Gigel Chiazna

Circ – pentru ce?

AM TRAIT SA o vedem si pe asta: inmormantarea papei in direct. Mass-media a tratat problema ca pe un show – dar mass-media are nevoie de audienta, deci este de inteles.

Ce sa spunem insa, despre ignoranta reporterilor si totala lor necunoastere a problematicii credintei? In afara laudelor si osanalelor de rigoare aduse papei, inevitabil s-a discutat si despre problema unirii Bisericilor Ortodoxa si Catolica. Cu exceptia unui preot ortodox, cam ezitant si superficial in explicarea raportarii ortodoxe fata de papism, restul comentariilor facute au lasat de dorit din orice punct de vedere si nu au facut decat sa calce in picioare catehismul ortodox. Nu am vazut in toate zilele astea vreun reporter care sa sugereze ca el ar fi ortodox si prezinta evenimentul pentru ortodocsi, ceea ce nu ma mira: mass-media nu a fost, nu este si nu va fi de partea bisericii niciodata. Asa cum Hristos, cand a inviat, nu s-a aratat in piete, in templu, la farisei sau la conducatori, ci s-a aratat in ascuns doar ucenicilor lui, mass-media nu va fi decat intamplator purtatoarea Cuvantului lui Dumnezeu si in nici un caz in modul in care ne-am astepta si ne-am dori toti.

Papa pentru ortodocsi

Conform catehismului ortodox, Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Biserica Ortodoxa, care este “stalp si temelie adevarului” (1 Timotei: 3,15), ea pastrand si propovaduind fara nici o schimbare adevarul dumnezeiesc, asa cum l-a invatat Domnul nostru Iisus Hristos, cum l-au raspandit in lume Sfintii Apostoli, cum l-au talmacit Sfintii Parinti si cum l-au aratat Sfintele Sinoade.

De asemenea, Hristos a marturisit: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata“, si nu a lasat sa se inteleaga niciodata ca ar exista mai multe adevaruri sau mai multe cai. Biserica Ortodoxa prin sfintii si invatatorii ei, a aratat eroarea in care se afla catolicii si niciodata nu a dat de inteles ca i-am putea considera frati intru Hristos.

Exista insa anumite curente de “innoire” la o parte din ierarhii si credinciosii din Biserica Ortodoxa, care zic ca totusi Adevarul nu s-ar afla doar la noi, si ca si catolicii au Adevarul. Fara indoiala ca asta este o ratacire pe care sfintii au condamnat-o si au marturisit clar si fara tagada: catolicii sunt eretici, si Adevarul nu se poate uni cu minciuna. Totusi, inevitabil in istorie, ca si in prezent si viitor, in Biserica exista lupi care vor insela pe multi, dar care nu vor birui, intrucat, dupa cuvintele Mantuitorului, “Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului”.

Catolicismul este o erezie, iar papa nu poate fi decat un eretic, in nici un caz “sfant parinte” sau “atlet al lui Hristos”, “aparator al credintei” si alte epitete care mai de care glorioase care i se aduc din nefericire chiar de ierarhi ortodocsi. Dumnezeu stie adevarata lucrare pe care acest papa a facut-o.

Personal, nu il consider pe papa nici macar un aparator al catolicismului, cu atat mai putin aparator al crestinismului. Eu nu inteleg cum de este considerat “conservator”, avand in vedere multele rataciri de la catolicism pe care le-a marturisit de-a lungul vietii, si marea deschidere catre pagani care a avut-o. Acestea sunt lucruri evidente, peste care insa mass-media trece deoarece nu o intereseaza “amanuntele”, iar majoritatea oamenilor nu sunt interesati si nu au la indemana mijloace de informare alternative – decat deformarile si minciunile pe care media le serveste zi de zi.

Este adevarat ca papa a luat o oarecare atitudine impotriva pacatului, dar oare avea de ales? Este adevarat ca intr-o lume nebuna, cuvantul papei (desi nu prea era auzit de nimeni, chiar nici de cei care acum ii aduc osanale) era glasul celui care striga in desert. Insa, sa nu uitam si deschiderea lui fata de pagani si declaratiile “revolutionare” referitoare la acestia, declaratii pe care un ortodox nu le poate vedea decat ca pe niste erezii.

Iata cateva exemple:

“Musulmanii se roaga lui Dumnezeu cel Adevarat” (Crossing the Threshold of Hope, by John Paul II, Alfred A. Knopf, Inc. 1994)
“Sectele (ereticii) au o misiune apostolica” (L’Osservatore Romano, Vatican City, Italy, English edition, 06/10/1980)
“Trebuie sa ne rugam impreuna cu ereticii pentru unitate” (Ut Unum Sint, Encyclical of John Paul II, 05/25/1995)
“Ereticii sunt crestini” (L’Osservatore Romano, 12/23/1982)
“Noua Ordine Mondiala este sfanta unire” (The Pope Comes to America, Publications International, Ltd. Stokie, IL, 1987)
“Masonii sunt fiii lui Dumnezeu Tatal” (L’Osservatore Romano, 05/22/1984)
“Ereticii sunt fratii nostri in Hristos” (L’Osservatore Romano, 09/16/1980)
“Toate casatoriile interreligioase sunt bune” (Familiaris Consortio, Encyclical of John Paul II, Nov. 22, 1981, Pauline Books)
“Toti oamenii se mantuiesc” (L’Osservatore Romano, 05/06/1980)
“Sfintenia si adevarul pot fi gasite si in secte” (eretici) (Catechism of the Catholic Church, of John Paul II, 1992, Liguori Publications)
“Nu este conform evangheliei sa ii condamnam pe eretici” (Ut Unum Sint, Encyclical of John Paul II, May 25, 1995)
“Budismul este o religie mantuitoare” (Crossing the Threshold of Hope, by John Paul II, Alfred A. Knopf, Inc. 1994)

Unitate, dar cum?

S-a discutat foarte mult pe tema unitatii celor doua biserici, lucru dorit de ambele parti, dupa cuvantul Mantuitorului: “ca toti sa fie una”. Dar, asa cum a mai zis Mantuitorul referitor la casatorie: “ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta”, in istorie putem vedea ca ce au unit oamenii FARA Dumnezeu, nu a dainuit. Au existat “uniri” cu catolicii de-a lungul timpului (de amintit falsul sinod de la Florenta) dar putini isi mai aduc aminte de ele.

Ne-am astepta ca, inainte de a ne uni, sa cunoastem foarte bine ce ne desparte. Insa discutiile teologice de pana acum nu au dus la nimic bun, nu s-a reusit nici macar fixarea unei date unice a Pastelui – care nu este o problema teologica sau de doctrina, ci una de calendar. Prin urmare, toate discutiile despre unitate nu sunt decat de dragul lumii, adevarul “nu conteaza”. Spunea Sfantul Chiril al Ierusalimului: “Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le incanta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se indeparteaza“.

Problema ortodocsilor români

Ca ortodox, nu pot sa nu-mi pun problema de ce exista aceasta deschidere fata de catolici la ierarhii nostri, de ce atatea epitete si cuvinte mari fata de papa, cand sfintii de altatata il anatemizau ca eretic. De ce atata deosebire intre raportarea Bisericii Ortodoxe Ruse fata de catolicism si raportarea Bisericii Ortodoxe Romane, sau a Patriarhiului Bartolomeu al Constantinopolelui. Ca sa nu mai vorbim de Sfantul Munte Athos, aparatorul netagaduit al Ortodoxiei si marturie peste veacuri a protectiei Maicii Domnului fata de acest loc.

Oare de ce atonitii nu i-au numit niciodata pe catolici “biserica sora” si de ce ei nu cer unirea cu catolicii? De ce doar pe noi ne-a delegat Dumnezeu ca sa fim atat de “flexibili” incat sa punem sub semnul intrebarii cateva puncte esentiale ale credintei noastre din catehismul ortodox, si sa nu urmam invataturile si sfaturile sfintilor pe care cu fariseism uneori ii pomenim doar pentru ca se afla in calendar?

Cuvantul PF Teoctist din ziua inormantarii papei, incepe cu un verset din Timotei 2: “Lupta cea buna am luptat, credinta am pazit, de acum mi s-a pregatit cununa dreptatii, pe care in ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecator” (2 Timotei 4, 7-8). Fara indoiala ca aceste cuvinte se refera la Papa Ioan Paul al II-lea, capul Bisericii Catolice. Ce sa inteleg insa eu, crestin ortodox, daca citesc ce marturiseste Sfantul Paisie de la Neamt :

“Au ereticii sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfinta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.”

Las aceasta neintelegere a mea in seama lui Dumnezeu, si ma rog Lui sa ma pazeasca – asa cum a fagaduit.