Carolina Marcu

În loc de introducere

Vă veţi întreba cum a apărut titlul articolului de faţă şi de ce este atât de important pentru noi, românii. Veţi afla, citind cu răbdare şi până la capăt. Vă avertizez însă, că, dacă nu sunteţi familiarizaţi cu astfel de subiecte, e de preferat să nu vă continuaţi lectura.

Sau, dimpotrivă, continuaţi, începând cu transhumanismul promovat de către biologul britanic Julian Huxley. Sau cu romanul fratelui său, Aldous Huxley, intitulat “Minunata lume nouă”. (Titlul i-a inspirat si pe cei de la Iron Maiden, editand un album cu aceeaşi denumire).  Apoi cu “The MK/Ultra secret” de Frank Camper şi “Codex Magica: Semne secrete” a lui Texe Marrs. Sau cu relativ recenta lucrare “Sfârşitul Americii” de Naomi Wolf. Eventual, puteţi viziona “Matricea puterii” cu Jordan Maxwell şi “ Ochiul lui Phoenix. Secretele bancnotei de un dolar” dacă sunt prea multe cărţi de citit. Şi sunt, într-adevăr multe, pentru că oculţii nu trăiesc de ieri-alaltăieri pe Pământ. Nu pregătesc Noua Ordine Mondială în grabă, ci de prin zilele de glorie ale Egiptului antic.

Cele câteva titluri menţionate sunt doar o picătură din marea lucrărilor de gen. Le-am evocat pentru că avem (încă!) libertatea de a descoperi adevărurile şi minciunile acestei lumi. Fiecare dintre noi are libertatea să accepte de partea cui luptă în schimbul salvării sau pierderii libertăţii şi demnităţii. Personal, am ales să fiu de partea Adevărului, fără a-mi face un titlu de glorie. Cel mult, risc să fiu etichetată drept o persoană aflată nu tocmai în deplinătatea capacităţilor mintale care vede conspiraţii la tot pasul. Îmi asum riscul. Important e ca tot mai mulţi oameni să afle sub ce forme se prezintă ocultul în viaţa noastră de zi cu zi.

Coperta revistei “Tabu” din aprilie 2009, încă disponibilă pe site-ul oficial, propune un subiect actual şi de importanţă capitală pentru întreaga omenire: poluarea şi consecinţele sale. Numai că publicaţia amintită o face în stilul său consacrat şi pe plaiurile mioritice. Acest lucru presupune revenirea la titlul articolului de analiză. Cele două idei, omul bionic şi viitorul verde, par forţat legate doar printr-o conjuncţie. Mai mult, ideile sunt departe de ceea ce spunea cândva poetul: “Viitor de aur ţara noastră are/ Şi prevăd prin secoli a ei înălţare”.

Să nu pun însă la încercare răbdarea cititorului şi să încep analiza pictorialului.

Coperta înfăţişeaza cinci tineri cu vârste cuprinse între 30 şi 33 de ani, binecunoscuţi în ţară datorită mass media. Prima tânără de pe copertă, de la stânga la dreapta, se numeşte Irina şi este creatoare de modă. A doua tânără, Melania, este prezentatoare de ştiri. Tânărul din centrul grupului, Miron, este muzician. La fel şi următorul, pe nume Zoltan. Mai mult, Zoltan avea până de curând propria sa emisiune la TVR, numită “Green Report”. Ultimul personaj feminin, Dana, este fotomodel şi lucrează în industria modei. Toţi cei cinci sunt implicaţi personal şi profesional în mişcarea eco.

Dar ce este neobişnuit în cazul celor cinci tineri onorabili?

Nimic, exceptând acest pictorial straniu… care le arată cititoarelor o formă de luptă pentru viitorul verde al ţării. Apropo, sloganul celor cinci “ecofantastici” este: “Viitorul va fi verde sau nu va fi deloc”. Ce fel de verde, cel al clorofilei sau cel al otrăvurilor, ca “să se menţină umanitatea sub 500.000.000 într-un echilibru perpetuu cu natura”? (American Stonehenge, Georgia).

Orice român preocupat mediul înconjurător ştie ce probleme are ţara la acest capitol. Aproape în fiecare anotimp oamenii se confruntă cu dezastre naturale: inundaţii, alunecări de teren şi secetă, “multumiţă” defrişărilor masive. Aerul, apa, solul sunt otrăvite sistematic, având consecinţe devastatoare pentru floră, faună şi populaţie. Nu intru în detalii, pentru că exemplele sunt arhicunoscute: Roşia Poieni, Baia Mare, Copşa Mică, în curând Roşia Montană etc.

Discutam, totuşi, despre publicaţia “Tabu”.

Să privim cu atenţie decorul de pe copertă, “îmbunătăţit” în Photoshop.

Cerul de-un verde întunecat spre negru este ameninţător, iar peisajul din spatele personajelor e uşor de recunoscut: Meteora, Grecia. Dacă ne uităm cu mai multă atenţie între… picioarele Irinei, vom zări o mănăstire în vârful unei stânci. Am vizitat de câteva ori locul şi este, într-adevăr, ca din altă lume. Stâncile uriaşe cu lăcaşuri în vârf par aruncate direct din Rai.

Apare firesc întrebarea: care este legătura dintre Grecia şi pictorialul din România? Nimic mai simplu. O mănăstire greacă… Grecii sunt ortodocşi ca şi românii. Însă Romania este un paradox: singura ţară latină ortodoxă din lume! Încă un detaliu: ţările ortodoxe sunt mai puţin bogate si mai puţin favorizate la nivel politic şi economic decât cele catolice, dacă ne referim strict la situaţia din Europa.

Faptul că s-a ales ca decor Meteora nu e întâmplător. Ţările ortodoxe, păstrătoare ale credinţei adevărate, sunt incomode în aplicarea planurilor oculte. Aşadar, vor fi lovite chiar în centrele lor de rezistenţă.

Ieromonahul Hristodul Aghioritul atrage atenţia asupra acestui fapt în lucrarea sa intitulată “La apusul libertăţii”. În carte este citată declaraţia fostului ministru de externe al S.U.A., Henry Kissinger din 1994: “Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile sale culturale. Numai atunci se va învăţa minte. Înţeleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să-i neutralizam orice posibilitate de a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importanţă strategică pentru noi şi pentru politica S.U.A.”

Această declaraţie şocantă a apărut într-un articol din publicaţia Nemesis, semnat de ziarista Liana Kanelli în numărul 35/20 februarie 1997.

Parcă şi la noi acum s-a aplicat aceeaşi “reţetă”…

Dar ce observăm la costumele personajelor?

Toţi cei cinci poartă îmbrăcăminte noncromatică. Ştim cu toţii că albul şi negrul nu sunt culori, ci tonuri. Aceasta poate simboliza un balans între lumină şi întuneric, între dimensiunea pozitivă şi cea negativă. Simbolistica alb-negru este bogată în majoritatea culturilor.

Toate personajele au accesorii metalice bizare: centuri (una dintre ele cu “power button”), o coroană decorată cu un fluture, o combinaţie oribilă de coif-coroană-mască (cu ajutorul căreia purtătorul face ocultul “ochi al lui Horus/Baphomet”). Vedem chiar şi o armură futuristică purtată de acelaşi personaj cu mască. Zorii omului bionic, pentru că el nu are încă implantat niciun dispozitiv in corp.

Răsfoim paginile revistei şi găsim fiecare personaj într-o fotografie mai mare, cu un scurt interviu alături pe tema preocupărilor ecologice. Însă acum imaginile sunt mult mai importante.

1. Melania este prinţesa ori zâna bună din poveşti. Doar la prima vedere. Pare că tocmai a ieşit din fortăreaţa medievală din stânga. (Se vede clar culoarul săpat în stâncă, precum o ieşire de urgenţă. Stilul fortăreţei din fundal nu e specific României). Costumaţia Melaniei aminteşte de un frac transformat într-o rochie cu… două sertare pe post de accesorii. Fracul obişnuit se poartă la evenimente frivole: dineuri, spectacole de teatru, baluri şi chiar pe scena circului. Fracul se asortează cu joben, două elemente de garderobă des întâlnite în ritualurile masonice. Foarte interesant este şi conţinutul sertarelor: sol negru şi fertil, numit cernoziom. Dintr-un sertar a crescut un crin roşu-portocaliu. Se ştie că floarea de crin este simbolul multor familii regale din Europa, în special în Franţa. Acest lucru vrea să arate că doar “elita” posedă o comoară foarte rară, cernoziomul, într-o ţară-deşert precum cea din fotografie. Se pot vedea eroziunea marină pe stânci, farul şi barca inutile… într-o mare de nisip şi pietre. Să nu uităm că România are o fâşie litorală lungă de 244 km, iar apele Mării Negre se retrag pe zeci de metri lăţime nu numai din cauza vânturilor, ci şi din alte cauze climatice complexe.

Dar cui ofera Melania celălalt crin cu rădăcină cu tot? Şi de ce ţine ochii închişi?

Braţul său stâng pare să ofere floarea cuiva mai presus de ea, probabil cuiva foarte important, pesoană/entitate pe care nu ne este permis s-o vedem (prin ochii Melaniei). Privim atent la braţul ei drept (braţul acţiunii) cu acel dispozitiv ciudat ca o brăţară. În Norvegia infractorii poartă brăţări electronice şi sunt arestaţi la domiciliu. Vorbind despre accesorii… Nu trebuie omisă coroana prinţesei. Arată ca un ceas demodat de buzunar, decorat cu un fluture metalic (a se vedea programul de condiţionare umană Monarch, iniţiat în laboratoarele serviciilor secrete americane). În mitologie şi artă fluturele simbolizează metamorfoza/iniţierea în ocult a femeii. Când am privit fotografia de aproape, decoraţiunea în formă de fluture mi-a amintit cumva de “Strigătul”, tablou celebru semnat de Edvard Munch. Ochii rotunjiţi şi strigătul de groază al personajului din pictură se regăsesc pe aripile şi corpul fluturelui. Aşadar, în ciuda calmului prinţesei, ceva neliniştitor se întâmplă. Nu ştim exact despre ce este vorba, deoarece ochii Melaniei sunt închişi, ca şi cum s-ar supune cuiva superior ei.

Ce rol mai are şi autostrada inutilă din dreapta? Dar elefantul de alături? Uitându-ne la cadrul general, autostrada ne conduce la următoarea perioadă de luptă împotriva poluării. În Asia elefantul simbolizează norocul şi înţelepciunea. În India Ganesha este zeul cu cap de elefant. Se spune că el, cu propria trompă, înlătură toate obstacolele din calea celor care cred în puterea sa.  Un fel de zeu puternic şi înţelept ne ajută să lucrăm la înfăptuirea unui viitor verde?!?

2. Autostrada din fotografia cu Melania ne conduce către Miron. El încă poartă acel accesoriu înfricoşător, coiful-coroană-mască, putând să vadă doar cu “ochiul lui Horus/Baphomet”. Dar nu mai are armura; un război, pe al cărui scop nu-l cunoaştem, s-a terminat.

Pe copertă Miron apare ca un lider războinic, privind mândru şi superior în jos către mulţimi/publicul cititor. Îşi arată pumnul ca şi cum ar spune: “Trebuie să luptăm!” Ca şi Melania, Miron poartă acelaşi model de brăţară sau relicva unei armuri futuristice/dispozitiv de control. Celelalte personaje nu poartă astfel de “brăţări” şi nici “coroane”. Cei doi formează un cuplu războinic de viţă nobilă, princiară.

Miron este înfăţişat ca şi cum deţine secretul bilocaţiei. Dar acţiunea lui nu este logică. Pare să fie metafora scindării de personalitate: războinicul, respectiv, ecologistul. Miron plantează arbori în coşuri uriaşe de fabrică ce degajă un gaz otrăvitor de culoare verzuie. Simbolul toxicităţii de pe coşuri este evident. Despre un simbol foarte asemănător, cel al radiaţiei, filosoful mason Manly P. Hall spunea că este “sigiliul masonic[...] care reprezintă succesul planurilor conjugate pentru dominarea lumii.” Aşadar, plan la nivel înalt pentru România…

Şi, dintr-o era de poluare industrială, autostrada suspendată din dreapta ne conduce către următorul personaj.

3. Dana arată ca o persoană copilăroasă, visând şi plutind în aer. Ea zboară peste un decor medieval cu două turnuri simbolice în stânga şi în dreapta, amintind de stâlpii cunoaşterii din templul lui Solomon. Însă poziţia Danei este cea a unei persoane întinsă pe pat. Cerul este încă de un cenuşiu deschis, dar cu o Lună ca din basme în dreapta sus. Oh, visele devin realitate! În timp ce Dana împrăştie jucării naive din lemn cu elice, habar n-are ca vârful unei turle de biserică gotică (catolică) se îndreaptă cumva, în plan bidimensional, spre coapsele ei. Ca şi pe copertă, apare imaginea unui lăcaş de cult lângă sau (mai rău) între picioarele unui personaj. Şi nu se poate vedea vreo siluetă a binecunoscutei biserici ortodoxe. Când creezi asemenea imagini pentru o revistă, ca profesionist, acorzi mare atenţie fiecărui element. Atunci de ce apar aici detalii care ne lasă confuzi?

Dar să observăm peisajul. Iarba şi copacii sunt verzi, dealurile sunt acoperite de păduri dese. Totul pare sănătos, doar că nu vedem şi alţi oameni. Doar un cal negru. Unul dintre caii Apocalipsei? Ceea ce se mai vede în decor doar sugereaza prezenţa umană. Nişte reşedinţe nobiliare de la ţară şi nişte jucării uriaşe din lemn (un băiat într-o maşină, un şoarece şi o buburuză). Ele “merg” pe un drum care începe şi se sfârşeşte în faţa aceleiaşi clădiri. O mişcare ciclică? Dirijată de cine şi în ce scop? Un al doilea drum de ţară pare că se pierde printre copaci. De fapt, ne conduce către al patrulea personaj şi povestea sa.

4. Zoltan este “omul în negru”, purtătorul centurii cu butonu pentru curent. Controlează energia electrică? Într-un fel, da. El schimbă vechile becuri cu unele noi, care consumă o cantitate mai redusă de curent. Becurile atârnă de cabluri coborând din cer… din cerul care încă nu e senin. Zoltan, deşi are butonul pentru energie, nu deţine puterea totală asupra luminii, ci altcineva de sus pare să decidă cui şi în ce măsură i se cuvine acest privilegiu.

Peisajul este acelaşi ca şi pe coperta principală: Meteora. Dar ce face maestrul Yoda din “Războiul Stelelor” chiar pe muntele din stânga?! Personajul este creat special pentru a displăcea, indiferent de puterile şi înţelepciunea lui “made in Hollywood”. Chipul lui Yoda aminteşte de personajele demonice din poveştile româneşti. Aşa cum apare el în fotografie, nu ne dăm seama dacă este “real” sau un zeu din piatră, care-l urmăreşte înţelept pe Zoltan muncind… Zoltan pare să-şi îndeplinească bine sarcina în chip de trinitate masculină… mai ales că un braţ e îndreptat în sus, iar altul în jos, asemenea reprezentării lui Baphomet! “Precum în Cer, aşa şi pe Pământ.”

Dacă ortodocşii greci ar şti de această fotografie… ar deveni furioşi! Şi, pe drept cuvânt, pentru că Meteora este simbolul rezistenţei seculare a ortodoxiei din Grecia în timpul ocupaţiei turceşti. În fine, nu vedem un motiv real care să explice prezenţa becurilor economice în sălbăticia unui astfel de loc. Dar încă zărim un drum printre stânci şi vegetaţie ca o dovadă a prezenţei umane. De data aceasta nu drumul ne conduce către următorul episod al poveştii, ci lacul din dreapta.

4. Irina jonglează bucuroasă cu nişte litere roz care compun sloganul “La vie en green”. Sloganul original este “La vie en rose”, care înseamnă o viaţă lipsită de griji materiale şi spirituale, în sens hedonist. Observăm costumul ei negru şi accesoriile metalice din jurul taliei şi al genunchilor. Un fel de femeie bionică, soaţa/sora lui Zoltan.

Peisajul din spatele ei arată ca după un potop, dar acum totul e calm. Totuşi, nu datorită apei în abundenţă au ajuns frunzele de nuferi la dimensiuni uriaşe. Sunt adevărate insule plutitoare, în comparaţie cu arborii şi coada balenei din dreapta. Să fie vorba despre plante modificate genetic?

Insula din stânga imaginii este şi ea ciudată. Chiar în centru se vede statuia de fier a unui soldat zâmbitor ieşind din canal. Statuia este reala şi se numeşte “Privitorul”. Am fotografiat-o personal când am vizitat Bratislava, capitala Slovaciei. Aşadar, în viitor “soldaţii de fier” (ce de rezonanţe!) vor fi fericiţi în timp ce dintr-un loc izolat (insula) vor ieşi la lumina şi vor admira minunata lume nouă… A superoamenilor/fiinţelor bionice şi a faunei modificate genetic?!

În acest ultim decor soarele nu este încă vizibil, deşi reflexia lui se vede pe stâncile exotice şi pe suprafaţa apei în dreapta. Cerul rămâne acoperit şi printre norii gri-verzui cu greu se pot zări trei munţi cu tot atâtea castele-fortăreţe-catedrale în vârf. Reşedinţe pentru “elită” precum ale nobililor din Evul Mediu.

Zeii greci în varianta modernă

După ce am terminat aceasta analiză, am observat noi indicii. Altele aşteaptă sa fie descoperite de către cititori.

Toţi aceşti cinci tineri sunt persoane reale din Romania. Ei apar însă pe coperta revistei în peisajul Meteorei ca nişte zei actualizaţi.

1. Melania este noua Demetra, zeiţa recoltelor bogate şi a întregii lumi vegetale. Reamintesc ca ea este posesoarea acelui sol fertil, iar dintr-un sertar cu cernoziom creşte crinul, simbol regal în Europa şi dovada unei anumite superiorităţi.

2. Miron este o combinaţie ciudată între Ares, zeul războiului, şi Pan, zeul vegetaţiei, respectiv,  al sălbăticiei. Pan este o figură bizară, pe jumătate om, pe jumătate ţap, care devine mai târziu imaginea diavolului în creştinism. După cum spune legenda, Baphomet a piedut o bătălie importantă şi unul dintre ochi. De aceea, Miron poartă coiful-coroană-mască, privind lumea asemenea lui Horus/Baphomet.

3. Dana este Afrodita, zeiţa frumuseţii şi a iubirii. Amintesc că în  viaţa reală Dana lucrează în industria modei. Ca noua Afrodită, misiunea ei pare sa ne pună în încurcătură. Dar acea turlă gotică, îndreptată (în plan bidimensional) spre coapsele personajului, este un simbol falic. Aşa că, dincolo de starea nu tocmai conştientă a Danei, reprezentată de Luna adormita, ea ar putea avea misiunea să procreeze o mulţime de copii cu parteneri diferiţi precum vechea Afrodita. Cine sunt partenerii de procreare? Aparţin ei unei aristocraţii/preoţimi conducătoare şi invizibile în acelaşi timp?

4. Zoltan este Apollo, zeul luminii şi al Soarelui. Unii istorici susţin că mitul lui Apollo a apărut pe teritoriul vechii Dacii, de unde s-a răspândit în civilizaţiile greacă şi romană (Vasile Lovinescu, “Dacia Hiperboreeana”). Actualul Apollo, Zoltan, schimbă vechile becuri cu altele noi. El se află sub comanda cuiva mai important, deoarece cablurile becurilor atârnă ca din cer. Lumina păgână vine doar de sus. Lumina creştină vine din toate părţile.

5. Irina este un Hermes feminin. Pe umeri are aripi stilizate. Anticul Hermes avea aripi la glezne, la încălţări sau, mai rar, la chipiu. Acum Irina are acele dispozitive ciudate la picioare, care o ajută să fugă sau să zboare. Asemenea vechiului Hermes, mesagerul zeilor, Irina are un mesaj: “La vie en green”. Cine a trimis-o la noi cu acest mesaj în esperanto?

Când credeam că am terminat de-a binelea cu astfel de observaţii, aflu prin intermediul BBC-ului că în Statele Unite se testează un exoschelet metalic pentru soldaţi. Mai bine zis, pentru supersoldaţi. Se numeşte Human Universal Load Carrier sau, pe scurt HULC. Acesta este realizat din titan şi conferă purtătorului calităţi uimitoare. De exemplu, să care fără probleme greutăţi de până la 90 kg. Astfel, avem parţial confirmarea rolului pe care îl au accesoriile din metal ale personajelor.

Concluzie şi confuzie

Toţi aceşti tineri vin ca zei moderni din Grecia, ţară foarte îndrăgită de mulţi dintre noi şi greu încercată în prezent din cauza crizei economice, ca şi România.

Însă îşi dau seama cei cinci de acest simbolism dincolo de nişte fotografii “la modă”? Sunt conştienţi că au fost aleşi “să lupte” cu propria lor imagine pentru un înşelător viitor verde? Are “lupta” lor vreo legătură ocultă cu propriile lor cariere în ascensiune? Ce preţ trebuie să plătească pentru succesul personal?

Repet, ştim cu toţii cât de mari sunt problemele de mediu ale României şi de corupţia care le menţine. De aceea, era mai potrivit să se folosească peisajele poluate de la Copşa Mică sau decorul dezolant de la Roşia Poieni, ca un avertisment pentru Roşia Montană, şi nu false peisaje create cu ajutorul Photoshop-ului.

Această luptă pentru un viitor verde şi sănătos nu va fi reală în România. În niciun caz. Va fi un război de acaparare a tuturor resurselor naturale, de ruinare, de aruncare în sclavie a cetăţenilor, de uitare a istoriei, a credinţei şi a tradiţiilor cu puţin ajutor din partea politicienilor corupţi, a afaceriştilor cinici şi a naivităţii multora.