Nicuşor Gliga

Pe chipul tinerei noastre democratii s-au asternut prematur urmele batranetii.

Smulsa cu forcepsul din pantecele istoriei, copila promitea nespus de mult, nu atat prin frumusetea, cat mai ales prin zestrea considerabila in stare sa scoata din minti chiar si barbatii ajunsi la varsta senectutii cand, vrand-nevrand, gandul zboara la cele vesnice.

Pentru a nu lasa nevinovatia la cheremul escrocilor, care bantuie peste tot, o legiune pestrita de oameni de bine s-au repezit sa-i ofere, dezinteresati, protectie, devenind petitori asidui, cerandu-i mina si celelate cu anticipatie, dispusi sa astepte, cu rabdare, majoratul cand va putea fi consumata casatoria.

Au trecut aproape doua decenii de cand se tot scurg prin iatacul fetei, maimutarindu-se, mangaind-o pe crestet, luand-o in brate, aruncand-o in sus tîta mare, pupandu-i obrajorii, lingandu-i mainile, gadilind-o, ciupind-o, ciufulind-o, spunandu-i povesti, momind-o cu acadele, emanati din borcanul cu formol, play-boys crescuti in poalele primaverii, supravietuitori din memorialul durerii imbibati cu fiere, revolutionari pe viata cu acte in regula, facatori de partide à la carte, desfacatori de partide din convingere, gargaragii in proza si in versuri, intelectuali naparliti la soarele falsei penitente, octogenari tabaciti de dolari sarutand betonul care ascunde pamantul patriei, incoruptibili cu cazier, eterni politruci care au schimbat salopeta cu fracul, prooroci orientandu-si profetiile dupa directia vantului, “cârtiţe” care au “săpat” din frageda tinerete in geologia comunismului subminand pecereul, filozofi obscuri deveniti peste noapte prea mari pentru opere atat de mici, haiduci mâncând politica pe paine pentru a ajunge in moţul ierarhiei de partid, cavaleri firavi gâfâind in armurile grele ale ilustrilor stramosi, specimene vii asupra carora Freud s-ar apleca cu un interes aparte, flacai chipesi tari de ureche, in stare sa bea un vagon de vin, calareti aprigi vorbind prost româneste, lupi de mare, ciobani care au dat stâna pe careul magic cu balon rotund si multi, multi altii, carora le cer scuze ca aluzia nu i-a bagat in seama.

Sub presiunea zeitgeist-ului (spiritul timpului), noua generatie a damelor de partid – detasamente rosii, portocalii, albastre, galbene, verzi etc,. – a inceput sa faca bietei fete curte, invitand-o la casatorii contra naturii.

Cu naivitate si generozitate, fata si-a invitat musafirii sa guste din zestre, majoritatea profitand de imbulzeala si aglomeratie pentru a-si umple nu numai buzunarele, ci si sarsanalele, imposibil de transportat cu bratele.

Nu-i de mirare ca, dupa acest du-te vino, iatacul a capatat aspect de cocina, iar gazda, cu lazile de zestre goale, imbracata cu ce i-a mai ramas din garderoba, arată ca cenusareasa. Ca si aceea din poveste, speră ca ajunsa la majorat sa vina printul si sa-i puna in picioare, pentru tot restul vietii, condurii de dans.

Pe cat de visatoare in ale inimii, pe atit de ignoranta in ale politicii, fata nu stie ca majoratul ei se tot amâna, legea care sa stabileasca varsta când ar trebui sa aiba loc evenimentul nefigurând in procedura de urgenta pentru ca nici guvernele, nici parlamentele, nici presedintii nu se grabesc. Si apoi, de ce s-ar grabi daca tot nu exista un proiect de lege in acest sens…

Biata democratie! Imbatrânesti si ajungi la vârsta romanţei fara sa fi gustat din tortul majoratului.

Nicuşor Gliga
6.07.2009