Aştept primăvara de şapte luni şi s-a spus că va veni într-o marţi, va trece peste două zile într-o joi şi se aude că vara veni sâmbătă. Vom avea o primăvară trei zile şi mie timpul ei îmi place cel mai mult dar se pare că anul acesta n-o să avem parte.

Se schimbă vremea? De asta oi fi trist.

A început o criză mondială care se pare că se va lungi – sper că nu cât cea din ’29-‘33 – şi se sinucid oameni de ambele părţi ale oceanului şi nu ştiu dacă sunt numai două părţi sau mai multe şi ONU s-a divizat şi pacea şi economia lumii sunt în pericol şi nu mai ştiu unde începe şi unde se termină terorismul şi eu sunt pacifist.

Se schimbă măsurile lumii? De asta oi fi trist.

De Paşte românii se primenesc la suflete şi la haine şi anul acesta mulţi oameni de Paşte nu vor mai avea servicii şi nici bani de sărbători şi nici de primeneală şi eu sunt creştin şi-mi iubesc aproapele şi de multe ori nu mai ştiu cine-mi este aproape sau departe şi aş vrea să-mi iubesc şi duşmanii şi nu-i mai ştiu pe toţi ; ca să-i iubesc.

Trăim într-o mare confuzie? De asta oi fi trist.

Copiii sunt cea mai mare avere a unei ţări şi noi avem un cult pentru copii şi totdeauna părinţii copiilor noştri s-au sacrificat pentru ca ei să înveţe şi să aibă o viaţă mai bună, un viitor aici, în această patrie şi din ce în ce mai mulţi copii români nu mai merg la şcoală şi cei care merg se gândesc să plece apoi din România acolo unde vor putea găsi de lucru şi un câştig mai bun şi o viaţă îmbelşugată şi aşa îmbătrâneşte ţara.

Asta o fi soarta noastră pe termen lung? De asta oi fi trist.

Eu cred în democraţie şi în valorile ei declarate şi puse în practică de cei aleşi, dar am impresia că mulţi, foarte mulţi dintre cei pe care i-am ales şi dintre cei puşi în funcţii de către cei aleşi de noi nu se mai gândesc la populaţie ci la cum să-şi plătească datoriile către patricienii lor şi cum să scoată bani de la cei de sub ei, că tribunii sunt unii de paradă şi alţii falşi, că democraţia noastră este prea originală şi că riscă să piardă atributele ateniene, că agora nu mai este decât un spaţiu de bârfe, minciuni şi răzbunări.

Noii baroni, conţi, marchizi sau prinţi, făcuţi nu născuţi de punga cu galbeni, vor reuşi să înlocuiască prin feude adevărata democraţie? De asta oi fi trist.

Şi cine nu poate să explice ce a făcut cu banii publici, ai pensionarilor, depuşi la stat o viaţă întreagă, ai salariaţilor, depuşi pentru zile negre de boli şi necazuri, ai săracilor păcăliţi de bănci şi fonduri mutuale pernicioase, acreditează idei false precum că puţinii salariaţi ţin în spate pe cei mulţi pensionari, bolnavi sau gravide sau…

Dar de ce s-au făcut pensionări anticipate şi reduceri drastice de salariaţi şi cine a impus la noi n regim sufocant de taxe şi impozite cum nu mai se află niciunde? De asta oi fi trist.

Şi eu însumi nu mai găsesc soluţii, măcar să le aştern pe hârtie, poate le-o citi cineva. Şi nici alţii ca mine şi ca voi nu mai găsesc soluţii şi se pare că nu mai există. Şi ştim bine că vremea s-a schimbat. Poate se va încălzi prea mult sau poate se va răci enorm. Meteorologii nu sunt toţi de acord şi mie nu mi-e clar: se schimbă vremea sau vremurile?

Sunt sigur acum, de asta sunt trist. Oare ce se schimbă?

Mihai Miron