O declaratie a Guvernului francez din luna decembrie, sustinuta de un numar de 66 de state membre ale ONU cu privire la problema “orientarii sexuale si identitatii de gen“ [1], promoveaza o agenda ce cuprinde un set de reguli dintr-un document extrem de controversat in 2006, numit “Principiile Yogyakarta,” relateaza un comentariu al Friday Fax, publicatie a Institutului Catolic pentru Familie (C-Fam, cu sediul la New York)

“Principiile Yogyakarta” pretind sa administreze “aplicarea legislatiei internationale a drepturilor omului in relatie cu orientarea sexuala si identitatea de gen”. Sustinatorii afirma ca “Principiile” creeaza pentru state noi standarde legislative, chiar daca documentul nu este produsul unor acorduri guvernamentale, ci al presiunii gruparilor homosexuale si a birocratilor Uniunii Europene.

Delegati europeni au afirmat pentru Friday Fax, ca versiunea originala a declaratiei franceze, dezbatuta intern de statele membre ale Uniunii Europene, a citat explicit “Principiile Yogyakarta”, dar ca Irlanda, Malta si Polonia [2] au insistat ca referinta sa fie omisa.

In ciuda indepartarii acestei mentiuni din versiunea finala a declaratiei franceze, Ministrul Olandez al afacerilor Externe, Maxime Verhagan, unul dintre principalii sustinatori ai declaratiei, a facut explicit legatura intre declaratie si Principiile Yogyakarta. In cadrul unei intalniri ulterioare a Natiunilor Unite in problema “Drepturilor omului, orientarii sexuale si identitate de gen,” Verhagan a afirmat ca guvernul sau a aprobat “Principiile Yogyakarta” si a indemnat “toate statele membre sa le imbratiseze”.

In mod similar, Michael O’Flaherty, membru al Comitetului Drepturilor Omului, a invocat explicit Principiile Yogyakarta pentru a defini termenii “orientare sexuala” si “identitate de gen”, mentionati in declaratia sustinuta de guvernul francez.

Principiile definesc “orientarea sexuala” ca “abilitatea fiecarei persone de a avea atractie profound emotionala, afectiva si sexuala pentru, si relatii intime si sexuale cu persoane de sex diferit sau de acelasi sex sau bisexuale,” si “identitatea sexelor” ca fiind “perceptia categoriei sexuale, profund intima si individuala a fiecarei persone, care poate, sau nu, sa corespunda sexului desemnat la nastere, incluzand constientizarea personala a propriului corp (care poate implica, daca este liber consimtita, modificarea aspectului sau functiunilor corpului prin mijloace medicale, chirurgicale sau de alta antura), si a altor mijloace de exteriorizare ale categoriei sexuale, incluzand vestimentatia, limbajul si gesticulatia.”

Criticii evidentiaza clauzele cuprinse in Principiile Yogyakarta care sustin aparent libertatea de opinie si exprimare “indiferent de orientarea sexuala si identitatea categoriei sexuale”, dar care, de fapt, impiedica libera exprimare, recomandand statului sa “se asigure ca exercitiul libertatii de opinie si exprimare nu violeaza drepturile si libertatile persoanelor cu alte orientari sexuale si a celor cu identitati sexuale diferite.”

Ei citeaza limitarea, de catre Canada si Suedia, a drepturilor preotilor crestini de a-si exprima opinia asupra imoralitatii actelor homosexuale, ca oglinda a ceea ce va urma in cazul in care Principiile Yogyakarta vor fi vreodata implementate la scara mai larga.

Cele trei tari europene care au cerut suprimarea referirilor la documentul Yogyakarta au fost elogiate pentru entuziasmul aterior de a rezista consensului Uniunii Europene, cum ar fi cel de la Comisia asupra statutului Femeii din 2008, cand Irlanda, Polonia si Malta au facut opinie separat randurile in cazul terminologiei privind “dreptul la avort” promovata de alte state europene membre.

Un delegat care s-a opus tratatului francez a afirmat, totusi, pentru Friday Fax, ca dorea ca referirea la Principiile Yogyakarta sa fi fost mentionata, pentru ca indepartarea acesteia, pur si simplu a mascat agenda radicala si a oferit acoperire pentru tari cu un cadru social conservator, cum ar fi natiunile Americii Latine, care au dorit sa fie considerate “progresiste” prin sustinerea declaratiei. (Altermedia)

——
Note :
[1]. Expresii uzuale folosite de lobby-ul homosexual si feminist radical; implementarea unui cadru juridic care sa le cuprinda are scopul de a zdruncina familia traditionala (prin acordarea de drepturi exceptionale homosexualilor) si impartirea traditionala a societatii in barbat-femeie (prin introducerea unui al “treilea sex” si a identitatii de gen prin care o persoana isi poate “schimba genul” ori de cate ori doreste).
[2]. Grupul celor trei state cu adevarat conservatoare din UE, principalele protectoare ale familiei si vietii nenascutului.