Titus Filipas *

MAJORITATEA PROFESORILOR români din învăţământul preuniversitar trăiesc la limita de subzistenţă. De ce să nu recunoaştem aceasta ? Profesorul Emil Moise găseşte însă o energie absolut uluitoare pentru a lupta contra permanenţei icoanelor ortodoxe în şcolile româneşti de stat, şi mărturiseşte că a găsit temeiurile şi valorile care ghidează lupta sa, din perioadele când a studiat în Occident. O primă întrebare se impune : Pe ce bani a studiat în cele străinătăţuri modestul profesor de liceu Emil Moise? Să fie limpede, nu mă opun studiilor sale în Occident. Şi eu am visat să citesc în biblioteca unei universităţi din Vest. Animat numai de serendipitate. Nu mi s-a oferit şansa. Dar cineva a plătit studiile „la standarde vestice” ale profesorului Emil Moise.

Organizaţia de sprijinire ce se profilează în spatele acestei acţiuni dure, insistente, corozive, de eliminare a icoanelor ortodoxe din şcolile „pruncilor români”, acţiune în care vârful de lance, ca individ, se cheamă profesorul Emil Moise, este aparent blânda, insignifianta organizaţie non-guvernamentală chemată Liga Pro Europa. Aceasta a plătit ? Sau doar a recomandat ca profesorul Emil Moise să fie plătit ? De cine ? Căci Emil Moise, personal, n-are bani prin buzunare. „Domnul Moise nu este membru al asociaţiei noastre, deşi este evident binevenit”, se mărgineşte a scrie doamna Smaranda Enache în „Drept la replica pe marginea unor articole din Ziua”. Problema rămîne nelămurită. Tot nu ştim dacă a plătit, ori nu, Liga Pro Europa studiile în străinătate ale profesorului Emil Moise. Dacă într-adevăr Liga Pro Europa a plătit, ori a facilitat măcar, studiile în străinătate ale profesorului Emil Moise, atunci doamna Smaranda Enache minte prin omisiune.

Actul de mercenariat, declarat sau nedeclarat, al profesorului Emil Moise nu este condamnabil în sine. Doar nemărturisirea este ignominie. Însă nu trebuie să privim lucrurile, – mercenariatul şi alungarea icoanelor –, în perspectiva lor de consecinţe tragice pentru ‚neamul românesc’. Dimpotrivă, să le privim cu optimism, şi din perspectiva junimiştilor, mereu capabili să vadă comicul în situaţii frizând absurdul.

În anul 1868, filosoful Titu Maiorescu spunea într-o prelegere la Junimea : “Mărginiţi într-o superficialitate fatală, cu mintea şi cu inima prinse de un foc prea uşor, tinerii români se [...] se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita şi a reproduce aparenţele culturei apusene, cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor şi realiza îndată [...] libertatea într-un stat modern.”

Excerpt cules din prelecţiunea: “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”. La anul de graţie 1864, filosoful Titu Maiorescu antama la ‚Junimea’ cele mai puternice proceduri ale expunerii logice pe româneşte, iniţiind seria prelegerilor cu întrebarea : “Ce scop au cursurile populare?”. Pe două decenii de discurs românesc al Junimii, titlurile şi conţinutul “prelecţiunilor” relevă extensia temelor de importanţă vitală din cultura română. Atunci, ca şi acum.

Căci lupta mercenară a profesorului Emil Moise şi a membrilor CNCD pentru eliminarea simbolurilor religiei ortodoxe din şcolile României este o ilustrare postmodernă a sintagmei Maiorescu- Stahl : “Cultura plebei de sus”. Sintagma descrie „cultura introdusă de tineretul nostru imitator al Apusului”. În programul societăţii Junimea era inclusă şi teza lui Petre Carp cum că boierii cei vechi deţineau o ştiinţă veche, o ştiinţă prudenţială care ar fi putut ajuta România chiar şi în vremuri moderne. În concepţia lui Petre Carp, Junimea s-a vrut a fi curte boierească universitară. În acest context, sintagma: „boierii minţii” pare nu doar superfluă, ci şi pleonastică. Un Petre Carp ironic şi ucronic ar fi comentat despre Moise şi membrii din Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, gras plătiţi din bugetul României : „Nişte gogomani !”.

Am văzut misiunea profesorului Moise Emil. Care-i viziunea sa?

Prin acţiune hotărâtă şi mercenară, profesorul de filosofie Emil Moise se opune programului validat de filosoful Titu Maiorescu pe terenul discursului românesc. Acel program sintetiza viziunea şi misiunea societăţii ‚Junimea’. De ce nu a pregătit profesorul de filosofie Emil Moise şi un text coerent, o expunere logică în ‚limba dulce’ a programului său? Cred că un blog purtător al unui discurs, invitând cititorii la reflecţie, ar fi trebuit să preceadă reclamaţia la CNCD. Pot să conchid, din această absenţă pe Internet a tezelor sale, că profesorul de filosofie Emil Moise are dificultăţi mari în construirea unui discurs românesc.

La fel cum simbolul „Z” din ficţiunea lui Costas Gavras era interzis prin organizarea dictaturii pentru că semnifica „Viaţa”, icoanele sunt interzise prin lucrarea organizată de Liga Pro Europa, numai pentru că icoanele alungate semnifică religia ortodoxă. Mesajul geografic subliminal al filmului „Z” era acela că acţiunea se petrece în Grecia. Nimeni nu îndrăzneşte acum să îndepărteze icoanele ortodoxe de pe pereţii sălilor de clasă ale şcolilor din Grecia.

Dar, să fie limpede, nici eu nu apăr icoana ca artefact, un artefact confecţionat pentru adorarea sa de către drept credincioşi. Căci există o diferenţă foarte mare între român, adică latinul ortodox, şi mujicul rus pravoslavnic care pupă cu fervoare toate icoanele. Opoziţia la comportarea acestui mujic rus pravoslavnic determină, superficial şi intenţionat, comportamentul meu contemplativ din biserică. Cred în microscop şi în demonstraţiile lui Pasteur privind propagarea microbilor. Totuşi, în setul abstract de valori în care eu cred eu, se află şi icoanele şi crucea. Vedeţi vreo contradicţie aici ? Sfătuitorul meu spiritual, şi vechi prieten, un preot român ortodox, îmi confirmă că eu rămân, totuşi, bun român ortodox. Îi mulţumesc.

Să arătăm acum, în spiritul logicii formale a lui Maiorescu, care-i greşeala majoră pe care o comit membrii CNCD, profesorul de filosofie Moise Emil, şi Liga Pro Europa.

Pilonul argumentaţiei lor este: Permanenţa vizibilă a însemnurilor religioase ortodoxe în şcolile româneşti ar fi vexantă pentru reprezentanţii cultelor neoprotestante, care nu au însemnuri religioase. Dar aici este vorba despre o chestiune de „incomensurabilitate” în ‚metrica noţională’. Modul falacios în care membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, profesorul de filosofie Moise Emil, şi Liga Pro Europa îşi construiesc judecăţile de valoare rezultă din comparaţia pe care o fac ei între icoanele bisericii noastre de sorginte bizantină, şi lipsa de artefacte simbolice a protestanţilor. Au trecut membrii CNCD printr-un examen care să le verifice cunoaşterea prudenţială ? Nu poţi compara o tradiţie mai mult decât milenară, cu o liberă alegere din timpuri moderne! Acelaşi tip de raţionament prudenţial se poate aplica şi pentru interzicerea liberei Gay Parade, deşi îi respect pe lucrătorii din ONG-ul Accept. Absenţa cunoaşterii prudenţiale se vede şi în pretinsa „condamnare oficială a comunismului”.

Un ţăran din Tismana l-ar fi întrebat bănuitor pe Vladimir Tismăneanu : „Dar ce te a-nvăţat tac’ to ?”. Arhetipurile culturale de familie sunt persistente. Nu cred în veridicitatea „raportului ştiinţific” Tismăneanu–Patapievici. Ar fi fost necesare studii validând că Tismăneanu şi Patapievici au suferit aculturaţii. Apoi, dacă dascălii din învăţământul românesc al şcolilor de stat sunt supuşi acum la un aiuritor „test psihologic de sinceritate”, întreb dacă au fost supuşi profesorii Tismăneanu şi Patapievici la testarea supravegheată de poligraf? De altminteri întreaga ‚comisie Tismăneanu’ trebuia pusă în public „detectorului de minciuni”.

Pe aflam din periodicul Ziua că „Liga Pro Europa promovează [...] o campanie de completare a unui set de chestionare de către elevii din mai multe judeţe [...]”. În acelaşi „Drept la replică pe marginea unor articole din Ziua”, doamna Smaranda Enache condamnă articolele semnate de Victor Roncea, probabil că şi semnătura lui în general. Din întâmplare, mă regăseam alături de Victor Roncea pe lista de semnături intitulată “Basarabia / REPRESIUNE ANTI-ROMÂNEASCA IN BASARABIA SEMNATURI DE SUSTINERE A LICEENILOR ROMÂNI DIN BASARABIA”. Era, de fapt, sprijin pentru nişte copii români inimoşi. Doamna Smaranda Enache lipsea, la fel ca şi Liga Pro Europa. Această absenţă vizibilă sugerează puternic indiferenţa doamnei Smaranda Enache şi a Ligii Pro Europa faţă de represiunea anti–românească, spune ceva şi despre setul lor de valori.

Datele colectate de Liga Pro Europa intră în categoria datelor comercializabile. Trăim într- o economie unde se vinde orice, inclusiv informaţia despre opinii! Această potenţialitate ca datele colectate de Liga Pro Europa să fie valorificate pe piaţă scoate automat Liga Pro Europa din categoria organizaţiilor non-profit.

Ceea ce urmează apoi în „Dreptul la replică” al doamnei Smaranda Enache este o mostră de cazuistică, o minciună de perfecţiune iezuită. Cităm : „În cadrul proiectului, un loc important este alocat evaluării opiniei elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice privind educaţia religioasă în şcoli. În acest scop, s-au aplicat chestionare unor elevi şi cadre didactice din unele localităţi urbane şi rurale situate pe raza judeţelor Iaşi, Buzău, Tulcea, Dolj, Timiş, Cluj, Satu Mare, Mureş, Harghita. Chestionarele au fost elaborate de sociologi, completarea lor, se menţionează pe fiecare exemplar, fiind opţionalã. Pentru aplicarea chestionarelor, Liga Pro Europa a cerut sprijinul inspectoratelor şcolare judeţene şi a direcţiunii şcolilor selectate. Proiectul cuprinde următoarele faze principale : (1) Aplicarea de chestionare în şcoli şi evaluarea sociologică a rezultatelor.” Et cetera.

Problema este că doamna Smaranda Enache şi Liga Pro Europa nu declară nimic despre setul de valori după care va fi făcută evaluarea. Dar acel set de valori abscons era deja folosit în formularea chestionarelor. Întrebările sunt deja modulate în raport cu acel set de valori obscur, pe care doamna Smaranda Enache şi Liga Pro Europa îl apără. Doamnele Melania Mandras Vergu şi Elena Larion, precum şi domnul Victor Roncea au întrebări asupra setului de valori ascunse pe care îl promovează Liga Pro Europa. Şi au tot dreptul să le exprime fără recursul la cazuistica de mare subtilitate folosită de Smaranda Enache.

—
* Titus Filipaş (n.1944). Eseist în tematica de istoria civilizaţiilor, "scriitor ştiinţific", jurnalist. Cărţi reprezentative: "De la mitul astral la astrofizică”, "Materie şi tehnologie”, "Călătorind prin univers”, "Dincolo de curcubeul stelar”. Articol aparut in original in Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination, editata la Paris de scriitorul roman Dan Culcer, prin bunavointa caruia reproducem acest text.