DILEMA VECHE il publica pe Richard N. Haass, presedinte al Council on Foreign Relations (CFR). Nu de alta, dar avem si ce invata de la o asemenea “somitate”. “Cuvinte cu talc”, analize si estimari “profetice”, “clarvazatoare”, pe care orice publicatie serioasa ce isi propune spalarea pe creier a celor ce stapanesc alfabetul nu isi poate permite sa le trateze cu indiferenta.

Nu este de mirare, dansii il publicau pana mai ieri si pe Silviu Brucan. Si cine doreste sa-si oboseasca retina cu mazgalelile acestuia si cele semnate de “carmaciul” CFR, va recunoaste “ultimul” slagar tematic (un “cover” de fapt), castigator al concursului EUroVISION dupa multe perpeleli si ghionturi, pe care mai toti oportunistii si parvenitii ce aspira spre inalt, adica prispa Parlamentului European, il zumzaie seara, cand trag din pipa cu ochii fixati pe generatorul electric de la Bruxelles.

Melodia? Variatiuni pe o tema de Marx, cu o prelucrare cominternist-leninista la care si-au adus contributia de-a lungul vremii mai multi autori, unii celebri altii nu, dar uniti cu toti in cuget si simtiri.

Deosebit de instructiv pentru noi sa aflam la ce mai casca gura redactia si unii colaboratori ai revistei Dilema. Spune-mi cine te
intereseaza, ca sa-ti spun cine esti… Este firesc insa ca atentia elitelor romane sa fie atrasa de elitele americane. Doar pentru a-si putea regla si ei discursul si tonalitatea vocii direct de la sursa, de la diapazonul central. Ramane mult scepticism insa vizavi de calitatile profetice ale acestor autori. Ceea ce trece drept descoperire oraculara este mai degraba dezvaluire a planului “cincinal” dinainte stabilit, iar “analiza” este doar o vestire prin portavoce a acestuia, cu scopul sincronizarii activitatii “creatoare”
a agentilor si oportunistilor din teren. Multi au fost si sunt inca extaziati de clarviziunea unor asemenea analisti. Samuel P. Huntington si Alvin Toeffler vin in minte. Ambii sunt membrii CFR daca nu si prin Trilaterale Comisii…

Iata articolele din Dilema…

Spicuim din cel intitulat “Regandirea Suveranitatii”…

“Mai mult, dacă se doreşte funcţionarea sistemului internaţional, statele trebuie să fie pregătite să renunţe la o parte din
suveranitate, în favoarea organismelor comune.”

“Unele guverne sînt pregătite să renunţe la anumite elemente de suveranitate pentru a face faţă ameninţării globale care este
schimbarea climatică.”

“Globalizarea implică nu doar o suveranitate mai slabă, dar şi nevoia ca ea să devină mai slabă. Toate acestea sugerează că suveranitatea trebuie redefinită, pentru a răspunde provocărilor globalizării.”

“Statele înţelepte îşi vor dilua suveranitatea pentru a se proteja, deoarece nu se pot izola de ceea ce se petrece în altă parte.
Suveranitatea nu mai este un sanctuar.”

“Simpla necesitate poate de asemenea să ducă la reducerea sau chiar la eliminarea suveranităţii, cînd un guvern, din lipsă de capacitate sau chiar în mod conştient, este incapabil să asigure nevoile de bază ale cetăţenilor săi.”

“Suveranitatea trebuie să devină mai degrabă condiţională, chiar contractuală, nu absolută.”

“Scopul trebuie să fie redefinirea suveranităţii pentru era globalizării. Ideea de bază a suveranităţii, care impune o restricţie
utilă în ce priveşte violenţa între state, trebuie să fie păstrată. Conceptul trebuie să fie însă adaptat la o lume în care principalele
provocări vin mai degrabă din acţiunea forţelor globale asupra statelor, din modul în care acţionează guvernele faţă de cetăţenii
săi, decît din modul în care acţionează statele unele faţă de altele.”

… Si care sunt acele forte globale care actioneaza supra statelor si guvernelor? Are cineva vreo dilema? (Marian Tiberiu Vintilescu)