de G. Edward Griffin [episodul anterior]

[nota tr: Acesta este un extras din Capitolul 24 al cartii The Creature from Jeckyll Island - despre care s-a vorbit anterior la Altermedia - disponibil prin bunavointa autorului pe site-ul www.freedom-force.org. Cartea poate fi obtinuta la www.realityzone.com]

PROTECTIA MEDIULUI CA SUBSTITUT PENTRU RAZBOI

Nu este obiectul acestei expuneri sa demonstreze ca predictiile pentru pieirea mediului ce sunt actualmente acceptate sunt bazate pe frauduloase si exagerate “studii stiintifice”. Dar aceasta dovada este usor de gasit doar analizand informatiile neprelucrate si presupunerile pe care aceste proiectii se bazeaza. Totusi, mult mai importanta este intrebarea de ce scenariile sfarsitului lumii bazate pe studii stiintifice mincinoase – sau de altfel, pe nici un studiu – sunt publicate necritic de catre media controlata de CFR; sau de ce grupurile militante radicale de protectie a mediului care promoveaza doctrina colectivista si programe anti-bussiness sunt cu generozitate finantate de fundatiile, bancile si corporatiile dominate de CFR, chiar de catre cei care aparent au cel mai mult de pierdut in urma acestor actiuni. Raportul din Iron Mountain raspunde catorva intrebari.

Asa cum Raportul a aratat, adevarul nu este important in aceste chestiuni. Tot ce conteaza este ceea ce pot fi oamenii convinsi sa creada. “Credibilitatea” este cheia, nu realitatea. Exista suficient de mult adevar in modelul poluarii mediului pentru a face ca predictiile pieirii planetei in anul doua mii si ceva sa para credibile. Tot ce se cere este cooperare a mass-mediei si repetitie. Planul a functionat aparent. Cei ce traiesc in natiunile industrializate au fost supusi unui volum impresionant de documentare, drame, filme de actiune, balade, poeme, abtibilde pentru bara de protectie a masinii, postere, marsuri, discursuri, seminarii, conferinte, si concerte. Rezultatul este fenomenal. Politicieni sunt alesi acum in functii publice pentru platforme electorale ce consista din nimic mai mult decat grija fata de mediu si promisiunea de a inclesta acele nesuferite industrii. Nimeni nu-si pune problema daunelor produse economiei sau natiunii. Nu conteaza atunci cand insasi planeta pe care traim este bolnava si muribunda. Nici macar unul intr-o mie nu va chestiona premiza de subsol. Cum poate ea fi falsa? Uitati-va doar la toate celebritatile de cinema si starurile rock care s-au alaturat miscarii!

In timp ce adeptii activismului pentru protectia mediului sunt preocupati cu viziunile sfarsitului planetar, sa vedem ce parere au liderii. Prima Zi a Pamantului a fost proclamata pe 22 Aprilie, 1970, la o intalnire “Summit” in Rio de Janeiro, la care au participat activisti ai mediului si politicieni din lumea intreaga. O publicatie care a circulat pe larg la acea intalnire a fost numita Environmental Handbook [Cartulia Mediului]. Principala tema a acesteia a fost rezumata de un citat al Profesorului Princeton, Richard A. Falk, membru CFR. Falk a scris ca exista patru amenintari interconectate la adresa planetei – razboaiele de distrugere in masa, suprapopularea, poluarea si saracirea resurselor. Apoi a spus: “Baza de sprijin a celor patru probleme este inadecvarea statelor suverane de a gestiona problemele umanitati in secolul douazeci”. [nota: Garrett de Bell, ed., The Environmental Handbook (New York: Ballantine / Friends of the Earth, 1970), pag. 138.]. Cartulia a continuat apoi ideea CFR punand trei intrebari retorice: “Sunt statele natiune efectiv fezabile, acum cand au puterea de a se distruge intre ele intr-o singura dupa-amiaza?… Ce pret ar fi dispusi oamenii sa plateasca pentru o mult mai durabila forma de organizare umana – mai multe taxe, renuntarea la drapelele nationale, probabil sacrificarea greu castigatelor noastre libertati?” [nota: Ibid., p. 145.]

In 1989, Washington Post, aflat in proprietatea CFR, a publicat un articol scris de membrul CFR George Kennan, in care acesta a spus: “Trebuie sa ne pregatim pentru … o perioada in care marele dusman nu va fi Uniunea Sovietica, ci rapida deteriorare a planetei ca structura sustinatoare a vietii civilizate.” [nota: “O Europa Acum Libera de Limitarea Viziunii Razboiului Rece”, de George Kennan, (Washington Post syndication, Sacramento Bee, Nov. 14, 1989, p. B7.]

Pe 27 martie 1990, in ziarul New York Times, controlat de CFR, membrul CFR Michael Oppenheimer a scris: “incalzirea globala, saracirea stratului de ozon, dezpadurirea si suprapopularea sunt cei patru calareti ai apocalipsei secolului 21 ce se iveste la orizont. … razboiul rece este in recesiune, mediul inconjurator devine problema de securitate internationala Numarul 1.” [nota: The New York Times este unul din principalele cai prin care politicile CFR sunt inserate in opinia publica oficiala. Ziarul a fost cumparat in 1896 de Alfred Ochs, cu ajutorul sustinerii financiare venite din partea pionierului CFR, J.P. Morgan, a agentului Rothschild August Belmont, si a lui Jacob Schiff, un partener in Kuhn, Loeb & Co. Se afla acum in proprietatea membrului CFR Arthur Sulzberger, care este totodata editor, si printre membrii personalului sai se afla numerosi editorialisti si comentatori membrii CFR. Vezi Shadows of Power [Umbrele Puterii] de James Perloff (Appleton, Wisconsin: Western Islands, 1988), pag. 181.]

Membrul CFR Lester Brown, conduce un alt think tank numit Worldwatch Institute. In raportul anual al institutului, numit State of the World 1991, Brown a spus ca “batalia pentru salvarea planetei va inlocui confruntarea ideologica ca tema organizatorica a noii ordini mondiale”. [nota: Lester R. Brown, “The New World Order,” in Lester R. Brown et al., State of the World 1991; A Worldwatch Institute Report on Progress Toward A Sustainable Society (New York: W.W. Norton, 1991), pag. 3.]

In publicatia oficiala a Earth Summit 1992, gasim urmatoarele: “Comunitatea internationala are de infruntat un mult mai mare risc la adresa sigurantei noastre comune prin impactul asupra mediului inconjurator, decat cel venit din partea conflictelor militare traditionale dintre noi.”

De cate ori trebuie sa ne fie explicat? Miscarea de protectie a mediului a fost creata de CFR. Este un substitut pentru razboi care va deveni, spera ei, fundamentul emotional si psihologic al guvernului mondial.

UMANITATEA INSASI ESTE TINTA

Clubul de la Roma este un grup de planificatori globali ce publica anual scenarii ale sfarsitului lumii, bazate pe predictiile suprapopularii si foametei. Componenta grupului este internationala, dar registrul american include bine-cunoscuti membri CFR cum ar fi Jimmy Carter, Harlan Cleveland, Claiburne Pell, si Sol Linowitz. Solutia lor impotriva suprapopularii? Un guvern mondial care sa controleze ratele nasterii si, daca este necesar, eutanasia. Acesta este un cuvant bland pentru deliberata ucidere a celor batrani, a celor slabi, si binenteles a celor necooperanti. Urmand exemplul argumentarii din Iron Mountain, Clubul de la Roma a concluzionat ca frica de dezastrul mediului inconjurator poate fi folosita drept dusman substitut cu scopul de a unifica masele in spatele programului sau. In cartea din 1991 numita The First Global Revolution [Prima Revolutie Globala], gasim urmatoarele:

In cautarea unui nou dusman care sa ne uneasca, am venit cu ideea ca poluarea, amenintarea incalzirii globale, insuficienta apei, foametea si alte asemenea ar putea completa nota de plata. … Toate aceste pericole sunt cauzate de interventia umana. … Adevaratul dusman, atunci, este umanitatea insasi. [nota: Alexander King and Bertrand Schneider, The First Global Revolution, A Report by the Council of the Club of Rome, (New York: Pantheon Books, 1991). pag. 115.]

Teoreticienii colectivisti au fost dintotdeauna fascinati de posibilitatea controlului cresterii populatiei. Le suscita imaginatia deoarece este planul birocratic ultim. Daca adevaratul dusman este umanitatea insasi, asa cum spune Clubul de la Roma, atunci umanitatea insasi este tinta. Socialistul Fabianist Bertrand Russell [nota: Vezi Martin, Rose, Fabian Freeway; High Road to Socialism in the U.S.A. [Autostrada Fabiana; Inaltul Drum catre Socialism in U.S.A.](Boston: Western Islands, 1966), pag. 171, 325, 463-69.] a exprimat-o astfel:

Nu pretind ca nasterile controlate sunt singura metoda prin care populatia poate fi impiedicata sa sporeasca. … Razboiul, asa cum am remarcat putin mai devreme, a dezamagit din acest punct de vedere, dar probabil razboiul bacteriologic s-ar putea dovedi mai eficient. Daca Moartea Neagra ar putea fi raspandita in intreaga lume cam odata la o generatie, supravietuitorii ar putea procrea liber fara sa umple lumea. … O societate stiintifica mondiala nu poate fi stabilizata daca nu exista un guvern mondial.

… Va fi necesar sa gasim metode de a preveni cresterea populatiei mondiale. Daca acest lucru va fi obtinut altfel decat prin razboaie, pesta si foamete, va necesita o puternica autoritate internationala. Aceasta autoritate va trebui sa rationalizeze hrana mondiala pentru diferite natiuni in conformitate cu proportiile populatiei lor la momentul infiitarii autoritatii. Daca vreo natiune isi sporeste ulterior populatia, va trebui, din aceasta cauza, sa nu mai primeasca hrana. Motivatia pentru restrictionarea cresterii populatiei va fi astfel convingatoare. [nota: Bertrand Arthur William Russell, The Impact of Science on Society [Impactul Stiintei asupra Societatii ] (New York: Simon and Schuster, 1953), pp. 103-104, 111.]

Foarte convingatoare, intr-adevar. Acestor colectivisti discreti nu le arde de gluma. Spre exemplu, unul dintre cei mai vizibili activisti pentru “protectia mediului” si avocat totodata al controlului populatiei a fost Jacques Cousteau. Intervievat de publicatia UNESCO Courier a Natiunilor Unite in Noiembrie 1991, Cousteau a exprimat-o clar. A spus:

Ce trebuie sa facem pentru a elimina suferinta si boala? Este o idee minunata dar probabil nu prea benefica pe termen lung. Daca incercam sa o implementam ar putea pune in pericol viitorul speciilor noastre. Este groaznic ca trebuie sa spunem acest lucru. Populatia mondiala trebuie stabilizata, si pentru a obtine acest lucru trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Este atat de oribila contemplarea acestei solutii incat nu ar trebui nici sa o rostim, dar este la fel de rau sa nu o facem. [nota: Intervievat de Bahgat Eluadi si Adel Rifaat, Courrier de l’Unesco, Nov. 1991, pag. 13.]

GORBACIOV DEVINE RAZBOINIC ECOLOGIST

Acum putem intelege de ce Mihail Gorbaciov, fost lider al unuia dintre cele mai represive regimuri pe care lumea le-a cunoscut, a devenit conducatorul unei noi organizatii numite Crucea Verde Internationala, care este dedicata chipurile problemelor mediului inconjurator. Gorbaciov nu a denuntat niciodata colectivismul, numai eticheta unui marci particulare a colectivismului numita Comunism. Realul sau interes nu este ecologia ci guvernul mondial in a carui colectivista structura de putere el insusi ar avea asigurata o pozitie importanta. Intr-o aparitie publica in Fulton, Missouri, el a laudat Clubul de la Roma al carui membru este, pentru pozitia acestuia in chestiunea controlului populatiei. Apoi a spus:

Unul din cele mai serioase noi pericole este ecologic. … Astazi, clima globala se schimba; efectul de sera; “gaura de ozon”; ploi acide; contaminarea atmosferei, a solului si a apei cu deseuri domestice si industriale; distrugerea padurilor; etc. toate ameninta stabilitatea planetei. [nota: Michail Gorbachev, “The River of Time and the Necessity of Action,” 46th John Findley Greed Foundation Lecture, Westminster College, Fulton, Missouri, May 6, 1992, transcriere dupa Westminster College Department of Press Relations, pag. 6.]

Gorbaciov a proclamat ca guvernul global reprezinta raspunsul impotriva acestor amenintari si ca utilizarea fortei guvernamentale este esentiala. A spus: “Cred ca noua ordine mondiala nu va fi complet realizata decat daca Natiunile Unite si Consiliul sau de Securitate creeaza structuri … autorizate sa impuna sanctiuni si daca intrebuinteaza alte masuri de constrangere.” [nota: Ibid., pag. 9.]

Avem de-a face cu un criminal inveterat, care si-a croit prin lupta drum in randurile Partidului Comunist Sovietic, care a devenit protejatul lui Yuri Andropov, sef al temutului KGB, care a fost membru al Politburo in timpul invaziei sovietice a Afganistanului, organul aflat la conducea URSS, si care a fost selectionat in 1985 de catre Politburo drept lider suprem al Comunismului mondial. Toate acestea aveau loc in timpul uneia dintre cele mai lugubre perioade, caracterizata prin violari ale drepturilor omului si activitati subversive impotriva lumii libere. Mai mult, a condus una din natiunile ce au exercitat cel mai nefast si distructiv impact asupra mediului. Niciodata cat a fost la putere nu a spus sau intreprins nimic care sa demonstreze grija fata de planeta Pamant.

Toate acestea sunt uitate acum. Gorbaciov a fost transformat de catre mass-media dominata de CFR intr-un razboinic ecologist. Recomanda guvernul mondial si ne spune ca un asemenea guvern va folosi problemele mediului inconjurator drept justificare pentru sanctiuni si alte “masuri de constrangere”. Nu putem spune ca nu am fost avertizati.

STATELE UNITE ETICHETATE ‘AGRESOR ECOLOGIC’

Folosirea constrangerii ocupa un loc important in aceste planuri. Nu se asteapta ca cetatenii natiunilor industrializate sa coopereze in procesul propriei lor pieiri. Vor trebui fortati. Nu le va conveni ca hrana lor sa fie confiscata pentru distributia globala. Nu vor aproba cand vor fi taxati de o autoritate mondiala pentru finantarea unor proiecte politice straine. Nu vor renunta voluntar la masinile lor si nu se vor muta in case mai mici ori baraci comunale pentru a satisface cotele de alocare a resurselor impuse de o agentie a Natiunilor Unite. Membrul Clubului de la Roma Maurice Strong expune problema:

Ca efect, Statele Unite comit o agresiune de mediu impotriva restului lumii. … La nivel militar, Statele Unite au rolul de custode. In problema mediului inconjurator, Statele Unite prezinta cu siguranta cel mai ridicat risc. … Una din cele mai serioase probleme a Statelor Unite este pretul energiei – este prea scazut. …

Este clar ca stilul de viata actual si tendintele de consum ale instaritei clase de mijloc … ce includ cantitati mari de carne, consumul unor mari cantitati de mancaruri congelate si conventionale, proprietatea asupra vehiculelor cu motor, numeroase aparate electrice casnice, aer conditionat acasa si la locul de munca … costisitoare dezvoltari suburbane de locuinte … nu pot fi mentinute. [nota: “Remediul Ecologic este Scump,” (AP), Sacramento Bee, March 12, 1992, pag. A8. De asemenea Maurice Strong, Introducere la Jim MacNeil, Pieter Winsemius, si Taizo Yakushiji, Beyond Interdependence [Dincolo de interdependenta], (New York: Oxford University Press, 1991), pag. ix.]

Observatiile Domnului Strong au fost primite cu entuziasm de liderii mondiali ai miscarii pentru protectia mediului, dar au solicitat acest manios raspuns editorial in Arizona Republic:

Tradusa din limbajul ecologic, aceasta inseamna doua lucruri: (1) o reducere a standardului de viata in natiunile Vestice prin noi taxe si reglementari masive, si (2) un transfer angro de bogatie din tarile industrializate catre cele subdezvoltate. Premiza dubioasa aici este ca daca economia Statelor Unite ar putea fi redusa, sa spunem, la dimensiunile celei a Malaeziei, lumea ar fi un loc mai bun. … Majoritatea americanilor probabil s-ar impotrivi ideii ca Natiunile Unite sa interzica automobilele in U.S. [nota: “Drumul spre Ruina,” Arizona Republic, March 26, 1992.]

Cine este acest Maurice Strong care vede Statele Unite drept agresor al mediului impotriva intregii lumi? Traieste in saracie? Vine dintr-o tara inapoiata ce manifesta resentimente fata de bunastarea Americana? Traieste el insusi in circumstante modeste, evitand consumul pentru a pastra resursele noastre naturale? Nici una din cele de mai sus. Este unul dintre cei mai bogati oameni ai planetei. Traieste si calatoreste in confort extraordinar. Este o gazda risipitoare. Pe langa faptul ca se afla in posesia unei mari averi personale obtinute din industria de petrol in Canada – la nationalizarea careia a pus umarul – Maurice Strong a fost Secretarul General al Earth Summit din Rio in 1992; Director al UN Conference on Human Environment din Stockholm in 1972; primul Secretar General al Programului Mediului Inconjurator al Natiunilor Unite; presedinte al Federatiei Mondiale a Natiunilor Unite; co-chairman al Forumului Economic Mondial; membru al Clubului de la Roma, trustee al Institutului Aspen; director al Viitoarei Societati Mondiale. Este probabil mai mult decat doreati sa cunoasteti despre acest om, dar si necesar totodata pentru a putea aprecia cum se cuvine importanta celor ce urmeaza.

COMPLOT PENTRU O CRIZA ECONOMICA

Maurice Strong crede – sau spune ca ar crede – ca ecosistemul mondial poate fi pastrat numai daca natiunile bogate ale lumii pot fi disciplinate sa-si reduca standardul de viata. Productia si consumul trebuiesc restranse. Pentru a realiza aceasta, acele natiuni trebuie sa se supuna rationalizarii, taxarii si dominatiei politice exercitate de un guvern mondial. Probabil ca nu vor face asta voluntar, spune el, deci vor trebui sa fie fortate. Pentru a infaptui si acest deziderat, va trebui pusa la cale o criza monetara care le va distruge sistemele economice. Apoi nu vor avea incotro decat sa accepte asistenta si controlul venit de la Natiunile Unite.

Aceasta strategie a fost revelata in numarul din Mai 1990 al revistei West, publicata in Canada. Intr-un articol intitulat “Vrajitorul din Baca Grande”, jurnalistul Daniel Wood descrie propria sa experienta de o saptamana la resedinta lui Strong din sudul statului Colorado. Aceasta locuinta a fost vizitata de binecunoscuti membri CFR cum sunt David Rockefeller, Secretarul de Stat Henry Kissinger, presedintele Bancii Mondiale Robert McNamara, si alti lideri ai unor organizatii precum IBM, Pan Am si Harvard.

In timpul sederii lui Woods la resedinta, magnatul a discutat liber despre criza mediului si despre politica. Pentru a-si exprima propriile vederi asupra lumii, a spus ca planuia sa scrie o nuvela despre un grup de lideri mondiali care decid sa salveze planeta. Pe masura ce urzeala se desfasura, a devenit evident ca era bazata pe oameni si evenimente reale. Wood continua povestea:

In fiecare an, explica el ca introducere pentru prezentarea actiunii nuvelei, Forumul Economic Mondial este convocat in Davos, Elvetia. Peste o mie de CEO, prim-ministri, ministri de finante, si academicieni de frunte se intrunesc in Februarie pentru a lua parte la intalniri si a pune la punct agendele economice ale anului ce urmeaza. Pe acest fundal el adauga apoi: “Dar daca un mic grup al acestor lideri mondiali ajunge la concluzia ca principalul risc pe care il intampina planeta apare in urma actiunilor tarilor bogate? Si ca daca lumea va fi sa supravietuiasca, acele tari bogate vor trebui sa semneze un acord de reducere a impactului pe care il exercita asupra mediului. O vor face oare? … Concluzia grupului este ca “nu”, tarile bogate nu vor face acest lucru. Nu se vor schimba. Deci, pentru a salva planeta, grupul decide: Nu este oare colapsul civilizatiilor industrializate singura speranta pentru binele planetei? Nu este oare responsabilitatea noastra sa infaptuim acest lucru? …”

“Acest grup de lideri mondiali,” adauga el, “formeaza o societate secreta pentru a realiza acest colaps economic. Este Februarie. Sunt cu totii la Davos. Ei nu sunt teroristi. Sunt lideri mondiali. Au pozitii importante in pietele de marfuri si actiuni. Folosind accesul pe care il au la bursele de actiuni, computere si rezervele de aur, au pus la cale o panica. Impiedica apoi inchiderea pietelor mondiale de actiuni. Intepenesc rotile dintate ale masinariei. Angajeaza mercenari sa ia ostateci restul liderilor mondiali de la Davos. Pietele nu se pot inchide. Tarile bogate…” Si Strong face o usoara miscare cu degetele ca si cum ar expedia un chistoc de tigara pe fereastra.

Stau acolo vrajit. Acesta nu este un narator oarecare dandu-si cu parerea, ci chiar Maurice Strong. Ii cunoaste pe acesti lideri mondiali. El este, de fapt, co-chairman al Consiliului Forumului Economic Mondial. Se afla in centrul de rotatie al puterii. Se gaseste pe pozitia de a pune in practica acest scenariu. “Probabil nu ar trebui sa vorbesc despre lucruri de acest fel”, spune el. [nota: “The Wizard of Baca Grande.” de Daniel Wood, West magazine, May 1990, pag. 35.]

Urzeala fantezista a lui Maurice Strong nu ar trebui probabil luata prea in serios, cel putin in termenii unei citiri literale a evenimentelor viitoare. Este improbabil ca ele sa se desfasoare exact in acest fel – desi nu imposibil. Nu ar fi necesar sa-i ameninti pe liderii natiunilor industrializate cu pistolul, pentru inceput. Ei sunt cei care pun la cale uneltirea. Liderii tarilor Lumii A Treia nu detin mijloacele necesare pentru a declansa o criza globala. Aceasta ar trebui sa vina de la centrele monetare din New York, Londra si Tokyo. Mai mult, conjuratii ce se ascund in spatele acestei lovituri pentru guvern global s-au aflat dintotdeauna in natiunile industrializate. Au venit din randurile CFR in America si alte ramuri ale Mesei Rotunde Internationale din Anglia, Franta, Belgia, Canada, Japonia, si alte locuri. Sunt descendentii ideologici ai lui Cecil Rhodes si ii implinesc visul.

Nu este important daca acest complot al lui Maurice Strong de declansare a colapsului economic global va fi interpretat literal sau nu. Important este ca oameni ca el gandesc in acesti termeni. Asa cum Wood a subliniat, ei se afla pe pozitia de a-l pune in aplicare. Aceasta varianta sau ceva asemanator. Daca nu va fi acest scenariu, vor lua in consideratie altul avand consecinte similare. Daca istoria a dovedit ceva de-a lungul vremii, acest lucru este ca cei cu putere financiara si politica sunt complet capabili de urzeli odioase impotriva aproapelui lor. Au lansat razboie, au cauzat depresiuni, si au creat foamete pentru a-si realiza agendele personale. Avem putine motive sa credem ca liderii mondiali ai prezentului sunt mai sfinti decat predecesorii lor.

In plus, nu trebuie sa fim pacaliti de pretinsa grija fata de Mama Planeta. Chemarea la arme pentru salvarea acesteia este un gigantic siretlic. Exista suficient adevar al poluarii mediului incat sa faca spectacolul “credibil”, asa cum Raportul din Iron Mountain a exprimat-o, dar scenariile sfarsitului planetar ce imping miscarea inainte sunt false, fictive. Realul obiectiv in toate acestea este guvernul mondial, mecanismul ultim al zilei judecatii de apoi, din ghearele caruia nu mai exista scapare. Distrugerea puterii economice a natiunilor industrializate este doar o conditie necesara pentru a le atrage pe acestea in mrejele unei tesaturi globale. Demersul miscarii ecologiste actuale este directionat in intregime catre acest obiectiv final.

Traducere si adaptare pentru Altermedia de Marian Tiberiu Vintilescu