Laurentiu Despina

DUPA O NOAPTE plinã ochi de nesomn, „dormitã” în fund, cu capul pe mesele Politiei din Târgu Jiu, Nicolae Mischie, baronul de odinioarã care dãdea din faptele lui bune la tot Gorjul, dar mai mult si mai mult avea grijã de el si ai lui, a mai umplut câteva foi cu „subsemnatul”, apoi a luat drumul justitiei pentru a-si cânta libertatea cu voce tare. Era de fapt o tânguire care nu mai avea nimic din odele patriotarde de altãdatã. Justitia, care la rândul ei dormise cu simt de rãspundere pe toatã durata sefiei lui Mischie la partid si la Consiliul Judetean, neavând ea cu ce sã fie sesizatã, a zis cã baronul e totusi baron si deocamdatã cinci zile de bulãu sunt suficiente. Oricum, e bine si-asa si tot acest mic tsunami pe uscat vine sã ne dea sperante cã Justitia o fi ea oarbã pe alocuri dar nu-i chiar surdã. Semn cã Bãsescu n-a vorbit prin pustiu. Si ãsta, dã Doamne!, nu-i decât începutul.

La Balc, într-un sat din Bihor, în weekend, au fost Zilele sacrificiului. Mai multi printi, unii de prin Levant, altii de prin vecini, au tras în mistretul cu colti de argint si ai lui. În total vreo 185 de ofrande pe altarul zeului Scabros, rãpuse nu pentru argint, ci doar pentru arginti. Si-o faimã înecatã în sânge. S-au legat poate ceva prietenii, s-au pus de afaceri, s-a vorbit de proiecte, unele înãltãtoare, altele pur si simplu de rutinã. Nãstase, ex-premierul si vânãtorul de oroare al tãrii, cel care promisese sã uite barbariile în lumea necuvântãtoarelor în urmã cu o lunã, când aflat în campania electoralã intrase în „cãtarea” CTP-ului, a recidivat din nou domolindu-si cu greu setea de moarte si de sânge. Cu 23 de trofee a fost declarat printul partidei. O consolare de conjuncturã dupã ratarea prezidentialelor si dupã convulsiile interne din rândul PSD-ului. La rândul sãu, Tiriac, cel mai iubit dintre românii Andreei Marin, s-a dovedit a fi un abil politician în afaceri, împãcând si capra si varza. Mai putin, mistretii, dar e lucru stiut, astãzi este din ce în ce mai greu sã-i împaci pe toti…

În fine, si cu asta mã pregãtesc sã închei - ce-mi place formularea asta! - undeva prin Mehedinti, poate la Turnu Severin, dar asta conteazã mai putin si d’aia nici nu m-am fortat sã retin, un politist a fost prins primind mitã 100 de euro pentru a facilita cuiva obtinerea mai rapidã a unui pasaport. Nu, cã asta-i bunã. Vuieste toatã media. Si încep sã cred cã unii colegi din presã nu mai au ce scrie, ajungând sã se lege de tot felul de nimicuri. Eu unul, propun sã abordãm din nou subiectul acesta doar când suma se va majora substantial, nu de alta dar continuând asa riscãm sã bagatelizãm nobilul concept al mitei si sã facem din niste practici uzuale, adânc înrãdãcinate în Politia românã, un adevãrat flagel. Asadar, domnilor politisti, mai multã atentie la bancnotele pe care le primiti!