de Dan Bercian

Spuneam în ultimul material* că a vorbi împotriva lui Michael Jackson, a avea o atitudine critică faţă de el, acum când lumea toată plânge dispariţia lui, poate fi considerată blasfemie. Şi aceasta pentru-că Michael Jackson este considerat a fi un idol.

Acum însă sunt din nou în situaţia de a comite acest păcat. Mai ales că supărarea mea vine din nou în dreptul Suveranului Pontif, a Papei după cum este cunoscut de cei mai mulţi. Am mai scris despre Papa cu ceva vreme în urmă şi vă rog să mă credeţi că nu am o preferinţă anume pentru a scrie despre el. Dar pentru-că acţiunile lui, datorită poziţiei pe care o are, au o mare importanţă pentru noi, nu pot trece cu vederea unele aspecte care mi se par a fi deosebit de importante.

Deci este blasfemie a vorbi împotriva Papei? Avem dreptul să vorbim împotriva lui? Avem dreptul să criticăm unele atitudini sau declaraţii pe care el le face sau trebuie să primim totul fără nici un fel de rezervă şi să ne supunem?

Mai întâi să vedem ce spune Biblia în legătură cu acest aspect.

Dacă citim cu atenţie Noul Testament şi istoria Bisericii primare vom constata că nicăieri nu se vorbeşte despre o autoritate supremă peste Biserică decât aceea a lui Hristos. Nu ni se spune lămurit, ba nici măcar nu ni se sugerează că un om va avea autoritate deplină peste Biserica lui Hristos, până la revenirea Lui. Apostolul Petru nu şi-a revendicat niciodată funcţia de înlocuitor al lui Hristos pe pământ şi nici nu a pretins că el este cel mai important dintre apostoli. Ba chiar le scrie credincioşilor despre faptul că nu el este cel mai important, sau că el ar avea autoritatea finală în materie de învăţătură şi că şi alţii sunt cel puţin la fel de importanţi, dacă nu chiar mai importanţi decât el. În a doua lui epistolă el scrie, făcând referinţă la apostolul Pavel:

Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Deci apostolul Petru nu a afirmat că el ar avea autoritate deplină peste toată Biserica lui Hristos şi nicăieri în Biblie nu găsim că Dumnezeu s-ar fi gândit şi ar fi plănuit să existe o astfel de autoritate. Ba el recunoaşte că scrierile apostolului Pavel au valoare de Scripturi, exact la fel ca celelalte scrieri sfinte.

Mai mult decât atât, găsim scris în Scripturi că fiecare credincios este obligat să fie cu mare băgare de seamă, să vegheze, să fie atent şi să nu primească o învăţătură care să nu fie în conformitate cu învăţătura Sfintelor Scripturi. Apostolul Pavel le scria credincioşilor din Galatia următoarele cuvinte:

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

În cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 17, este descrisă în termeni laudativi, de către doctorul Luca, practica credincioşilor de a verifica dacă ceea ce li se propovăduia de către apostolul Pavel era adevărat sau nu. Iată pasajul:

10 Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Adresându-se mai marilor norodului şi bătrânilor iudeilor atunci când li se intrezice să mai vorbească despre Isus Hristos apostolul Pavel spune următoarele cuvinte:

Faptele Apostolilor 4

18 Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;
20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

Cu alte cuvinte Pavel spune că este o autoritate mai mare decât orice sobor sau adunare omenească, chiar religioasă, adică Dumnezeu.

Tot apostolul Pavel le scria credincioşilor din Tesalonic următoarele: cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. De ce să facă acest lucru, fiecare în parte? Pentru-că însuşi Domnul Isus a spus: Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

Biblia, Noul Testament în special, este plin de îndemnuri la veghere, la analiză, la cercetare temeinică a lucrurilor duhovniceşti, fiecare fiind îndemnat să fie treaz ca să nu fie înşelat de Satan. De mai multe ori găsim avertizarea “Nu vă înşelaţi!”.

Încercând să tragem o concluzie la toate câte s-au spus până acum s-ar putea afirma că fiecare credincios este obligat să analizeze tot ceea ce se întâmplă, orice învăţătură, în lumina Sfintelor Scripturi. Şi dacă învăţătura nu este în concordanţă cu Scripturile nu trebuie primită, indiferent de unde ar veni. Fie de la un preot, de la un pastor, de la un proroc, de la un episcop sau cardinal, nici măcar de la Papa. Aşa cum am amintit Pavel spunea că nici măcar dacă un înger din cer ar veni şi ar aduce o altă învăţătură decât cea a Evangheliei lui Isus Hristos propovăduită de El, nu numai să nu o primim, dar cel ce aduce învăţătura să fie anatema, adică dat afară din rândul Bisericii.

După ce am aflat aceste lucruri cred că este clar că a vorbi împotriva Papei nu este o blasfemie şi nu este un păcat, dacă o facem tot în lumina Sfintelor Scripturi. Am rămas surprins când am citit în epistola lui Iuda următoarele:

Iuda 9:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

Cuvântul acesta era scris în contextul în care se vorbea despre cei ce trăiesc în păcat, care erau cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, care trăiesc după poftele lor şi care au gura plină de vorbe trufaşe, care slăvesc pe oameni pentru câştig şi nu se supun stăpânirilor pământeşti şi care vorbesc de rău pe toţi, inclusiv pe mai marii lor.

Am văzut că a vorbi împotriva cuiva, chiar a lui Satan, poate fi un mare pericol, de aceea şi a vorbi împotriva unui om poate fi la fel. Dar a veghea şi a analiza totul este o datorie. Însă în ceea ce priveşte judecata celor ce greşesc aceasta este doar a lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail nu se îndoia că diavolul greşea şi că ceea ce făcea el era împotriva voii lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail nu era în confuzie neştiind ce să creadă. Pe de altă parte el îşi făcea datoria luptându-se cu diavolul, şi cu siguranţă lupta nu era uşoară, şi sigur au fost lovituri puternice, probabil răni, nu ştiu dacă îngerii pot fi răniţi, dar în ceea ce priveşte judecata el s-a abţinut. Aceasta era a lui Dumnezeu. În sensul acesta Dumnezeu să ne ajute să nu greşim. Să vedem adevărul, să luptăm cu armele lui Dumnezeu şi judecata să i-o lăsăm Lui.

Şi acum ce am, de data aceasta, împotriva Papei?

Am aflat că în prima sa enciclică socială, publicată pe data de 7 iulie 2009, cu doar câteva zile înainte de summitul G8, Papa Benedict al XVI-lea a făcut un apel la înfiinţarea unei “autorităţi politice mondiale” şi a cerut ca economia mondială să fie restructurată. Papa afirmă:

“Pentru gestionarea economiei mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criză, pentru prevenirea agravării crizei şi a adâncirii dezechilibrelor, este urgentă înfiinţarea unei reale Autorităţi politice mondiale.”

În opinia sa această entitate care ar constitui “un grad superior de organizare la scară internaţională, pentru gestionarea globalizării” ar trebui “să procedeze la o dezirabilă dezarmare integrală, la asigurarea securităţii alimentare, la protejarea mediului şi la reglarea fluxurilor migratorii”. El mai spune că această Autoritate

“trebuie să fie subordonată binelui comun, să fie recunoscută de toată lumea şi să se bucure de putere efectivă pentru a fi în măsură să ofere fiecăruia securitate, respect, justiţie şi drepturi”.

Mai întâi observ că nimic nu este la întâmplare. Înainte de o întâlnire a unora dintre cele mai puternice 8 ţări din lume, întâlnire la care se vor lua măsuri importante în ceea ce priveşte destinele omenirii, Papa are grijă să se înscrie pe linia dominantă a ultimilor ani şi să afirme hotărât că este nevoie de un Guvern Mondial. Am zice că nu este o greşeală prea mare, oricum deja ne obişnuim cu ideea aceasta şi nu ni se mai pare atât de spectaculoasă. Dar oare nu ştie Papa că atunci când va fi un guvern mondial va fi şi un lider mondial şi că acesta se va ridica împotriva a tot ceea ce este sfânt, împotriva lui Hristos şi a aleşilor Lui?

Papa, care afirmă că este locţiitorul lui Hristos pe pământ, ar trebui să fie împotriva unui astfel de Guvern Mondial, împotriva a tot ceea ce ar putea submina interesele lui Hristos şi a Bisericii Sale. Ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, face numeroase referinţe la această uniune politico-religioasă a ultimilor ani înainte de revenirea Domnului Isus, la instalarea unui lider politic mondial şi a unuia religios, care vor lucra mână în mână împotriva sfinţilor lui Dumnezeu. În a doua epistolă a lui Pavel către tesaloniceni se spune că va fi unul care se va înălţa mai presus de tot ceea ce se numeşte Dumnezeu, se va aşeza în Templul lui Dumnezeu şi se va da drept Dumnezeu şi că arătarea lui se va va face prin semne şi minuni şi amăgiri pentru-ca cei ce sunt pe calea pierzării şi care n-au primit adevărul lui Dumnezeu ca să fie mântuiţi, care au găsit plăcere în nelegiuire, să fie înşelaţi în continuare şi ţinuţi în întuneric spiritual.

Deci dacă aşa stau lucrurile şi aşa de mare este pericolul de ce Papa işi doreşte un guvern mondial? De ce să ne expună la apariţia liderului mondial, a lui Anticrist? Nu vreau să merg cu întrebările prea departe dar totuşi nu mă pot abţine să nu întreb: Cine ar avea şanse mai mari să fie ales lider spiritual mondial într-un Guvern Mondial?

Sigur că ceea ce a spus Dumnezeu că se va întâmpla, se va întâmpla. Tot ceea ce este scris în Scripturi se va împlini întocmai. Dar nu trebuie să fiu el cel prin care Antihristul va veni la putere. După cum spunea Domnul Isus în legătură cu cel ce urma să-L vândă, că planul lui Dumnezeu se duce la îndeplinire şi El va fi dat în mâinile păcătoşilor dar vai de acela prin care Domnul va fi dat la moarte, tot aşa ştim că în final Anticrist se va ridica, dar să fie drumul lui Anticrist pregătit chiar de cei ce ar trebui să i se împotrivească? Nu este uşor nici să pui astfel de întrebări, dar ca să răspunzi la ele. Dacă ne gândim însă că Domnul Isus a fost vândut de către cei din casa Lui, de cei apropiaţi, realizăm că aşa poate fi şi la final.

Un alt lucru care mă surprinde din enciclica amintită este faptul că Papa consideră că

“pentru gestionarea economiei mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criză, pentru prevenirea agravării crizei şi a adâncirii dezechilibrelor, este urgentă înfiinţarea unei reale Autorităţi politice mondiale.”

Cum este posibil aşa ceva? De unde această convingere? Cu siguranţă nu din învăţăturile lui Hristos, Cel pe care are pretenţia că-L reprezintă pe pământ. Dumnezeu ne avertizează de-a lungul întregii Biblii că El este soluţia la problemele noastre. Ba aflăm că problemele economice pot apărea din cauza faptului că Dumnezeu este supărat pe noi şi ne pedepseşte din cauza păcatului. De la un lider spiritual te-ai aştepta să găseşti soluţii spirituale, nu omeneşti. Ce rol mai are Dumnezeu în rezolvarea problemelor noastre? Unde este dependenţa noastră de El în toate lucrurile? El a spus că pe ai Lui nu îi va lăsa. Domnul Isus spunea să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte ni se vor da pe deasupra. Tot El spunea să nu ne îngrijorăm de nimic ci toate lucrurile să le aducem la cunoştinţa Tatălui din cer. Pentru-că daca El se îngrijeşte de crini şi păsări, mai mult se va îngriji de cei ce cred în El şi îşi pun încrederea în El.

Nu găsim nicăieri în Biblie că Domnul Isus sau Pavel, sau Petru, s-ar fi implicat într-un fel sau altul în economie sau politică, sau că ar fi încercat să le influenţeze. Învăţătura lor a fost: mulţumiţi-vă cu ce aveţi, nu vă plângeţi de nimic, nu vă tulburaţi, nu vă îngrijoraţi, Dumnezeu vă va purta de grijă. Când un popor sau altul asculta de Dumnezeu se rezolvau şi problemele economice. Preocuparea ar trebui să fie voia lui Dumnezeu nu problemele financiare. “Căci ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul?”

Când apostolul Pavel ajunge în faţa împăratului Agripa, deşi era în pericol să fie judecat şi condamnat el nu este atât de preocupat de binele lui şi de economia mondială cât de a-i vesti împăratului Evanghelia. Iată ce scrie la Faptele Apostolilor, cap. 26:

“19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20 Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21 Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.
22 Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple;
23 şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”
24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25 „Nu Sunt nebun, prea alesule Festus” a răspuns Pavel „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. 26 Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci Sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27 Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28 Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29 „Fie curând, fie tîrziu” a răspuns Pavel „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum Sunt eu, în afară de lanţurile acestea.”

Dacă Papa este cu adevărat un apostol al lui Hristos, locţiitorul Lui pe pământ ar trebui să facă ce a făcut Hristos şi ce a învăţat Hristos, ce au făcut apostolii. Adică atunci când stă în faţa liderilor lumii, care de fapt nici nu mai stau în faţa lui ca odată Agripa în faţa lui Pavel, acum rolurile s-au inversat, să le spună că sunt păcătoşi şi că trebuie să creadă în Isus Hristos pentru mântuirea sufletelor lor. Papa nu ar avea de ce să se teamă, pentru-că liderii lumii tremură în faţa lui sau cel puţin îi cerşesc bunăvoinţa. Nu Papa ar trebui să înveţe de la liderii lumii şi să dea sfaturi cum se conduce economia mondială, ci preşedinţii şi împăraţii pământului ar trebui să înveţe de la Papa cum se ajunge în cer şi cum să-şi conducă popoarele în frică şi teamă de Dumnezeu. Îmi veţi spune că, în alte contexte, Papa face şi acest lucru. Nu-l face! Dimpotrivă spune că în cer se poate ajunge şi altfel decât prin credinţa în Isus Hristos. El afirmă că Hristos este şeful lui. Şi că şeful lui s-a lăsat batjocorit şi s-a jertfit pentru-ca oamenii să poată fi mântuiţi. Dar oare ce simte Hristos atunci când locţiitorul Lui spune că şi în alt fel decât prin Hristos se poate ajunge în cer? Că şi musulmanii sau hinduşii sau vrăjitorii din Siberia au calea lor şi că nu au nevoie de Isus? Oare ce simte Isus când vede că jertfa Lui este egală cu învăţătura unuia care a trăit şi a murit în păcat?

Iată de ce m-am întristat din nou citind despre enciclica papală. Problema azi nu este criza financiară şi economică cât cea spirituală. Conform cu ceea ce spune Biblia oamenii, se duc în iad. Catolicii deopotrivă cu ortodocşii şi protestanţii, ca să nu mai vorbim de cei ce cred în dumnezei falşi sau care nu cred în nimic, şi nu din cauză că nu au maşini scumpe sau case luxoase ci pentru că trăiesc în păcat. PĂCATUL este problema cea mai mare şi dacă nu mă aştept ca Barack Obama să vorbească despre asta, mă aştept de la Papa. Dar între discursul lui şi al lui Obama sau Brown nu mai văd nici o diferenţă.

Caut să nu judec dar nu mă pot abţine să nu constat unele aspecte. Desigur că mă puteţi întreba cine sunt eu de îmi permit să critic un om de talia lui Benedict al XVI-lea? V-am adus la început nişte argumente din Biblie care îmi dau voie să analizez ba chiar mă obligă să privesc în mod critic pe oricine care îmi dă învăţătură duhovnicească sau se consideră lider spiritual. De fapt dacă suntem atât de critici şi atenţi în ceea ce priveşte aspectele vieţii de zi cu zi, nu ar trebui să fim mai atenţi în ceea ce priveşte lucrurile spirituale care ne influenţează veşnicia?

Dacă totuşi îmi veţi pune întrebarea de mai sus vă pot da un răspuns pe care l-am găsit în Sfintele Scripturi, în prima Epistolă a lui Ioan, capitolul 2. Iată ce scrie acolo:

20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru.
21 V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.
22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.
24 Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl.
25 Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică.
26 V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.
27 cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.
29 Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt şi ungerea pe care o dă El. Înţeleg încă o dată cât de importantă este această ungere şi pentru a nu fi înşelaţi de duhuruile de amăgire vă îndemn să o căutaţi din toată inima.

* Dan Bercian este redactor al postului de radio Unison Zalau.