Monah Partenie Filipescu [episodul precedent...]
4. Cāteva cugetări mai profunde pe marginea subiectului
Īn fine, īn ce constă greutatea de a propovădui cuvāntul lui Hristos īntr-o lume atāt de pestriţă? Pentru a-I vorbi omului de Ziditorul său, trebuie să īncerci să pătrunzi īn mentalitatea celui cu care ai de-a face, să īnţelegi din ce perspectivă priveşte el lumea şi să-i vorbeşti pe lungimea lui de undă. Trebuie să fii, īn primul rānd, un foarte bun psiholog ca să-ţi poţi da seama ce fel de om este cel din faţa ta. Astăzi, oamenii şi-au dezvoltat măşti de mare fineţe, īn īncercarea lor de a se pune la adăpost de vicisitudinile vieţii contemporane.
Şi dacă ne ştim neştiutori, necunoscători īn ale psihologiei - pe care sfinţii părinţi au cunoscut-o īn cele mai fine detalii -, mai bine tăcem, stăm şi urmărim spectacolul lumii şi īncercăm să īnvăţăm de la el cum să discernem lumea īn care trăim. Cu timpul, poate, şi dacă Dumnezeu va crede de cuviinţă să ne facă purtători ai cuvāntului Lui, vom īnvăţa cum să le vorbim oamenilor despre Ortodoxie.
S-ar putea spune, cred că nu exagerez, că astăzi creştinismul a redevenit o religie la fel de tainică, de neīnţeles, precum era īn antichitate, cānd catehumenilor nu li se permitea să asiste la slujbele Bisericii. De ce atunci, şi de ce acum, creştinismul este o religie tainică, ce presupune această afirmaţie? Se pare că īn lumea īn care trăim - asemănătoare antichităţii, īnsă mult mai diversă şi mai periculoasă decāt aceea -, ameţită de informaţie despre tot felul de religii, devine din ce īn ce mai greu să vorbeşti despre creştinism. Cine crede că, īn antichitate, creştinii au putut vorbi cu uşurinţă despre religia lor, nu cunoaşte istoria Bisericii. Lumea păgānă i-a privit ca pe nişte nebuni pe cei care īndrăzneau să vorbească despre un Dumnezeu necunoscut lor şi cu totul diferit de zeii la care ei se īnchinau.
Catapeteasmă dintr-o biserică ortodoxă
Īncă de la īnceputuri, Biserica lui Hristos a pus nişte hotare, prin īnvăţătură sau rānduială, menite să delimiteze cele văzute de cele nevăzute şi, prin aceasta, să-l ajute pe creştin să transceandă lumea celor văzute şi să pătrundă īn lumea tainică a celor nevăzute. Unul dintre aceste hotare, văzute, este catapeteasma bisericii, care a fost introdusă īn secolul al IV-lea, de Sfāntul Ierarh Vasilie cel Mare ( 379), arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Ea există doar īn lăcaşurile ortodoxe.
Pavel Florenski, cunoscut teolog ortodox rus din secolul XX, scria despre catapeteasmă: ,,Biserica este scara lui Iacov (potrivit Facerea 27, 12); ea īnalţă de la cele văzute la cele nevăzute, altarul īnsă este deja un tărām al nevăzului, al desprinderii de lume, un spaţiu extramundan. Īntreg altarul este cer. (…) Cerul nu poate fi delimitat de pămānt, lumea de jos de lumea de sus, altarul de restul bisericii decāt prin martori văzuţi ai lumii nevăzute, prin simboluri vii ale fuziunii unuia cu celălalt, cu alte cuvinte, prin făpturi sfinte.
Catapeteasma (iconostasul) este hotarul dintre lumea văzută şi cea nevăzută şi această barieră a altarului īşi vădeşte rostul făcāndu-se accesibilă conştiinţei noastre graţie cetei sfinţilor, norului de mărturisitori care īnconjoară prestolul lui Dumnezeu, sfera slavei cereşti care mărturiseşte taina. Ea este o vedenie. Ea face să ni se arate sfinţi şi īngeri, să-şi facă apariţia martorii cereşti şi, īnaintea tuturor, Maica Domnului şi Īnsuşi Hristos īn trup, acei martori care vestesc ce se află de partea cealaltă a trupului (Pavel Florenski, Iconostasul, Editura Anastasia, Bucureşti 1994, pag. 154-157).
Nici astăzi, se pare, creştinul care vrea să vorbească despre Dumnezeul lui, nu este privit cu mult mai bine. Cei care doresc să urmeze īn duh şi adevăr cuvintele Māntuitorului sunt etichetaţi adesea ca nebuni, ca să nu mai vorbim de atribute precum retrograd, īnapoiat, bătut īn cap, apoi vine o altă categorie: spălat la creier, minţit, manipulat de Vatican, de iudeo-creştini etc. Prin urmare, īndrăznesc să spun că cel care-L urmează astăzi pe Hristos nu se află īntr-o situaţie diferită de creştinul din primele veacuri de după Hristos. Iar atunci, īn acele vremuri, creştinismul era o religie tainică, de neīnţeles pentru foarte mulţi.
Ar fi foarte multe de spus despre ce presupune această afirmaţie, se poate scrie o carte, eventual, īnsă eu voi īncerca să-mi expun opinia īn cāteva rānduri. Era, īntr-adevăr, cu totul ieşit din comun ce propovăduia creştinismul īntr-o lume păgānă. Era extrem de greu pentru trăitorul acelor vremuri să conceapă măcar, darmite să īnţeleagă esenţa creştinismului. Cu toate acestea, prin darul şi milostivirea lui Dumnezeu, mulţi au devenit creştini, cel mai adesea īn urma unor minuni, a unor revelaţii dumnezeieşti, a unor trăiri profunde.
Nici astăzi lucrurile nu se petrec altfel, numai că evenimentele sunt mai subtile, mai voalate. Şi păgānismul zilelor noastre este mai subtil, totul este mai voalat, pentru că ne aflăm după 2000 de ani de la venirea Māntuitorului pe pămānt, iar vrăjmaşul nostru şi-a sporit īnţelepciunea şi viclenia. Şi astăzi cei care se īntorc la creştinism, īn speţă la Ortodoxie, se īntorc īn urma unor trăiri profunde, a unor revelaţii sufleteşti, duhovniceşti şi chiar a unor minuni. Voalate, extrem de voalate, vizibile doar pentru ochiul cu adevărat plin de credinţă. Această realitate face din nou din creştinism religia tainică a primelor veacuri.
Iar dacă lucrurile stau astfel, nouă creştinilor nu ne rămāne decāt să-L lăsăm pe bunul Dumnezeu să lucreze cum ştie El mai bine, iar noi să le facem pe cele ale creştinilor. Şi să ne străduim să oferim celor necredincioşi istoria noastră, cu documente, acte, cărţi, opinii fundamentate, pentru a le dovedi, īn măsura īn care Dumnezeu va slobozi, adevărul lucrurilor.
Iar pentru a face aceasta, să citim, să ne documentăm cāt de bine putem. O documentare serioasă īn ce priveşte Ortodoxia este destul de dificilă, deşi ne aflăm īntr-o ţară ortodoxă. Cărţile sunt infestate de informaţii false, unele venite dinspre occident precum observă mai mulţi istorici ai Bisericii, după căderea Constantinopolului, īn 1453, Răsăritul ortodox a fost puternic prigonit de turci şi abia spre sfārşitul secolului al XIX-lea a putut reveni la o normalitate socio-culturală şi a putut īncepe să se dezvolte. Ca urmare, o mare parte din informaţia care s-a vehiculat īn aceste secole, XV-XIX, ca şi după secolul al XIX-lea, a provenit din Apusul catolic şi protestant şi a fost infestată de propaganda lor, ca şi de multe opinii eronate ale īnvăţaţilor apuseni īn ce priveşte creştinismul , altele venite din spaţiul ecumenist, care se dovedeşte a fi un mare măsluitor al istoriei Bisericii.
Acestea ar fi principalele două direcţii din care se strecoară, īn cărţi, erori cu privire la istoria Bisericii, ca să nu mai vorbim de alte curente care au interferat şi interferă puternic cu īnvăţătura Bisericii şi care au lucrat la alterarea ei.
Piatra Scandalei, sau lămurire despre īnceputul şi pricinile adevărate ale schismei şi neīnţelegerii ambelor Biserici, de Răsărit şi Apus, cu arătarea celor cinci deosebiri de căpetenie,
alcătuite de iubitorul de Dumnezeu episcopul Cernicăi şi al Kalavritei īn Pelopones ILIE MINIAT,
acum traduse īn limba romānească de smeritul VENIAMIN COSTACHI, prim-mitropolit al Moldaviei, Iaşi, 1844
Prin urmare, chiar şi unui ortodox īi este dificil să-şi facă o imagine cāt de cāt obiectivă cu privire la diferite evenimente din istoria Bisericii. Īnsă pentru cel care-L iubeşte cu tărie pe Hristos nimic nu este prea greu. Noi, ortodocşii, avem īndeajuns de multe criterii prin care putem deosebi informaţia corectă de cea eronată. Iar cel dintāi şi cel din urmă criteriu este īnvăţătura curată a Bisericii, Scriptura şi Tradiţia sa. Istoria a dovedit cu vārf şi īndesat că orice se abate de la cuvāntul Scripturii, sau īncalcă Tradiţia Bisericii, s-a īndepărtat de duhul ei autentic.
Aşadar, fraţilor creştini, să nu privim către cei necredincioşi şi să ne gāndim cāt de tare le fuge lor preşul de sub picioare, ci să privim la noi, la temelia pe care ne-am clădit credinţa şi să ne īntrebăm dacă ne-am aşezat cu adevărat curat şi temeinic, dacă nu cumva s-a strecurat ceva străin de īnvăţătura lui Hristos īn cugetele noastre. Şi, īn măsura īn care vom căuta Adevărul, Adevărul ni se va revela şi, poate, dacă Dumnezeu ne va ajuta, Īl vom putea face cunoscut şi altora.
(va urma)
9 responses so far ↓
1 toni // Jan 21, 2007 at 6:22 pm
Multi din cei care resping invatatura crestina si/sau se declara adepti ai paganismului , nu stiu de fapt ce inseamna paganismul , fac acest lucru in necunostinta de cauza . Ar trebui sa reamintm oamenilor ce a insemnat paganismul ca sa-si dea seama ce bine a facut oamenilor invatatura crestina.
Dintre religiile pagane , hinduismul pare una din cele mai pasnice , mai blande. Oare asa sa fie ? Reiau o stire mai veche :
=====
Ritualul ’sati’ revine in India
Politia din India ancheteaza cazul unei femei care s-a sacrificat pe rugul funerar al sotului ei, conform stravachii traditii sati. Ram Kumari, in varsta de 70 de ani, s-a sinucis deasupra rugului care era pregatit pentru incinerarea sotului sau decedat. Ritualul sati, care obliga femeile sa se sinucida la moartea sotului lor, a fost interzis in India dupa venirea aici a colonistilor britanici, in urma cu doua secole. Recentul eveniment a adus in localitatea din provincia Uttar Pradesh cateva sute de pelerini hindusi, care au dorit sa-i aduca femeii sacrificate omagiul lor. Ancheta declansata de politie are ca scop stabilirea imprejurarilor in care s-a produs intregul eveniment, mai precis daca femeia s-a sinucis din proprie initiativa sau a fost fortata sa o faca. Interventia politiei a stopat cultul femeii de curand auto-sacrificate.
====
Stirea este din mai 2005
2 kraken // Jan 21, 2007 at 10:05 pm
toni, ai putea da exemple si de la alte religii, dl. google te ajuta. toate religiile au fanaticii lor, inclusiv cea crestina. exista crestini care cred ca intra demonul in cineva, au fost cazuri de parinti care si-au ucis copila fiindca il avea pe dracu.
exemple putem aduce cu duiumul, dl google le gaseste. oamenii spalati pe creier sint capabili sa simta si sa faca acte care altora li se par aiurea, de nebuni, dar pentru ei sint normale. si ce ne pasa noua daca femeia aia vroia sa se duca cu barbatul ei? ca doar no sa ne temem ca traditia asta sati va molipsi sau va zdruncina credinta crestina:)
3 toni // Jan 22, 2007 at 9:51 pm
@kraken
Aici nu e vorba de fanatismul unui individ , ci de un obicei hindus foarte vechi interzis de engezii dupa cucerirea Indiei , in anul 1829 . Fara aceasta cucerire poate si azi vaduvele din India se mai aruncau in rugul funerar al sotului .
Sute de sateni de prin locurile alea o venereaza ca pe o zeitate pentru sinuiciderea ei , cu ofrande de flori si nuci de cocos .
Cu toate interdictiile legale , cu toate ca obicieul a fost interzis de englezi in 1829 , conform asociatilor pentru drepturile femeilor , in India moderna au avut loc totusi 42 de cazuri .
Politia n-a facut nimic in acest caz pentru ca legea indiana prevede pedepse numai daca sati este insotit de ritualuri publice .
http://www.minorites.org/article.php?IDA=9290
=====
http://en.wikipedia.org/wiki/Sati_(practice)
In wikipedia scrie ca numele acestei sinucideri rituale pagane vine de la unul din numele zeitatii Dakshayani care a practicat acest ritual.
Acest obicei e foarte vechi si este consemnat de un participant la expeditia lui Alexandru Macedon , deci in urma cu 2300 de ani.
In unele perioade acest ritual sinucigas era indeplinit si de alte persoane care fusesera loiale decedatului.
Mai multe detalii despre aceasta practica hindusa se pot citi in link-ul de la wikipedia.
Lucrurile astea se cunosc foarte putin azi si trebuie sa ne informam .
4 kraken // Jan 22, 2007 at 11:49 pm
repet: si ce ne intereseaza pe noi ca acele femei vor sa se sinucida in baza unei vechi traditii, fie ea interzisa de englezi?
sau doar asa ca sa scoatem in evidenta superioritatea si civilizatia crestinismului?
5 toni // Jan 23, 2007 at 9:26 am
@kraken
Pe mine de exemplu ma intereseaza.
Si am explicat in primul mesaj de ce consider necesare aceste informatii la care voi adauga in viitor si altele.
In plus, fara o corecta informare devin posibile , asa cum ai spus si tu spalarea creierelor si manipularea . Am vazut ca unii oameni fac afirmatii fara sa cunoasca problema , in felul asta se vor gandi mai bine.
6 Tamburus // Jan 24, 2007 at 1:11 am
Personal cred că noi romānii, un popor mic, sau, nu tocmai atāt de mic! dar destul de mic īn suprafaţă şi populaţie, īn comparaţie cu India, cu care nu avem nimic īn comun, să-i lăsăm pe ei īn pace, cu tradiţia, cultura şi obiceiurile lor şi, să ne concentrăm mai mult asupra problemelor noastre, probleme care ne duce rapid la ruină. Noi vom face mult mai bine dacă vom putea rezolva motivele sinuciderilor din Ţara Noastră, avorturile şi depravarea culturii noastre, decāt să ne pierdem timpul gāndindu-ne la femeile din India care vor să se sinucidă pentrucă le-a murit soţul!. Asta ar fi numai o părere care, cred că ar trebui pusă īn consideraţie de toţi romānii romāni…
7 teremia // Jan 24, 2007 at 5:57 pm
@Kraken…apropo de dl. google si de paganism:
http://www.thechurchofgoogle.org/
Interesant nu?
8 teremia // Jan 24, 2007 at 6:07 pm
@Tamburus…Doamne ajuta sa ne uitam numai la ale noastre si de ele sa avem grija!
“Despre grija mīntuirii aproapelui
Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui (I Cor 10:24).
Acesta este principiul sfinţilor lui Dumnezeu, acum, īn trecut, īntotdeauna şi īn veşnicie. Acesta este principiul pe care trebuie clădită societatea. Acesta este principiul pe care se clădeşte orice fel de societate umană bine-plăcută lui Dumnezeu şi prosperă. Acesta este principiul mīntuitor al oricărui fel de dificultate cu care luptă omul contemporan, luptă fără izbīndă şi fără nădejde. Sufletul sffnt se frămīntă cu ce le va găsi de dormit pentru noapte celor fără adăpost; cu ce īi va hrăni pe cei flămīnzi, cu ce īi va īmbrăca pe cei goi. Sufletul sfant se preocupă de acestea zi şi noapte, īnălţīnd rugi fierbinţi lui Dumnezeu ca să se mīntuiască şi aproapele lor; ca să se umple de harul lui Dumnezeu şi inima lor; ca să se īndrepte către Dumnezeu şi minţilor lor; ca răii să se īntoarcă de la calea pierzaniei iar cei nestatornici īn Credinţă să se īntărească; ca cei care sīnt statornici să afle sprijin şi să nu cadă; ca cei care
au adormit să ajungă şi să vadă Faţa lui Dumnezeu; iar ca cei ce trăiesc să fie şi ei scrişi īn Cartea Vieţii din īmpărăţia Luminii.
Fiţi deci cu băgare de seamă, fraţilor, cum īn acelaşi fel, cuvīnt cu cuvīnt, diavolul īşi formulează şi el principiul lui ucigaş şi antisocial. Acest principiu drăcesc spune: să nu ne preocupe cum să ne păzim propriile trupuri de īntinăciunea păcatului, ci fiecare să privească mai curīnd la trupurile celorlalţi īn scopul de a le īmbolnăvi şi ucide. Să nu ne ocupăm de sufletele noastre, cum am face să le putem mīntui, ci mai curīnd să gīndim zi şi noapte la sufletele celorlalţi, cum am face să le calomniem mai bine, să le īnnegrim, să le blestemăm, să le sărăcim şi să le distrugem. Nimeni să nu privească la casa sa, cum ar face să şi-o zidească şi să şi-o īnnoiască mai bine, ci mai curīnd să aibă īn atenţie strictă casele altora, cum ar face să le ardă din temelii, să le dărīme la pămīnt. Njmeni să nu se preocupe de propriile hambare, cum ar face să le umple de grīne, ci mai curīnd fiecare să fie cu ochii pe hambarele altora, şi să facă totul pentru a le fura şi a le goli. Vedeţi deci, fraţilor, cum acest principiu poate fi şi un principiu al binelui, dar şi unul al răului; este un principiu ca o sabie cu ambele tăişuri bine ascuţite; este fie īnger, fie drac. Vă rog să observaţi cum acest principiu īn latura lui satanică s-a īnstăpīnit peste toată lumea de azi!
O Doamne Duhule Sfinte, Care ai adus īn lume sfintele Tale cuvinte prin gura Apostolului, luminīndu-ne ca razele soarelui, iar nu arzīndu-ne, ajută-ne să le īmplinim pe ele īn sensul lor cel dumnezeiesc spre slava lui Dumnezeu Celui īn Treime īnchinat şi slăvit şi pentru mīntuirea sufletelor noastre.
Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită īn veci, Amin.”
Sfantul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida 1 - 10 ianuarie
9 Tamburus // Jan 24, 2007 at 11:45 pm
teremia. Ce avem noi īn comun cu India!? Nu suntem de aceeaşi rasă şi la fel cu religia. Ei au Dumnezeul lor şi noi pe al nostru…
Mai departe dragul meu, eu aşi dori să-mi salvez Ţara ca să am un adăpost de unde să mă rog lui Dumnezeu. Trebuie să fim realişti: am īntālnit cāţiva romāni care au făcut declaraţia că: Dumnezeu ne-a părăsit! Şi, dragul meu, nu-i pot blama, cānd văd că toate nenorocirile care cad asupra noastră, sunt provocate de anticrişti!!! Mie, dragul meu, vreau să-mi văd Ţara independentă şi condusă de “oameni” ca să pot spune: AM FĂCUT-O, CU
AJUTORUL LUI DUMNEZEU!!!…
Leave a Comment