremuri, cand vointa stabilor comunisti era lege in fotbal.

Dar iata ca anii au trecut, comunismul s-a prabusit (cel putin oficial!) iar slugoii nevolnici ai tovarasilor Ceausescu, Postelnicu,sau Dascalescu au ajuns cetateni onorabili, prosperi oameni de afaceri si membri in Parlamentul Romaniei. Astfel Mitica Dragomir,odata ajuns parlamentar, dupa ani buni in care nu s-a remarcat decat prin inactivitate, s-a gandit sa dea o lege care sa aduca linistea si pacea pe stadioanele tarii, atat de mult terorizate de “huligani”, incat “nu mai poti veni cu nevasta si copilul la stadion!” (cunoscuta expresia, nu-i asa?)

Dar legea “nu am facut-o eu singur”, ne mai spune ex-presedintele de la FC Scornicesti si Victoria, ci ajutat de o echipa de experti, juristi si reprezentanti ai fortelor de ordine. Oare nu lipseste nimeni din acest tablou? Iubitorii de fotbal, cei care populeaza stadioanele, nu ar trebui sa aiba si ei un cuvant de spus in elaborarea unui text de lege care ii afecteaza in primul rand? Evident ca nu, spun capetele luminate care au facut legea, pentru ca “ei intra direct sub incidenta acesei legi”!

Vedem astfel aplicat principiul prezumptiei de vinovatie, oamenii care vin pe stadioane nemaifiind considerati simpli spectatori sau suporteri ci potentiali huligani!

Haideti sa parcurgem cateva din punctele “fierbinti” ale acestui proiect ce se vrea instrumentul civilizarii stadioanelor din Romania:

Sa incepem cu marea obsesie din ultimul timp: materialele pirotehnice (torte, fumingene, artificii, petarde, pocnitori, etc.) Toti cei pasionati de fotbal am constatat ca aprinderea unei torte este privita de la o vreme incoace ca un veritabil act de terorism. Sa ne gandim o clipa! Materialele pirotehnice sunt folosite pe stadioanele europene din anii ‘50, ele fiind privite multa vreme ca un element ce aduce un plus de culoare si farmec stadioanelor, contribuind la crearea unei atmosfere deosebite. Multa vreme, in tari precum Italia, Spania, Portugalia, Franta, Grecia, Serbia sau Croatia, un meci fara aportul fumigenelor era de neconceput.

In ultimii ani, legislatia in ceea ce priveste aceste materiale a inceput sa fie mai restrictiva, UEFA interzicand folosirea lor in cupele europene, masura adoptata si de unele ligi nationale pentru campionatele lor. Avem asadar de-a face cu un subiect controversat, pentru unii tortele fiind un element spectaculos, iar pentru altii unul disturbator. In orice caz, peste tot aprinderea unei torte atrage, in cel mai rau caz, o amenda pentru “faptas”. Ei bine, in Romania acest lucru a inceput sa fie asimilat unei crime, televiziunile catalogand drept “manifestari huliganice” imaginile cu fumigene aprinse pe stadioane, imagini pe care ele insele le foloseau anii trecuti pentru promovarea unui meci de fotbal!

Dupa o astfel de logica a luat nastere punctul 1 din art. 35 al acestui proiect de lege:

In traducere: cine aprinde o torta sau niste artificii, face intre 6 luni si 5 ani de puscarie! Acesta este punctul in care realizatorii legii s-au intrecut pe ei insisi, de parca ar fi vrut sa castige vreun concurs cu titlul “Cea mai injusta lege”! Lasand gluma la o parte, aceasta idee l-ar fi facut si pe Stalin sa paleasca de invidie! Cum putem oare explica intentia de a pune pe acelasi plan un suporter care a aprins o torta la meciul echipei sale favorite cu un infractor care a ucis un om, a violat sau a talharit?

Un loc special in aceasta lege il ocupa un fetis al epocii noastre: lupta impotriva discriminarii, rasismului, xenofobiei, antisemitismului etc. In consecinta, cine se face vinovat de: “Utilizarea în arena sportiva a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe, raspândirea sau detinerea, în vederea raspândirii, de asemenea simboluri în arena sportiva”, risca sa ia intre 3 luni si 3 ani de puscarie. Este un subiect-canon al epocii in care traim, fara indoiala, insa modul extrem de vag in care este formulat un articol de lege cu consecinte atat de grave poate provoca mari probleme, lucru care s-a si intamplat de altfel. Cine poate fixa cu exactitate limitele unei atitudini rasiste, cand nici ordonanta de guvern care o condamna (31/2002) nu o face prea clar? Ar fi nevoie, veti spune, de persoane competente. Ei bine, cei abilitati de lege sa faca asta sunt… jandarmii care asigura ordinea la meciuri!

Legat de acest lucru as vrea sa reamintesc acum un singur incident, petrecut in vara anului trecut, cand mai multor tineri suporteri li s-a interzis accesul pe stadioane, unii dintre ei fiind chiar amendati pentru ca purtau tricouri cu inscriptia “Basarabia – Pamant Romanesc!”, oamenii legii motivand ca acest slogan, rostit prima oara chiar de Mihai Eminescu, “incita la ura” si ”e rasist”!

Ultimul mare delict incriminat de Legea lui Dragomir asupra caruia voi starui cateva randuri este aducerea de “injurii catre oficialitati”! Asta este, cum s-ar spune, cireasa de pe tort! Dupa ce ca spectatorii platesc de ani de zile pentru a asista la un spectacol mediocru, decazut in ultimul hal din cauza incompetentei forurilor conducatoare, acum nici macar nu ii mai pot contesta pe cei responsabili.

In lumea nostra, violenta de limbaj este omniprezenta, fiind cu asiduitate intretinuta de mass media, in numele libertatii de exprimare putand fi atacata orice entitate: de la Dumnezeu pana la cel mai neinsemnat lucru. Intr-un asemenea climat, sefii FRF si LPF se vor a fi persoane sacrosancte, de neatins si de necontestat. Inutil sa mai mentionam ca o astfel de prevedere nu isi gaseste corespondent in lumea civilizata!

In mod evident, acestia cauta sa isi mentina statutul incalcand la adapostul unor formule pompoase precum “combaterea violentei” sau “civilizatie”, cele mai elementare drepturi. Stim cu totii, din istoria recenta a Romaniei, ce fel de oameni au vazut in cuvantul spus sau scris un dusman de moarte si si-au inchipuit ca prin cenzura pot opri o lume intreaga sa exprime ceea ce vede si simte.

Daca noi romanii nu am invatat nimic din experientele nefericite pe care le-am avut si acceptam pur si simplu astfel de ineptii monstruoase, sensul lumii noastre ne-ar putea face surpriza ca legile abuzive ce se dau azi pentru stadioane sa devina in viitor valabile in toata tara.