Nota: pentru a intelege mai bine istoricul intamplarilor din Sfantul Munte, revedeti articolele anterioare: [Guvernul grec instituie blocada asupra manastirii Esfigmenu, 25.10.2005] [Calugarii dizidenti de la Athos, condamnati penal, 26.10.2006]
1924: Patriarhia Constantinopolului adoptă “calendarul nou” [1]. Comunitatea Muntelui Athos [Sfânta Chinotită a Athosului] întrerupe comuniunea cu Patriarhia încetând pomenirea patriarhului [2], cu excepţia Mănăstirii Vatoped, care adoptă calendarul nou, pe care îl utilizează până în anul 1971 [3].
1927: Patriarhia Constantinopolului şi Muntele Athos ajung la un compromis: Comunitatea athonită acceptă să pomenească din nou pe patriarh în aşteptarea unui promis sinod ecumenic care să trateze chestiunea calendarului.
1965: Al doilea pas important pe calea ecumenismului după cel al adoptării calendarului nou: Patriarhia Constantinopolului “ridică” anatema aruncată asupra Bisericii papiste la 1054. Una după alta, mănăstirile întrerup comuniunea cu patriarhul Athenagoras [4], încetând pomenirea sa.
1971: O reuniune extraordinară a reprezentanţilor celor 20 de mănăstiri (mari) ale Muntelui Athos decide să lase fiecare mănăstire liberă să pomenească sau nu patriarhul ecumenic potrivit propriei conştiinţe. La puţin timp după aceea, stareţii mănăstirilor Sfântul Pavel şi Xenofont, Andrei şi Evdochim, favorabili acestei hotărâri, sunt înlocuiţi la intervenţia Fanarului [5], şi expulzaţi din Muntele Athos.
1972: Monahii de la Esphigmenu ridică steaguri negre pentru a protesta împotriva rugăciunilor comune între patriarhul Atenagoras şi papă.
1974: Comunitatea Muntelui Athos la instigarea Patriarhiei de Constantinopol îl condamnă pe stareţul de la Esfigmenu şi pe trei dintre monahii de la aceeaşi mănăstire la expulzarea din Muntele Athos. În faţa refuzului acestora de a se supune, armata greacă (!) impune o blocadă maritimă şi terestră vreme de patru luni; monahii desfăşoară deasupra mănăstirii lor binecunoscutul steag cu inscripţia „Ortodoxie sau moarte”.
1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzează în forţă cu poliţia înarmată (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confiscă. Monahii vieţuitori ai schitului nu îi pomeneau încă din anii ’50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Graniţelor.
1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamnă Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol şi unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Română) recunosc papismul a fi “Biserică soră”. Patriarhul Bartolomeu nu doar că nu îngăduie nici o discuţie asupra ereziei ecumenismului, ci reacţionează în forţă depunând câţiva stareţi şi dând pedepse severe celorlalţi. Supuşi la presiuni foarte mari aceştia dau înapoi, şi într-o scrisoare de apel din mai 1994 imploră iertarea… Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tăcere.
2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoacă pe monahii de la Esfigmenu în faţa unui tribunal pentru a răspunde la 88 “capete de acuzare”. Monahii nu se prezintă însă răspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declară obştea Mănăstirii Esfigmenu ca ilegală şi impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru părăsirea mănăstirii.
2003: Poliţia greacă asediază mănăstirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânăr monah moare la volanul unui tractor al mănăstirii care rămăsese afară şi pe care încerca să-l recupereze la adăpostul întunericului nopţii. În martie, la presiunea mişcărilor de protest în sprijinul Mănăstirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra mănăstirii.
2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinţează o obşte monahală impostoare, căreia îi sunt atribuite toate bunurile Mănăstirii Esfigmenu (conturile din bancă, vaporul…) În octombrie, blocada revine şi mai în forţă; mănăstirea nu se mai poate aproviziona cu alimente şi medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.
2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamnă pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupaţie ilegală” şi “tulburarea liniştii publice”… Monahii fac apel în justiţie contestând sentinţa.
La 20 decembrie, membrii obştii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi atacă violent în timpul nopţii cu bare de metal şi topoare pe monahii din birourile Mănăstirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când aceştia dormeau. În urma bătăii patru monahi esfigmeniţi au multiple răni, unul dintre ei chiar fractură craniană.
La 25 decembrie, sub o puternică presiune mediatică, guvernul grec anulează operaţiunea expulzării monahilor Esfigmeniţi; cu toate acestea însă, blocada dură impusă mănăstirii nu este ridicată.
La 30 decembrie cele 20 de mănăstiri mari [6] (inclusiv noua obşte înfiinţată de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publică la presiunea credincioşilor un comunicat în care condamnă ecumenismul [7] şi afirmă că se întorc la hotărârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte şi Mănăstirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre mănăstiri au chemat la a urma Mănăstirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem - ucenicul şi urmaşul lui Gheron Iosif - fostul stareţ al Mănăstirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, ca mănăstirile athonite să oprească pomenirea patriarhului eretic.
La 31 decembrie, Patriarhia Moscovei găseşte încă un prilej de a-şi “atinge” rivala sa de la Constantinopol, cu care se războieşte pentru întietate ca “principală biserica ortodoxă”: prin mitropolitul Chiril de Smolensk – de altfel tot atât de ecumenist ca şi patriarhul Bartolomeu! – “invită Patriarhia Ecumenică să nu folosească forţa pentru rezolvarea problemei monahilor de la Esfigmenu”…
________
NOTE:
[1] Un studiu cu privire la chestiunea calendarului poate fi citit la sv-luka.org/misionar/n3_churchandtime.htm Un alt studiu teologic şi mai amplu la ournet.md/~calendarortodox. Alte articole la orthodoxinfo.com/ecumenism/ea_calendar.aspx
[2] Întreruperea comuniunii din motive de credinţă este stabilită de Canonul 15 de la Sinodul I-II din anul 861: „… cei ce pentru oarecare eres osândit de Sfintele Soboare, sau de Sfinţii Părinţi se despart de împărtăşirea cea către întâiul stătător al lor care predică eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia din pricina îngrădirii de sine de împărtăşirea cu numitul episcop înainte de cercetarea Sinodicească, nu numai că nu sunt supuşi certării canonice, ci şi de cinstea cea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, căci n-au osândit episcopi, ci mincinoşi-episcopi şi mincinoşi-învăţători; şi n-au rupt unitatea Bisericii prin schismă, ci s-au silit [astfel] a izbăvi Biserica de schisme şi dezbinări.” (vezi Pidalion).
[3] Mănăstirea Vatoped primeşte un vapor din partea Anglicanilor ca răsplată pentru adoptarea noului calendar (vezi Boldurile Sfintei noastre Biserici Ortodoxe de Răsărit editată la Muntele Athos în anul 1924 de către schimonahii athoniţi români Arsenie Cotea şi Teofilact).
[4] Indiferent de patriarhii care s-au perindat de atunci şi până în prezent la conducerea Patriarhiei de Constantinopol, se poate constata continuitatea politicii ecumeniste. Începutul modernismului la Constantinopol coincide cu primii ani ai secolului XX, când “patriarhii de Constantinopol se duc în Anglia la studii teologice” unde de fapt sunt iniţiaţi în lojile masonice (vezi colecţia Protests of the Orthodox World against the Visit of the Patriarch of Constantinople to the Pope of Rome in December 1987, ed. Riurik, pg. 5; revista Православиїе или смертъ, nr. 1, Moscova 1997, pg. 66-67). Astfel, Meletie Metaxakis (patriarh între 1921-1923; alungat în iulie 1923 din scaunul patriarhal de furia mulţimii) cel care a început procesul de distrugere a Tradiţiei Ortodoxe prin introducerea necanonică a calendarului nou, era cunoscut ca nr. 44 în loja masonică greacă “Armonia”, după cum arată publicaţia masonică “Pythagore-Equerre” (vol. 4, part. 7-8, 1935). Fraţii săi succesori la conducerea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului sunt de asemenea masoni de rang înalt: Vasilios III (patriarh între 1925-1929): membru al lojii englezeşti “Velewood”, Athenagoras (1948-1972) (cel cu “ridicarea” anatemelor): mason de grad 30 în loja “Athenian East” (Orthodoxos Typos, 16.VII.1982), lojă din care făcea parte şi Dimitrios (patriarh între 1972-1991). Actualul patriarh Bartolomeu, numit în 1991, este ales preşedinte al lojii masonice “H.A.N.”. (vezi ecumenizm.tripod.com).
[5] Un sinonim pentru Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, după cartierul din Istambul în care îşi are reşedinţa.
[6] Situaţia astăzi în Muntele Athos arată astfel: toate mânăstirile greceşti sunt cumpărate cu banii Uniunii Europene afară de Esfigmenu şi Konstamonitu. Totuşi o linie bună în privinţa problemelor de credinţă o au mânăstirile Grigoriu şi Simonos Petras, iar cele mai fanatic obediente patriarhului de Constantinopol sunt Vatoped şi Dohiariu. În afara celor 20 de mănăstiri mari, în Muntele Athos se găsesc foarte multe chilii şi schituri mici, iar majoritatea celor ce vieţuiesc în ele au orientare zilotistă, refuzând comuniunea cu patriarhul Constantinopolului. Tot despre situaţia din Athos şi la ecumenizm.tripod.com/ECUMENIZM/id33.html iar despre mişcarea ziloţilor din Muntele Athos un foarte interesant material la cristianf.home.ro/pgid3_site_EN.html
[7] În scrisoarea trimisă de reprezentanţii celor 20 de mănăstiri patriarhului Bartolomeu, după ce în introducere îşi exprimă supunerea faţă de acesta, ei spun: “…simţim că avem o răspundere apăsătoare faţă de credincioşii… care ne socotesc un paznic neclintit al Sfintei Predanii… Din aceasta pricină, cu durere, declarăm că nu suntem de acord cu rugăciunea în comun făcută de preafericirea voastră şi cu participarea voastră la adunări liturgice şi cu caracter religios care dau impresia ca Biserica Ortodoxă îi acceptă pe romano-catolici şi pe Papa ca fiind episcopul canonic al Romei. […] Recent încheiata vizită a Papei în Fanar şi vizita Înalt Preasfinţiei sale Arhiepiscopul [Hristodul al Atenei] la Vatican ne-au îndurerat profund inimile. Se prea poate să se fi dobândit vreun folos lumesc din toate acestea, însa în decursul acestor vizite s-au petrecut lucruri care sunt în conflict cu practicile ecleziologice ortodoxe. Primirea Papei de către Prea Fericirea voastră ca şi când ar fi fost episcopul canonic al Romei, şederea sa pe scaunul arhieresc în timpul Dumnezeieştii Liturghii Ortodoxe, purtând omoforul; rostirea de către el a rugăciunii ‘Tatăl nostru’, sărutarea liturgică cu Patriarhul – toate depăşesc o simplă rugăciune în comun şi sunt oprite de Sfintele Canoane. Iar toate acestea au avut loc în condiţiile în care tradiţia papală nu s-a schimbat în nici un fel, păstrându-si politica şi învăţăturile eretice…” (laurentiudumitru.ro/blog/ Scrisoarea completă la: esphigmenou.com ).
[8] Hotărârea din 1980 semnată de toate mănăstirile mari din Sfântul Munte Athos inclusiv Esfigmenu afirmă: “… credem că Sfânta noastră Biserica Ortodoxă este cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos, având plinătatea Harului şi a Adevărului.” Şi “Biserica Papei este lipsită de succesiune apostolică şi fără har”.
20 responses so far ↓
1 Jericho // Jan 23, 2007 at 12:38 pm
Din putinele mele cunostinte in domeniu, principala indatorire a monahului este ASCULTAREA, ceea ce implica taierea propriei vointe. Pana si Sf. Ioan Gura de Aur s-a supus hotararii sinodului talharesc care a contribuit la exilarea sa, cu toate ca a fost nevinovat.
Nu spun ca ceea ce face Patriarhul Ecumenic e bine, dar daca tu ca monah alimentezi acest circ prin neascultare, mi se pare a fi o dovada de mandrie. Eu personal sunt impotriva ecumenismului, cred ca dreapta credinta e cea ortodoxa, nu alta, dar asta nu ma impiedica sa am prieteni buni si dintre adeptii ecumenismului (in fond, multi dintre ei nu cunosc ce inseamna ecumenismul, fiind confuzi si nestiind sa-l defineasca concret).
Nu cred ca ar trebui ca noi ortodocsii sa ne batem in piept ca noi avem dreapta credinta, ca ecumenistii si ceilalti sunt eretici, sortiti pieirii, etc. (in fond, Dumnezeu este Judecatorul, nu noi, iar El se va milostivi probabil si de unii ne-ortodocsi, dar care au vietuit drept – ex. imparatului Traian care a fost mantuit prin rug. Sf. Grigorie de Nazians). Ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi toti este sa-L iubim pe El din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul nostru si pe aproapele ca pe noi insine, nu sa mergem sa le dam in cap celor care nu au parerile noastre.
Oricum, revenind la tema articolului, situatia e nasoala, nu stiu ce solutie s-ar putea gasi care sa impace lumea ortodoxa, caci aceasta tb. facuta inainte ca noi sa propovaduim celorlalti pacea, iubirea si celelalte virtuti. Mai intai sa ne facem curat la noi acasa si apoi vedem de restul, daca-i putem ajuta cumva. Cred ca numai un Sinod Ecumenic ar mai putea restabili ordinea, armonia in lumea ortodoxa, dar cred ca acest sinod are slabe sanse sa se materializeze.
2 thalex // Jan 23, 2007 at 4:39 pm
Sunt profund miscat de rezistenta bravilor cälugärilor de pe Muntele Athos! Ca si acum peste o jumätate de mileniu când au denuntat odioasa Unire cu Roma dela Florenta ei si acuma poartä biruitor sindardul Dreptei Credinte (atunci: cred cä în cäderea grabnicä a Constantinopolului). Devenitä datoritä lucrärii lor de atunci moschee, fosta Sfânta Sofia îsi înaltä, iatä (nepäsätoare la durerea’n c. a athonitilor) de sub al semilunii semn parcä mai falnic turlele cätre Ceruri …
N-am fost pe Athos, dar vibrez din adâncuri închipuindu-mi-i înjurând pravoslavnic printre dinti la rostirea rugäciunii „Pentru unirea Credintei si împärtäsirea Sfântului Duh - Domnului sä ne rugäm!“ (care în curând va trebui înlocuitä pe considerent de onestitate cu mai realistul „Unirea Credintei si împärtäsirea Sfântului Duh - fratilor, s-o-mpiedicäm!).
Nu mai putin mä învioreazä vestea cä, printre cei mai vasnici rezistenti (= ne-ascultätori, ori chiar schismatici) se aflä si frati de-ai nostri rusi; în ei eu recunosc glasul mari lor Biseareci, în care ne este doar, speranta-toatä. Doar ei sunt aceia ce prin rugäciune (si de o potrivä prin teroare) împiedicä Mitropolia Basarabiei sä-si facä lucrarea de smintire nationalä ce ar putea cândva sta stavilä unirii noastre mult-asteptate cu Noul Rîm de peste Volga.
Un junghi de-odatä îmi împunge inima: e gândul la Juda-Cuza, la netrebnicul seculator täietor-de-macaroane-financiare-cätre-muntenii-athoniti. Ce mare nenoroc, sä fi de-un neam cu el! Ce n-as da, sä mä fi näscut, de pildä, armean (membru de natie posesoare de onor-bisericä-cam-ereticä, functionând sub fustä ortodoxä färä a cauza, se vede, exeme).
Pun bomboana de pe coliva athonitä din finalul articolului de fond: “Biserica Papei este lipsită de succesiune apostolică şi fără har” pe seama vinului prea-ghiurghiuliu din pivnitele mânästiresti; asta, desigur, în cel mai fericit dintre cazuri …
Altminteri privesc si eu cu spaimä perspectiva cä Una, Sfântă, Sobornicească (fostä pânä mai ieri, adicä pânä la siluirea ortodoxä a literei Crezului: Katholiceascä) şi Apostolească Biserică sä devinä prin rezistentä Douä sau Mai Multe, Semi-Sobornicesti si Partial-Apostolesti. Si spun: -pentru trezirea din smintealä a fratilor nostri athonieni Domnului sä ne rugäm …
3 cititor // Jan 23, 2007 at 5:20 pm
Referitor la prima postare (a doua deja cu siguranta nu-si poate avea locul pe un site serios si de orientarea Altermedia).
Fara suparare, maniera in care puneti problema nu este prea ortodoxa, ci mai degraba ecumenista… Dar oricum, parerile personale conteaza mai putin; importanta este invatatura Bisericii. Ceea ce numiti dvs. ‘circ’ este de fapt singura maniera care le ramane de a marturisi. Se pare ca majoritatea dintre noi cei azi nici macar nu mai avem reprezentata notiunea de Marturisitor al dreptei credinte, de unde rezulta ca constiintele noastre sunt cam adormite…
Aici nu se bate nimeni cu pumnul in piept, ci este vorba de invatatura de credinta care e calcata sistematic in picioare de ierarhie: constiinta acestor monahi le spune ca vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu in ziua judecatii daca vor tacea si daca se vor lasa tarati pe panta apostaziei. Ce sa faca, sa se supuna uraciunii pustiirii ca s-a pus in locul cel sfant?
Despre ascultare: Ascultarea se face DE BISERICA (de invatatura ei) si este valabila si pentru ierarhi si pentru patriarhi (care apropo, vin din monahism; deci se presupune ca ar trebui sa stie ce inseamna asta…). Ascultarea se face IN DREAPTA CREDINTA. Avem atatea exemple in istoria Bisericii de falsi ierarhi, ereziarhi, unul dintre ei fiind anatemizatul Nestorie.
Sfantul Ioan Gura de Aur s-a supus unui sinod nedrept, dar nu unui sinod eretic. Sunt doua planuri total diferite; chestiunile legate de invatatura de credinta nu se confunda cu pacatele unora. Adica, deosebirea esentiala intre pacat si erezie este ca in vreme ce pacatul este o incalcare a legii lui Dumnezeu, erezia este incercarea de a schimba legea lui Dumnezeu! Altfel ce s-ar mai fi ales de sfinti si de Biserica daca s-ar fi supus capriciilor orisicarui eretic fatzis sau deghizat.
Si tot Sfantul Ioan Gura de Aur invata ca “Dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.” (apropo de Bartolomeu si de ierarhii ecumenisti, dar si de cei aflati in comunuine cu acestia, indiferent de rang), iar Sfantul Teodor Studitul spune: “Chiar daca cineva si-ar da toate avutiile din lume, dar ar ramane in comuniune cu erezia, el nu este prieten al Domnului, ci vrajmas al Lui.”
Cat despre prietenii ecumenisti: “Cel ce nu zice ‘anatema’ celui ce se afla in erezie, anatema sa fie!” zice o hotarare celui de al Saptelea Sinod Ecumenic. Asta bineinteles, nu inainte de a incerca sa-i lamurim in privinta ereziei ecumenismului. Este de datoria noastra sa o facem daca intr-adevar suntem ortodocsi, caci vom da socoteala inaintea lui Dumnezeu daca stiind de erezia ecumenismului vom tacea!
Si pentru ca o mie de cuvinte ale noastre sunt egale cu zero sa vedem iarasi ce ne mai spun sfintii:
Tot Sfantul Teodor Studitul mai spune: “Atunci cînd Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi cîstiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramîne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramîi tacut si dezinteresat?”
“Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.”
“Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decît am primit si decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osîndit, ca nefacînd parte din clerul sfintit. Nici un sfînt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, daca ar fi calcat-o.”
“Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartîndu-ne de orice erezie si urmînd oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotarîrilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavîrsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)
si inca un link spre lecturare: http://geocities.com/levitki/ghidul/ignatie.htm
4 negel // Jan 23, 2007 at 8:58 pm
Nu gresim daca-i numim pe catolici, protestanti, neo-protestanti fratii nostri… dar sunt frati rataciti, care au furat din averea Tatalui si-au cheltuit-o pe alte taramuri. Ortodoxul aparand comoara primita spre pastrare nu inseamna ca este mantuit de jure, dar nici nu va fi judecat pentru lipsa de dragoste daca nu va ingadui ratacirea si nu se va duce dupa fratii sai rataciti. Nu-i ramane decat sa se roage ca acesti frati sa-si vina in fire, sa se intoarca acasa. Ortodoxul nadajduieste ca va avea bucuria sa spuna: ” Pierduti au fost si s-au aflat, morti au fost si au inviat!” Si exemple de intoarcere sunt destule.
5 Jericho // Jan 24, 2007 at 1:16 pm
@cititor
Inteleg intr-adevar pozitia ta fata de acest subiect si pot spune ca sunt de-acord cu tine, dar spre ex. eu sunt din Sibiu (si cred ca-ti dai seama ca in Transilvania ecumenismul este imbratisat de multe madulare ale Bisericii). Nu cred ca se poate spune ca ierarhii si crestinii ortodocsi ecumenisti sunt eretici, cel putin nu toti. La-nceput am fost foarte indarjit impotriva ecumenismului (si inca mai sunt, desi nu mai vorbesc toata ziua despre aceasta tema), dar am incercat sa-i inteleg si pe ecumenisti. Cu cei care considera ca si ortodocsii si catolicii si protestantii, si crestinii si necrestinii, sunt tot o apa si-un pamant, nu-s de-acord si pe cei care se-ndoiesc de Unitatea, Sfintenia, Apostolicitatea si Sobornicitatea Bisericii Ortodoxe nu-i inteleg. In sfarsit, marturisesc crezul niceo-constantinopolitan si cred cele spuse in el. Dar am intalnit si ortodocsi care inteleg prin ecumenism marturisirea credintei drepte celor rataciti, atat prin cuvant cat mai ales prin fapte. Ei nu se indoiesc de fiinta Bisericii din care fac parte, incercand sa faca misiune si printre cei de alta credinta. Cu ei sunt de-acord, intrucat si Ap. Pavel a increstinat pe pagani, si, daca tii minte din una din epistolele sale adresate grecilor (care erau pagani atunci), nu si-a inceput predica ocarandu-i pt. viciile lor, ci laudandu-i pt. credinta lor, ca aveau ridicat un altar si pt. Dumnezeul necunoscut, despre care a venit sa le vorbeasca. Cu acest fel de ecumenism sunt de-acord, desigur, nu cu rugaciunile in comun si celelalte intruniri ecumenice care de cele mai multe ori n-au nici o legatura cu Hristos.
Cat despre erezie, aceasta este definita ca si o LUPTA CONSTIENTA IMPOTRIVA ADEVARULUI VADIT, tocmai din aceasta crestin-ortodocsii ecumenisti dar confuzi nu mi se pare corect a fi numiti eretici. Caci asa pot sa ma duc intr-o biserica cu un manual de dogmatica si sa-i intreb pe credinciosi despre credinta lor, despre dogme, si nu m-as mira daca 9 din 10 nu vor raspunde ortodox intrebarilor; asta nu-i face eretici, ci doar necunoscatori, si ar insemna ca tb. sa persevereze in cunoasterea propriei credinte. Sunt chiar cazuri de sfinti care au avut unele erezii: Sf. Iustin Martirul si Filosoful, in incercarea de a apara Sf. Treime de eretici, a cazut la randul sau intr-o erezie diferita – subordinatianism; Sf. Constantin cel Mare a primit botezul de la un semiarian; etc. Intr-adevar, ecumenismul este o erezie, dar asta nu inseamna ca toti nestiutorii (mare parte din poporul de rand) care-l agreaza sunt eretici. Mai intai tb. lamuriti asupra acestei probleme.
Apropo, eu nu condamn atitudinea antiecumenica a atonitilor, nicidecum, ci spun doar ca daca episcopul sub a carui administratie esti te cateriseste sau iti porunceste sa mergi in alta eparhie tb. sa te supui, etc. Sfintii Stalpnici ai Bisericii, cand erau vizitati de episcopi pt. a li se incerca ascultarea, se supuneau acestora cand le cereau sa se dea jos din locurile unde pustniceau, iar episcopii aprobau ca lucrarea stalpnicilor nu este in van, din moment ce au sporit in ascultare. Neascultarea de ierarhie mi se pare o atitudine anarhista; desigur, eu nu ma refer la problemele legate de ecumenism in cazul de fata, ci la cele disciplinare.
In fine, consider ca tb. sa ne rugam pt. cei de alte credinte sa vina la lumina adevarului, dar nu sunt de-acord cu multe din exagerarile antiecumenice. In rest, ce pot spune? Tot acest taraboi ar putea continua la nesfarsit, sper doar sa avem intelepciunea de a ne impaca, de a ne smeri, de a ne ierta… Iti recomand si cartile scrise de Ierom. Savatie Bastovoi. Doamne-ajuta!
6 kraken // Jan 24, 2007 at 4:12 pm
dragi redactori,
vad ca mi-ati pus celelalte comentarii, dar pe cel trimis la acest articol, nu. nu am insultat pe nimeni, mi-am spus parerea. sau ceea ce comentam deranjeaza credinciosii fiindca ii poate face pe unii sa gandeasca si sa vada inutilitatea si ridicolul acestor lupte interne?
7 cititor // Jan 24, 2007 at 4:18 pm
Nu are nici o legatura ascultarea stalpnicilor cu erezia. Episcopii care ii puneau sa se dea jos nu erau eretici, ci dreptcredinciosi, si faceau asta in cu totul alte scopuri decat apostazia si erezia. Ascultarea se face pana la erezie. Este distinctia intre erezie si pacat, sau intre chestiunile de credinta si patimile personale. Exemplul cu Sf Iustin Martirul nu are nici o relevanta in contextul de fatza.
Daca neascultarea fatza de ierarhia ecumenista ti se pare anarhie, inseamna ca esti si tu ecumenist… Da, rostesti crezul dar gandesti ecumenist… Cred ca te faci ca n-ai citit Canonul 15 al Sinodului I-II din 861, care este foarte limpede (tot el statueaza ca pedepsele (de ex. caterisiri) asupra luptatorilor pt drepta credinta sunt lovite de nulitate). Apoi ma mir ca ai curajul sa iti dai cu parerea in fatza atator evidentze! Mai ales ca s-au exprimat in acest sens persoane foarte duhovnicesti precum ucenicul sfantului Gheron Iosif. Dupa tine probabil ca acest sfant este mandru ca nu se supune ierarhiei masonice si eretice! Daca el a spus ca nu trebuie pomenit patriarhul eretic si atatea sfinti in care salasluieste Duhul Sfant au facut-o si inaintea lui, nu ne mai putem permite sa mai adaugam nimic! Sau poate cumva am ajuns la masura lor de sfintenie si stim mai bine decat ei?…
Daca totusi esti sincer si nu joci doar un rol de fatzada prin mesajele tale (mesaje in esenta criptoecumeniste, avand in multe locuri idei duale, contradictorii – limbaj dealtfel tipic ecumenistilor zilelor noastre!) iti recomand niste carti care te pot lamuri in privinta chestiunilor ridicate de tine:
Non-ortodocsii de Patrick Barnes; o poti descarca de la http://apologeticum.net/detalii.php?pag=0320 si ceva interesant si la http://orthodoxinfo.com/ecumenism/super.aspx (ca dealtfel tot site-ul http://orthodoxinfo.com cu sectiunea despre ecumenism).
De asemenea, filme foarte interesantre despre erezia ecumenismului se pot descarca de la: http://synodinresistance.org/Publications_en/VideoSeriesA.html de recomandat si altora!
8 altermedia_ro // Jan 24, 2007 at 4:23 pm
kraken, nu e vorba ca deranjeaza, ci ca e o chestiune care te depaseste. Preferam sa ramana terenul deschis pentru cei in cunostinta de cauza. Am inteles ca esti ateu, n-avem nimic impotriva, dar asta nu te face competent pentru a comenta situatia de la Athos. Multumim de intelegere…
9 Jericho // Jan 24, 2007 at 5:45 pm
@cititor
Nu vreau sa mai prelungim inutil acest discurs, care nu-si are sens; ti-am spus ca nu-s ecumenist, ci doar cred ca ar tb. sa cautam o modalitate de convietuire cu cei de alte credinte decat noi, pastrandu-ne totusi credinta noastra stramoseasca. Nu cred ca poti nega faptul ca astazi ortodocsii sunt in minoritate cum au fost dealtfel mereu, dar nu asta-i esentialul: in lumea de azi te intalnesti cu fel si fel de persoane, unele fiind atee, liber-cugetatoare, etc. Ar tb. sa ma bat acum cu ele, ca ei nu cred in Dumnezeu sau ca nu cred drept, etc. in conditiile in care dialogul cu acestia este de multe ori inevitabil?
Oricum, am citit cartea care mi-ai recomandat-o de Patrick Barnes, stiu ca ecumenismul este o erezie (imi plac dealtfel si scrierile Par. Serafim Rose pe aceasta tema si nu numai, cunosc pozitia Sf. Iustin Popovici raportata la ecumenism si deasemenea ceea ce a spus Par. D. Staniloae, etc.). Eu nu ma refeream la neascultarea ierarhilor eretici, ca si anarhie, ci la neascultarea ierarhilor Bisericii in general; oricum, postarile tale m-au lamurit in general in aceasta privinta si iti multumesc. As avea totusi o intrebare, o nelamurire, si te-as ruga sa n-o consideri o ironie sau altceva: in momentul de fata cred ca observi si tu ca ierarhii nostri sunt ecumenisti (inclusiv patriarhul), deci, dupa tine, ce ar trebui un credincios de rand sa faca? Sa nu mai participe oare la Sfintele Taine savarsite de acestia? Eu personal aleg sa-mi vad de credinta mea, sa ma ingrijesc de mantuirea mea si sa-i las pe ceilalti sa faca cum cred ei de cuviinta. Si ca veni vorba, stiai ca Par. Dumitru Staniloae, cel mai mare teolog roman al sec. XX a participat si el la unele intruniri ecumenice si dupa ce a vazut ce se desfasoara acolo, doar dupa aceea a denuntat ecumenismul ca fiind erezie?
Oricum, nu vreau sa ma cert inutil cu tine, deci orice vei mai scrie in continuare, eu mi-am incheiat interventia in acest articol, vreau sa-ti spun doar ca eu personal nu judec oamenii dupa credinta lor, nu pun etichete nimanui ca ala-i ecumenist sau antiecumenist, ortodox, catolic, protestant sau de alt fel, ateu sau nu, ci incerc sa ma inteleg cu fiecare persoana cat mai bine, chiar daca ea ar avea idei opuse fata de mine. Doamne-ajuta!
10 cititor // Jan 24, 2007 at 6:37 pm
Pacat ca ti-ai irosit iarasi timpul scriind o suta de cuvinte cand un singur canon (15 de la Sinod I-II) sintetizeaza foarte bine lucrurile doar in cateva… iar niste parinti sfinti contemporani cu noi au o atitudine graitoare.
zici: “… in momentul de fata cred ca observi si tu ca ierarhii nostri sunt ecumenisti (inclusiv patriarhul), deci, dupa tine, ce ar trebui un credincios de rand sa faca? Sa nu mai participe oare la Sfintele Taine savarsite de acestia?”
(In primul rand nu imi place “dupa tine” -pardon dar se pare ca tie iti place sa vorbesti ‘dupa tine’-, problema se pune dupa invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii); raspunsul este simplu si il poti afla singur daca vrei cu adevarat, cercetand istoria bisericeasca: ce faceau credinciosii si clerul ramas drept credincios in perioada marilor erezii?… Ce fac athonitii astazi?…
11 cristian // Jan 24, 2007 at 7:54 pm
În mare, Jericho susţine părerea şi modul de viaţă a multor ortodocşi din România, nu mai vorbesc de Ardeal- unde ecumenismul în mic, adică buna înţelegere între vecini, consăteni, etnii, se practică de sute de ani, fără ca vreunul să sară de c în sus. Bineînţeles, uniaţia de la 1700 este cu totul altceva!!!
Dacă este să ne luăm după cititor, păr. Antonie Plămădeală a fost un eretic de seamă, păr. Daniel Ciobotea şi Patriarhul sunt asemenea, păr. Teofil Părăian de la Sâmbăta este un mare duhovnic eretic şi ….. exemplele ar putea continua.
În sensul celor postate de Jericho, repetând întrebarea sa: dragă cititor, către care ierarhi, preoţi şi duhovnici ai BOR să ne îndreptăm noi credincioşii din România? După ştiinţa mea, referindu-ne strict la ierarhi, toţi sunt împreună şi una în Sfântul Sinod; n-am auzit de vreunul să aibă atitudine într-atât de radicală, încât să iasă din Sf Sinod şi să-i dea anatemei pe ceilalţi.
Desigur, mai sunt şi greşeli- evidente, cum zici tu- precum a fost primirea papei la Bucureşti de către Patriarh, etc., dar de aici şi până la condamnarea pro ecumeniştilor ca eretici este cale lungă. Iar un dialog interconfesional (nu inter-religios, nota bene!!) nu poate strica nimănui! Avem şi noi ortodocşii români câte ceva de învăţat de la cei de alte confesiuni, şi privind fuga de păcat şi mersul în dragoste.
În ceea ce priveşte marele ecumenism promovat de CEM, aici da, într-adevăr avem o organizaţie îndreptată împotriva Ortodoxiei, dar pe de altă parte ar fi de folos să ne întrebăm: dacă ortodocşii n-ar fi participat din 1948 aici, nu cumva alte confesiuni (romano-catolicii nu fac parte din CEM) ar fi luat-o total pe arătură? Altfel, poate mulţi, care n-ar fi avut şansa de a intra în legătură cu ortodocşi, au cunoscut creştini ortodocşi, învăţând de la ei, adăpându-se din bogăţia Ortodoxiei?
Iar mai spre urmă, cine sunt eu, să judec dacă unul sau altul este eretic? Aceasta o fac, după câte ştiu eu, sinoade unde nu sunt adunaţi doar ierarhi şi preoţi, ci aceştia împreună cu Duhul Sfânt.
12 cititor // Jan 25, 2007 at 12:29 am
Poti sa te intalnesti in particular cu un neortodox ca sa discuti, nu trebuie sa o faci in cadru organizat “dialog interconfesional”! Acolo masoneria face regulile si te supui, adica ‘nu faci prozelitism’ (a se citi nu propovaduiesti Ortodoxia). Dar de fapt ca sa-l invatam pe saracul eretic daca nici noi nu ne cunoastem credinta si asteptam ca el sa ne lumineze… de vreme ce “si de la alte confesiuni avem de invatat”… Te pomenesti ca Ortodoxia e stirbita si avem de invatat de la oamenii social-utilitaristi si lipsiti de harul sfintitor; tot ceea ce avem de invatat este sa ne cunoastem credinta. Buna intelegere nu inseamna ecumenism, poti trai civilizat cu vecinul dar asta nu inseamna sa ii impartasesti dumnezeul, nici sa te amesteci cu el. Iar o dovada de dragoste pentru el ar fi sa ii vorbesti despre Ortodoxie, sa incerci sa ii arati adevarul de credinta pentru ca si el sa se poata mantui.
“daca ar fi sa ne luam dupa cititor”…
Nu dupa citior! nu va mai faceti ca nu pricepeti… Reformulati: “daca ar fi sa ne luam dupa athoniti… dupa Sf Nicodim Aghioritul, dupa Sf Teodor Studitul, Iustin Popovici, Ignatie Brianceaninov, etc. etc.”
Daca ar fi sa ne luam dupa ei am ajunge mai Ortodocsi, daca nu in practica, macar in teorie.
Deci; cine semneaza acordul de la Balamand unde papismul este recunoscut a fi “biserica sora”? (e vorba de Antonie Plamadeala). Si cine declara ca se ridica in picioare cand ‘da binecuvantare’ papa, pe care il recunoaste ca episcop al Romei? (e vorba de Teofil Paraian). Cat despre Daniel Ciobotea ce sa mai vorbim… Sunt aceste declaratii si atitudini din perspectiva Adevarului Ortodox de credinta eretice sau nu? Si cum se numeste cel care sustine una sau mai multe erezii?
“Greseala” cu primirea papei se va petrece negresit si anul acesta, in septembrie la Sibiu, si multe erezii se vor petrece acolo! Apropo, pt bucuresteni: poate faceti azi (joi 25 ian) o vizita la orle 17.00 in catedrala patriarhala, sa ii vedeti alaturi de alti eretici pe templieri in tinuta de gala la ’saptamana de rugaciune pt unitatea masonilor’. A ajuns uraciunea pustiirii in locul cel sfant!
“Iar mai spre urmă, cine sunt eu, să judec dacă unul sau altul este eretic? Aceasta o fac, după câte ştiu eu, sinoade unde nu sunt adunaţi doar ierarhi şi preoţi, ci aceştia împreună cu Duhul Sfânt.”
Bine zici impreuna cu Duhul Sfant! Asta s-a si facut! (a se vedea mai jos)
Mai intai din nou Sf. Teodor Studitul: “Atunci cînd Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi cîstiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramîne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramîi tacut si dezinteresat?” si
“Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei. ”
Apoi cine s-ar putea asteapta ca un sinod ecumenist sa condamne erezia ecumenismului?… poate doar un naiv. Numai ca un sinod _Ortodox_ a si facut-o deja:
Biserica Rusă de peste graniţe – “Anatema ecumeniştilor”:
Celor ce ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise “ramificatii” ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cand toate “ramificatiile” sau sectele sau denominatiunile, si chiar religiile, vor fi unite intr-un singur trup, si care_nu_deosebesc_Preotia_si_Tainele_Bisericii_de_cele_ale_ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mantuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt_in_comuniune_cu_acesti_eretici inainte-mentionati sau celor ce sustin, raspandesc, sau_pazesc_erezia_lor_ecumenista_sub_pretextul_dragostei_fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, ANATEMA!
Iulie/aug. 1983, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor (http://sfantuldaniilsihastrul.ro/anatema.html )
Si Sfantul Iustin Popovici a facut-o (il cita si Pr Staniloae), spunand despre ecumenism ca este produsul masoneriei si pan-erezia timpului noastru. Insa dumneavoastra preferati sa emiteti opinii personale in loc sa cititi ceea ce spun sfintii! (Sf Iustin Popovici - Biserica Ortodoxa si ecumenismul: http://www.ortodoxie-catolicism.com/Sf.%20Iustin%20Popovici%20-%20Biserica%20Ortodoxa%20si%20Ecumenismul.pdf )
Oricum, probabil ca nu mai e mult si in curand se vor limpezi apele si in BOR, caci adevarul in privinta ereziei ecumenismului a inceput sa iasa la iveala, iar cenzura bisericeasca oficiala nu mai poate ascunde lucrurile ca si pana acum.
13 cititor // Jan 25, 2007 at 10:13 am
Nae Ionescu, actual ca intotdeauna!
PENTRU REINTRAREA ÎN ORTODOXIE
Nae Ionescu
(Cuvântul, 27 februarie 1929)
Zis-a oarecare dintre farisei Domnului Iisus Hristos: „Spune Apostolilor Tăi să tacă”. Iar Domnul Hristos, răspunzându-le, au zis lor: „_Adevăr_zic_vouă,_că_de_vor_tăcea_aceştia, _pietrele vor striga_.”
Năucitoarea hotărâre de la 23 februarie, prin care Sfântul Sinod al Bisericii noastre, revenind asupra îngăduirii de la 5 ale aceleiaşi luni, interzice în chip formal prăznuirea Paştilor pe data de 5 Mai, începe a-şi da roadele. Fără vrerea lui, numai prin faptul că nu a încetat un singur moment să apere punctul de vedere drept credincios, ziarul nostru devine centrul către care se îndreaptă plângerile – şi nădejdile – tuturor ortodocşilor pe care îi are această ţară. (Şi are mulţi!) Tot felul de întâmpinări, prezentate personal, prin telegrame, prin memorii sau pantahuze se adună din toate colţurile ţării, mărturisind – împotriva tuturor scepticilor – cât de vie este în popor _credinţa_.
Întâmplările acestea le-am prevăzut. Iar împotrivirea noastră la multiplele nehotărâri sinodale, sprijinită pe nesfârşita serie de argumente pe care am înfăţişat-o, verificată printr-o amplă schimbare de perspectivă, avea de scop nu numai restabilirea Bisericii în drepturile ei, ci – încă evitarea unei agitaţii care nu se putea să întârzie. Urechea sinodalilor a rămas însă surdă la chemarea noastră. Iar răsvotul de la 23 februarie însemnează că de la ei nu se mai poate aştepta nimic. De aceea tuturor celor care în scris sau prin viu grai ne întreabă ce mai e de făcut, le răspundem că de acum campania_aceasta_trebuie_strămutată_de pe_tărâmul_împotrivirii_teoretice_pe_cel_practic al_organizării_unei_rezistenţe_a_drept-credincioşilor.
Până la iniţierea acestei campanii însă, care nu mai poate întârzia prea mult, - lămurirea unei chestiuni prealabile: este această luptă pravoslavnic fundată, sau ridicarea împotriva sinodului e un păcat de moarte?
Părerea aceasta, a “cuminţilor” a fost dezbătută în ultimele zile prin presă, - şi ea merită să fie cercetată; pentru ca nici un fel de îndoială sa nu se strecoare în sufletele credincioşilor, asupra a ceea ce ei au de făcut.
Să spunem deci din capul locului ca părerea aceasta e falsă; şi să o dovedim. Două sunt de fapt chestiunile în dezbatere, şi anume:
1. Există pentru un ortodox putinţa să se împotrivească unei hotărâri a sinodului?
2. Există pentru laici putinţa de a fi la un moment dat în mai mare măsură deţinători ai adevărului decât ierarhia eclesiastică?
Într-un caz ca şi în celălalt, răspunsul este: DA. Şi iată şi motivele:
_La chestiunea I. Aşezarea Bisericii creştine nu se sprijină pe un corp de prescripţiuni normative arbitrare şi contractuale, cum e uneori cazul legilor juridice. Ca atare, orice dispoziţie de caracter eclesiastic nu îşi are izvorul nici în util, nici în bine, ci în _adevăr_. Trăsătura caracteristică şi esenţială a aşezării Bisericii noastre este prin urmare Adevărul. De unde urmează că nu urmăm o indicaţie a Bisericii pentru că e a Bisericii, ci pentru că ea exprimă adevărul. (Orice credinţă sau afirmaţie de altă natură este catolică). Evident, nu e vorba aci de beteagul adevăr ştiinţific, la dispoziţia raţiunii omeneşti (asta ar fi protestantism de cea mai joasă speţă), ci de adevărul religios, depozitat oarecum astăzi în dogme, canoane şi predanie.
Din acest postulat fundamental decurge încheierea că există_o_măsură_obiectivă_a_adevărului. Şi că sinoadele nu pot hotărî cu de la ele iniţiativă, ci numai în conformitate cu dogma, canoanele şi predania. Iar daca nu o fac, greşesc (cum am dovedit-o, de pildă, pentru sinodul nostru, în chestiunea calendarului). De altfel, sinodul local al unei autocefalii nici nu are darul hotărârii fără greşeală. Afirmaţiile unui sobor arhieresc nu pot purta pentru norod semnul adevărului, decât atunci când_uneşte_în_aceeaş_mărturisire_pe_toţi episcopii_drept-credincioşi,_din_toată_umea_şi_din toate_vremurile. Este acesta cazul pentru hotărârile sinodului nostru, de la 24 ianuarie, 8 şi 23 februarie? Evident, nu. Sinodul, deci, poate să greşească.
Mai mult, sinodul a greşit.
Are drept un credincios, deci, să se împotrivească unei hotărâri a Sinodului? Desigur că _DA_, de îndată ce hotărârea unui sobor ortodox nu este un act de autoritate, ci mărturisire a adevărului, şi de îndată ce oricare creştin are măsura adevărului în dogme, canoane şi predanie.
Din aceste consideraţiuni decurge cu evidenta şi răspunsul.
_La chestiunea II. Din moment ce adevărul pravoslavnic este obiectiv, de îndată ce există un precis cadru indicatoriu pentru orice nouă situaţie bisericească – cadru format de dogme, canoane şi predanie – trebuie să admitem că mai degrabă e deţinător al adevărului un laic care respectă acest cadru, decât un episcop sau o adunare de arhierei care nu îl respectă.
Istoria e de altfel aci, pentru a ne confirma. Şi încă într-un caz care ne e cu deosebire aproape. Când românii din Ardeal au făcut la sfârşitul veacului al XVIII-lea unirea cu Roma, au acceptat această unire 83 la sută din preoţi, dar numai 12 la sută din turma credincioşilor. Şi atunci, întreb pe prea cinstiţii apărători ai ierarhiei ecleziastice, - cine au fost în acele împrejurări tragice păstrătorii dreptei credinţe? Preoţii care împreună cu mitropolitul lor au trecut în proporţie de 83 la sută sub stăpânirea Romei, trădând, _pentru_interese_lumeşti, dreapta credinţă strămoşească, - sau poporenii dintre care 88 la sută au rămas credincioşi legii şi au trecut în ţara românească pentru a-şi aduce de acolo Vlădică nou, pentru legea cea veche?
Să isprăvim deci cu falsa supunere faţă de o ierarhie care înfrânge legea.
Sinodul a greşit.
Sinodul să ispăşească.
Avem dreptul a o cere, - şi o vom face.
14 aldous // Jan 25, 2007 at 3:56 pm
File de aur din rezistenta athonita: “acum doi ani o televiziune greaca difuzand imagini cu calugari care se trageau de barbi, isi carau pumni ori se fugareau pe aleile inguste din curtea manastirii” [sursa http://www.gandul.info/articol_25389/incaierare_intre_calugarii_de_pe_muntele_athos.html
Evident, Altermedia nu va publica niciodata articole despre asa ceva pentru ca ar insemna sa spuna un ADEVAR despre neinfricatii calugari.
15 altermedia_ro // Jan 25, 2007 at 4:40 pm
aldous, ma tem ca n-ai inteles niciodata nimic din ce este/se vrea a fi Altermedia.
Cat despre articolul cu calugarii din Gandul, nu e problema ca e ADEVARUL, cum ii spui, ci ca-ti convine tie. Asa si noi am publicat articole despre ‘holocaust’, din alte perspective decat presa ‘oficiala’, si mai mereu le-ai intampinat cu proteste plangacioase.
Daca esti asa convins ca presa ‘de sistem’ spune mereu adevarul, iar Altermedia mereu minte, nu prea inteleg ce mai cauti aici, cu exceptia cazului in care resimti o placere masochista de a citi minciuni…
Vezi ce relativ e totul?
16 aldous // Jan 25, 2007 at 6:47 pm
Problema cu articolul din Gandul e mult mai simpla: voi nu ati scrie in ruptul capului lucruri care sa contravina imaginii ideale pe care o faceti calugarilor respectivi.
Scrieti numai ce va convine incercand sa manipulati faptele conform viziunii voastre.
Iar lucrul mult mai grav este ca va puneti la intrarea pe pagina un citat din George Orwell pentru a va promova pe spatele unui democrat de stanga campion al cautarii adevarului. Voi nu cautati adevarul, ci confirmarea ideilor voastre fixe, una din ele fiind problema calugarilor batausi, pardon, membrii ai rezistentei athonite.
In rest, sunteti campioni la minciuni:
> “ma tem ca n-ai inteles niciodata nimic din ce este/se vrea a fi Altermedia” - ba da, Altermedia este organul de propaganda al catorva idei fixe care va plac, nicidecum un mod de informare obiectiv
> “am publicat articole despre ‘holocaust’, din alte perspective decat presa ‘oficiala’” - puteti publica si articole in care Pamantul e plat, imi cer scuze daca nu voi fi de acord
> “daca esti asa convins ca presa ‘de sistem’ spune mereu adevarul” nu am afirmat asa ceva, imaginatia va joaca feste
> “Altermedia mereu minte” - cum ziceam, le scoti de la tine
17 cristian // Jan 25, 2007 at 7:56 pm
Dragă cititor, ia-o uşurel. Am citit de Justin Popovici, Sf Nicolae Velimirovici, Ignatie Briancianinov, Serafim Rose, Epifanie Teodoropulos (apropos, citeşte “Cele două extreme- ecumenismul şi stilismul” de acesta, Ed. Evanghelismos Buc., 2006 în leg cu calendarul ş.a.), Serafim Alexiev ş.a. Ori nu am găsit la niciunul vreun îndemn care să justifice fără de îndoială o acţiune a noastră împotriva Sfântului Sinod al BOR!!!
Apoi, în mod logic, dacă Sf Sinod este eretic, în România nu mai avem nici un episcop în dreapta credinţă. Cine mai face preoţi? Iar dacă nu avem măcar 3, următorul episcop nu va mai fi! Ce să facem, ne mutăm la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granitelor ???
Şi iată, am ajuns din nou la o întrebare al cărei răspuns îl eviţi cu obstinaţie: care dintre episcopii BOR mai sunt/ este ortodox??? Pe care să-l urmăm, în cazul când afirmaţiile tale ni se par adevărate?
Încă ceva din articlol: păi dacă doar călugării de la Esfigmenu sunt ortodocşi, marea majoritate a celor din Sf Munte sunt eretici. Deci colcăie locul acela de eretici, nicidecum nu este o stâncă a duhovniciei ortodoxe!
Apăi dacă e p-aşa, eu prefer să-l cred pe cuviosul Paisie Aghioritul, care în “Flori din grădina Maicii Domnului” povesteşte altceva.
Dacă tu vrei să consideri prima variantă, te poţi lua de mână cu aldous sau kraken. Ei, cred că, de-abia aşteaptă.
“au acceptat această unire 83 la sută din preoţi”. Haida deh! Afirmaţia asta o aud pentru prima oară. Ai dovezi, calcule reale, ceva?
18 altermedia_ro // Jan 25, 2007 at 8:14 pm
aldous, daca iti inchipui ca esti vreun cavaler al dreptatii care demasca abuzurile asupra adevarului practicate de Altermedia, te anunt ca nu reusesti sa fii decat penibil.
Poate ai ceva important de facut, iar noi te retinem aici cu minciunile noastre. Zau!
19 Vladimir // Jan 26, 2007 at 2:56 pm
aldous, Altermedia este un site crestin-ortodox, este normal sa fie partinitori cu ceea ce este legat de religia crestin-ortodoxa si reprezentantii ei. Personal, nici nu ma deranjez sa citesc articolele si comentariile religioase, poate cate unul in diagonala. Daca Altermedia n-ar publica si alte articole, n-as intra pe-aici. Nu uita: adevarul este relativ.
20 cititor // Jan 29, 2007 at 2:19 pm
Vad ca te-a deranjat tare Anatema impotriva ecumenismului, imi pare rau dar cred ca te simti vizat si de aceea reactionezi asa. (cat despre inconsecventele din mesajele anterioare: ba „nu s-a pronuntat nimeni ca ecumenismul este erezie”, ba „l-am citit pe Iustin Popovici”… etc., no comment…) Mai intai potoleste-ti nervii, sau poate nu vezi sa citesti bine, ca nu eu „am scos” ca 83% dintre preotii din Ardeal au tradat Ortodoxia tracand la uniatie, ci Nae Ionescu… :) Cearta-te cu el daca vrei :) Nici masonii din varful ierarhiei nu te deranjeaza, nici apostazia care –cum se exprima cineva- roade ca un cancer BOR, si nici pozitia ACTUALA a parintilor din Sfantul Munte nu iti spune nimic… no problem :) Ehe, he, cred si eu ca nu e buna anatema, ca ne trezeste constiinta adormita de ecumenisti!…
Asa ca te rog sa nu fi penibil, si daca esti intr-adevar sincer mai intai citeste, ca mai ai destul sa te documentezi… Iar alta data, fara suparare. abtine-te de la comentarii daca nu cunosti problema, sau daca te deranjeaza ceva care are argumentatie solida, caci risti sa devii penibil. Dar in definitiv n-ai nici o vina; esti doar victima manipularii cenzurii bisericesti oficiale.
Sfantul Ioan Maximovici a facut parte din Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Granitelor - sa nu spui ca nu este sfant pentru ca nu era in comuniune cu Constantinopolul ca nu te cred! :) (Probabil ca pr Teodoropulos nici n-auzise de el). Iata si ceva scris de propria sa mana despre apostazia Patriarhiei de Constantinopol: http://orthodoxinfo.com/ecumenism/decline.aspx La fel scria si pr Serafim Rose care facea parte din acelasi sinod! Mai vrei si nume de sfinti ziloti pe care pr Teodoropulos nu-i pomeneste (oare de ce; putem ghici)? Pot sa iti dau. De ex. la noi au aparut deja carti despre doi dintre ei Avacum Zilotul si Ieronim de Eghina (la Ed. Egumenita). Poate ai macar curiozitatea sa le citesti. Dar despre Sava de la Esfigmenu ai auzit? Il pomeneste ca pe un mare sfant parintele Paisie in cartea de care chiar tu zici ‘Flori din gradina Maicii Domnului’; dar ia ghici de ce in cartea aparuta la Evanghelismos nu scrie despre el ca era zilot? Simplu: pentru ca asa vrea cenzura oficiala bisericeasca care manipuleaza constiintele.
Sfantul Iustin Popovici, la randul lui nu il pomenea pe patriarhul sarb din vremea lui din pricina ecumenismului acestuia. Sfantul Nicodim Aghioritul facea la fel, conducand impreuna cu Sfantul Atanasie de Paros miscarea zilotista a acelor timpuri care protesta impotriva modernismului incipient de atunci, si pe care oficialii de acea vreme o persecutau si o numeau in deradere „kolivasi”. La fel si in vremea marilor erezii, credinciosii rupeau comuniunea cu ierarhii eretici, cum era de ex. Nestorie. Dar desigur, asta nu ne spune cenzura oficiala bisericeasca.
Apoi - asta ma face sa râd cel mai tare :)) Nici nu stii nici cine a fost Serafim Alexiev dar vorbesti despre el… Iata un articol tradus de pe http://orthodoxinfo.com (pagina care probabil ca te deranjeaza :):
Despre Biserica Ortodoxă în Rezistenţă din Bulgaria
„Pentru a sublinia parcă universalitatea Ortodoxiei, curajoşii preoţi şi mireni ai Bisericii Ortodoxe păstrătoare a vechiului calendar din Bulgaria i-au avut ca păstori duhovniceşti pe sfântul arhiepiscop Serafim Sobolev, un rus, şi pe mitropolitul Chiprian, un grec. Sfântul Serafim Sobolev, al cărui mormânt se află în biserica rusă din Sofia şi care atrage un val neîntrerupt de pelerini, i-a format duhovniceşte pe primii tradiţionalişti bulgari.
Sfântul Serafim Sobolev, trecut la Domnul în 1950, după 30 de ani petrecuţi în Bulgaria, propovăduia că superioritatea unei teologii este în funcţie de virtutea sa. El le spunea fiilor săi duhovniceşti din Bulgaria: “Niciodată să nu aveţi de a face cu ecumenismul”, prevenindu-i că această erezie va fi distrugătoare pentru Ortodoxie şi va conduce spre o “nouă biserică”.
Cei mai de seamă ucenici duhovniceşti ai săi au fost arhimandriţii Pantelimon Stariţki din Poltava (+1980), arhimandritul dr. Serafim Alexiev (+1992) şi arhimandritul Serghie Iazadjiev, ambii foşti profesori la Academia Teologică din Sofia, cât şi ieromonahul Serafim Dimitrievski (+1984). Toţi aceştia slujeau la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Sofia, având ca egumenă pe cuvioasa Serafima, sora egumenei mănăstirii Novo-Diveevo din America.
Când, în 1968, Biserica Ortodoxă Bulgară a adoptat noul calendar papist - “în interesul ţelurilor ecumeniste ale Bisericii Bulgare”, după cum a justificat această inovaţie publicaţia oficială “Vestitorul bisericesc”, fiii duhovniceşti ai arhiepiscopului Serafim, credincioşi duhului învăţăturii acestuia şi amintindu-şi avertismentele sale, au refuzat să-l accepte. Arhimandriţii _Serafim_Alexiev_ şi Serghie Iazadjiev au_fost_daţi_afară_din_Academia_de_Teologie, interzicându-li-se, împreună cu arhimandritul Pantelimon şi ieromonahul Serafim, să slujească. Mănăstirea Pokrov a fost scoasă de sub jurisdicţia Patriarhiei Bulgare, iar biserica sa principală, închinată Sfântului Luca, a_fost_confiscată.
În timpul acestei perioade de persecuţie, numeroase minuni au încurajat şi însufleţit pe bulgarii păstrători ai vechiului calendar. Odată, un bătrân venit de la ţară, neştiind nimic de problemele cu care se confruntă mănăstirea, le-a povestit călugăriţelor că i s-a arătat Sfântul Serafim într-o viziune, dându-i poruncă să le spună: “Pace vouă”. Altă dată, într-o zi caldă şi senină, de sărbătoarea Sfântului Luca după calendarul nou, pe neaşteptate a dat un îngheţ. Copacii din faţa porţilor mănăstireşti au fost acoperiţi de zăpadă şi gheaţă, încât şi-au plecat crengile până la pământ, împiedicându-i pe cei de stil nou să intre şi să slujească în biserica ce, după cum am menţionat mai sus, fusese confiscată de ei. Treisprezece zile mai târziu, de ziua Sfântului Luca după vechiul calendar, îngheţul a trecut, copacii şi-au revenit şi au înfrunzit, iar călugăriţele s-au minunat.
Cu altă ocazie, când Sinodul Bisericii oficiale din Bulgaria a emis dispoziţia conform căreia celor patru clerici mai sus amintiţi le-a fost interzis să mai slujească, o îngrozitoare furtună cu fulgere s-a declanşat deasupra Sofiei, inundând oraşul. Credincioşii, care se aflau în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, s-au mirat, văzând că în împrejurimile mănăstirii strălucea soarele şi nu căzuse nici o picătură de ploaie. Şi, în sfârşit, după moartea grădinarului de la Mitropolia din Sofia, un om evlavios, care le iubea mult pe călugăriţele de la mănăstirea Pokrov, i-a apărut soţiei sale în vis, spunându-i să se ducă la mănăstire şi să le spună surorilor că “mănăstirea e salvată”. Şi, într-adevăr, persecuţiile contra călugăriţelor şi credincioşilor tradiţionalişti au încetat, în special după moartea patriarhului Kiril. Bulgarii păstrători ai vechiului calendar au fost de la bun început foarte mult ajutaţi_şi_încurajaţi_de_arhimandritul_Iustin_Popovici, care, de asemenea, era şi un sprijinitor al grecilor tradiţionalişti.
După ce regimul comunist a căzut, Patriarhia nu numai că a refuzat să se întoarcă la calendarul vechi, ci s-a pomenit atrasă în lupte interne pentru putere, care au dus în final la sciziuni pe criterii politice.
Credincioşii tradiţionalişti bulgari, pierzând orice încredere în ierarhia Patriarhatului bulgar, s-au adresat mitropolitului Chiprian, înaintând Sinodului grec în Rezistenţă cererea de a-l hirotoni pe ieromonahul Fotie (Siromahov) episcop. Acest eveniment a avut loc în Grecia, în ianuarie 1993. După reîntoarcerea lui în Bulgaria, mai mulţi clerici ai Patriarhiei s-au reunit cu episcopul Fotie, fiul duhovnicesc al Sfântului Serafim Sobolev.
„Noi mărturisim împreună sfântul Adevăr Ortodox - Adevăr prigonit. Niciodată n-a fost uşor pentru Biserica lui Hristos. Apostolul Pavel ne-a prevenit că, cei ce vor să ducă o viaţă evlavioasă întru Hristos, vor fi prigoniţi. Toţi cei care în trecut au apărat Sfântul Adevăr şi Sfânta Ortodoxie au fost prigoniţi. Cu atât mai mult vom fi noi în vremurile ce vor urma, când Apostazia progresează continuu, când Bisericile oficiale se îndepărtează de la Adevăr, împotmolindu-se tragic în ecumenism” spune episcopul Fotie.”
Leave a Comment