Nicolae Zeriu

De la cei mai de jos functionari ai statului, pana la mass-media care ne-arata zilnic ce ponoase trag cei care nu-i dau ascultatre, suntem indemnati sa ne supunem si sa fim cuminti, daca nu vrem sa ne atragem un control, o amenda, o ancheta penala, sau chiar ani grei, in puscarie.

Fireste, toate aceste amenintari sunt indreptate impotriva noastra, a oamenilor obisnuiti, care nu avem averi de milioane de euro, apartenenta la vre-o loja oculta satanica sau la serviciile secrete si influenta politica pe care acestea le confera, intr-un sistem nereprezentativ si corupt.

Suntem fortati sa jucam un joc ale carui reguli strambe sunt indreptate impotriva noastra, “facand frumos” unor mici si mai mari ticalosi, de dragul de-a ne intoarce acasa in sanul familei, pentru a-i injura la un pahar, pe cei care ne fac viata amara.

Suntem dispusi sa toleram incalcari si abuzuri intolerabile, pentru a ne conforma idioatei si ticaloasei expresii: “capul plecat, sabia nu-l taie”.

Astfel, rabdam cozi pentru a plati taxe oneroase, ghisee la care ne inclinam din mijloc, oameni ai legii a caror singura lege este faradelegea, aratand respect cel putin pe fata unor lichele securiste si progeniturilor lor, indivizi a caror unica pretentie la respectabilitate o constituie largimea pungii, inaltimea vilei si latimea limuzinelor din goana carora ne stropesc, sau calca.

Acestia sunt cei care, in loc de a tremura de frica noastra, asa cum au facut-o in ‘89-’90, uitand de-atunci de ea, au acumulat prin manipulare, jaf si vanzarea averii nationale, adevarate comori. Prin controlul pozitiilor cheie, ei se asigura ca tot ce misca-n tara asta, se face daca nu in folosul lor vadit, cel putin astfel incat sa nu ii deranjeze. A venit vremea sa le fie iarasi frica.

In fond, nu noi le datoram ascultare celor ale caror salarii le platim, ci invers.

Intr-un interval de timp neasteptat de scurt, servitorul public face iarasi pe seful cu stapanii sai, mai arogant si dispretuitor decat ii sade bine chiar si unui stapan adevarat.

La nivelul de sus, ne tradeaza unui imperiu strain si ostil, la cel mijlociu, fac temenele celor mai mari, pe cand celor de jos, nu le ramane decat sa le slujeasca, asuprindu-ne pe noi.

In fond, ce poate fi mai important, decat pastrarea serviciului, chiar si asa ingrat cum este?

In tot acest timp, suntem bombardati intr-o adevarata campanie de denigrare a tot ceea ce ne face pe noi Romani, cu initiative si diatribe virulente lansate impotriva Celui Caruia Ii datoram intreaga noastra ascultare si a slujitorilor Lui.

De la campania impotriva icoanelor in scoli, la neincetatele atacuri ale unui CNSAS devenit politie politica, la veritabilele linsaje mediatice pe care niste proteveuri si antene impanzite cu alogeni le-au lansat impotriva Bisericii noastre strabune, cu toate traditiile ei minunate.

Cand ati urmarit ultima oara o “stire”, in care un mare hram sa nu fi fost raportat ca o “imbulzeala” a unor superstitiosi ridicoli? Cand ati vazut un credincios cult, inteligent si bine imbracat, intervievat la fata locului? Nu-i vaneaza cumva reporterii pe cei care avand credinta curata, nu o pot exprima in chip coerent?

De ce se infig camerele de luat vederi si frumuselele, dar nestiutoarele reporterite, numai ca sa prezinte multimile binecredinciosilor ca gloate necivilizate, cuviosenia fata de sfinti si moastele lor, ca obscurantism si asteptarile la aghiazma mare si agapa frateasca de la sfarsit, ca o adunatura care da din coate ca sa ajunga ?

I-ar duce capul pe unii botezati in credinta sa faca asta, daca nu li s-ar impune de undeva, de sus?

Printr-un conglomerat de televiziuni, ziare si posturi radio, a caror adevarati stapani se afla inafara, liantul natiunii noastre este diluat, esenta noastra otravita, iar fiinta Romanului indepartata de adevarul care l-a creat.

Cum se compara “Eu sunt calea, adevarul si viata” cu “valorile UE, alianta NATO, si spatiul Schengen”?

Cum se face ca pentru a le dobandi pe astea din urma, suntem fortati sa renuntam la Cel dintai?

De cand au devenit guvernantii nostri, niste lachei ai unora care ne vrajmasesc de moarte, in loc de a ne reprezenta pe noi – De ce ii toleram?

Cand cei care pretind ca ne reprezinta, s-au dus cu arme si bagaje, la dusmanii nostri, cui se cuvine sa dam ascultare? Cand legile pamantesti sunt date de un parlament pus pe capatuiala, semnate de un presedinte tradator si aplicate de niste functionari corupti, se cade oare sa ne conformam, sau firesc ar fi sa le comparam legilor ceresti, respingandu-le pe cele care nu sunt modelate dupa ele?

Datoram noi supunere unor nemernici care ne tradeaza, sfideaza si batjocoresc, sau Celui care ne-a facut, ne iubeste si ne doreste intru imparatia Lui?

Normal ar fi ca cei pe care ii alegem, sa oglindeasca poporul care i-a ales, dar anormalul a devenit noua stare de lucruri, pe care noi o acceptam, din inertie si indiferenta.

Daca nu vrem sa devenim un biet ingredient in supa scarboasa a globalizarii masonice, este imperativ sa ne regasim carma si impreuna cu ea, carmaciul.

Mesajul este scris in inimile fiecaruia dintre noi, cei ce-am fost botezati in numele Lui.

De ce-am permite ca el sa fie sters, de niste lozinci ordinare, scornite de unii care urandu-L pe El, ne urasc si pe noi, fiii Lui?

Nu avem noi mai multa minte de-atat? S-au ispravit barbatii care sa-si apere neamul cu sabia si s-au istovit femeile lor intr-atat, de nu mai pot da nastere pruncilor, pe care sa-si bazeze neamul si familia, viitorul?

Au devenit puii de vulturi niste ciori nenorocite, numai prin repetitia unor mesaje otravite, scrise-n limba noastra?

“Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta, la care sa se-nchine, barbarii tai dusmani”.