de Nicuşor Gliga – completare la Democraţie sau demonocraţie? si raspuns celor care si-au exprimat opinia

Din mesajele pe care le-am primit personal şi din comentarii, constat că am creat confuzie cu privire la democraţie şi demonocratie, pentru că nu m-am exprimat suficient de clar.

Ideea este nu de a face o ierarhie a diferitelor forme de guvernare, în funcţie de beneficitatea acestora pentru cei guvernaţi. Ce vreau să spun este că orice forma de guvernare (oricum am numi-o, democraţie, dictatură, monarhie, teocraţie, plutocraţie, etc.), în starea căzută în care se află omul până la Parusie şi Judecata de obşte, are ingredinte demonice. Prin ingredinte demonice întelegându-se nu nişte greşeli omeneşti (că toată lumea greşeşte), ci amestecul direct al dracilor (îngerilor căzuţi). De aceea toate formele de guvernare sunt demonocraţie, adică putere furată sau cerută de om (cu ajutorul, prin lucrarea Satanei) de la Dumnezeu, pentru a se conduce şi a administra singur (chiar şi atunci când spune şi jură că o face în numele lui Dumnezeu).

În demonocraţie, Satana este un actor cu drepturi legitime (conferite de alegerea omului) şi nu este deloc de neglijat. În Împărăţia Cerească (care nu este din lumea aceasta), Dumnezeu nu va guverna pe om şi universul creat pentru om, printr-o teocraţie. Dumnezeu va fi totul în toti şi în toate, trupul omului îmbrăcat în lumina taborică, nemuritor si omul co-regent (ca să spunem aşa) al universului creat pentru el, cu Dumnezeu. Nu vor exista afaceri cu petrol, cu produse bio şi organice, nici indicatori economici, nici ONG-uri, nici alegeri parlamantare şi prezidentiale, nici campanii de vaccinare, nici premii Oscar, nici Champions League, nici festivalul berii, nici halloween, nici miss univers, nici sex etc. etc., nimic din ceea ce vedem noi astăzi pe faţa pământului, ci un cer nou şi un pământ nou. Pentru unii sunt fantezii edenice, pentru alţii – nădejdea care-i face să-L caute şi să-L urmeze pe Hristos, cu toate consecinţele lumeşti care decurg de aici.

Evident că până atunci omul nu are ce pune în locul demonocraţiei, ci trăieşte din expediente: o democraţie, o dictatură, o monarhie-democraţie, o monarhie-dictatură, o teocraţie, o teocraţie-dictatură, etc. Conţinutul şi sensul beneficităţii diferă, în funcţie de popor, de persoană şi de perioada istorică. O democraţie dusă până la ultimele ei consecinţe duce inevitabil la dictatură , care poate fi paşnică, dorită şi liber consimţită. Sunt persoane care scot maximum de beneficitate din/sub orice guvernare de-a lungul vieţii şi alţii care se aleg în permanenţă cu praful de pe tobă. Câştigul se va vedea abia la sfârşit.

Dumnezeu nu stă şi priveşte pasiv ci acţionează în istorie (pentru realizarea planului de resfinţire a Creaţiei), prin orice formă de autoguvernare a omului căci “nu există autoritate decât de la Dumnezeu. Şi cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.” (Romani,13,1). “El schimbă timpurile şi împrejurările. El răstoarnă şi pune pe împăraţi.” (Daniel, 2:21).

Nicuşor Gliga
6 noimbrie 2009