Monah Partenie Filipescu [episodul precedent...]
3. Nu se cuvine să profităm de avantajele pe care le avem într-un mediu ortodox; trebuie să ne gândim şi la cei care nu sunt de o credinţă cu noi şi să ne purtăm creştineşte cu ei
Mediul în care trăim ne favorizează credinţa. Trebuie să fim fericiţi că trăim într-o ţară preponderent ortodoxă şi să mulţumim lui Dumnezeu şi înaintaşilor noştri în credinţă pentru că au păstrat vie flacăra Ortodoxiei pe meleagurile noastre. Trebuie să fim fericiţi că societatea noastră românească este, încă, destul de conservatoare şi respectă tradiţiile poporului; situaţia noastră în ţară este încă destul de bună, comparativ cu ce se întâmplă în ţările ortodoxe surori.
Trebuie să fim fericiţi că există site-uri precum Altermedia, ortodoxe, care apără valorile creştine şi cenzurează, în măsura bunului simţ, comentariile care depăşesc un anumit cadru. {n plus, cei de la Altermedia ne informează cu privire la ce se întâmplă în lume şi încearcă să ne ofere o imagine cât mai apropiată de realitate. Mai mult, site-ul are un mesaj pentru cititorul creştin, şi nu numai creştin: ia aminte, omule, în ce lume trăieşti, şi pune-te la adăpost.
Aşadar, noi, ortodocşii români, avem multe avantaje, iar cei care citim Altermedia şi venim să comentăm aici ştirile de aiurea ar trebui să ne simţim precum peştele în apă. Şi ce facem noi ? Când vine un necredincios şi comentează ceva pe seama credinţei noastre, sărim ca arşi şi ne răzvrătim din toţi rărunchii. Pentru ce avem o astfel de reacţie ? Aş îndrăzni să spun - îi rog pe cei de o credinţă cu mine să nu se supere şi să ia mustrarea mea ca de la un frate care le vrea numai binele – că printr-o asemenea atitudine ne trădăm că nu avem nici măcar cei şapte ani de acasă.
Cu alte cuvinte, vine un străin în casa mea, îl invit la masa mea, îi dau din ce am şi mă veselesc împreună cu el de bunătăţile pe care ni le-a dat Dumnezeu, dar la primul afront – voit sau nevoit – îl dau afară. Trebuie să ne gândim că este foarte probabil ca unele afronturi aduse creştinismului de către cititorii Altermedia să fie nevoite. Ele pot fi cauzate de neştiinţă, necunoaştere, neînţelegere, iar lumea de astăzi este plină de neştiinţă, necunoaştere şi neînţelegere în materie de religie, în general, darmite în ce priveşte Ortodoxia !
Să o luăm mai uşurel, să încercăm să gândim de şapte ori şi să vorbim o dată şi să judecăm bine cuvintele care ne sunt puse înainte. Din comentariile pe care le-am citit până în prezent pe site, aş îndrăzni să spun că cele mai multe vin sau din neştiinţă, necunoaştere etc, sau din durere, dintr-o suferinţă adâncă şi o rebeliune faţă de Dumnezeu, ceea ce nu echivalează defel cu o blasfemie sau cu o hulire. Oamenii de astăzi sunt plini de răni sufleteşti, plini de durere şi suferinţă, iar românul, se ştie, suferă de veacuri tot felul de nedreptăţi. De ce suntem atât de nemilostivi cu fraţii noştri care s-au rătăcit de la credinţă ? De ce nu le întindem mâna, noi suntem avantajaţi, suntem fiul cel drept, care a stat acasă alături de Tatăl, în vreme ce ei sunt în postura fiului risipitor, care mănâncă, de nu se ştie câtă vreme, roşcovele străinilor ?
Pilda celui căzut între tâlhari, sau a samarineanului milostiv (Luca 10, 30-35). Frescă din Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş, secolul al XIV-lea
,,Iar el vrând să se îndrepteze pre sine, a zis către Iisus: şi cine este aproapele meu ? Iar Iisus răspunzând, a zis: un om oarecare se pogora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care dezbrăcându-l pre el şi rănindu-l, s-au dus, lăsându-l abia viu. Şi după întâmplare un preot se pogora pre calea aceea şi văzându-l pre dânsul, a trecut pre alăturea. Aşijderea şi un Levit, fiind la acel loc, venind şi văzându-l pre el, a trecut pre alăturea. Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el şi văzându-l i s-a făcut milă. Şi apropiindu-se, a legat rănile lui, turnând untdelemn şi vin şi punându-l pre dobitocul lui, l-a dus într-o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Şi a doua zi ieşind şi scoţând doi dinari, a dat gazdei şi i-a zis lui: poartă grijă de dânsul şi orice vei mai cheltui, eu când mă voiu întoarce, voiu da ţie. Deci care dintru acei trei, ţi se pare a fi aproapele celui ce căzuse între tâlhari ? Iară el a zis: cela ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi şi fă şi tu asemenea” (Luca 10, 29-37).
Efthimie Zigabenul, cunoscut tâlcuitor al Scripturii, zice următoarele, despre pilda celui căzut între tâlhari: ,,Pilda aceasta, alcătuită ca să arate cine este aproapele, înfăţişează pe scurt toată iconomia cea iubitoare de oameni a Mântuitorului nostru. … Preotul (din pildă) este legea dată prin Moisi; prin Levit este înţeles aici cuvântul proorocilor, care a slujit poruncilor lui Dumnezeu; prin Samarinean se înţelege aici Hristos, fiindcă Samarinean a fost numit de către Iudeii necredincioşi, sau şi fiindcă S-a îmbrăcat prin înomenire nu numai cu firea Iudeilor, ci şi cu firea tuturor neamurilor (că din neamuri sunt Samarinenii). Turnând untdelemn şi vin, adică alinare şi asprime, fiindcă învăţătura Lui uneori cu blândeţe purcede şi alină, iar alteori strânge şi înţeapă. … Casa de oaspeţi este Biserica credincioşilor, fiindcă primeşte tot neamul omenesc. … Cei doi dinari sunt cele două tâlcuiri ale Scripturii: cea după istorie şi cea după înţelesul mai înalt” (Efthimie Zigaben, Tâlcuire la Evanghelia după Luca, cap. XXXVI: Despre cel căzut între tâlhari).
Zic ceva de credinţa noastră, să tăcem; şi Hristos a tăcut când i S-au spus atâtea grozăvii. Spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii să răbdăm orice ocară, numai eretici să nu ne lăsăm numiţi; aşadar, porţile îngăduinţei şi ale răbdării ne sunt larg deschise. Să stăm bine şi să ne gândim de ce spun ceea ce spun. Spun din neştiinţă ? Să cercetăm care e neştiinţa lor şi să căutăm să le spunem ce nu ştiu. Spun din durere ? Atunci, numai dragostea, înţelegerea, respectul faţă de durerea lor le poate deschide porţile inimii către Hristos.
Să zicem şi că ceea ce spun este din rea credinţă şi hulesc la adresa Mântuitorului. Sunt ei primii care spun ceva de credinţa noastră ? Nu sunt nici primii, nici ultimii; de când S-a născut Hristos şi până astăzi, gurile hulitorilor n-au tăcut o clipă. Credem noi că vom reuşi să-i facem să tacă, credem noi că vom închide gura şi doar unui singur hulitor ? Să fim smeriţi şi să vedem necredinţa din sufletele noastre.
Oricum, moderatorii Altermedia intervin când se depăşeşte un anumit cadru şi cenzurează comentariile, aşadar, există o limită în ceea ce se spune. Să ne mulţumim cu atât, să-i lăsăm şi pe ceilalţi să-şi spună opiniile, care nu sunt neapărat vătămătoare, ci adeseori pot fi revelatoare cu privire la unele stări de lucruri. Să luăm aminte la ce spun ei şi să învăţăm să privim lumea şi prin ochii lor, ne-ar putea fi de ajutor în anumite circumstanţe. Să fim nişte ostaşi inteligenţi, nişte strategi luminaţi şi să studiem lumea, pentru a o putea înţelege.
Să nu sfidăm pe nimeni şi părerea nimănui, pentru că putem învăţa de la oricine; şi de la un copil avem ce învăţa: învăţăm să fim gingaşi, delicaţi, învăţăm să privim prin ochii lui lumea, ne întoarcem la privirea curată a unui copil.
De ce am sfida lumea unui necredincios ? Un convertit la credinţă o cunoaşte şi este de două ori mai bogat prin aceasta, pentru că el ştie cum e şi în palatul {mpăratului, dar şi în cocioaba fiului risipitor. Şi ştie şi cântăreşte mai bine lumea şi preţuieşte mai mult ce are: credinţa întru Hristos, pe care a dobândit-o cu greu, cu multe lacrimi, şi pentru care face eforturi uriaşe să o păstreze neîntinată. Să luăm aminte.
(Va urma)
12 responses so far ↓
1 Hathor // Jan 6, 2007 at 9:04 pm
Zic ceva de credinţa noastră, să tăcem; şi Hristos a tăcut când i S-au spus atâtea grozăvii. Spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii să răbdăm orice ocară, numai eretici să nu ne lăsăm numiţi; aşadar, porţile îngăduinţei şi ale răbdării ne sunt larg deschise.
Asta ar explica de ce romanii au stat totdeauna cu caciula-n mŕna, de ce au rabdat si au fost incalecati veacuri la rand. Asa au fost invatati, sa se supuna si sa rabde. Un popor (o persoana) nu progreseaza, nu evolueaza, daca rabda si tace. Este nevoie de pregatire, educatie, curatenie morala si fizica, cinste, munca, corectitudine, si de ce nu un anume orgoliu si siguranta in puterea lui insasi, nimic nu cade din cer, trebuie sa lupti.
Cu sfaturi si pilde moare taranul de foame si traieste in mizerie.
2 Hathor // Jan 6, 2007 at 9:14 pm
A…inca ceva. Monahul traieste intr-o manastire, nu? Acolo poate tari linistit si ruga si citi toata ziua. Traieste in lumea lui.
Cum s-ar descurca daca ar trebui sa ia viata de zi cu zi in piept? Daca ar trebui sa lupte pentru copii, familie, parinti bolnavi? Daca ar trebui sa stea 8-9-10 ore intr-un birou sau fabrica? Daca ar trai intr-un sat nenorocit, fara canalizare si curent electric, aproape muritor de foame?
Am vazut acum cateva zile la un jurnal tv, un calugar (roman)care facea slujbe prin internet, citea acatiste, pretul era 1€ pentru un acatist. Si avea clienti.
3 brudi // Jan 7, 2007 at 5:26 pm
Da asa este. Usor sa stai cu ale tale si ceea ce ai ales tu sa stai in lumea ta, sau sa adopti o atitudine sfanta, de sacrificiu, singur cum “a facut si Domnul Isus, a stat si a asteptat poporul sa vina la el” , ca la muzeu.
Dar niste lemne cand au taiat la ceva batrani, sau un pat ptr. orfanii. Stiu ceva popi, dar f. putini. Sa ma scuze cei ce fac asa si au grija de vaduve si orfani, cum ii place Domnului. Oricum Domnul doreste sa ramanem in lume, nu sa iesim din ea, sa invatam sa ne iubim si sa invatam sa ne iertam. Si multimea a dorit mancare nu pupaturi si…
Este frumos si bine ca in Biblie trebuie sa citim, sa invatam, nu sa luam si acceptam oricum. Pana poate va fi si Biblia pusa sub “copyrigth”. Slava Domnului ca Noul Testament este al Domnului Isus si nu prea intereseaza pe multi…..INCA.
Cel mai deranjant este cand se “evanghelizeaza” ceva da genul “noi ortodocsi romani si nu crestini ortodocsi sau in numele ortodoxiei si nu in Domnului Isus. Sunt sigur, dupa cum citeam marturii ale unor parinti, popi pastori etc. cum ca in puscarii le cam trecea cheful de religii si Il chemau si slaveau doar pe Isus. Si ce adevarati frati erau in Domnul. Acum se face concurenta dupa cum spune Domnul cel mare sa slujesca celui mic, sau tare celui slab, sausanatos celui bolnav etc.
Ptr. mine calugaria este buna cand slujesti celor in nevoi si nu cred ca trebuie cautati tare mult. Cat despre copiii ei iarta si uita repede, dar noua ne spune Domnul sa fim la minte ca sarpele . “Fiti dar intelepti ca sarpele si fara rautate ca porumbeii”.
“Asta ar explica de ce romanii au stat totdeauna cu caciula-n mŕna, de ce au rabdat si au fost incalecati veacuri la rand. Asa au fost invatati, sa se supuna si sa rabde.” Sunt si eu de acord cu Hathor. Ce bine era cand “traiam” fiecare de unde lucram 90 si %, exceptie copii, ce mandrete de crestini in numele STATULUI. Ne facea statul si altii sa ne simtim ” bine” sau jegosi ca luam din al nostru ca niste hoti, si ne convenea, ca mai eram si jmekeri. Beautiful neam. Cei care il au pe Dumnezeu nu cred ca fac asa lasitati. Spun binelui rau si raului bine.
Stim bine atunci cand 2 se cearta al 3 castiga. Sunt lucruri serioase de care ar trebuii sa se ocupe cei ce au putere. Ar avea timp de toate nu doar de manevre cum au facut multi pe la sate cu pamanturile si padurile taranilor care sau increzut in ei si acum slava Domnului ca nu sau lepadat de Dumnezeu. Lege tot nu este ptr. cel fara sprijin (dorinta sa nu mai vorbim). Sau bun simt.
4 Petre // Jan 7, 2007 at 5:40 pm
Sfintia ta, frumoase vorbe si multa bunatate razbate din ele:)
Dar totul este relativ. In realitate de nimic nu putem fi siguri. Atata timp cat, ca fiinte umane, suntem dependenti de simturile noastre (constiinta fiind unul dintre ele) nu putem nici macar spera sa cunoastem ceea ce nu putem percepe sub o forma sau alta (calculul matematic fiind probabil cea mai abstracta dintre aceste forme). In existenta noastra, insa, ne calauzim aproape la fiecare pas dupa doua principii fundamentale, care ne ajuta sa o scoatem la capat pana in momentul mortii fara sa avem aerul unor lunateci: logica si ratiunea. Chiar si atunci cand, pentru linistea noastra sufleteasca, ne mintim ca exista o spiritualitate, aplicam orbeste aceste principii. Este in opinia mea o ipocrizie sa le ignoram atunci cand vorbim despre religie. Nu putem fi deci siguri ca exista sau nu ceva “dincolo”, dar tot astfel nu putem fi siguri ca “targinoteria” nu exista. Desigur, este o notiune pe care am inventat-o eu insami, dar cum putem fi cu adevarat siguri ca ea nu exista? Numai logica si ratiunea ne pot conduce in acest caz la o concluzie.
Religia aduce un mare serviciu oamenilor. Este de fapt o formidabila psihoterapie cu care societatea ne obisnuieste din prima copilarie si care ne ajuta toata viata sa suportam mai usor ideea mortii finale. Cand copiii pun pentru prima oara teribila intrebare: “ce se intampla cand murim?”, cei mai multi parinti, chiar atei, nu au curajul sa spuna: “nimic, identitatea noastra dispare pentru totdeauna, doar atomii care ne compun se reintorc in natura”. Perspectiva unei vieti infinite in rai este cu mult mai acceptabila. Credem cu tarie inca din copilarie ca acesta este adevarul si daca vreodata, in cursul vietii, ne atinge vreo neagra banuiala, o alungam cat mai departe cu putinta, pentru ca nici chiar batrani nu putem accepta ideea mortii.
Desigur, chiar atei ne rugam la Dumnezeu in clipele dificile, dar cati de fapt dintre noi pun cu adevarat o entitate in spatele acestei rugaminti instinctive? Ceea ce imploram in astfel de momente sint de fapt sortii, Dumnezeu nu este decat un zar pe care-l aruncam implorand sansa de “a mai trai putin sa ne vedem nepotii” sau “de a muri usor, fara durere si groaza.”
Personal, ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la religie nu este aceasta speranta (sau utopie) a vietii vesnice, pe care o gasesc perfect justificabila in cazul firilor ceva mai sensibile, ci faptul ca morala este impropriu asociata cu credinta. Morala ateilor este extrem de pura si sincera, pentru ca ei resping ura, criminalitatea, hotia si toate celelalte dezastre din simplu bun simt, fara speranta nici unei rasplati si fara teama de pedeapsa. Dar ce morala poate fi aceea pe care unii oameni, ca niste automate, o respecta numai de frica? Intr-o epoca in care parintii isi educa tot mai mult copiii fara sa apeleze niciodata la violenta (nici macar o palma la fund), ci doar oferindu-le un bun exemplu, cum mai poti convinge oamenii sa-l asculte pe Dumnezeu din teama de pedeapsa, cand Dumnezeu insusi da asa proaste exemple? Caci lumea pe care Dumnezeu o tolereaza este plina de catastrofe si de violente, de drame umane incredibile. Cum pot raspunde altfel oamenii la aceasta risipa de violenta “sfanta” altfel decat prin violenta? Oamenii trebuie sa caute morala in ei insisi nu in promisiunile si pedepsele unei forte supreme.
5 brudi // Jan 7, 2007 at 6:50 pm
P.S.
Ce mie nu-mi place este ca cei care au suferit pe timpuri fie ortodocsi, fie baptisti, fie .. nu apar, sau rar in mass media, ci doar cei care culeg laudele si tot asa in numele ortodoxiei, baptismului, etc. in numele Domnului ioc.
Maleahi 2:” 1. Acum catre voi se indreapta porunca aceasta preotilor!
2. Daca nu veti asculta, daca nu va veti pune inima ca sa dati slava Numelui Meu, zice Domnul ostirilor, voi arunca in voi blestemul, si voi blestema binecuvantarile voastre; da, le-am si blestemat, ptr. ca nu aveti pe inima porunca Mea.
…….
7. Caci buzele preotului trebuie sa pazeasca stiinta, si din gura lui se asteapta invatatura, ptr. ca el este un sol al Domnului ostirilor.
8.Dar voi v-ati abatut din cale, ati facut din Lege un prilej de cadere ptr. multi, si ati calcat legamantul cu Levi, zice Domnul ostirilor.
9. De aceea Eu va voi face sa fiti dispretuiti si injositi inaintea intregului popor, ptr. ca n-ati pazit caile Mele, ci cautati la fata oamenilor, cand talmaciti Legea.”
Nu putin sunt cei ce nu au incredere in ei. Multi merg la biserica sa fie.
Asta cred eu despre preoti, popi, pastori (DESIGUR NU TOTI , CUNOSC SI MULTI DREPTI)
Exemplu Ion Iliescu ce cauta sau cauta la Ion ca un sfant si cu popi pe langa el in biserica. Acel “criminal” al crestinilor.” Sfanta si Frumoasa-i fata oamenilor”. La predici pe vremuri imi amintesc ca frumos se mai predica comunismul si rai erau tradatorii de neam care reuseau sa fuga din tara. ACUM sunt cei mai mari razboinici. Cu bani si satanisti sunt sfinti.
Unii preoti, (sau cei care mai citesc) normal au fost dati afara, stiu ca si comunismul au ca dumnezeu pe satan.
Se stie clar ca nu poti imparti si capra si varza si lupul si sa fie bine.
Scuzati-mi sarcasmul, sper sa nu deranjez planurile cuiva.
Cum spune R.Wurmbrant —Unul si acelasi om, aproape un anonim, a fost exponentul a trei miscari satanice: comunismul, ramura rasista bazata pe ura a Sionismului si teologia eliberatoare.(fiind vorba de Moses Hess fondatorul socialismului,a carui me-nire este de a-l, ,,izgoni pe Dumnezeu din cer”, a fost totodata promotorul unui sionism
diabolic. ) Marx si Satan de R.W.
6 cristian // Jan 7, 2007 at 9:22 pm
Ce-i bine, frate Partenie, este, că deja ai 2 atei şi un baptist, care chiar dacă au duhovnicie=0, măcar au interesul faţă de cele postate de către tine. Ţine-te de ei şi Dumnezeu să te lunineze!
7 brudi // Jan 8, 2007 at 12:06 am
Cristian esti pe aproape, succes.(caldut si rece)
Vad ca ptr. tine baptisti sunt ceva, dar nu cunoscuti ca si crestini, Multe sti. Iar ateii ce sa faca daca nu le-a vorbit nimeni de Cristos (sa nu fac greseala de a scrie Iisus cu un I , Doamne fereste Cristi pana acum catva ani daca stia cineva de un I sau doi I, iarasi o mare problema romaneasca). Daca vor intalni Cristian, tot asa crestini care sa gandeasca de sapte ori pana sa spuna ceva si sa judece o data cum le-ai si dat exemplu, clar ii.
Care este ateist nu il intereseaza deocamdata
de Domnul si de religie nici asa. Si cel ce face alte pacate tot acolo este si fiecare pana nu se intoarce la Cristos. Sper ca esti de acord.
Probabil ai fost si tu ateu sau ai avut pacate? Poate nu ai pacate slava tie. Si atunci care-i lumina? Sfidarea ta este totuna cu sfintenia?
Ce a scris fratele Partenie in acest articol este ptr. TINE, ptr. crestini, nu ptr. ei. Tu implineste ce-ti scrie tie, nu le-o atribui lor. Oricum vad ca cei sapte ani de acasa au. Cititi, informati sunt, cauta si spun ce vor si ce-i intereseaza dupa alegerea lor. Poate nu le plac militienii, sau avocatii.
Mie imi plac articolele si subiectele diverse care sunt aici. Daca nu ar fi scris in acest articol ca este un site ortodox nu m-ar fi interesat atat timp cat este liber, normal fara injurii, si desigur romanesc cu multi useri care imi plac. Chiar si “exceptiile”.
Salut.
8 brudi // Jan 8, 2007 at 3:32 pm
Cristi apropo de duhovnicie=o, prima fericire care ne invata Domnul in Matei 5: 3 Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!
Slava Domnului caci suntem fericiti si nu ne punem increderea in noi si depindem mai mult de Dumnezeu, cand stim ca nimic bun nu locuieste in noi, si are El putere. Mersi ca ne-ai inaltat.
Salutare.
9 cristian // Jan 8, 2007 at 4:54 pm
Pt fratele Partenie: brudi: “Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!
Slava Domnului caci suntem fericiti”. Mă bate gândul, că acum este momentul, ca brudi să afle la ce s-a referit exact Mântuitorul, când a enunţat această Fericire.
10 brudi // Jan 9, 2007 at 9:05 pm
Cristian Daca vrei poti sa imi spui exact la ce s-a referit Domnul. Mie imi plac aceste discutii chiar daca sunt si contradictorii. Sa ne dea Domnul intelepciune sa pricepem cum doreste El . Asa sa fie.
11 kraken // Jan 10, 2007 at 1:49 am
@brudi, poate n-ar trebui sa intreb, da’ am si eu o curiozitate: pe Dumnezeu il percepeti ca pe o persoana? Felul in care vorbiti despre el arata ca-l vedeti ca o pe persoana care vede si aude tot. Inteleg sa urmezi niste invataturi, credinte…dar sa personalizezi nevazutul, necunoscutul, sa-i ceri sa dea ceva (intelepciune, sanatate, copii, note bune la scoala, bani, etc.)…:)
12 brudi // Jan 11, 2007 at 8:05 pm
Da kraken.
La inceput am crezut si m-am bazat
pe cele scrise de El ca adevarate, desi am cercetat adica am citit (Noul testament) si m-am rugat sa fie cum doreste El sa vad ptr. a nu face cum doresc eu sau altii. Cand m-am intors la El, atunci cand am realizat ca fara El nu ar fi nimic si nu sunt fara El nimic, ci doar un capricios si cu indoieli, normal si pacatos, desertaciuni …. aveam aprox. 25 de ani si am vazut tot trecutul fara El, o pierdere de timp (am fost educat de bunici ortodocsi si oastea Domnului la mese m-a rugam si la culcare).
Dupa aceea nu mai pot spune cred deoarece stiu si as fi mincinos daca as spune alteva. Ca si cum tu ai vazut ceva si eu nu si tu imi spui ce, dar trebuie doar sa te cunosc ptr. a fi de incredere ce imi spui, fara manipulare , castig etc. La fel o asa mare experienta, minune, nu se poate descrie dar cei ce au avut-o o stiu si o simt, si nu se uita chiar daca se raceste relatia cu El. Nu inseamna ca sunt lipsit de griji sau necazuri, sau nu gresesc, sau nu pacatuiesc, dar am o mangaiere si stiu ca Domnul e drept si nu greseste, si m-a iarta cand ii spun, si il rog. (ptr. ca de aceia a murit Isus sa ne ierte si e bucuros iar cerul canta)
Deci pot sa-ti vorbesc pana adorm, asa ca scuze ptr. predica. Poate am lungit-o.
Leave a Comment