Liviu Nănău

“Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: spune-mi vreun cuvant! Si i-a zis lui: cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de dansul, nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa si calugarul: cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l supere.”

“Zis-a iarasi (avva Orsisie): socotesc ca daca un om nu va pazi inima sa bine, toate cate a auzit le uita si se leneveste. Si asa, vrajmasul afland intr-insul loc, il surpa, caci precum un lihnar (candela) gatat si luminand, de va fi trecut cu vederea sa se toarne untdelmn, incet, incet, se stinge si apoi se intareste intunericul asupra lui. Si nu numai aceasta, dar este cu putinta cand vine pe langa dansul si soarecele si cauta sa manance fitilul, mai inainte de a se stinge, nu poate manca untul-de-lemn, iar de a vedea ca nu numai lumina nu are, dar nici fierbinteala de foc, atunci avand sa traga fitilul, surpa si lihnarul si de va fi de lut se strica iar de va fi de arama stapanul casei il face de iznoava. Asa, cand se leneveste sufletul, incet, incet Duhul Sfant se trage, pana ce desavarsit se va stinge in fierbinteala lui si atunci vrajmasul mancand osardia sufletului, pe trup il prapadeste rautatea. Iar daca acela va fi bun cu asezarea catre Dumnezeu, numai s-a rapit spre lenevire. Dumnezeu ca un indurat, punand intr-insul frica Lui si aducerea aminte a muncilor, il face sa se trezeasca si sa se pazeasca pe sinesi de aici inainte cu multa intarire pana la cercetarea lui.”

CE ESTE aceasta de acum, ca un oarecare a cerut ca icoanele sa fie scoase din scoli? Si doar atat sa fie? Sau vedem cum pe rand si pretutindeni este atacata Crestinatatea. La televizor se vorbeste de partide; ce a facut sau a zis cutare “lider politic”, ce “masuri” au mai fost luate si ce schimbari s-au intreprins in societate “spre binele nostru”. Ascultam cum, intr-o logica inversa, trebuie sa purtam un razboi ca sa fie pace, chiar daca vor muri sute de mii sau milionane de nevinovati. Apoi ne delectam cu “stiri mondene” despre cutare si cutare “artist”, mai vedem cateva “vedete” dezbracate, spunand trei prostii si eventual, daca nu suntem destul de obositi, un film cu bulina sau triunghi rosu sau alte “interdictii” pentru minori. Schimbam canalul… si aflam ca au murit cativa chinezi intr-o mina, un autobuz a sarit in aer in Kasmir si ca la New York sau Tel Aviv “minoritatile sexuale” au marsaluit victorioase sub sloganul “Love Parade” sau “Proud to be Gay”.

Peste tot un fluviu de imagini si cuvinte, ce ne poarta de la un capat la celalalt al pamantului. Intorsi la Bucuresti aflam ca a mai izbucnit nu stiu ce scandal in “lumea interlopa” iar Politia e la datorie. Toti pana la unul slujesc Tara, partidele de asemenea, presedintele si el, dar undeva este o “forta” nevazuta, neinteleasa, poate “teroristii”, de nu reusim de fel sa traim mai bine, ba chiar din contra.

Am incetat de mult sa mai fim crestini, Romania s-a schimbat, noi am schimbat-o. Copiii nostri cresc altfel decat noi, au calculatoare si internet si telefoane mobile, sunt mai bine imbracati si hraniti decat am fost noi. Ba chiar invata si religie in scoala. Nu e nevoie sa o aplice, oricum nu ar avea unde, ca nici noi nu prea ne descurcam si e greu chiar si Tatal Nostru. Cand botezam ne ajuta “popa” sa citim Crezul, simbolul credintei. In zilele cand avem sfinti in Calendarul Ortodox, tragem o paranghelie sa stie tot blocul si atunci mancam si bem mai strasnic ca oricand. Necum cinstire de Sfant, prilej doar de chef.

Daca ni se face o nedreptate fuga la judecatorie iar daca nu iese cum vrem ne facem singuri dreptatea. Se judeca fratii pentru pamant si mostenire, femeile divorteaza din mandrie, barbatii isi inseala nevestele din prostie.

De ce ne miram ca simbolurile religiei ne sunt terfelite? Noi crestinii am pregatit terenul. Ar trebui sa vedem aceasta dar suntem prea ocupati cu serviciul, avem rate multe de platit, si nevasta trebuie imbracata, revelionul ne-a costat o gramada de bani si la noua masina i-ar trebui si un sistem de climatizare. Numai cine nu are nu stie cat de greu se tin toate in ziua de azi. Am da bucurosi si ceva la saraci dar salariul se duce pe rate si avem si noi copii, sa le facem un viitor, o educatie.

O educatie moderna, intr-o scoala buna, cu sau fara icoane si altele, nu conteaza. Important e sa invete la matematica si romana (aici e mai greu), ca sa-si ia un serviciu bun sa traiasca “mai bine” ca noi. Si restul? Asta ii priveste. Ce grija avem noi de ceilalti? Fiecare e pentru el. Ce, pe noi ne-a ajutat cineva?

“Razboiul icoanelor” este pierdut si era pierdut dinainte sa stim de el. Daca parintii nu refuza sa-si trimita copiii la aceste scoli si profesorii nu refuza sa mai predea, nu vom da in vileag faradelegea. Educatia fara Dumnezeu e moarta si va aduce mai tarziu multa suferinta si parintilor fara minte si copiilor lipsiti de lumina Duhului Sfant.

In curand ne vor lipsi si de altele si vom ramane doar cu marturia credintei, cei ce vom avea curajul sa o facem.

Totul se face pas cu pas. Sunt vremuri bune de mantuire, vremuri sa alegem ce parte dorim. Vremuri insa de mari incercari pentru crestini.