Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş
LA INMORMANTAREA lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Tot la înmormântare, la înmormântarea lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă d-l Pitiş a fost mason, dar nu şi creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason.
Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi. Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme estre proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu.
Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.
Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale?
La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.
Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt discreţi? De ce nu punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să vedem oamenii?
Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă intra într-o Biseriă Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă.
La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la mijloc?
Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket.
Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masoni pentru prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop. Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos.
Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât rugându-mă şi predicând împotriva ei.
Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au îngenuncheat în faţa lui Baal.
Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu uită turma Sa cea mică.
Dorin Octavian Picioruş este preot in Alexandria/Teleorman si doctorand in teologie.
3 responses so far ↓
1 sebastian // Aug 9, 2007 at 11:41 am
Parinte Dorin Octavian,
Siluan Athonitul unui pustnic care i-a spus odata: “Dumnezeu va pedepsi pe toti ateii si ereticii, care vor arde in focul cel vesnic”, i-a replicat: “Bine. Dar spune-mi, te rog, daca vei fi in rai si de acolo vei vedea cum arde cineva in focul iadului, vei mai avea pace?” “Ce sa-i faci? E pacatul lor”, a spus pustnicul. La care Siluan a raspuns: “Iubirea nu poate suferi aceasta. Trebuie sa ne rugam pentru toti oameni” (Siulan AThonitul, intre iadul deznadejdii si iadul smereniei)
Pr. Cristian Sebastian
2 dorulcalator // Aug 9, 2007 at 1:21 pm
Bine faceti, Parinte, ca dezavuati toate aceste sinistre personaje carora mass-media, la fel de oculta ca si ei, le creeaza aure de adevarati sfinti, cand in realitate ei s-au inchinat diavolului in ceremoniile lor “discrete”. E incredibil… ani de zile abia se pomeneste ceva de ei (sunt discreti, deh…), iar atunci cand mor se scoate la bataie un adevarat arsenal mediatic de idolatrizare. Culmea nerusinarii necuratului, sunt prezentate fragmente din “ceremonii” in care Pittis spunea “Tatal Nostru”, in scopul manipularii oamenilor, cum ca masoneria ar fi un fel a continuare/prelungire/inlocuire a Sfintei Biserici. Mai aflam ca a avut si gradul 33 in masonerie… Nu suntem chiar toti ignoranti. Mi-e o greata teribila de ignoranta oamenilor carora numai si o parere contrara ideilor inoculate lor duce la reactii gen: “Taci, ba, ala a fost un geniu…”. Dar de ce sa nu privim intregul lor spectru de activitati si sa ne informam asupra raului prezentat drept Bine. De ce nu spune nimeni ca acest mason “crestin-ortodox” a fost un homosexual infect, spre exemplu. Cat despre anticomunismul sau… e de rasul fundului. Am auzit la tembelizor ca securitatea nu i-a putut face nimic din cauza staturii sale morale solide. E deja penibil…
Asteptam si alte articole, Parinte. Doamne Ajuta!
3 quendino // Aug 9, 2007 at 2:47 pm
Despre ocultari oculte si revelatii revelatoare:
Sfintiei sale pr.Drd Piciorus de Teleorman i-a fost dat sa afle o mare taina legata de existenta a doi oameni mai mult decat marcanti ai culturii romanesti (Adrian Pintea si Florian Pittis) : cei doi erau masoni. Si nu descopera Sfintia Sa taina asta oricum, ci cu ocazia boom-ului mediatic ce a insotit inevitabil trista lor plecare dintre noi. Despre Adrian Pintea marturisesc ca nici eu nu stiam, dar de Florian Pittis se stia de ani buni, mai ales ca artistul nici n-a ascuns asta vreodata. Faptul ca l-am ascultat, invitat fiind la “Profesionistii” pe TVR1, si ca l-am vazut amintit in articole despre masonerie in Evenimentul Zilei (ca sa pomenesc doar doua dintre sursele din care am aflat, repet, acum multa vreme) ma face sa zambesc la reactia autorului articolului de consternare vecina cu repulsia.
Chiar ma intrebam daca Altermedia va gasi de cuviinta sa zica doua-trei vorbe acum cand, totusi, sa recunoastem, Romania a mai pierdut un om cum nu prea mai are multi. Dar, deh, un mason, moncher…. nu s-alege, vezi bine. Iar un artist trecut in nefiinta, mason sau nu, ar fi avut dreptul macar ca numele sa-i fost scris corect, PiTTis.
In fine, sa trecem peste carentele informative ale parintelui, si sa trecem si peste impietatea de a nu lasa ranile sa se vindece cu timpul si de a sari la atac in dulcele stil clasic balcanic, cand raposatul nu mai are posibilitatea de a se apara iar familiei cu siguranta numai de asta nu-i arde. Daca apelativul “frate” suna medieval, cum Doamne iarta-ma o fi sunand “preafericitul”, “preasfintitul”, “parintele/fiul duhovnicesc”, etc? Sau, inca si mai medievala mi se pare mentalitatea potrivit careia “catolic”=”eretic”=”pagan”. Sau faptul ca cea mai a dracu’ combinatie, pardon de expresie, e considerata a fi combinatia mason-catolic. Si la urma urmei de ce i-am ingropa pe astia la un loc cu ortodocsii??? Dupa umila mea parere, pentru ca ideea de cimitir ortodox e deja mult prea diluata, pentru ca deja am pacatuit ingropand de-a valma calai si victime (n-am auzit ca vreunui militian betiv indobitocit de comunism sa-i fi fost refuzata ingropaciunea in cimitir ortodox, si nici nu mi se pare in regula ca un anume dictator si nevasta-sa, ale caror nume nu-mi vine a le pronunta aici, zac alaturi de eroi ai tarii intr-un loc sacru, mult prea neincapator pentru toti cei ce ar fi meritat sa-si afle linistea acolo: Ghencea Militar).
Apoi, de-a dreptul halucinanta este iritarea sfantului parinte in legatura cu citarea exacta a gradelor si functiilor celor doi, cu toata ezitarea jurnalistilor in a arata marlania mioritica de care, se pare, nici la inmormantari nu scapam.
” Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.” - marturisesc ca sunt total dezarmat in fata unei astfel de demonstratii de fariseism. Dar bag sama ca domnul parinte nu este un impatimit al mediei romanesti. Daca ar fi fost, ar fi avut ocazia si satisfactia (cred) de a afla, de la unii colegi intr-ale amatorismului de presa, despre tot felul de reactii si comentarii inedite de la fata locului.
Alta intrebare chinuitoare care ne bantuie si care ne cauzeaza insomnii: “De ce sunt discreţi?” Stii ceva parinte? Bravo lor! In altarele bisericilor noastre intra cine vrea, cu preotul de fata, ca pe bulevard, cand stii mai bine ca mine ca n-ar trebui deloc sa fie asa. Si sunt multe, chiar si in Biserica Ortodoxa, despre care nu stiu, si despre care doar putini stiu, si tocmai de-aia, pentru ca nu stiu, evit sa spun prea multe, lucru pe care ar fi trebuit sa-l faca si autorul articolului de fata.
“Unde sunt carele de reportaj?” Pai as putea sa-ti zic ca sunt in urmarirea lui Becali, lui Guta si a Nicoletei Luciu, dar sa stii ca proteveul a mai scapat acum vreo cativa ani cate ceva de la nu stiu ce reuniune, cu invitati de-afara si tot restul.
Ne deranjeaza faptele savarsite de chiar slujitori ai Domnului, “transpirate” frecvent in presa? Da, dar din pacate este o realitate, ca si faptele (unor) romani in afara sau in interiorul tarii, si decat sa afurisim presa ca ne anunta, mai bine am umbla undeva pe la mentalitate ca sa terminam cu astfel de personaje.
Parintele incheie apoteotic cu un fel de “las’ ca v-aratam noi voua” crestinesc, cu “turma” si cu “Stapanul” de rigoare. Simt ca as mai avea multe de spus dar pentru moment ma opresc aici. Sunt curios daca noul Patriarh va fi chiar asa independent de masonerie precum scria intr-un ziar ca se intentioneaza. Dar nu cred ca am sa stiu vreodata. De precedentul se stie ca nu era independent deloc. Inca ceva ce am putea invata de la catolici: ei cel putin au un algoritm de alegere a noului Papa. Macar de ochii lumii. La BOR inteleg ca nici pomeneala de asa ceva. Si-atunci ce ne mai miram ca ne conduc masonii??