Radu Negrescu-Suţu, Paris
ÎNTR’UN ARTICOL publicat de cotidianul francez ,,Le Monde’’ din 29 mai 2007, intitulat ,,Onoarea pierdută a unui disident român’’, semnatarul acestui ,,denunţ’’, profesorul ieşean Mihai Dinu Gheorghiu îşi continuă seria atacurilor la adresa scriitorului Paul Goma, refugiat politic în Franţa din anul 1977, sugerând expulzarea Domniei sale.
,,Este oare posibil”, se întreabă prof. Gheorghiu, membru al Institutului Elie Wiesel din Bucureşti, “ca un autor care continuă să alimenteze polemici antisemite în România să poată beneficia de protecţia Statului francez ?’’
Dl. Gheorghiu a fost însă dat în judecată de Paul Goma în 2005, împreună cu alte persoane care l-au acuzat pe scriitor de atitudine antisemită. Adept al teoriei conform căreia ,,cea mai bună apărare este atacul’’, acesta trece la ofensivă, omiţând şi de data aceasta să prezinte dovezi concludente în sprijinul acuzaţiilor sale, dovezi pe care va trebui totuşi să le prezinte în final, la Bucureşti, la judecarea procesului.
Despre pretinsul ,,antisemitism’’ al lui Paul Goma, un neadevăr evident pentru orice om de bună credinţă, am scris şi voi mai scrie, nu atât pentru a lua apărarea acestui om curajos, întrucât Dl Goma a ştiut întotdeauna să se apere singur, ca atunci în 1977, fără a conta pe solidaritatea inexistentă la români sau pe curajul opiniilor acestora.
Am scris însă şi voi mai scrie pentru a apăra o idee inestimabilă, cea a libertăţii de expresie, pe care eu nu i-o contest Dlui Gheorghiu, dar pe care acesta i-o contestă lui Paul Goma.
Repet, pentru toţi cei care, asemenea prof. Gheorghiu, nu au avut ocazia sau au refuzat să citească ,,Săptămâna Roşie’’, dar îl acuză pe autor de ,,scrieri antisemite’’, că Paul Goma nu neaga Holocaustul şi nici nu-i acuza pe evrei pentru că …sunt evrei, ci doar pe unii evrei care au ucis, în calitate de bolşevici fanatici şi nu de evrei democraţi. Aşa cum îi acuză, cu acelaşi simţ al memoriei şi al justiţiei, şi pe criminalii comunişti care nu erau evrei.
Nu ştiu cine este Dl. Gheorghiu, dacă este cetăţean român sau francez şi dacă este evreu sau nu, dar aceste detalii nu au nicio importanţă. Însă orice evreu sau ne-evreu care-l acuză pe scriitor, în mod simplist, de antisemitism feroce şi primar fără a veni cu citate clare doveditoare, încercând să-i ,,bage pumnul în gură’’ spre a-l reduce la tăcere, după metoda comunistă pe care am binecunoscut-o cu toţii până nu demult, dă apă la moară adevăraţilor antisemiţi, cu care nimeni nu poate fi de acord, şi în primul rând Paul Goma.
Dacă aş fi adeptul acestor metode infame, l-aş putea acuza şi eu pe Dl. Gheorghiu de antisemitism disimulat, întrucât ,,indignarea’’ sa dăunează cauzei martirilor evrei, punându-i într’o lumină defavorabilă atunci când acesta se erijează în purtătorul lor de cuvânt.
Şi, acuzându-l de totalitarism, aş putea întreba şi eu retoric, parafrazându-i perfidia: cum este oare posibil ca acest denunţător al denunţătorului denunţătorilor să poată beneficia de protecţia Statului român sau francez ?
8 responses so far ↓
1 tudor // Jun 16, 2007 at 10:57 am
“fără a conta pe solidaritatea inexistentă la români sau pe curajul opiniilor acestora.”
Aratati-ne dumneavoastra domnule Sutu ce inseamna curaj de opinie si cereti condamnarea celui mai mare rau din Istoria Romaniei alaturi de comunism : fanariotismul.
2 Negrescu Sutu // Jun 18, 2007 at 3:36 pm
În acest paragraf era vorba de scriitorii români ai anului 1977, colegii de breaslă ai lui Paul Goma, cei care înjurau regimul, Securitatea şi pe Ceauşescu în toate ocaziile, dar care au fost incapabili de a se solidariza cu acţiunea scriitorului. Nu numai că nu au îndrăznit să-şi aducă semnătura de adeziune la protestul acestuia, ale căror idei aparent le împărtăşeau, dar nici nu au îndrăznit să se opună atunci când a venit ordinul de sus pentru ca Goma să fie exclus din Uniunea Scriitorilor. Cu excepţia unui singur scriitor (Negoiţescu), care şi-a retras ulterior semnătura în urma unui şantaj, solidaritatea şi curajul opiniilor la scriitorii români ai epocii au fost trist de inexistente.
Faptul că eu sau alţii am semnat apelul lui Goma nu schimbă statisticile, întrucât nefiind autorul niciunei cărţi pe vremea aceea, nu mă puteam include în breasla scriitorilor epocii, deci nu i-am fost coleg de ,,condei’’ Domnului Goma, însă aceasta nu m-a împiedicat să-i aduc semnătura mea de susţinere, nu ca scriitor, ci ca simplu cetăţean român. Şi împreună cu mine, au mai dat dovadă de solidaritate şi alţi patru tineri (le reamintesc numele pentru memorie, fiind astăzi cu toţii decedaţi : Ioan Marinescu, Dan Niţă, Raymond Păunescu şi Nicolae Windisch), toţi cinci condamnaţi a doua zi la un an de muncă forţată la Canal. Şi alţi tineri şi mai puţin tineri, pe care pe unii i-am cunoscut şi pe alţii nu, din toată ţara, de toate profesiile, mai puţin cea de … scriitor.
Cât despre fanarioţi, aparent fără nicio legătură cu articolul despre profesorul Gheorghiu din Iaşi care a sugerat expulzarea lui Paul Goma din Franţa, dar poate fi şi aceasta o tactică destabilizatoare, toată lumea ştie, fără a fi făcut neapărat studii de istorie, că aceştia erau prizonierii unui sistem pe care nu ei îl inventaseră şi că corupţia era deja de câteva secole instituţionalizată în cadrul Imperiului Otoman. Iar principii noştri autohtoni, după ce s’a revenit la domniile pământene, nu s’au evidenţiat nici ei prin abolirea acestei corupţii.
Acest sistem, pe care fanarioţii nu-l puteau schimba, neavând nici puterea şi nici dorinţa, l-au fructificat în folosul lor personal, aşteptând clipa eliberării patriei, care era Grecia lor şi nu România noastră. Bineînţeles că această perioadă nu a fost benefică poporului român, şi urmările ei se mai resimt şi astăzi, dar cu excepţia a două familii (Racoviţă şi Calimah), principii fanarioţi nu erau români, ci străini, şi Principatele dunărene nu le puteau spune nimic afectiv. Au devenit însă români şi patrioţi descendenţii lor, împământeniţi la noi de mai multe generaţii, şi cărora Grecia nu le mai poate spune astăzi nimic.
Acestea sunt uneori ciudăţeniile vieţii şi nu trebuie să emitem judecăţi pripite şi nici fără legătură cu subiectul, şi aşa destul de complicat. Încercarea de a-l împiedica pe un scriitor român contemporan să se exprime, astăzi când trăim în democraţie, pentru că părerile acestuia deranjează, este mai important decât ce au făcut fanarioţii acum trei sute de ani sau câte capete a tăiat Ştefan cel Mare la beţie acum cinci sute, deoarece aceste fapte nu le mai putem împiedica, pe când cele ce se petrec astăzi, sub ochii noştri, avem măcar posibilitatea de a lua o poziţie, încercând să le împiedicăm.
3 tudor // Jun 19, 2007 at 12:15 pm
Domnule Negrescu Sutu, afirmatia dumneavoastra despre romani a fost facuta la modul general, nu in contextul anului 1977. In articolele dumneavoastra jignirea romanilor a devenit un leit-motiv. Ma mir cum un om de talia dumneavoastra poate sa faca asa ceva. Practic dumneavoastra distrugeti toate idealurile noastre, nu mai stim ce sa credem. Aveti varsta unui Basescu, unui Vadim, unui Nastase, dar v-ati comportat exact invers de-a lungul vietii(cel putin din ce stim noi). In schimb ati elogiat cozile de topor din imperiul otoman : fanariotii, i-ati elogiat pe arnauti, etc… Ce incredere s-ar mai putea avea intr-un om care peste sute de ani i-ar elogia pe comunisti?
Stiti foarte bine : comunistii au atacat sufletul, nu doar partea materiala. In urma lor a ramas cam ceea ce a ramas si in urma fanariotilor.
Dar haideti sa-l citam pe Ion Heliade Radulescu :
“Tot era degeneraţie şi amorţeală în ceea ce se atinge de numele de român şi patrie, până să nu vie răposatul întru fericire Gheorghe Lazăr în ţara noastră. Limba începuse a se corci şi a se strica de tot: în sfintele biserici preoţii şi cântăreţii aveau drept fală a face sfânta slujbă într-o limbă necunoscută de dânşii, şi prin urmare schimonosită în gura lor nedeprinsă cu dânsa; cântările de slujba sfintei liturghii se tipăreau într-o bucoavnă cu literele slavone în limba grecească; preoţii de la mahalale, cum şi chiar cei de prin sate, ca să imite pe cei de prin târg, îi vedeai îngâmfându-se cântând:
Aghios ofteos
Acsion estin
Os aliftos
ş.c.l.;
părinţii se bucurau când auzeau pe fiii lor zicând paterimon şi pistevo era de jale sfânta religie a auzi cineva domneasca rugăciune, care se zice în auzul tuturor ce se află înaintea Domnului, cerând ca să fie voia lui, precum se face în cer aşa să se facă şi pe pământ; cerând pâinea cea spre fiinţă, adică să nu ajungă, dupe cum a ajuns fiul omului, mai jos decât fiarele pădurii şi păsările cerului, neavând unde să-şi plece capul; cerând ca să le ierte greşalele întocmai după acea măsură, cum pot să ierte şi ei greşalele celor greşiţi (mare legătură! mare vorbă! mare osândă chemată!); cerând să-i scape de ceea ce e mai greu din toate –de a nu fi duşi în ispită. Câtă jale, zic, era să auză norodul aceste nepreţuite şi dumnezeieşti cuvinte într-o limbă ce nu o înţelegea; şi în vreme ce bietul copil îngâna aceste vorbe cereşti, şi părinţii lui se îngâmfau de bucurie de pelticirea acestei fiinţe nevinovate, norodul din lăcaşul Domnului poate că îşi da coate şi îşi răsucea mustăţile! Câtă jale era să auză cineva simbolul credinţei, semnul după care se cunoaşte creştinul în ceea ce crede, cele douăsprezece articole ale acelui sfinţit contract ce facem cu Hristos şi cu biserica când primim sfântul botez, ale acelui jurământ, ca să zic aşa, ce încheiem că vom păzi în credinţa noastră şi vom crede până la mormânt aceste douăsprezece articole întărite cu pecetea darului duhului sfânt! Oamenii vin în biserică ca să asculte cuvântul Domnului şi să-şi aducă aminte mai des de ceea ce s-a făgăduit lui Dumnezeu contractând cu biserica.
Câtă, dar, degeneraţie era şi în religie, şi în naţionalitate când românul ajunsese a avea drept fală a batjocori aşa religia, nevrând să înţeleagă ceea ce îl povăţuieşte ea, astupându-şi auzul la glasul ei cel mântuitor, punând într-adins a le vorbi într-o limbă ce nu era a părinţilor lor şi pe care nu o înţelegea! Când altădată ar fi putut mai bine a se potrivi acel verset al prorocului şi împăratului: “Urechi au şi nu aud”? Tot era degeneraţie, amorţeală! Ieşind din biserică, vedeai pe jeluitor a se sili să-şi dea jalba către stăpânire în limba grecească, a se ruga de alcătuitor ca s-o facă ceva mai ielinică; cine era boier, îi era ruşine să zică că e român; cel cu părinţi necunoscuţi, dacă ştia două-trei greceşti, nu mai vrea să treacă de român, zicea că e grec. Numele de tată şi mamă erau nume mojiceşti; p-aci era să se facă şi Dumnezeu băbacă al oamenilor nobili. Aceasta era starea românului întru aceea ce se atinge de inima şi de sufletul lui, când a venit Gheorghe Lazăr. Tot era degeneraţie şi amorţeală.”
Cat despre patriotismul descendentilor fanarioti, dati-mi voie sa cred ca el este la fel ca si al descendentilor comunisti.
In rest, va doresc multa sanatate si sa ramaneti ca in 1977.
4 Negrescu Sutu // Jun 21, 2007 at 11:59 am
Cred că este absurd şi inutil să ne ocupăm astăzi de judecarea fanarioţilor care au făcut rău Ţării (şi aceştia au fost, din păcate, destui, deşi nu toţi), ei fiind decedaţi demult de moarte bună sau violentă, după cum le-a fost soarta, când avem încă în viaţă pe ne-fanarioţii care timp de 50 ani au jupuit şapte piei de pe noi. În ceea ce mă priveşte, reamintesc că nu sunt nici grec, nici francez şi nici italian, deşi strămoşii mei erau, ci român, iar orice asociere, chiar şi de vârstă, cu personaje de teapa lui Băsescu, Vadim sau Năstase este neinspirată.
Acum, din păcate, sau din fericire, nu toată lumea poate gândi la fel în acelaşi timp (ar fi chiar trist şi monoton şi în plus aceasta au încercat şi comuniştii, uneori cu rezultate neaşteptate, din păcate), în funcţie de o sumedenie de factori (vârstă, experienţă personală a vieţii, influenţe de tot felul, idealuri şi realităţi etc.), aşa că nu trebuie să cerem cuiva să gândească neapărat aşa cum gândim noi, întrucât şi noi înşine ne putem schimba de-a lungul vieţii ideile şi părerile, din la fel de varii motive.
A idealiza însă poporul nostru în comparaţie cu altele este aberant, întrucât ca mai la toate popoarele avem şi buni şi răi, şi cinstiţi şi hoţi, şi corecţi şi lichele. Atunci când observam sau criticăm o stare de fapt care ne deranjează, nu înseamnă că ne vorbim de rău Ţara sau poporul, cum spuneau comuniştii atunci când noi îi acuzam pentru fărădelegile săvârşite. Nu ascunzându-ne gunoiul din casă sub covor devenim mai buni sau mai cinstiţi.
Cât despre patriotism, aici lucrurile se complică. Putem judeca patriotismul altora în funcţie de acţiunile acestora şi nu în funcţie de supoziţiile noastre. Este cert că ,,tovarăşii’’ un puteau fi patrioţi, ,,patria’’ lor fiind doar Internaţionala Comunistă. Un unchi al meu, generalul principe Mihail Suţu, şi-a dat viaţa pe Frontul de Răsărit, lângă Sevastopol, în lupta contra bolşevicilor, combătând pentru Ţară, sub ordinele mareşalului Antonescu. Era oare unchiul meu (şi alţii din familie ca el) mai puţin patriot decât alţii deoarece era descendent de fanarioţi ? Îl putem oare compara cu descendenţii comuniştilor Ceauşescu, Roman sau Tismăneanu ? Comparaţia mi se pare deplasată.
Putem judeca, spuneam, patriotismul unora sau altora, însă niciodată nu ne putem pretinde patrioţi noi înşine, chiar dacă într’adevăr suntem sau ne simţim ca atare. Să-i lăsăm pe alţii să aprecieze patriotismul nostru, după fapte în văzul tuturor, şi nu după vorbe, ascunzându-ne în spatele căldicel al anonimatului. Revin aici la subiectul articolului meu care era de fapt nu judecarea postumă a fanarioţilor şi nici a romanilor care i-au omorît pe daci, ci mizeriile şi presiunile la care este supus scriitorul Paul Goma, un om curajos căruia nu-i putem contesta patriotismul, dar care, ca orice om, nu are numai admiratori, cu atât mai mult cu cât îşi semnează criticile cu nume şi adresă.
5 boboc // Jun 26, 2007 at 12:12 am
dar fanariot nu este si regele nostru drag ???acest mielusel de Mihai Hohenzoller, un handicapat care nu s tie nici sa vorbeasca bine romaneste nici “bine” tout court…
6 boboc // Jun 26, 2007 at 12:39 am
stimate Domnule Sutu, comunistii au reusit sa dea de lucru la toata lumea, si numai asta este lucru mare si important…
sa nu cumva sa credeti ca soata lumea este impotriva lor si ca nu stim ca astazi se fac manipulari cu eforturi mari ca sa nu se vada ca romanii sint si in mare parte comunisti adevarati… comunismul NU ESTE CEEA CE VA PLACE la o mare parte dintre intelectuali(CARE??) SA SPUNETI…
intelectualii contra comunismului sint fostii si redevenitii burgheji si parazitilor care cica le place sa gindeasca, ca chipurile un muncitor nu gindeste…. sa fim seriosi…cred ca nu aveti ocupatii mai seroasein acest moment toti cei ce nu qveti loc de comunisti, nazistii care au facut razboi si au facut armate de oameni oamenii care sa omoare alti oameni, si care au facut experiente pe corp de om( se stie ca medicina a avut cele mai mari descoperiri in experientele din al 2lea razboi mondial, din lagarele de concentrare …………)si nu i_am pedepsit pe totim uniiastazi sint in CIA, Pentagon, NATO etc, si dv vreti sa izgoniti toti comunistii care mai sint in viata…. este mizerie mare morala si sociala, ca nu ami exiosta nici ethica si nicirespect pentru adevar… lasaaati comunistii in pace si gasiti-va alte preocupari mai interesante si mai aproape de suferintele de astazi ale popoarelor(in generral)….
am cunoscut eroi care au avut curajul si caracterul sa infrunte germanii in politica lor, cei care astazi doresc sa reinstaleze imperiul austro-ungar, si care nu fac altceva decit savinda Romania cu tot ce este material si uman…. ocupati-va de acest lucru care este pe punctul de a se petrece…problema arzatoare este planetara si se numeste IMPARTIREA BOGATIILOR care este de cind lumea, si care nu a fost niciodata mai bine aplicxatad eeecit in comunism…
nu stiu de ce munca duraq este desconsiderata in afata muncii inmtelectuale, pesemne ca de aceea nu sint nici apreciati prea mult intelectualii in comunism, parazitismul este dispretuit in aceeasi masura cu injustita, dar de aceste lucruri nu discutam ,de pace si de genociduri, de necesitatile nesatisfacute ale oamenilor de rind care nu au decit dorinta de a traii o viata cit de cit linistita si echilibrata…. sint prea multe de spus… cind vad ca o uzina de 25.000 de muncitori (nu vorbesc decit de una dintre ele) in 17 ani nu mai exista si 80 % sint someri, nu pot sqa spun decit PARDON tuturor, si sa-L DORESC INAPOI PE CEAUSESCU…
oamenii nu au nevoie de suferinta in viata…
uitati-va la realitatea cotidiana, citi s-au sinucis si citi mai urmeaza…
7 Tamburus // Jul 16, 2007 at 6:34 pm
Boboc.
Nu crezi că lumea, pe lângă pâine, mai are nevoie şi de ONOARE!?. Eu am fost muncitor o viaţă întreagă şi, acum când mă apropii de vârsta de 80 de ani, nu pot să ajung la altă concluzie decât că: din 1946 de când bolşevicii au luat puterea, (nu doriţi de popor) şi până în 1989 şi, şi de atunci încoace, a fost şi continuă să fie conspiraţie de demoralizare a Poporului Român. Floarea tineretului ne-a fost distrusă, fiind supusă torturilor bestiale a tovarăşilor dumitale care schinjuiau până ce victima îşi dădea sufletul, numai pentrucă bieţii tineri şi-au iubit ţara!. Că partidul bolşevic a produs locuri de “muncă” pentru oameni!. Da, dar te-ai întrebat dumneata de ce s’au produs aceste locuri de muncă!!!. Pentrucă statul bolşevic voia ca să cunoască toată activitatea omului! Să ştie tot timpul unde eşti şi ce faci! Şi dacă o zi nu te-ai prezentat la muncă, erai investigat de tovarăşii de muncă, de ce ai lipsit, unde ai fost, ce ai făcut cu cine te-ai întâlnit şi, trecut pe lista suspecţilor, ca, probabil “duşman al poporului!” Timpurile acelea dragă domnule Boboc, a fost prima fază a bolşevismului care a aşternut întunericul asupra Ţării noastre şi, ce avem astăzi, este faza doua a bolşevismului care s’a întins asupra întregii Europe. Ce vezi dumneata azi, este rezultatul care a fost creiat dela 1917 încoace!!!. Şi eu am fost contra asasinării lui Ceauşescu, pentrucă nu el a fost singurul vinovat de tragedia prin care a trecut şi trece România. Ceauşescu a fost asasinat stil mafios ca să-i închidă gura. El a vrut să fie judecat de popor, dar adevăraţii vinovaţi nu i-au permis lui ca să arate la judecată cine erau cei mai mari vinovaţi!!! Deci, l-au asasinat… Nu mai plânde domnule Boboc pentru timpurile trecute, că am scăpat de ele, dar marea întrebare rămâne: VOM PUTEA NOI SCĂPA DE CE NE AŞTEAPTĂ AZI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ!!!…
8 Emperor // Aug 8, 2007 at 4:08 pm
Domnule Radu Negrescu-Suţu, este clar ca domnul Goma are nevoie de sprijin chiar daca nu il cere. Dumnealui nu a facut altceva decat sa vorbeasca despre crimele comise impotriva romanilor. Daca altii au voie sa vorbeasca despre ce-i doare, noi romanii de ce sa nu vorbim despre crimele comise impotriva noastra? Avem tot dreptul!
Leave a Comment