Bogdan I. Stanciu

INTR-O BUNA ZI de vara a lui 1948, pe la amiaza, strabunicul Gheorghe s-a intors acasa dupa o absenta de doua zile, a strans toata familia si le-a spus cu voce sfarsita: “Ne-au luat tot. Ne-au lasat saraci.” Bietul om fusese ridicat de Securitate si dus la “bulau”. Motivul? Nu voia sa doneze statului, asa cum i se ceruse, mica tipografie cu cinci angajati pe care o detinea in Capitala (undeva in zona Centrului Civic de azi). Regimul nu il putuse expropria, pentru ca marunta sa afacere nu intra sub incidenta nici unuia din decretele succesive de nationalizare. Cum insa “exploatatorii” trebuiau starpiti complet, s-a apelat la alte metode, chiar nelegale si imorale – dar ce conta, proletariatul a dat, proletariatul a luat, fie numele proletariatului binecuvantat…

A mancat bataie ca la carte, la Malmaison, strabunicul “exploatator” – un om bland, domol, muncitor. In cele din urma a semnat “donatia”. Ce putea face? Si-a lasat familia fara paine, dar ce era mai rau, nu si-a mai putut reveni niciodata pe deplin. Nu intelegea cum se poate ca rasplata muncii cinstite sa ii fie batjocura, si cum se poate ca tocmai statul sa il fure, cand trebuia sa il apere!

Cam in aceeasi perioada, intr-o comuna din judetul Gorj, o foarte tanara femeie – bunica – avea drept masa de nunta o sarma si-o cana cu apa. Mai mult nu s-a gasit; ba, sa zica mersi si de atat: de curand, socrul sau – fost primar – primise acasa “vizita” zbirilor sistemului. O coada de topor din sat, o hahalera, un vagabond dintr-aceia pe care regimul comunist i-a scos la lumina si le-a dat putere, il parase sovieticilor ca e chiabur. A se intelege: om gospodar, fruntea satului, chibzuit si harnic, cu avere. Urmarea “vizitei”? Faneata, animale, joagar, pasune, hambar, grane – tot ce muncise omul trecuse in proprietatea statului. Moarte chiaburilor si legionarilor, traiasca noul regim!

Fiul sau si bunicul meu, fost soldat pe Frontul de Est, a fost dat afara de la cursurile Politehnicii bucurestene pe care le urma, pentru ca era “fiu de chiabur”, iar povara trecutului sau de militar care indurase doua ierni rusesti in uniforma de vara, doar cu o patura pe spate, avea sa il urmareasca intreaga existenta. Vina lui? A supravietuit, in loc sa crape dracului la cotul Donului, sau in Siberia…

Vieti distruse – cateva, printre atatea altele sute de mii si milioane in Romania. Nefastul lor destin se leaga dureros de venirea la putere, pe tancurile sovietice, a regimului comunist, in urma “victoriei” de la 9 mai 1945, eveniment rememorat cu mare pompa la Moscova, ieri, cu participarea presedintelui Romaniei.

Noua mai este “ziua Victoriei”. A cui victorie, asupra cui?

Noua Mai a consfintit impartirea de la Yalta. Noua Mai a lipit de scaunele tarii o gloata de nemernici, de hoti, de analfabeti, de tradatori, croiti dupa chipul si asemanarea barbarilor care ii adusesera. Dupa 9 Mai, locul Sfintelor slujbe l-au luat osanalele aduse conducatorilor iubiti – de la Moscova sau de aici; locul sensului palpabil al proprietatii, definitia abuziva “proprietatea poporului”; locul ierarhiei sociale ca rasplata a muncii cinstita, sticlirea vicleana a ochilor vreunui denuntator; locul sperantei, cea mai neagra deznadejde.

Jaf, hotie la scara industriala, prin asta s-a distins ocupatia bolsevica – cat au furat sovietele din Romania dupa 9 Mai, nici toate invaziile tataresti si turcesti la un loc nu pot egala. Jaf si asasinate in masa: sute de mii de oameni in puscarii si in lagare, milioane alungati, dezradacinati…

Atat de multi romani au suferit si inca mai sufera de pe urma “victoriei” de la 9 Mai, incat mi se pare strigator la cer sa ne bucuram. Ca aceasta aniversare se bucura de atentie si pregatiri speciale in tari ca Franta, Belgia, Olanda si altele din Occident, pentru care 9 Mai a consfintit revenirea la statutul de tara libera, e de inteles. Ei n-au fost ridicati in furcile comunismului. Cine poate sa reproseze de exemplu Frantei, umilita de 4 ani de ocupatie, ca sarbatoreste Victoria? Ori Angliei, care si-a salvat (pentru scurta vreme) imperiul colonial; sau Statelor Unite, pentru care perioada post-belica a insemnat transformarea sa intr-un pol al puterii mondiale, la care fara de razboi nici n-ar fi visat? Desi cinica, bucuria lor e de inteles.

De partea cealalta a cortinei de fier, anul acesta, dintre fostii beneficiari ai “luminii de la rasarit” doar balticii au avut destula coloana vertebrala cat sa-l trimita la plimbare pe Putin cu ceremoniile lui cu tot. Romania a fost reprezentata la Moscova, in buna traditie a unei clase politice formata din fosti comunisti, chiar de seful statului. Ce a cautat Traian Basescu sa participe la osanalele ridicate Armatei Rosii? Raspunsul e simplu: Basescu este produsul 100% al regimului instaurat la 9 Mai 1945. In comunism si-a trait tineretea si a fost educat. Fara comunism in tara asta, el n-ar fi ajuns presedinte. Desi este seful unei tari care s-a despartit formal de totalitarism, in sinea lui, sunt sigur, este recunoscator Sovietelor ca ne-au “eliberat de fascism”.

De data aceasta nu mai cred ca fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita. Parca romanii merita mai mult decat un presedinte care bate din palme la comemorarea unei catastrofe!

P.S.: Fostul rege Mihai e si el la Moscova, in paralel cu “turneul” intreprins in locurile unde, pe Frontul de Vest, au murit romani ca sa-si atarne el la piept Ordinul Victoria si sa-i cante imnuri de slava lui Stalin. Bravos, majestate, canalie pana la capat!