de Berit Kjos* [cititi articolul precedent, "Spalarea pe creier in America"]

“Locksley Hall”
de Alfred Lord Tennyson, 1842

For I dipt into the future far as human eye could see,
Saw the Vision of the world and the wonders that would be….

[nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness [Fratia Intunericului] (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 12]

Radacinile Natiunilor Unite – cea mai vizibila componenta a noului sistem de management global – pot fi comparate cu multele, raspanditele si adancile radacini ale unei tenace vite de vie. Unele tulpini sunt scurte si firave. Altele sunt lungi si adanci, infipte zdravan in puternicele institutii sociale, politice si financiare din Europa si America de Nord, care – din diferite motive – impartasesc viziunea Lord-ului Tennyson, a “federatiei lumii”.

Incalcitele radacini ale acestei vite de vie s-au raspandit in subteran pana in 1945, cand delegati ai 50 de tari s-au intalnit in San Francisco sa semneze Carta Natiunilor Unite. Spionul comunist Alger Hiss a fost co-autor al acelei carte fondatoare si a servit ca prim Secretar-General al UN. Aceasta prima ipostaza a vlastarului viei ar fi trebuit sa ridice semne de intrebare. Dar lumea noastra sfasiata de razboi fusese deja orbita cu bine promovata viziune a unei planete pacificate, “invaluita in lege universala”. Cine indraznea sa se opuna unui tel atat de nobil?

De fapt, multi americani au vazut cu claritate semnele de-a lungul vremii, dar avertismentele lor au fost innabusite de sonora cinstire a mass mediei oficiale. Nu-i de mirare! Primele 25 de ziare americane, ca importanta, au fost cumparate de Goliath-ul bancar, J.P. Morgan – una dintre cele mai puternice tulpini ale sistemului.

Tanara vie a crescut repede iar ramurile sale au impanzit intreaga lume. Semnele compromisului politic si social s-au multiplicat. Nu era nici un secret ca fiecare consecutiv Secretar General socialist – Trygve Lie (Norvegia), Dag Hammersjold (Suedia), U Thant (Burma), Kurt Waldheim (Austria), etc. – a simpatizat Comunismul si a ajutat la construirea unei impozante tesaturi de declaratii internationale si tratate (legi “soft”) care vor nesocoti drepturile constitutionale si legile domestice in America.

Este mai putin cunoscut faptul ca liderii Comunisti au ocupat cel mai inalt post militar al Natiunilor Unite, acela de Sub-Secretar General al Consiliului pentru Probleme Politice si de Securitate. Paisprezece din cei cincisprezece oameni ce au indeplinit aceasta functie vitala pana in 1995 (si probabil si in noul secol – vezi mai jos), au reprezentat URSS. Singura exceptie a fost Dragoslav Protitich, un Comunist din Yugoslavia. Deci atunci cand soldatii americani au infruntat Comunismul in Korea si Vietnam alaturi de Natiunile Unite, liderii militari de varf ai UN erau Comunisti. Nu-i de mirare ca soldatul american a purtat doua razboaie pustietoare zadarnice. [nota: Aceasta lista a Sub-Secretarilor Generali ai Consiliului pentru Probleme Politice si de Securitate a ONU nu acopera si ultimul deceniu. O cautare inutila pe website-ul UN mi-a amintit ca ONU nu este “a oamenilor sau pentru oameni”. Versiunea ei de “Declaratie a Drepturilor” este conditionata de supunerea absoluta fata de ideologia UN, si – spre deosebire de SUA – nu are vreun “Freedom of Information Act”.

1946-49 Arkady Sobolev (URSS)
1949-53 Constantine Zinchenko (URSS)
1953-54 Iiya Tcherychev (URSS)
1945-57 Dragoslav Protitich (Yugoslavia)
!957-60 Anatoly Dorynin (URSS)
1960-62 George Arkadev (URSS)
1962-63 E.D. Kiselev (URSS)
1963-65 V.P. Suslov (URSS)
1965-68 Alexei E. Nesterenko (URSS)
1968-73 Leonid N. Kutakov (URSS)
1973-78 Arkady N. Shevchenko (URSS)
1978-81 Mikhail D. Sytenko (URSS)
1981-86 Viacheslav A. Ustinov (URSS)
1987-92 Vasiliy S. Safronchuk (URSS)
1992- Vladimir Petrovsky (Russia)]

Cum poate fi publicul astfel inselat? Parte din raspuns se gaseste in subtila putere a gradualismului – pasi incrementali ce amintesc de proverbiala broasca cufundata in oala cu apa ce se incalzeste usor. Devi atat de obisnuit cu schimbarea treptata incat cu greu observi urmatorul pas.

La fel de importanta este si mareata viziune a pacii si unitatii globale, ce dogoreste in inimile multor idealisti care au invatat sa urasca razboiul. Aceste doua elemente – viziune si gradualism – au rostul atat de a motiva cat si de a pacali masele in acelasi timp. Binenteles, liderii ce utilizeaza aceste strategii au alte obiective.

Nazuinta spre pace globala si unitate a inceput cu mult inainte ca Alfred Lord Tennyson sa astearna pe hartie vizionarul sau poem, Locksley Hall. Istoria relateaza ispravi monumentale precum Turnul Babilonului, imperiul Hitit, civilizatiile Babiloniana si Persana si, mai traziu, imperiile Grec, Roman, Bizantin si Musulman. In vremuri mai recente lumea a privit cu groaza cum natiuni “civilizate” precum Rusia si Germania au sacrificat libertate personala si milioane de vieti pe altarele viselor lor Sovietic si Nazist, ale socialismului totalitar.

Analiza ulterioara ne ajuta sa luam urma timpurie, incrementala a pasilor catre un guvern mondial, si putem privi inapoi acum la esafodajul turnat de o combinatie eclectica de vizionari socialisti, revolutionari comunisti, societati secrete, magnati global vizionari, lideri New Age-isti, capitalisti avuti si fundatii scutite de taxe din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, in special. Mult inainte ca Natiunile Unite sa devina un organ oficial sub conducere socialista, acea timpurie viziune s-a raspandit in toate principalele institutii ale lumii vestice: educatie (in special universitati), guvern, sistem medical, societate civila, biserici… Precum o vita de vie intr-o umeda padure tropicala, invizibilele ei radacini s-au strecurat si intins peste tot. Marilyn Ferguson, in cartea ei din 1980, The Aquarian Conspiracy, i-a rezumat foarte bine natura:

“Mai extinsa decat reforma, mai adanca decat revolutia, aceasta benigna conspiratie pentru o noua agenda umana a declansat cea mai rapida realiniere culturala a istoriei… Exista legiuni de conspiratori. Se afla in corporatii, universitati si spitale, in conducerile scolilor publice, in fabrici si cabinetele doctorilor, in agentiile statale si federale, in consiliile orasenesti si printre personalul Casei Albe, in organele legislative ale statelor, in organizatii voluntare, in aproximativ toate arenele politizate ale tarii… S-au organizat in mici grupuri in fiecare oras si institutie.” [nota: pag. 23-24]

Pentru a implini visul Noii Ordini Mondiale care va servi interesele grandioase economice si sociale ale timpuriilor ei vizionari, doi pasi sunt esentiali:

1. Infiintarea unui eficient sistem de management global care va uni natiunile lumii prin procese ce vor parea “democratice” si vor produce obedienta fata de un set specific de obiective si standarde.

2. Folosirea acestui sistem de management pentru a modela minti, a submina suveranitatea, pentru realizarea unei solidaritati sociale si pregatirea unei forte de munca globale mobile, prin:
• Redistribuirea resurselor umane si financiare (migratie, o economie globala si un sistem de ajutor social global).
• Un uniform sistem educational mondial care va standardiza atat “pregatirea” sociala cat si a fortei de munca de oriunde.
• Controlul mass mediei oficiale si al altor canale propagandistice. Profesorul Carrol Quigley a scris in Tragedy and Hope, “Astfel s-a inaltat in secolul 20 o structura de putere intre Londra si New York care a penetrat adanc viata universitara, presa, si practica politicii externe. Ramura Americana a acestui ‘Stabiliment Englezesc’ si-a exercitat aceasta influenta in special prin cinci ziare americane (New York Times si Herald Tribune, Christian Science Monitor, Washington Post…).” [note: Quigley, 953]
• O sustinatoare “societate civila” (ce include diverse afaceri, grupuri din comunitate, mass media, biserici, etc) pregatita sa conduca masele catre sinteza culturala si religioasa in comunitati si organizatii in intreaga lume folosind procesul dialectic – o strategie bine verificata si dovedita eficienta in fosta Uniune Sovietica. (Multi participanti – inclusiv biserici – nu vor afla probabil niciodata cum noile lor activitati, practici si dialoguri ajuta la subminarea valorilor traditionale si ii pregatesc pe membrii lor pentru noua societate globala.)

Pentru profetii pragmatici si trompetistii pestriti aflati in spatele acestui complot, pierderea vietilor omenesti, a proprietatii si a libertatii nu conteaza aproape deloc, deoarece telul utopic justifica metodele lor lipsite de scrupule. Experimente sociale ce au ucis milioane in Rusia, Germania Nazista si China au devenit etape utile bogatelor fundatii si magnatilor din Marea Britanie si Statele Unite, ce au intretinut cu fonduri acele razboaie si revolutii – si pentru puternicii lideri (de asemenea din MB si SUA) care au furnizat armament si tehnologie atat pentru aliati cat si pentru presupusii lor dusmani.

In acest moment al “progresiei” revolutionare, Presedintele George W. Bush si Primul Ministru Britanic Tony Blair, ca de altfel si Kofi Annan, joaca bine rolul de reprezentanti vizibili si alesi in locul stapanilor din umbra care au trasat deja schita cursului viitor (daca nu chiar si detaliile). In spatele vizibilului Kofi Annan se afla Maurice Strong si alti brokeri de putere. Iar in spatele lui George W. Bush stau “intelepti” oameni ai sistemului ce au ghidat schimbarea vreme de decenii. Cateva din numele actuale sunt familiare: George Shultz, David Rockefeller, Zbigniew Brzezinski, Henry Kissinger, Brent Scowcroft… Acesti oameni, cu toti membri ai Council on Foreign Relations (CFR) slujesc mereu in cabinetele prezidentiale – sau actioneaza pe sest din umbra. Se pot numi pe ei insisi Republicani sau Democrati; nu are cu adevarat nici o importanta.

Putini au facut mai mult in incercarea de a expune aceasta agenda revolutionara decat Carrol Quigley, profesorul de istorie de la Foreign Service Schools ale Universitatii Georgetown, pe care Clinton l-a onorat in discursul sau de investire la Conventia Democratica din 16 Iunie 1992 (vezi acreditarile lui Quigley la sfarsitul articolului). In tomul sau de 1300 de pagini, Tragedy and Hope: A History of the World in Our Time [Tragedie si Speranta: O Istorie a Lumii in Vremea Noastra], el a scris:

“Principala problema a vietii politice americane, pentru o lunga perioada de timp, a fost cum sa faca cele doua partide ale Congresului atat nationale cat si internationale simultan. Argumentul ca cele doua partide ar trebui sa reprezinte idealuri si politici opuse, una probabil de Dreapta, cealalta de Stanga, este o idee prosteasca acceptabila numai amatorilor de doctrine si ganditorilor academici. In schimb, cele doua partide trebuie sa fie aproape identice, pentru ca poporul american sa-i “arunce pe nedoriti” deoparte in timpul alegerilor fara a produce o profunda sau extrema schimbare in politica.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 1247-1248]

Cu alte cuvinte, oficialii alesi vin si pleaca, dar adevaratii lideri nevotati plasati in spatele cortinei isi continua domnia.

Rezumand punctele cheie din Tragedy and Hope, Dr. Stanley Monteith a scris in bine documentata sa carte Brotherhood of Darkness [Fratia Intunericului]: “Profesorul Quigley si-a asigurat cititorii ca amenintarea comunismului a fost exagerata, si ca a cercetat oamenii si organizatiile care conduc lumea. In acele zile multi au crezut ca Departamentul de Stat a oferit comunistilor Estul Europei si China, deoarece guvernul nostru era dominat de agenti subversivi.”

Profesorul Quigley a clarificat confuzia:

“Acest mit, asemeni tuturor legendelor, contine un adevar modic. Exista intr-adevar, si a existat vreme de o generatie, o retea internationala Anglofila care opereaza, pana la un anume punct, in acelasi fel in care Dreapta radicala crede ca actioneaza Comunismul. De fapt, aceasta retea, pe care o putem identifica drept Grupurile Mesei Rotunde [Round Table Groups], nu manifesta nici un fel de aversiune in a coopera cu Comunistii, sau orice alte grupuri, si face acest lucru destul de des. Stiu despre aceasta retea deoarece am studiat-o vreme de douazeci de ani si mi s-a permis vreme de doi ani, prin anii ’60, sa ii examinez dosarele si documentele secrete.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 950]

“Una dintre cele mai socante revelatii ale Profesorului Quigley,” a scris Dr. Monteith, “a fost faptul ca Partidul Comunist American a fost in parte finantat de catre J.P. Morgan and Company… J.P. Morgan si asociatii sai au sponsorizat Partidul Republican, Partidul Democratic, grupuri conservatoare, organizatii liberale, grupuri comuniste si organizatii anti-comuniste. Astfel, nu ar trebui sa fim surprinsi cand aflam ca cineva a cumparat editura ce a publicat cartea Profesorului Quigley si a distrus matritele pentru prima jumatate a cartii sale pentru a nu putea fi republicata.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 99-100]

CFR-ul va deveni echivalentul american al Royal Institute of International Affairs (RIIA) din Marea Britanie. Profesorul Quigley explica:

“La sfarsitul razboiului din 1914, a devenit clar ca organizarea sistemului trebuia extinsa drastic… sarcina i-a fost incredintata lui Lionel Curtis care a infiintat in Anglia si in fiecare dominion o organizatie perdea pentru fiecare Grup al Mesei Rotunde local. Aceasta organizatie paravan numita Royal Institute of International Affairs isi avea ca nucleu in fiecare zona existentul Grup al Mesei Rotunde. In New York era cunoscuta drept Council on Foreign Relations, si era un paravan pentru J.P. Morgan and Company… De fapt, planurile originale ale Royal Institute of International Affairs si Council on Foreign Relations au fost trasate in Paris.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 951-952]

Bancile si fundatiile scutite de taxe erau esentiale acestei viziuni globale:

“Puterea capitalismului financiar avea un alt plan cu bataie lunga, nimic altceva decat crearea unui sistem global de control financiar aflat in proprietate privata, capabil sa domine sistemul politic al oricarei tari si economia mondiala pe de-a-ntregul. Acest sistem urma sa fie controlat intr-o maniera feudalista de catre bancile centrale ale lumii actionand in concert, prin intelegeri secrete obtinute la intalniri frecvente si conferinte. Varful sistemului trebuia sa fie The Bank for International Settlements din Basle, Elvetia, o banca privata controlata de catre bancile centrale ale globului, care erau ele insele corporatii private. Fiecare banca centrala… cauta sa isi domine guvernul prin capacitatea de a controla imprumuturile trezoreriei, prin manipularea schimburilor valutare, prin influenta exercitata pentru nivelarea activitatii economice a tarii si prin influenta asupra politicienilor cooperanti ce erau motivati de recompense in lumea afacerilor.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 324]

“In 1924, chairman-ul board-ului Midland Bank a spus, ‘… bancile pot si chiar creeaza bani… Iar cei care controleaza creditul natiunii directioneaza politica Guvernului si tin in podul palmei destinul oamenilor’.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 325]

“In timpul primelor decenii ale secolului 20”, explica Dr. Monteith, “primele trei banci ca marime din Statele Unite se aflau in proprietatea clanurilor Rockefeller, Morgan si Mellon.” Contrar speculatiilor din popor, puternicele banci centrale europene au precedat Casa Rothschild. Bancile evreiesti “niciodata nu au controlat institutiile financiare ale lumii.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), de asemenea, Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pages 50-62]

Aveti aici o privire de ansamblu asupra invizibilei structuri de putere Anglo-Americane si ramurilor ei Europene. Pentru a vedea cum piesele se imbina, va sugeram sa cititi Brotherhood of Darkness, scrisa de Dr. Stan Monteith. Multe din citatele de mai jos sunt extrase (cu permisiune) din cartea sa.

________________________________________

1842. Alfred Lord Tennyson a scris poemul Locksley Hall, exprimandu-si credinta ca “Marea Britanie avea o obligatie morala sa consolideze lumea sub conducere Britanica”. [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 12]

Anii 1870. Profesorul Universitatii Oxford, John Ruskin imbratiseaza viziunea lui Tennyson la cursurile cu studentii, convingadu-i ca “aveau obligatia morala sa raspandeasca cultura Engleza si sa uneasca lumea sub conducere Britanica” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 7]. La inceputul secolului 20, multi detineau pozitii strategice in Guvernul Englez, dar nici unul din disciplolii sai nu va promova aceasta viziune mai eficient decat Cecil Rhodes.

1877. Fostul student al Universitatii Oxford, Cecil Rhodes a scris Confession of Faith [Marturie de Credinta] – prezentand un plan grandios de a inregimenta intreaga lume sub stapanire Britanica. Parte a planului era controlul total al mass mediei: “Societatea ar trebui sa inspire si sa aiba in proprietate portiuni ale presei,” a scris el, “deoarece presa este stapana pe mintile oamenilor.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 40, mai multe articole scrise de acest autor se pot gasi la http://www.newswithviews.com/Cuddy/dennisA.htm] Rhodes a fost atat de impresionat de ideile lui Ruskin incat a purtat asupra sa notitele mentorului sau tot restul vietii – precum Harry Truman, care pastra poemul Lordului Tennyson in portofel. [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 12]

1888. Edward Bellamy a imbratisat si el viziunea lui Tennyson, iar cartea sa Looking Backware [Privind Inapoi] a contribuit la raspandirea ideei unui guvern mondial socialist. [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 15] Cluburile Bellamy au inceput sa se formeze pe teritoriul Statelor Unite. Printre discipolii sai se afla si Andrew Carnegie care credea in capitalism monopolistic – socialism (un sistem universal de asistenta sociala) cu o clasa conducatoare formata din puternici capitalisti care ar controla atat guvernul cat si oamenii [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), page 16]

1891. Pentru a selecta si pregati liderii mondiali vrednici de viziunea sa, Cecil Rhodes a format Rhodes Trust si Rhodes Scholarship Fund. Obtinuse bogatia necesara pentru a-si urmari ambitiile globale din exploatarea minelor de aur si diamante in Africa de Sud.

Puterea si influenta Bursierilor Rhodes [Rhodes Scholars] ce au urmat viziunea sponsorului lor, a ajutat in ultimul secol ghidarea “progresului” spre guvernarea globala. Dr. Monteith a scris:

“De-a lungul ultimului secol mai mult de 4600 de tineri au fost trimisi la Universitatea Oxford pentru a fi indoctrinati cu socialism si guvern mondial. Presedintele Bill Clinton, Generalul Wesley Clark, Strobe Talbot, Senatorul Bill Bradley si alte mii de personaje proeminente sunt toti Rhodes Scholars. Activeaza in oficii guvernamentale, in banci internationale, in board-uri corporatiste, in fundatii scutite de taxe, la Curtea Suprema, in media, in universitatile noastre, in Asociatia Natiunilor Unite, si in Council on Foreign Relations.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 22]

1902. Cecil Rhodes moare, iar Lord Alfred Milner preia controlul Rhodes Trust.

1909. Secretosul Grup al Mesei Rotunde apartinand Lordului Milner a fost infiintat. Profesorul Quigley a infierat cateva dintre legaturile create intre fraternitatea bancara globala si aceste mereu evoluande “grupuri de discutii si lobby semi-secrete”, care au ajutat la instigarea Primului Razboi Mondial drept metoda de a spori sustinerea publica pentru o Liga a Natiunilor.

“In 1915, Grupuri ale Mesei Rotunde existau in sapte tari, inclusiv Anglia… (si) Statele Unite…. Din 1925, au existat contributii substantiale venite din partea unor indivizi avuti, si din partea fundatiilor si firmelor asociate cu fraternitatea bancara internationala, in special… a organizatiilor asociate cu familiile J.P. Morgan, Rockefeller si Whitney…” [nota: Quigley, pag. 950-951].

1913 (Ianuarie). Presedintele Woodrow Wilson a scris in cartea sa, The New Freedom [Noua Libertate]: “Ne aflam intr-o lume noua… Sub noua ordine, guvernul si business-urile trebuie sa fie asociate indeaproape… Ne aflam in preajma unei revolutii…. (care) va veni sub o infatisare pacifista…. […] …trebuie sa facem cateva schimbari radicale in legile si practicile noastre… cateva reconstructii… pe care noua era si circumstantele le impun asupra noastra.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 24-25]

1915. Dupa rapoartele Comitetului Reece (Comitet Special al Casei Reprezentantilor pentru Investigarea Fundatiilor Scutite de Taxe), care ulterior va cerceta fundatiile scutite de taxe ce au sponsorizat organizatii comuniste si telurile lor internationale, Carnegie Endowment for International Peace [Fondul de Inzestrare Carnegie pentru Pacea Internationala] a lansat un program propagandistic in anul 1915 pentru a-i convinge pe americani sa lupte in Primul Razboi Mondial. In timpul acestor investigatii din 1950, Comitetul Congresului a aflat ca:

• Multe din marile noastre fundatii au promovat activ comunismul si socialismul.
• Fundatiile au influentat politica Departamentului de Stat si erau in mare masura responsabile pentru aducerea comunismului in China.
• Fundatiile depuneau eforturi pentru a submina forma noastra constitutionala de guvern.

In consemnarile oficiale ale Carnegie Endowment for International Peace, Comitetul Reece a gasit de asemenea urmatoarele intrebari specifice discutate de administratorii Carnegie:

“Exista vreo metoda cunoscuta mult mai eficienta decat razboiul, presupunand ca vrei sa alterezi viata unui intreg popor?”
“Cum putem implica Statele Unite in razboi?”
“Cum putem controla masina diplomatica a Statelor Unite?” [Concluzia lor: “Trebuie sa controlam Departamentul de Stat”] [nota: William H. McIlhany The Tax-Exempt Foundations, pag. 60]

1917. Dr. Monteith a scris ca “J.P. Morgan si asociatii sai controlau douazeci si cinci din ziarele cele mai influente. Relatarile despre atrocitati [ale razboiului] erau menite sa sporeasca sustinerea publica pentru intrarea Americii in Primul Razboi Mondial” – un pas esential spre acceptarea de catre public a unui guvern mondial. Conform unui Raport al Congresului (2-17-1917),

“… interesele [bancare] J.P. Morgan … si organizatiile lor subsidiare au promovat 12 oameni pe pozitii inalte in lumea ziaristicii si i-au angajat pentru a selecta cele mai influente cotidiane din Statele Unite si pentru a controla in general politica de zi cu zi a presei in US… Au descoperit ca era necesar doar sa cumperi controlul primelor 25 de ziare. … un editor a fost furnizat pentru fiecare dintre ele pentru a supraveghea eficient si edita informatia…” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 9]

1917. (28 Noiembrie). Dupa triumful lui Lenin in Rusia, Colonelul Mandel House, principalul consilier al Presedintelui Woodrow Wilson – si dupa cum il numea Presedintele Wilson, “alter ego-ul meu” – a transmis presedintelui prin cablu urmatorul mesaj din Paris: “Au fost transmise si publicate aici declaratii facute in presa Americana cum ca Rusia ar trebui tratata ca un dusman. Este deosebit de important ca un astfel de criticism sa fie reprimat.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 32]

Dupa cum marturiseste Dr. Dennis Cuddy, Colonelul House, “persoana principal responsabila pentru Acordul Ligii Natiunilor (influentat de schitele Fabian Socialiste pentru Liga), va fi de asemenea responsabil de infiintarea Council on Foreign Relations. In Iunie 1923, acesta a scris in jurnalul Foreign Affairs:

1917. In raportul sau publicat in 1954, Comitetul Reece (Comitet Special al Casei Reprezentantilor pentru Investigarea Fundatiilor Scutite de Taxe) a explicat si citat din consemnarile oficiale ale Board-ului de Trustees [Adminstratori] ai Carnegie Endowment for International Peace:

“Acesti trustees intr-o sedinta tinuta in 1917 au avut nerusinarea sa se felicite singuri pentru intelepciunea deciziei lor initiale deoarece impactul razboiului indica deja faptul ca… [acesta] poate altera viata in aceasta tara. … au avut de asemenea obraznicia sa… trimita o telegrama Domnului Wilson, avertizandu-l sa vegheze ca nu cumva razboiul sa se sfarseasca prea repede…”

“Ingrijorarea era, asa cum a fost ea exprimata de acesti trustees, sa se asigure ca nu va exista o revenire la stilul de viata preexistent anului 1914. Si au ajuns la concluzia ca, pentru a preveni o asemenea revenire, ei trebuie sa controleze educatia. Si atunci au apelat la Fundatia Rockefeller si au spus, ‘Vreti sa achizitionati controlul educatiei, in masura in care implica subiectele ce au o semnificatie domestica [locala]? Noi ne vom ocupa de cele care au o semnificatie internationala…’ Si au cazut de acord…. Cheia, dupa cum a fost concluzionat, se afla in predarea istoriei Americane, si ei trebuiau sa schimbe aceasta situatie.” [nota: William H. McIlhany, The Tax-Exempt Foundations, (Westport, CT: Arlington House, 1980) pag. 60-61]

1918. “Rusia deschide drumul spre marete si cuprinzatoare schimbari mondiale. Vechea ordine apune nu numai in Rusia. Aceasta exista intr-o mare masura si in America, si este de asemenea pe duca… Sunt bucuros ca situatia se prezinta astfel.” William Boyce Thompson, director al Federal Reserve Bank si membru fondator al Council on Foreign Relations a scris aceste cuvinte in numarul din Ianuarie al New York World. [nota: William H. McIlhany, The Tax-Exempt Foundations (Westport, CT: Arlington House, 1980)]

1918 (7 August). Bancherul Bernard Baruch, chairman al War Industries Board [Board-ul Industriilor de Razboi] (care in 1944 l-a sfatuit pe Presedintele Roosevelt in privinta “Planurilor de si dupa Razboi”), a spus:

“Viata fiecarui om se afla la cheremul natiunii si la fel trebuie sa fie si proprietatea sa. Traim astazi intr-o inalt organizata stare/conditie a socialismului. Statul este totul; individul are importanta numai in masura in care contribuie la bunastarea generala a statului. Proprietatea ii apartine numai in masura in care statul nu are nevoie de ea. Trebuie sa-si puna viata si posesiunile la cheremul statului.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 32]

1919 (Februarie). Liga Natiunilor. “Pierderile teribile ale Primului Razboi Mondial au produs… o crescanda cerere din partea publicului de prevenire a reiterarii suferintei si distrugerii ce puteau fi observate ca parti componente inevitabile ale razboiul modern. Atat de puternica a fost forta acestei doleante incat la doar cateva saptamani de la deschiderea conferintei de pace de la Paris din Ianuarie 1919, un acord unanim a fost atins prin textul cartei Ligii Natiunilor.” [nota: Brit-13-851] Colonelul House a scris prima versiune a acestei carti.

1919. Col. House a indus deliberat in eroare liderii mondiali, ca acestia sa respinga orice idee de blocare a Revolutiei Bolsevice. Urmatoarea declaratie este preluata din jurnalul sau: “Am avut o discutie apropiata cu Clemenceau [Premierul Frantei] despre Bolsevism in Rusia si marsul sau catre Vest. L-am facut sa marturiseasca in final ca interventiile militare erau imposibile… Mai tarziu in acea dupa-amiaza, cand Orlando [Premierul Italiei] a sunat, i-am oferit acelasi discurs… Incerc, si am reusit partial sa inspaimant nu numai pe Presedinte [Wilson] dar si pe Englezi, Francezi si Italieni in privinta a ceea ce poate fi numit ‘pieirea Ruseasca’.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pages 34-35]

1921. Council on Foreign Relations (CFR) a fost fondat – in principal prin influenta Colonelului House. Pentru a construi necesara retea de grupuri de sustinere globaliste, va dispersa zeci de milioane de dolari anual provenite de la fundatiile scutite de taxe, cum ar fi Carnegie si Rockefeller. [nota: Global Tyranny, de William F. Jasper (editor al The New American), pag. 54]

CFR va fi echivalentul din Statele Unite al Britanicului RIIA, Royal Institute of International Affairs. Profesorul Quigley a scris,

“… planurile originale pentru Royal Institute of International Affairs si Council on Foreign Relations au fost trasate in Paris.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 952].

1922. Descrierea facuta de primarul New York-ului, John Hylan, guvernului din umbra ce se dezvolta pe plan national se potriveste si celui international de asemenea:

“adevarata amenintare la adresa republicii noastre este acest guvern invizibil care precum o caracatita uriasa se intinde soios asupra orasului, Statului si natiunii. Asemeni realei caracatite, opereaza sub acoperirea unei autocreate protectii. A acaparat in puternicele ei tentacule ofiterii nostrii executivi, corpurile noastre legislative, scolile, curtile, ziarele noastre si fiecare agentie creata pentru protectia publicului.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), de asemenea Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 15]

1925. Biroul International al Educatiei a fost fondat printr-un grant primit de la Fundatia Rockefeller. Ulterior a devenit parte integranta a UNESCO. [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), de asemenea Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 15]

1931 (Noiembrie). Arnold Toynbee tine un speech pentru Studiul Afacerilor Internationale la Copenhaga, in care explica,

“Lucram in prezent discret, cu toate puterile noastre sa alungam aceasta forta misterioasa numita suveranitate din ghearele statelor nationale locale ale lumii. In tot acest timp negam cu buzele ceea ce faptuim cu bratele, deoarece a contesta suveranitatea statelor nationale locale ale lumii este inca o erezie pentru care un om al statului sau un publicist poate … fi ostracizat sau discreditat.” [nota: The Trend of International Affairs Since the War, International Affairs, Journal of the Royal Institute of International Affairs, citat de Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 50]

1932. Presedintele Fundatiei Rockefeller, Max Mason, le spune administratorilor [trustees] ca “Stiintele Sociale se vor ocupa cu rationalizarea controlului social… controlul comportamentului uman.” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 18]

- Va urma -

—
* Berit Kjos este o foarte cunoscuta (in SUA) cercetatoare, scriitoare si jurnalista crestina. Sustine frecvent conferinte, participa la emisiuni radio si tv, religioase si seculare. Ultimele sale carti sunt A Twist of Faith si Brave New Schools. Seria de articole este preluata cu permisiunea autoarei din pagina http://www.crossroad.to. Traducerea si adaptarea realizate pentru Altermedia de Marian Tiberiu Vintilescu