Monah Partenie Filipescu [episodul precedent...]

Pentru cei necredincioşi

Am asistat tăcut, vreme de aproape 2 ani, la polemicile dintre cei credincioşi şi cei necredincioşi pe tema creştinismului. Am vrut de mai multe ori să intru să vorbesc cu voi despre aceasta, însă m-am ţinut deoparte; am considerat că haina mea de monah mă opreşte de la a mă amesteca în astfel de treburi. Însă, într-un final, m-am hotărât să spun şi eu o vorbă despre aceste polemici, iar ceea ce m-a determinat să fac acest pas a fost atitudinea credincioşilor.

1. Prins între două lumi, şi încercând să înţeleg ambele părţi

Într-adevăr, ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri a fost atitudinea credincioşilor. Chiar m-am întrebat ce aş fi făcut dacă m-aş fi ciocnit, în zilele apostaziei mele, de unul dintre ei sau de cineva asemănător lor. Cred că aş fi spus: uite ce specimen, un habotnic şi nimic mai mult.

Cu toate acestea, astăzi, fiind de cealaltă parte a baricadei, adică în tabăra credincioşilor, înţeleg, în mare măsură, atitudinea lor. Ei sunt înflăcăraţi de dragostea pentru Hristos, mulţi dintre ei sunt copii, dacă nu la trup, încă la minte, şi privesc cu intransigenţă lumea. Aprinşi de dragoste, ei nu se gândesc câte nuanţe de gri se află între albul pe care ei îl văd în credinţa lor şi negrul apostaziei, şi nici la câte motivaţii poate avea necredinţa unui om.

De aceea, se comportă ca şi cum toată lumea ar fi a lor, ca şi cum adevărul este numai de partea lor şi îşi permit să vorbească de pe poziţia unui atotştiutor, deşi adeseori li se demonstrează că nu se află în cunoştinţă de cauză. Sunt de iertat, sunt de înţeles, cei care au trecut prin multe în viaţă înţeleg această latură a vieţii de creştin, această exaltare nevinovată.

2. Trebuie să fie o bucurie pentru ortodox să vadă că există virtute şi în afara lumii lui şi să ia aminte la ea

Urmărind schimbul de replici dintre credincioşi şi necredincioşi, nu am putut să nu remarc că cei necredincioşi au avut multe de răbdat de la cei credincioşi. Li s-au ,,acordat” tot felul de atribute mai mult sau mai puţin frumoase, au fost condamnaţi pentru diferite păreri, au fost puşi uneori chiar la stâlpul infamiei. Cu toate acestea, cei aflaţi în ,,culpă” nu au părăsit site-ul, nu au încetat să-l viziteze. Mărturisesc că mă bucură să văd că au răbdat toate acestea şi au dat dovadă de consecvenţă; consecvenţă în vizitarea unui site, consecvenţă în vederi, chiar dacă acestea sunt potrivnice credinţei ortodoxe.

Un om hotărât, care îşi susţine opiniile, chiar dacă acestea sunt uneori eronate, este mai preţios decât unul nehotărât, care astăzi este aici, mâine în altă parte. Un om hotărât şi consecvent vădeşte, prin aceste trăsături ale sale, virtuţi creştineşti, iar pentru un ortodox trebuie să fie o bucurie să vadă că există virtute şi în afara lumii lui şi să ia aminte la ea. În istorie au existat prietenii trainice între oameni de diferite credinţe, care s-au respectat reciproc, au învăţat unul de la celălalt şi s-au îmbogăţit prin aceasta.

3. În schimbul de idei, este important ca fiecare să ia aminte la ce a spus celălalt şi să-şi pună întrebarea dacă există oare ceva adevărat în spusele lui

Aşa precum noi, cei credincioşi, trebuie să luăm aminte la spusele celor necredincioşi, pentru a le pricepe lumea, perspectiva etc, şi voi, cei necredincioşi, sunteţi cumva datori faţă de voi înşivă să meditaţi la cele spuse de noi. În schimbul de idei, este important ca fiecare să ia aminte la ce a spus celălalt şi să-şi pună întrebarea dacă există oare ceva adevărat în spusele lui. Să-şi pună problema că există o posibilitate, cât de mică, ca interlocutorul să aibă dreptate. În plus, adevărul nu iese întotdeauna la iveală cu uşurinţă, ci adeseori este ascuns sub un noian de minciuni. Mult prea adeseori, în lumea noastră nebună.

De asemenea, aşa cum există informaţii eronate în scrierile creştine, precum scriam mai sus, tot astfel, ba chiar mai mult, există multă informaţie manipulată în literatura laică. Iar dacă unii cred şi afirmă despre Scriptură că este falsificată, că prezintă o istorie contrafăcută a poporului iudeu etc, la fel de bine se poate crede acest lucru despre orice altă carte. Se poate pune semnul întrebării asupra oricărei scrieri, creştine sau necreştine, se poate specula informaţia în fel şi chip, iar acestea sunt posibile pentru că omul are liber arbitru, el este cel care hotărăşte după ce criterii se ghidează atunci când evaluează lumea care îl înconjoară.

Noi, oamenii, având liber arbitru, alegem să credem sau nu în Dumnezeu; pe baza aceluiaşi principiu, alegem criteriile după care judecăm informaţiile care ne parvin. Astăzi în lume se vehiculează enorm de multe cunoştinţe, date contradictorii chiar şi în cele mai mici detalii, încât poţi crede cu uşurinţă atât o variantă, cât şi contrara ei; importante sunt însă criteriile după care le analizăm, ca şi faptul de a aplica aceleaşi criterii pentru toate cunoştinţele cu care avem de-a face.

4. Trebuie să ne bucurăm că reuşim, credincioşi şi necredincioşi, să ne regăsim în mesajul pe care ni-l transmite Altermedia. Ce oare ne face să ne coagulăm ?

În final, este interesant de remarcat că reuşim, credincioşi şi necredincioşi, să ne regăsim în mesajul pe care ni-l transmite Altermedia. Mesajul pe care-l are Altermedia ca publicaţie este complex, l-am exprimat pe scurt prin cuvintele: ia aminte, omule, în ce lume trăieşti, şi pune-te la adăpost. Dar ce ne aduce sub aceeaşi umbrelă ? Ne facem griji pentru direcţia în care merge lumea, ne frământăm, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă, pentru ce va fi mâine. De unde, din ce se naşte o astfel de grijă ? Rămâne ca fiecare în parte, dacă este interesat de răspuns, să-l caute.

Un singur lucru aş vrea să le mai spun celor necredincioşi. Sunteţi necredincioşi, unii aţi ajuns necredincioşi din cauza vicisitudinilor vieţii, alţii sunteţi dintotdeauna necredincioşi, pentru că nu vă puteţi închipui un Creator al tuturor celor văzute şi nevăzute, şi poate mai există multe alte motivaţii pentru necredinţa voastră, nici măcar vouă cunoscute. Neîndoios, omul este mai sensibil decât credem noi, şi, ca atare, mai uşor de rănit de viaţă. Sunt atâtea într-o viaţă de om care ne înspăimântă, încât ne putem pierde credinţa într-o secundă …

Dar făcând abstracţie preţ de o clipă de credinţele sau necredinţele noastre, o întrebare pluteşte în aer: nu credeţi că datorăm enorm, ca popor, bagajului ortodox pe care l-am moştenit ? Nu credeţi că, în ciuda a orice, e minunat să fii român ? E minunat să ai o istorie precum a noastră, plină de taine, dar cu un parfum unic ? De unde credeţi că vine acest parfum, dacă nu din credinţa noastră străbună ? Şi, în fine, nu credeţi că acest liant nevăzut, credinţa noastră străbună, ne aduce pe acest site ? Puteţi să negaţi aceasta, eu nu mă voi opune …

(Va urma)