Asa ca te rog sa nu fi penibil, si daca esti intr-adevar sincer mai intai citeste, ca mai ai destul sa te documentezi… Iar alta data, fara suparare. abtine-te de la comentarii daca nu cunosti problema, sau daca te deranjeaza ceva care are argumentatie solida, caci risti sa devii penibil. Dar in definitiv n-ai nici o vina; esti doar victima manipularii cenzurii bisericesti oficiale.

Sfantul Ioan Maximovici a facut parte din Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Granitelor – sa nu spui ca nu este sfant pentru ca nu era in comuniune cu Constantinopolul ca nu te cred! :) (Probabil ca pr Teodoropulos nici n-auzise de el). Iata si ceva scris de propria sa mana despre apostazia Patriarhiei de Constantinopol: http://orthodoxinfo.com/ecumenism/decline.aspx La fel scria si pr Serafim Rose care facea parte din acelasi sinod! Mai vrei si nume de sfinti ziloti pe care pr Teodoropulos nu-i pomeneste (oare de ce; putem ghici)? Pot sa iti dau. De ex. la noi au aparut deja carti despre doi dintre ei Avacum Zilotul si Ieronim de Eghina (la Ed. Egumenita). Poate ai macar curiozitatea sa le citesti. Dar despre Sava de la Esfigmenu ai auzit? Il pomeneste ca pe un mare sfant parintele Paisie in cartea de care chiar tu zici ‘Flori din gradina Maicii Domnului’; dar ia ghici de ce in cartea aparuta la Evanghelismos nu scrie despre el ca era zilot? Simplu: pentru ca asa vrea cenzura oficiala bisericeasca care manipuleaza constiintele.

Sfantul Iustin Popovici, la randul lui nu il pomenea pe patriarhul sarb din vremea lui din pricina ecumenismului acestuia. Sfantul Nicodim Aghioritul facea la fel, conducand impreuna cu Sfantul Atanasie de Paros miscarea zilotista a acelor timpuri care protesta impotriva modernismului incipient de atunci, si pe care oficialii de acea vreme o persecutau si o numeau in deradere „kolivasi”. La fel si in vremea marilor erezii, credinciosii rupeau comuniunea cu ierarhii eretici, cum era de ex. Nestorie. Dar desigur, asta nu ne spune cenzura oficiala bisericeasca.

Apoi – asta ma face sa râd cel mai tare :)) Nici nu stii nici cine a fost Serafim Alexiev dar vorbesti despre el… Iata un articol tradus de pe http://orthodoxinfo.com (pagina care probabil ca te deranjeaza :):

Despre Biserica Ortodoxă în Rezistenţă din Bulgaria

„Pentru a sublinia parcă universalitatea Ortodoxiei, curajoşii preoţi şi mireni ai Bisericii Ortodoxe păstrătoare a vechiului calendar din Bulgaria i-au avut ca păstori duhovniceşti pe sfântul arhiepiscop Serafim Sobolev, un rus, şi pe mitropolitul Chiprian, un grec. Sfântul Serafim Sobolev, al cărui mormânt se află în biserica rusă din Sofia şi care atrage un val neîntrerupt de pelerini, i-a format duhovniceşte pe primii tradiţionalişti bulgari.

Sfântul Serafim Sobolev, trecut la Domnul în 1950, după 30 de ani petrecuţi în Bulgaria, propovăduia că superioritatea unei teologii este în funcţie de virtutea sa. El le spunea fiilor săi duhovniceşti din Bulgaria: “Niciodată să nu aveţi de a face cu ecumenismul”, prevenindu-i că această erezie va fi distrugătoare pentru Ortodoxie şi va conduce spre o “nouă biserică”.

Cei mai de seamă ucenici duhovniceşti ai săi au fost arhimandriţii Pantelimon Stariţki din Poltava (+1980), arhimandritul dr. Serafim Alexiev (+1992) şi arhimandritul Serghie Iazadjiev, ambii foşti profesori la Academia Teologică din Sofia, cât şi ieromonahul Serafim Dimitrievski (+1984). Toţi aceştia slujeau la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Sofia, având ca egumenă pe cuvioasa Serafima, sora egumenei mănăstirii Novo-Diveevo din America.

Când, în 1968, Biserica Ortodoxă Bulgară a adoptat noul calendar papist – “în interesul ţelurilor ecumeniste ale Bisericii Bulgare”, după cum a justificat această inovaţie publicaţia oficială “Vestitorul bisericesc”, fiii duhovniceşti ai arhiepiscopului Serafim, credincioşi duhului învăţăturii acestuia şi amintindu-şi avertismentele sale, au refuzat să-l accepte. Arhimandriţii _Serafim_Alexiev_ şi Serghie Iazadjiev au_fost_daţi_afară_din_Academia_de_Teologie, interzicându-li-se, împreună cu arhimandritul Pantelimon şi ieromonahul Serafim, să slujească. Mănăstirea Pokrov a fost scoasă de sub jurisdicţia Patriarhiei Bulgare, iar biserica sa principală, închinată Sfântului Luca, a_fost_confiscată.

În timpul acestei perioade de persecuţie, numeroase minuni au încurajat şi însufleţit pe bulgarii păstrători ai vechiului calendar. Odată, un bătrân venit de la ţară, neştiind nimic de problemele cu care se confruntă mănăstirea, le-a povestit călugăriţelor că i s-a arătat Sfântul Serafim într-o viziune, dându-i poruncă să le spună: “Pace vouă”. Altă dată, într-o zi caldă şi senină, de sărbătoarea Sfântului Luca după calendarul nou, pe neaşteptate a dat un îngheţ. Copacii din faţa porţilor mănăstireşti au fost acoperiţi de zăpadă şi gheaţă, încât şi-au plecat crengile până la pământ, împiedicându-i pe cei de stil nou să intre şi să slujească în biserica ce, după cum am menţionat mai sus, fusese confiscată de ei. Treisprezece zile mai târziu, de ziua Sfântului Luca după vechiul calendar, îngheţul a trecut, copacii şi-au revenit şi au înfrunzit, iar călugăriţele s-au minunat.

Cu altă ocazie, când Sinodul Bisericii oficiale din Bulgaria a emis dispoziţia conform căreia celor patru clerici mai sus amintiţi le-a fost interzis să mai slujească, o îngrozitoare furtună cu fulgere s-a declanşat deasupra Sofiei, inundând oraşul. Credincioşii, care se aflau în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, s-au mirat, văzând că în împrejurimile mănăstirii strălucea soarele şi nu căzuse nici o picătură de ploaie. Şi, în sfârşit, după moartea grădinarului de la Mitropolia din Sofia, un om evlavios, care le iubea mult pe călugăriţele de la mănăstirea Pokrov, i-a apărut soţiei sale în vis, spunându-i să se ducă la mănăstire şi să le spună surorilor că “mănăstirea e salvată”. Şi, într-adevăr, persecuţiile contra călugăriţelor şi credincioşilor tradiţionalişti au încetat, în special după moartea patriarhului Kiril. Bulgarii păstrători ai vechiului calendar au fost de la bun început foarte mult ajutaţi_şi_încurajaţi_de_arhimandritul_Iustin_Popovici, care, de asemenea, era şi un sprijinitor al grecilor tradiţionalişti.

După ce regimul comunist a căzut, Patriarhia nu numai că a refuzat să se întoarcă la calendarul vechi, ci s-a pomenit atrasă în lupte interne pentru putere, care au dus în final la sciziuni pe criterii politice.

Credincioşii tradiţionalişti bulgari, pierzând orice încredere în ierarhia Patriarhatului bulgar, s-au adresat mitropolitului Chiprian, înaintând Sinodului grec în Rezistenţă cererea de a-l hirotoni pe ieromonahul Fotie (Siromahov) episcop. Acest eveniment a avut loc în Grecia, în ianuarie 1993. După reîntoarcerea lui în Bulgaria, mai mulţi clerici ai Patriarhiei s-au reunit cu episcopul Fotie, fiul duhovnicesc al Sfântului Serafim Sobolev.

„Noi mărturisim împreună sfântul Adevăr Ortodox – Adevăr prigonit. Niciodată n-a fost uşor pentru Biserica lui Hristos. Apostolul Pavel ne-a prevenit că, cei ce vor să ducă o viaţă evlavioasă întru Hristos, vor fi prigoniţi. Toţi cei care în trecut au apărat Sfântul Adevăr şi Sfânta Ortodoxie au fost prigoniţi. Cu atât mai mult vom fi noi în vremurile ce vor urma, când Apostazia progresează continuu, când Bisericile oficiale se îndepărtează de la Adevăr, împotmolindu-se tragic în ecumenism” spune episcopul Fotie.”

Poate ai ceva important de facut, iar noi te retinem aici cu minciunile noastre. Zau!

“au acceptat această unire 83 la sută din preoţi”. Haida deh! Afirmaţia asta o aud pentru prima oară. Ai dovezi, calcule reale, ceva?

Iar lucrul mult mai grav este ca va puneti la intrarea pe pagina un citat din George Orwell pentru a va promova pe spatele unui democrat de stanga campion al cautarii adevarului. Voi nu cautati adevarul, ci confirmarea ideilor voastre fixe, una din ele fiind problema calugarilor batausi, pardon, membrii ai rezistentei athonite.

In rest, sunteti campioni la minciuni:
> “ma tem ca n-ai inteles niciodata nimic din ce este/se vrea a fi Altermedia” – ba da, Altermedia este organul de propaganda al catorva idei fixe care va plac, nicidecum un mod de informare obiectiv
> “am publicat articole despre ‘holocaust’, din alte perspective decat presa ‘oficiala’” – puteti publica si articole in care Pamantul e plat, imi cer scuze daca nu voi fi de acord
> “daca esti asa convins ca presa ‘de sistem’ spune mereu adevarul” nu am afirmat asa ceva, imaginatia va joaca feste
> “Altermedia mereu minte” – cum ziceam, le scoti de la tine

Cat despre articolul cu calugarii din Gandul, nu e problema ca e ADEVARUL, cum ii spui, ci ca-ti convine tie. Asa si noi am publicat articole despre ‘holocaust’, din alte perspective decat presa ‘oficiala’, si mai mereu le-ai intampinat cu proteste plangacioase.

Daca esti asa convins ca presa ‘de sistem’ spune mereu adevarul, iar Altermedia mereu minte, nu prea inteleg ce mai cauti aici, cu exceptia cazului in care resimti o placere masochista de a citi minciuni…

Vezi ce relativ e totul?

Evident, Altermedia nu va publica niciodata articole despre asa ceva pentru ca ar insemna sa spuna un ADEVAR despre neinfricatii calugari.

PENTRU REINTRAREA ÎN ORTODOXIE

Nae Ionescu

(Cuvântul, 27 februarie 1929)

Zis-a oarecare dintre farisei Domnului Iisus Hristos: „Spune Apostolilor Tăi să tacă”. Iar Domnul Hristos, răspunzându-le, au zis lor: „_Adevăr_zic_vouă,_că_de_vor_tăcea_aceştia, _pietrele vor striga_.”

Năucitoarea hotărâre de la 23 februarie, prin care Sfântul Sinod al Bisericii noastre, revenind asupra îngăduirii de la 5 ale aceleiaşi luni, interzice în chip formal prăznuirea Paştilor pe data de 5 Mai, începe a-şi da roadele. Fără vrerea lui, numai prin faptul că nu a încetat un singur moment să apere punctul de vedere drept credincios, ziarul nostru devine centrul către care se îndreaptă plângerile – şi nădejdile – tuturor ortodocşilor pe care îi are această ţară. (Şi are mulţi!) Tot felul de întâmpinări, prezentate personal, prin telegrame, prin memorii sau pantahuze se adună din toate colţurile ţării, mărturisind – împotriva tuturor scepticilor – cât de vie este în popor _credinţa_.

Întâmplările acestea le-am prevăzut. Iar împotrivirea noastră la multiplele nehotărâri sinodale, sprijinită pe nesfârşita serie de argumente pe care am înfăţişat-o, verificată printr-o amplă schimbare de perspectivă, avea de scop nu numai restabilirea Bisericii în drepturile ei, ci – încă evitarea unei agitaţii care nu se putea să întârzie. Urechea sinodalilor a rămas însă surdă la chemarea noastră. Iar răsvotul de la 23 februarie însemnează că de la ei nu se mai poate aştepta nimic. De aceea tuturor celor care în scris sau prin viu grai ne întreabă ce mai e de făcut, le răspundem că de acum campania_aceasta_trebuie_strămutată_de pe_tărâmul_împotrivirii_teoretice_pe_cel_practic al_organizării_unei_rezistenţe_a_drept-credincioşilor.

Până la iniţierea acestei campanii însă, care nu mai poate întârzia prea mult, – lămurirea unei chestiuni prealabile: este această luptă pravoslavnic fundată, sau ridicarea împotriva sinodului e un păcat de moarte?

Părerea aceasta, a “cuminţilor” a fost dezbătută în ultimele zile prin presă, – şi ea merită să fie cercetată; pentru ca nici un fel de îndoială sa nu se strecoare în sufletele credincioşilor, asupra a ceea ce ei au de făcut.

Să spunem deci din capul locului ca părerea aceasta e falsă; şi să o dovedim. Două sunt de fapt chestiunile în dezbatere, şi anume:

1. Există pentru un ortodox putinţa să se împotrivească unei hotărâri a sinodului?

2. Există pentru laici putinţa de a fi la un moment dat în mai mare măsură deţinători ai adevărului decât ierarhia eclesiastică?

Într-un caz ca şi în celălalt, răspunsul este: DA. Şi iată şi motivele:

_La chestiunea I. Aşezarea Bisericii creştine nu se sprijină pe un corp de prescripţiuni normative arbitrare şi contractuale, cum e uneori cazul legilor juridice. Ca atare, orice dispoziţie de caracter eclesiastic nu îşi are izvorul nici în util, nici în bine, ci în _adevăr_. Trăsătura caracteristică şi esenţială a aşezării Bisericii noastre este prin urmare Adevărul. De unde urmează că nu urmăm o indicaţie a Bisericii pentru că e a Bisericii, ci pentru că ea exprimă adevărul. (Orice credinţă sau afirmaţie de altă natură este catolică). Evident, nu e vorba aci de beteagul adevăr ştiinţific, la dispoziţia raţiunii omeneşti (asta ar fi protestantism de cea mai joasă speţă), ci de adevărul religios, depozitat oarecum astăzi în dogme, canoane şi predanie.

Din acest postulat fundamental decurge încheierea că există_o_măsură_obiectivă_a_adevărului. Şi că sinoadele nu pot hotărî cu de la ele iniţiativă, ci numai în conformitate cu dogma, canoanele şi predania. Iar daca nu o fac, greşesc (cum am dovedit-o, de pildă, pentru sinodul nostru, în chestiunea calendarului). De altfel, sinodul local al unei autocefalii nici nu are darul hotărârii fără greşeală. Afirmaţiile unui sobor arhieresc nu pot purta pentru norod semnul adevărului, decât atunci când_uneşte_în_aceeaş_mărturisire_pe_toţi episcopii_drept-credincioşi,_din_toată_umea_şi_din toate_vremurile. Este acesta cazul pentru hotărârile sinodului nostru, de la 24 ianuarie, 8 şi 23 februarie? Evident, nu. Sinodul, deci, poate să greşească.

Mai mult, sinodul a greşit.

Are drept un credincios, deci, să se împotrivească unei hotărâri a Sinodului? Desigur că _DA_, de îndată ce hotărârea unui sobor ortodox nu este un act de autoritate, ci mărturisire a adevărului, şi de îndată ce oricare creştin are măsura adevărului în dogme, canoane şi predanie.

Din aceste consideraţiuni decurge cu evidenta şi răspunsul.

_La chestiunea II. Din moment ce adevărul pravoslavnic este obiectiv, de îndată ce există un precis cadru indicatoriu pentru orice nouă situaţie bisericească – cadru format de dogme, canoane şi predanie – trebuie să admitem că mai degrabă e deţinător al adevărului un laic care respectă acest cadru, decât un episcop sau o adunare de arhierei care nu îl respectă.

Istoria e de altfel aci, pentru a ne confirma. Şi încă într-un caz care ne e cu deosebire aproape. Când românii din Ardeal au făcut la sfârşitul veacului al XVIII-lea unirea cu Roma, au acceptat această unire 83 la sută din preoţi, dar numai 12 la sută din turma credincioşilor. Şi atunci, întreb pe prea cinstiţii apărători ai ierarhiei ecleziastice, – cine au fost în acele împrejurări tragice păstrătorii dreptei credinţe? Preoţii care împreună cu mitropolitul lor au trecut în proporţie de 83 la sută sub stăpânirea Romei, trădând, _pentru_interese_lumeşti, dreapta credinţă strămoşească, – sau poporenii dintre care 88 la sută au rămas credincioşi legii şi au trecut în ţara românească pentru a-şi aduce de acolo Vlădică nou, pentru legea cea veche?

Să isprăvim deci cu falsa supunere faţă de o ierarhie care înfrânge legea.

Sinodul a greşit.

Sinodul să ispăşească.

Avem dreptul a o cere, – şi o vom face.

“daca ar fi sa ne luam dupa cititor”…
Nu dupa citior! nu va mai faceti ca nu pricepeti… Reformulati: “daca ar fi sa ne luam dupa athoniti… dupa Sf Nicodim Aghioritul, dupa Sf Teodor Studitul, Iustin Popovici, Ignatie Brianceaninov, etc. etc.”
Daca ar fi sa ne luam dupa ei am ajunge mai Ortodocsi, daca nu in practica, macar in teorie.

Deci; cine semneaza acordul de la Balamand unde papismul este recunoscut a fi “biserica sora”? (e vorba de Antonie Plamadeala). Si cine declara ca se ridica in picioare cand ‘da binecuvantare’ papa, pe care il recunoaste ca episcop al Romei? (e vorba de Teofil Paraian). Cat despre Daniel Ciobotea ce sa mai vorbim… Sunt aceste declaratii si atitudini din perspectiva Adevarului Ortodox de credinta eretice sau nu? Si cum se numeste cel care sustine una sau mai multe erezii?

“Greseala” cu primirea papei se va petrece negresit si anul acesta, in septembrie la Sibiu, si multe erezii se vor petrece acolo! Apropo, pt bucuresteni: poate faceti azi (joi 25 ian) o vizita la orle 17.00 in catedrala patriarhala, sa ii vedeti alaturi de alti eretici pe templieri in tinuta de gala la ’saptamana de rugaciune pt unitatea masonilor’. A ajuns uraciunea pustiirii in locul cel sfant!

“Iar mai spre urmă, cine sunt eu, să judec dacă unul sau altul este eretic? Aceasta o fac, după câte ştiu eu, sinoade unde nu sunt adunaţi doar ierarhi şi preoţi, ci aceştia împreună cu Duhul Sfânt.”

Bine zici impreuna cu Duhul Sfant! Asta s-a si facut! (a se vedea mai jos)
Mai intai din nou Sf. Teodor Studitul: “Atunci cînd Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi cîstiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramîne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramîi tacut si dezinteresat?” si

“Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei. ”

Apoi cine s-ar putea asteapta ca un sinod ecumenist sa condamne erezia ecumenismului?… poate doar un naiv. Numai ca un sinod _Ortodox_ a si facut-o deja:

Biserica Rusă de peste graniţe – “Anatema ecumeniştilor”:

Celor ce ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise “ramificatii” ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cand toate “ramificatiile” sau sectele sau denominatiunile, si chiar religiile, vor fi unite intr-un singur trup, si care_nu_deosebesc_Preotia_si_Tainele_Bisericii_de_cele_ale_ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mantuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt_in_comuniune_cu_acesti_eretici inainte-mentionati sau celor ce sustin, raspandesc, sau_pazesc_erezia_lor_ecumenista_sub_pretextul_dragostei_fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, ANATEMA!

Iulie/aug. 1983, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor (http://sfantuldaniilsihastrul.ro/anatema.html )

Si Sfantul Iustin Popovici a facut-o (il cita si Pr Staniloae), spunand despre ecumenism ca este produsul masoneriei si pan-erezia timpului noastru. Insa dumneavoastra preferati sa emiteti opinii personale in loc sa cititi ceea ce spun sfintii! (Sf Iustin Popovici – Biserica Ortodoxa si ecumenismul: http://www.ortodoxie-catolicism.com/Sf.%20Iustin%20Popovici%20-%20Biserica%20Ortodoxa%20si%20Ecumenismul.pdf )

Oricum, probabil ca nu mai e mult si in curand se vor limpezi apele si in BOR, caci adevarul in privinta ereziei ecumenismului a inceput sa iasa la iveala, iar cenzura bisericeasca oficiala nu mai poate ascunde lucrurile ca si pana acum.

zici: “… in momentul de fata cred ca observi si tu ca ierarhii nostri sunt ecumenisti (inclusiv patriarhul), deci, dupa tine, ce ar trebui un credincios de rand sa faca? Sa nu mai participe oare la Sfintele Taine savarsite de acestia?”

(In primul rand nu imi place “dupa tine” -pardon dar se pare ca tie iti place sa vorbesti ‘dupa tine’-, problema se pune dupa invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii); raspunsul este simplu si il poti afla singur daca vrei cu adevarat, cercetand istoria bisericeasca: ce faceau credinciosii si clerul ramas drept credincios in perioada marilor erezii?… Ce fac athonitii astazi?…