17 responses so far ↓

• 1 Dan // Feb 12, 2009 at 5:52 pm

  Si pe mine m-a cam deranjat propaganda tipic protestanta cu “semnul fiarei” si toate astea… Este ca si cum am diseca omul in doua bucati total opuse: trup si suflet. Ori omul e si trup si suflet. Ca sa fiu mai concret, daca de pilda nu mananc nebunele nu e nevoie sa imi justific actiunea prin faptul ca Biblia spune cutare sau Sfintii Parinti au spus… E destul in acest caz sa nu mananc nebunele pentru ca stiu ca sunt otravitoare, ca imi dauneaza sanatatii.
  La fel, in cazul pasapoartelor biometrice, putini au pus problema cum de acum in plina criza economica ii mai arde statului sa risipeasca bani nepermis de multi pentru siguranta cetatenilor, cand acestia sunt mai degraba in pericol de a isi pierde slujbele si a muri de foame, cui sa-i mai arda de plecat in strainatate acum, cand si acolo se reduc locurile de munca? Si alta problema pe care n-am auzit-o ridicata: daca noul pasaport ma costa dublu cat primul, nu era drept ca statul sa imi lase optiunea de a folosi vechiul pasaport, care ma costa mai putin, mai ales daca eu nu ma duc toata ziua in strainatate ci poate doar o data la cativa ani?
  Ura crestinilor cred ca are si o alta sursa mai lumeasca: in conditiile in care ierarhia si preotii au salarii enorme o anumita parte dintre ei cel putin si in conditiile in care meseria lor nu e asa solicitanta si stresanta, nu necesita atata intelect si munca fizica, as spune eu ca e complet inutila la cum o percep popii moderni (care da, au studii in occident, masterate, doctorate, iti citeaza din Shakespeare, Dickens, si multi alti oameni de cultura, ba si din stiinta, dar pe de alta parte taie din slujbele bisericesti, le fac grabit, cenzureaza texte liturgice care sunt considerate de Europa antisemite fara ca macar aceasta sa o ceara explicit – si chiar daca ar cere-o ar fi nerelevant intrucat statul nu are ce sa-si bage nasul in religie -, se ocupa de “probleme administrative” in loc sa fie mai preocupati de Spovedania credinciosilor si viata lor duhovniceasca, etc); ei bine, tinand cont de toate aceste aspecte pe care romanii ortodocsi i le ingaduie clerului, atunci cand au acestia nevoie de un cuvant de mangaiere si de vindecarea ranilor sufletesti cauzate si de Uniunea Europeana si intretinute de ea dar nu exclusiv de ea (exista destule pacate personale de care fiecare dintre noi e responsabil si pe care U.E. nu ne obliga sa le facem, cel mult ne influenteaza), popa vine cu un mesaj tipic bolsevic (”Vai, cum poti sa spui asa ceva, U.E. e democratica, e mai bine ca in comunism, uite nu mai fi asa trist, totul e bine, viata e frumoasa aici pe pamant, bucura-te de ce ti-a dat Dumnezeu si fi supus statului precum ne invata Ap. Pavel, caci conducerea e lasata de Dumnezeu, sa nu mai ai asemenea ganduri pacatoase despre lume, nu stii ca e un mare pacat sa-i vorbesti de rau pe altii, ce, tu nu vezi cum infloreste astazi credinta in lume si nu mai e prigonita ca pe vremea comunismului, nu iti dai seama de minunatul rai pamantesc realizat cu ajutorul mintilor iluminate care ne conduc, de drepturile omului si alte asemenea?”) ignorand suferinta enoriasilor fie din necunoastere, sau din nesimtire, sau pur si simplu din cinism (”Sa traim noi pe cadavrele credinciosilor si sa mulgem Biserica de ce resurse materiale mai are ca sa traim bine aici pe pamant”) si in loc sa-i vindece rana, i-o amplifica, aruncandu-l in deznadejde si in credinta ca nu mai exista nimeni caruia sa-i pese de cei necajiti si obiditi, de saraci, ca pana si Dumnezeu i-a parasit, tinand deci seama de aceasta acumulare a atator necazuri credinciosul de rand nu mai poate suporta povara lor si fie se smereste resemnat si constata ca in lume cat va trai nu va avea parte de dreptate si de adevar, de implinire, asteptand Ziua Judecatii si viata vesnica in care isi pune nadejdea ca e mai buna, mai frumoasa si care efectiv merita traita spre deosebire de acest surogat de pe pamant, fie se revolta impotriva asupritorilor lui, dar mai ales a preotilor care si-au tradat chemarea si s-au dat de partea puterii lumesti. Deci din perspectiva mea e fireasca aceasta ura fata de niste paraziti care pe langa faptul ca primesc salarii grase nemeritate (popi – nu preoti! -, teologi, jurnalisti si pleiada lor neproductiva care nu stiu altceva decat “sa-si dea cu parerea” si ca sa-l citez pe Petre Tutea “sa se afle in treaba”) si traiesc pe trupurile celor pe care-i calca (credinciosi de rand, “vedetele” reportajelor si articolelor lor, etc), mai au si nesimtirea si tupeul de a-ti adanci rana si suferinta atunci cand nu mai poti face fata in loc macar de a avea bunul simt sa taca si sa nu mai spuna nimic daca sa te ajute nu-s in stare!

• 2 sharon // Feb 12, 2009 at 7:29 pm

  [In oceanul Pacific, s-a nascut un peste mic, si pe coada lui scria, iesi afara dum-nea-ta.]

• 3 Dragos Neacsu // Feb 13, 2009 at 1:47 am

  “Recurgerea Bisericii la argumente de tip mistico-religios (singurele esenţiale, dar susceptibile la discutii şi la mai multe răspunsuri, toate valabile numai pro-domo) în dialogul cu statul laic, compromite din start dialogul, provocând, în circumstanţele tensionate deja existente, efectul unui bumerang.”
  Ma intreb cu ce alte argumente ar putea veni Biserica in afara celor mistic-religioase? Asta dovedeste o totala lipsa de intelegere a ceea ce este Biserica. Nu este treaba Bisericii sa se amestece in problema libertatilor madularelor ei decat in masura in care aceasta atenteaza la mantuirea lor. Implicit, argumentele Bisericii nu pot fi decat mistic-religioase. (Sunt sigur ca, in cazul in care Biserica ar fi incercat sa lamureasca problema din punct de vedere strict laic, s-ar fi gasit alti ziaristi isteti care sa le spuna “popilor” ca ei sunt compromisi, ca in materie de drepturi civice mai au de invatat.) Biserica nu a luptat niciodata cu argumente mofturos laice de genul: “ne sunt rapite drepturile si libertatile”. Ortodoxia a prosperat duhovniceste in perioadele de prigoana si nu s-a temut niciodata de dictaturi estice sau vestice tocmai pentru ca tinta Bisericii este Hristos. Orice amestecare in probleme de ordin social cu puncte de vedere strict laice devine ridicola.
  Mi se pare putin lamentabila incercarea Elenei Dulgheru de a ne da lectii de teologie cu invataminte aspre si categorice despre ceea ce este sau nu este treaba Bisericii. Semn ca un doctorat nu suplineste lacunele dogmatice.

• 4 Rapcea Mihai // Feb 13, 2009 at 8:10 am

  M-a indignat atat de tare acest articol, incat am fost tentat sa ma loghez si sa il sterg. ma mira mai ales faptul ca a fost introdus (postat) de tine, Bogdane ! Articolul reprezinta un atac direct la adresa unor dogme bisericesti, chiar a unor adevaruri revelate in textul Apocalipsei, care sunt deasupra oricarei dezbateri sau contestari.
  Intotdeauna, cand citesc un material, ma intreb care a fost scopul autorului ? Iar acum inteleg direct, chiar din titlu: Despre “Ura” Crestina !!! Se porneste cu atacul chiar din titlu, si asta o resimt si o spun eu, un tip nu prea credincios, dar sensibil la astfel de manipulari.
  Dar, ce ar spune autoarea despre URA iudaica, “sanatoasa, viscerala si puternica” pe care o propovaduieste un Ellie Wiesel ? Tocmai de Biserica v-ati gasit sa va luati ? Tocmai acum, cand avem nevoie de unitate, de intreaga forta, nu de dezbinare, indoiala si neancredere ? De ce apar aceste “materiale” tocmai acum ? Unde a fost autoarea lor pana acum, cu ce s-a ocupat ? Ce a motivat-o sa “scrie” acest material cu 12 zile inainte de intrunirea Sfantului Sinod, cand se va hotara daca noile pasapoarte cu date biometrice aduc vre-o atingere libertatilor religioase ? Nu cumva aceasta Elena Dulgheru face parte din acei raspandaci ai “tolerantei” si “intelegerii” ce incearca sa “pregateasca terenul” pentru un raspuns “diplomatic” al Bisericii ? Daca este asa, poate ca nu ar trebui sa nu “uram” nimic din cele ale Satanei, doamna “Dulgherul” (apropos, dovediti ca nu sunteti la inaltimea numelui pe care il purtati, care ar trebui sa va duca cu gandul la Cel ce s-a jertfit pentru pacatele noastre…), poate ca, in acceptiunea d-voastra ar trebui sa fim “toleranti” si lipsiti de “ura” si fata de homosexualitate, pruncucideri (avorturi), pedofilie, ecumenism si alte “valori” moderne care ni se vara pe gat de mass media… De partea cui sunteti ? ACEASTA ESTE INTREBAREA, caci, se spune ca in vremurile din urma, se vor separa oile de capre…

• 5 Bogdan // Feb 13, 2009 at 8:57 am

  Mihai,

  Vazandu-ti reactia, nu pot decat sa ii dau dreptate unui apropiat. La intrebarea mea de ce, dupa ce am fost atat de uniti in lupta pentru pastrarea simbolurilor religioase in scoli, acum ne faramitam in tabere care se lupta intre ele (iar unii dintre noi aleg acest moment pentru a-si rezolva intr-un mod absolut inacceptabil rafuieli personale). Mi-a raspuns: de data asta avem de-a face cu draci specializati, cu experienta!

  Din pacate, este singurul raspuns pe care ti-l pot da.

• 6 cristian // Feb 13, 2009 at 10:03 am

  Nici mie nu-mi place prea mult articolul. După părerea mea autoarea nu spune răspicat ceea doreşte să ne transmită. O scaldă, chiar dacă într-un mod savant.
  Dar din păcate are dreptate în ceea ce priveşte reacţiile uneori exagerate ale unora dintre creştini. Pe undeva eu văd şi circumstanţe atenuante pt aceştia, deoarece problema marcării oamenilor este una foarte ardentă. Oricum ar fi, este aşteptată soluţia concretă de acţiune pe care o va propune autoarea articolului ref la cipuire.
  Iar Bogdan a avut dreptate să posteze acest articol- poate ar fi cazul, ca noi creştinii să ne gândim mai mult la unitate în acţiune (atâta cât este acceptabilă pt fiecare).

• 7 cosmin // Feb 13, 2009 at 4:52 pm

  In primul rand nu place titlul care mi se pare tendentios: “Despre ura crestina”. Asta sugereaza ca religia crestina propovaduieste ura, ceea ce este fals.
  Se poate vorbi cel mult de ura a unor anumiti crestini care au cazut prin ispita vrajmasului in pacatul extrem de grav al urii.
  Titlul ar fi trebuie sa sune “Despre ura unor crestini” sau “Ispita urii la crestini”
  In al doilea rand nu-mi place se doreste a fi un discurs moralizator, cei neutri sau inca sovaielnici sunt ridicati in slavi iar ceilalti crestini care au inceput sa actioneze in vreun fel sau altul sunt ridiculizati, sau chiar mai rau, sunt acuzati ca sunt impostori si incita la ura. Acuzatiile acestea trebuiesc sustinute cu dovezi, cu fapte concrete, in plus orice acuzatie de ordin general face mai mult rau decat bine. Generalizand incepem sa acuzam si oameni care nu au nici o vina, sau una foarte mica.
  Acest ton justitiar si dispretuitor nu face altceva decat sa inflameze si mai mult spiritele aducand mai degraba dezbinare decat pace, buna intelegere in randul crestinilor.
  Nu avem nevoie de asa ceva.

• 8 Judex // Feb 14, 2009 at 2:29 am

  Ura crestina este un titlu cam tare,poate dezacordul bisericii fata de …etc ar fi fost mai numerit.
  Biserica crestina a invatat omenirea numai lucruri bune,cind au aparut tot felul de pericole biserica a luat pozitie aparind credinciosii de aceste poricole.Acesta este de fapt rolul bisericii,ea fiind puntea de legatura cu Domnul Dumnezeu.

• 9 deliuca // Feb 14, 2009 at 2:50 am

  cui ii slujiti, doamna elena Dulgheru?

• 10 Dan // Feb 14, 2009 at 8:50 am

  Nu mi se pare deplasat titlul articolului. Ura face parte din firea noastra umana si va exista atata timp cat omul va dainui – adica totdeauna. Intrebarea este in ce parte o directionezi: catre drac si pacat, ca si spre tot ceea ce te desparte de Dumnezeu, sau catre Dumnezeu si cei care cred in El?
  Insusi Dumnezeu uraste, precum sta scris in Psaltire in mai multe randuri despre omul nedrept si calcatorul de lege.
  Mai este si sintagma ca esti ceea ce iubesti, sau mai bine zis devii cine iubesti; daca Il iubesti pe Dumnezeu devi asemanator cu El, daca ii iubesti pe oameni, devi asemenea lor si te departezi de Dumnezeu.
  Pe de alta parte ura fata de oameni nu este un pacat atat de mare intrucat el e firesc luand in considerare ca omul e rau si face multe lucruri doar ca sa te calce pe nervi, ca sa-si bata joc de tine. Este o lege a fizicii: orice actiune are o reactiune. A iubi pe vrajmasi este mai presus de legile firii, chiar impotriva lor.
  Dealtfel intr-o lume in care credinta este ridiculizata, batjocorita, balegata, si in care credinciosilor li se aminteste fara incetare ca religia a facut doar rau omenirii, ca ei sunt prosti, intoleranti si plini de ura (fara macar ca acestia sa faca ceva in prealabil, e destul sa se declare credinciosi), e greu sa te astepti ca acestia sa-ti raspunda plini de dragoste, uman vorbind. Eu daca-l trimit pe vreun necredincios in maica-sa sau ii denigrez iubita (chiar mai rau, o violez), ar fi stupid sa ma astept ca acesta sa aiba vreo simpatie pentru mine, nu? Asa si in acest caz cu ura crestinilor, din moment ce oamenii Il alunga pe Dumnezeu din lume, din spatiul public si din scoli, cu alte cuvinte savarsesc fapte asimilabile violului (chiar daca ei nu cred in Dumnezeu, o crima ramane o crima, deicidul ramane deicid oricate justificari si-ar aroga), intrand in intimitatea celor care cred in El si fortandu-i la reeducare prin obligativitatea de a se incorpora in lumea lor de nimic (scoala care te indoctrineaza in ateism obligatorie, plata taxelor catre un stat ateu pentru ca acesta din banii tai sa umileasca si batjocoreasca credinta, etc), ei bine, cum se pot astepta ei dupa toate acestea sa fie iubiti si preamariti, cand ar merita de fapt si de drept sa fie spanzurati – nici atat, ca sfoara e prea scumpa ca sa fie irosita pe ei?
  Ura constituie o forta umana care poate fi directionata in doua sensuri total opuse, unul creativ si altul distructiv, unul care te apropie de Dumnezeu si altul care te desparte de El.

• 11 Liviu Nănău // Feb 14, 2009 at 9:17 am

  Nu ştie cui slujeşte…

  cosmin a sesizat corect capcana “ură creştină”. De ce nu vorbim despre iubirea creştină spre exemplu?

  CREŞTIN – CREŞTINISM [gr. hristianos, hristianismos; lat. christianus, christianismus]. Numele de creştin atribuit discipolilor lui Hristos apare pentru întâia oară în Antiohia: “Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia” (Fapte 11, 26). Sfântul Ignatie de Antiohia foloseşte numele de creştinism (hristianismos) pentru a desemna învăţătura lui Hristos în comparaţie cu iudaismul (Epistolele: Către Magnezieni, X, 1 şi 3; Către Romani III, 1; Către Filadelfieni VI, 1; cf. Martiriul lui Policarp, X, 1).

  Creştinul este cel ce se nevoieşte printr-o continuă curăţire duhovnicească, spre sfinţenie sau nepătimire – cum i se mai spune – crescând în virtute, prin fapte bune, necontenit arătate semenului şi colectivităţii din care face parte, ajungând astfel la “statura bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni IV, 13).

  Cât de greu este să înţelegi că urmarea firească la această “însemnare electronică a populaţiei” va fi implantul unui microchip?

  Oare cu slugile sistemului ce va fi atunci? Ehh… vor fi şi ele chip-uite evident, “doar nu au nimic de ascuns”, nu?

  Până atunci se pregăteşte atmosfera şi “evenimentul” când ortodoxia va fi declarată o sectă periculoasă şi scoasă în afara “legii”.

  Restul vor avea un “creştinism” modern, tolerant, odihnitor, alături de “fraţii” catolici, protestanţi, iudei, musulmani, hinduşi, şamani, homosexuali, etc.

  Biblia va fi rescrisă de câte ori va fi nevoie ca să se împlinească cuvintele “ca toţi să fie una” iar visul lui Nimrod va sta pe cale să se împlinească.

  Din păcate în calea “fericirii” mai stau câţiva fanatici, fundamentalişti ce nu primesc reeducarea, ehh… şi încă “scot de pe rafturi cărţi” demodate, anacronice vremurilor ce stau să nască “noua eră”.

  Se lasă noaptea…

• 12 RaZa // Feb 15, 2009 at 4:15 am

  Sunt de acord cu Liviu…

• 13 Judex // Feb 15, 2009 at 7:40 pm

  Cred ca mesajul bisericii n-a fost bine inteles de unii,implantarea cipurilor venind vin contradictie cu unele precepte religioase.Daca este vorba de transplanturi de organe(inima,ficat,rinichi etc),biserica n-a comentat aceste transplanturi,dimpotriva le-a binecuvintat,cu cipurile e alta poveste.Poate de vina sint aceia care n-au stiut sa explice concret rolul acestor cipuri.Ateii mereu cauta sa atace biserica,precum si biserica combate ateismul.Este normal,doara sintem oameni,unii se cred urmasii maimutelor,altii cred in plasmuirea omului de catre Dumnezeu,poate cipurile vor rezolva aceasta dilema,poate nu.Vom vedea in viitor!

• 14 Clement // Feb 16, 2009 at 1:15 am

  Care ura, despre ce vorbeste cetateana Dulgheru?
  In zona Muscelului oamenii obisnuiti, la tara, fara diplome universitare si ifose jurnalistice se adreseaza unii altora cu apelativul”crestine”.
  In tara noastra, asa chinuita cum este de decenii, taranii folosesc cel mai nobil mod de adresare din Europa si posibil, din lume.
  Bag mana in foc ca cetateana Elena D. nu are nici o ruda de sange in Muscel.
  Cipurile incorporate in noile documente de identitate inmagazineaza date, informatii ce vor fi adaugate pe tot parcursul vietii posesorului cartii de identitate (pasaportului) fara ca acesta sa fie tinut la curent cu continutul lor si mai ales cu cine sunt detinatorii acestora si in ce scop pot fi utilizate.Datele se pot referi la sanatate, orientarea politica si religioasa, angajamente sociale, opinii morale .
  Crede cineva ca Biserica nu trebuie sa-si asume responsabilitatea duhovniceasca ce o are fata de un popor ce a ales crestinismul de doua milenii?
  Adica Biserica trebuie sa taca si sa se alature Puterii lumesti?
  Parerea mea este ca in cazul in care Sfantul Sinod va decide sa-si abandoneze turma din diverse considerente manageriale, romanii isi vor pierde si ultima nadejde si Preacucernicii se vor trezi singuri intre zidurile ridicate adesea, din bani nu tocmai curati. Credeti ca pot risca sa isi piarda si sufletele si enoriasii?

• 15 Dragos Neacsu // Feb 16, 2009 at 4:49 pm

  Frate Clement, in Romania de azi orice doctor are “dreptul” de a spune clar si raspicat care sunt treburile Bisericii. Chiar daca nu are nici cele mai elementare notiuni de dogmatica sau teologie ortodoxa. Patapievici, Plesu, elitele de la GDS, Dan Pavel etc sunt experti in ceea ce trebuie sa faca Biserica: sa taca, sa-i lase pe intelectuali sa spuna ce trebuie facut, doar ei sunt destepti si stiu mai bine. Mai deunazi, cetateana Dulgheru imi dadea o replica “usturatoare” la adresa fricilor si temerilor Ortodoxiei pe baza unui citat incomplet. Spunea dumneaei ca “Frica este inceputul intelepciunii”. Mi se pare lamentabil ca, desi nu are habar de cele mai elementare concepte teologice, isi aroga drepturi de gazetar crestin si are curajul sa vorbeasca in probleme care o depasesc. Ma intreb daca duhovnicul Elenei Dulgheru si-a dat binecuvantarea pentru articolul de mai sus?

• 16 Pandele // Feb 17, 2009 at 1:56 am

  Titlul si mesaju articolului sint, din pacate, justificate. Am intilnit in aceasta campanie anti-cipuri numeroase luari de pozitie isterice, de o obtuzitate si suficientza demne de mila, dar dublate de agresivitate si violenta pe care nu credeam sa le intilnesc la niste crestini.

  De ce campania pentru icoane a demonstrat unitate, iar campania anti-cipuri a produs dezbinare? Nu cred ca dracii-s de vina; pur si simplu prima campanie s-a facut cu cap, cea de-a doua fara cap.

• 17 Alexandra // Mar 11, 2009 at 12:24 am

  Titlul este cam dur, e drept. Si articolul. Dar, din pacate (pentru pacatele noastre, ca sa ma exprim mai exact), realitatea pe care incearca sa o radiografieze este nu mai putin grava. De ce parte e autoarea, pare clar, ce e asa de complicat? Articolul debuteaza cu o documentatie buna lamuritoare despre cat rele sunt cipurile, si de ce anume sunt ele rele. Iar faptul ca noi, ortodocsii, suntem disipati, e trist foarte, dar cam adevarat…
  Oricum, un dus rece poate fi util uneori.

  PS. La ora asta Patriarhia deja s-a exprimat si despre cipuri, si despre mitingul contra lor …

Leave a Comment