de Berit Kjos* [cititi episodul anterior]

1932. Dr. Ernst Rudin, directorul Nazist al Institutului Kaiser Wilhelm pentru Psihiatrie (fondat de Rockefeller) a fost numit presedinte al globalei Federatii de Eugenie.

1934 (Februarie). Un “raport Rockefeller al progresului in desfasurare”, (semnat de un sef de divizie) intreaba, “Putem dezvolta o stiinta a geneticii atat de solida si extensiva care sa ne ofere speranta ca in viitor vom putea da nastere unor oameni superiori?” [nota: Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 18]

1935. Simbolul Masonic al ochiului in varful piramidei este adaugat oficial bancnotei de 1 Dolar al Statelor Unite. Henry A. Wallace, Secretarul Agriculturii in cabinetul Roosevelt (un Socialist si Teozofist ce a devenit ulterior vice-presedintele lui Roosevelt) a explicat:

“In timp ce privea colorata reproducere a Sigiliului, atentia lui Roosevelt a fost atrasa de reprezentarea ‘Ochiului Atoatevazator’, o reprezentare Masonica a Marelui Arhitect al Universului… Roosevelt, ca si mine de altfel, era un Mason de grad 32. A sugerat ca Sigiliul sa fie adaugat bancnotei de un dolar.” [nota: Manly P. Hall a explicat intelesul Marelui Sigiliu si a conectat piramida neterminata cu istoria mondiala in desfasurare: “Pe spatele Marelui Sigiliu se afla o piramida neterminata ce reprezinta societatea umana insasi, imperfecta si incompleta. Deasupra pluteste simbolul ordinelor esoterice, radiantul triunghi si al sau ochi atoatevazator.” Pentru mai multe informatii vezi [www.greatseal.com/levels/fdr1935.html]

1935. Intr-un raport prezentat la cea de-a 72-a sedinta anuala a NEA [National Education Association], Willard Givens (ulterior numit secretar executiv al NEA) a scris:

“Muribundul sistem laissez-faire trebuie complet distrus si noi toti… trebuie sa fim intr-un grad avansat supusi controlului social… Principala functie a scolii este orientarea sociala a individului. Trebuie sa incerce sa-i ofere o intelegere a tranzitiei catre un nou ordin social.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), de asemenea Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 20] [nota tr: laissez-faire – doctrina ce se opune interventiei guvernamentale in problemele economice dincolo de minimul necesar mentinerii pacii si drepturilor de proprietate; politica de neamestec al guvernului.]

1937. John Foster Dulles, fost chairman al fundatiei Rockefeller si al comitetului executiv al Consiliului Federal al Bisericilor (inlocuit de Consiliul National al Bisericilor), a ridicat in slavi totalitarismul spunand:

“Comunismul si Fascismul schimba aproape instantaneu caracteristicile unor popoare intregi. Milioane de indivizi au fost transformati, in mare, in oameni mai buni… mandriile personale (individualism) … sunt inlocuite de sacrificiu de sine si disciplina. Exista o constienta subordonare a sinelui ideii ca un obiectiv maret poate fi urmarit.” [note: Religion in Life, Vol. 6 No. pag. 197]

1939. Viitorul Secretar de Stat John Foster Dulles (membru CFR) tine un speech la YMCA. Declara, “[Trebuie sa existe] o diluare a suveranitatii, spre dezavantajul imediat al acelor natiuni care acum poseda preponderenta puterii….” [nota: New York Times, 10-29]

1941 (6 Ianuarie). In speech-ul sau in fata Sesiunii Reunite a Congresului, Presedintele Franklin D. Roosevelt a spus, “De la inceputul istoriei noastre Americane am fost implicati in schimbare – intr-o perpetua revolutie pacifista – o revolutie care continua constant, ajustandu-se singura pe tacute conditiilor schimbarii…. ‘Ordinea Mondiala’ pe care o cautam inseamna co-operarea tarilor libere, efortul laolalta intr-o prietenoasa, civilizata societate…. Libertatea inseamna suprematia drepturilor omului pretutindeni.”

1941. Declaratia Natiunilor Unite a fost semnata de 26 de state… proclamand telurile de razboi ale puterilor Aliate.

1942 (Februarie sau Martie).

“… sase ani inainte de lansarea oficiala a Consiliul Mondial al Bisericilor, organizatorii sai din cadrul Consiliului Federal al Bisericilor a organizat o conferinta Nationala de Studiu la Universitatea Wesleyan din Ohio. Printre cei 30 de delegati se gaseau 15 episcopi, 7 presedinti de seminar, si 8 presedinti de colegiu si universitate.

John Foster Dulles, care mai tarziu a devenit Secretar de Stat in administratia Eisenhower, a condus lucrarile conferintei. In calitate de lider al Cosiliului Federal inter-Bisericesc “Comisia de Studiu a Bazelor unei Juste si Durabile Paci”, Dulles a prezentat raportul conferintei. Acesta recomanda:

• un guvern mondial al puterilor delegate
• limitari imediate ale suveranitatii nationale
• controlul international al tuturor armatelor si flotelor
• un sistem bancar universal
• libertate mondiala de imigrare
• o banca internationala controlata democratic
• distributie echilibrata a bogatiei naturale mondiale.” [nota: Edgar C. Bundy, Collectivism in the Church (1958), 165, 91]

1942 (16 Martie). Revista Time a scris un rezumat al raportului. In declaratia de mai jos, observati aceste cuvinte: “o noua ordine… prin cooperarea voluntara intr-un cadru democratic sau prin revolutie politica exploziva.” Aceasta solutie, “cooperarea voluntara intr-un cadru democratic” ne ofera o imagine clara a adevaratului sens atribuit unor cuvinte sonore precum democratie, voluntariat, participare (implicand pe fiecare in procesul consensual), parteneriat, si societate civila:

“Cateva din opiniile economice ale conferintei au fost aproape la fel de senzationale pe cat de extrem internationalist se prezenta programul sau politic. Sustinea ca o ‘noua ordine a vietii economice este atat iminenta cat si imperativa’ – o noua ordine ce va veni cu siguranta fie ‘prin cooperare voluntara intr-un cadru democratic sau prin revolutie politica exploziva’. Fara a condamna motivul profitului, a denuntat diferite defecte in sistemul profitului cum ar fi aparitia razboiului, a demagogilor si a dictatorilor…. In schimb, ‘biserica trebuie sa ceara aranjamente economice concretizate in ajutor social umanitar…”

1942. Editorul NEA Journal [NEA = National Education Association], J. Elmer Morgan, a scris un editorial intitulat “Popoarele Unite ale Lumii”. In el, a explicat nevoia guvernului mondial de a avea o ramura educationala, un sistem mondial al banilor si creditului, o forta politieneasca mondiala, ‘o declaratie mondiala a drepturilor si indatoririlor’. [nota: December 1942, pag. 261]

1943. John Foster Dulles – impreuna cu alti lideri precum Alger Hiss (expus de FBI in 1939 ca spion Comunist) – au convocat o alta conferinta a Consiliului Bisericilor. Au semnat “Cei Sase Stalpi ai Pacii”, o pledoarie pentru o organizatie politica mondiala – Natiunile Unite. In discursul sau, consemnat in Raportul Bianual al Consiliului din 1944, Dulles a spus,

“Interesul manifestat de acest subiect a sporit enorm in urma declaratiei conferintei de la Moscova, care a subliniat necesitatea crearii unei organizatii generale internationale cat de curand posibil…. Oamenii ce apartin sau nu bisericilor sunt indemnati sa ‘ramana uniti si energici pentru obtinerea unei astfel de organizatii internationale’…. Aceasta declaratie, semnata de mai mult de 1000 de lideri protestanti, a fost oferita presei si apoi expediata Presedintelui si membrilor Congresului.”

1944 (21 August – 7 Octombrie).

“Formarea unei organizatii internationale care sa inlocuiasca Liga Natiunilor a fost intreprinsa de expertii tehnici ai natiunilor Aliate. In Statele Unite, numeroase departamente de stat si comitete interdepartamentale au studiat incalcitele probleme organizatorice, membria, procedura de vot si sanctiunile…. In Dumbarton Oaks, Washington DC, experti Americani, Englezi, Rusi, Chinezi [incluzand co-autorul Alger Hiss] s-au intrunit in sfarsit sa dea forma unei carte a Natiunilor Unite. … expertii au reusit sa cada de acord asupra tuturor chestiunilor, cu exceptia a doua dintre ele…. [1] daca un membru permanent al consiliului de Securitate trebuie sa recurga la veto in cazul in care exista o parte…. [2] daca cele 16 republici Sovietice ar trebui sa se bucure de membrie individuala.

Aceste doua chestiuni trebuiau rezolvate de catre Roosevelt, Churchill si Stalin la conferinta de la Yalta.” [nota: Brit-23-806]

1944. Presedintele Roosevelt il numeste pe Alger Hiss in functia de director al Biroului de Afaceri Politice Speciale in Departamentul de Stat, responsabil cu planificarea post-razboi – ignorand dovezile FBI-ului vizavi de activitatile sale Comuniste.

1945 (4 – 11 Februarie). Conferinta de la Yalta – Churchill, Roosevelt si Stalin s-au intalnit sa discute rezolutiile post-razboi. Alger Hiss l-a insotit pe Roosevelt in calitate de consilier. Roosevelt a continuat sa ignore avertismentele FBI in privinta lui Hiss.

“… Pe langa problemele militare si politice imediate, participantii la conferinta au discutat carta de organizare a Natiunilor Unite ce fusese recent instituita la Dumbarton Oaks. O formula de compromis pentru guvernarea votului in Consiliul de Securitate a fost considerata acceptabila….” [nota: Brit-23-807]

1945 (1 Aprilie, San Francisco). Alger Hiss, co-autor al cartei Natiunilor Unite, a servit ca Secretar General al conferintei de organizare a UN. Mai tarziu, John Foster Dulles a recomandat ca Hiss sa ticseasca multimilionara Carnegie Endowment for International Peace.

“Pe baza propunerilor venite din partea Chinei, URSS-ului, Marii Britanii si Statelor Unite, Conferinta Natiunilor Unite pentru Organizare Internationala [United Nations Conference on International Organization] (UNCIO), intrunita in San Francisco, California, a promulgat Carta Natiunilor Unite. A fost semnata pe data de 26 Iunie si a intrat in vigoare pe 24 Octombrie 1945.

La conferinta au participat reprezentanti ai 46 de state ce au semnat Declaratia Natiunilor Unite. Patru alte state (Ucraina, Belarus, Argentina si Danemarca) au fost admise pe perioada conferintei….

Propunerile Dumbarton Oaks, anumite propuneri ale Chinei adoptate mai tarziu de catre Big Four (US, UK, URSS, China) si de catre acordul de la Yalta… au constituit agenda de lucru a conferintei.

Secretariatul international a pus la dispozitie translatori si interpreti si a distribuit documente si declaratii zilnice in cinci limbi oficiale (Engleza, Franceza, Spaniola, Rusa si Chineza). Functia de chairman a sesiunilor plenare a fost detinuta prin rotatie de Big Four….

Carta rezultata in urma conferintei a urmat liniile generale ale propunerilor Dumbarton Oaks dar a conferit o pondere deosebita Adunarii Generale.” [nota: Brit-22-556]

1945 (16 Aprilie). Revista Time a relatat despre conferinta internationala: “In calitate de Secretar General, responsabil cu agenda de lucru, el [Alger Hiss] va avea multe de comentat neoficial despre cine trage sforile.”

1945 (26 Iunie). Dupa decenii de planificare, propaganda si manipulare politica si finaciara, Organizatia Natiunilor Unite a fost oficial lansata cu Alger Hiss in calitate de prim Secretar General. Reprezentanti ai 50 de natiuni s-au intalnit in San Francisco sa semneze Carta UN. Pe 28 Iunie, Presedintele Harry Truman a declarat, “Va trebui sa ratificam aceasta Constitutie (UN) din San Francisco…. Va fi la fel de usor pentru alte natiuni sa se alature intr-o republica mondiala pe cat ne este noua in republica Statelor Unite.”

Pe tot parcursul vietii, Harry Truman a purtat asupra sa in buzunar poemul Locksley Hall, scris de Lord Tennyson. Amintiti-va sobrele sale cuvinte:

Pan’ ce-a amutit toba razboiului si s-au strans steaguri de batalii
In Parlamentul omului, Federatia lumii.

1945. UNESCO, o agentie speciala a Natiunilor Unite cu sediul general in Paris, a fost infiintata “pentru a contribui la pacea mondiala prin promovarea cooperarii internationale in educatie, stiinta si cultura”. Primul sau Director General, Julian Huxley, a scris in cartea sa, UNESCO: It’s Purpose and Its Philosophy [UNESCO:Scopul Sau si Filozofia Sa]:

“Filozofia generala a UNESCO ar trebui sa fie un umanism stiintific mondial, global ca intindere si evolutionist ca esenta… In programul sau educational el ii poate… familiariza pe toti oamenii cu implicatiile transferului intregii suveranitati de la natiunile separate catre o organizatie mondiala…. Insarcinarea diviziei media a UNESCO [va fi] sa promoveze dezvoltarea unei conceptii comune impartasite de toate natiunile si culturile… pentru a ajuta emergenta unei singure culturi mondiale.” Mai multe informatii la www.crossroad.to/Quotes/globalism/julian-huxley.htm.

1946. In editorialul NEA, The teacher and World Government [Invatatorul si Guvernul Mondial], J. Elmer Morgan a scris, “In lupta pentru infiintarea unui guvern mondial adecvat, invatatorul… poate contribui la pregatirea inimilor si mintilor copiilor…. In fruntea tuturor agentiilor ce vor asigura formarea unui guvern mondial trebuie sa se afle scoala, invatatorul si profesia organizata.” [nota: The NEA Journal (January 1946); 1]

1946. NEA a publicat National Education in an International World [Educatia Nationala intr-o Lume Internationala] (Teacher’s College): “Infiintarea [UNESCO] marcheaza culminatia unei miscari pentru crearea unei agentii internationale a educatiei…. Natiunile ce devin membre ale UNESCO, ca atare, isi iau angajamentul sa revizuiasca manualele folosite in propriile scoli…. Fiecare natiune membra… are obligatia sa vegheze ca nimic din programa sa sa nu fie contrar obiectivelor UNESCO.”

1946. O “Conferinta Mondiala a Profesiei Educationale”, sponsorizata de NEA, a schitat o Constitutie pentru Organizatia Mondiala a Profesiei Educationale. Va fi “o forta semnificativa de ajutor pentru UNESCO” a spus William Carr (secretar asociat al Comisiei Politicii Educationale a NEA). [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), de asemenea Dennis Lawrence Cuddy, Chronology of Education, pag. 24]

1946. Statele Unite se alatura UNESCO, o agentie a Natiunilor Unite. Dupa cum marturiseste Charlotte Iserbyt, “aceasta legislatie a fost acompaniata de remarcabila declaratie a Presedintelui Harry Truman: ‘Educatia trebuie sa stabileasca o unitate morala a omenirii’”. Recomandarea lui Truman a fost sustinuta de Generalul Brock Chisholm, care va deveni primul director general al World Health Organization (WHO), o alta agentie speciala a Natiunilor Unite.

1946. Dr. Chisholm a prezentat un referat intitulat Psihiatria Pacii Durabile si a Progresului Social la o conferinta pe probleme de sanatate mintala, in Statele Unite. A fost publicata de (acum prestigioasa) revista Psychiatry, si de prietenul ei Comunist, Alger Hiss, editor al revistei socialiste International Conciliation. Hiss, pe atunci presedinte al Carnegie Endowment for International Peace, a scris Prefata studiului lui Chisholm. Cantariti cuvitele Dr. Chisholm:

“Responsabilitatea determinarii necesarelor schimbari ale comportamentului uman este o prerogativa a stiintei de specialitate. Psihologii, psihiatrii, sociologii, economistii si politicienii trebuie sa faca fata acestei resposabilitati….

Putem identifica motivele pentru care purtam razboaie…? Multe dintre ele sunt usor de numit – prejudiciu, izolationism, abilitatea de a crede emotional si necritic anumite lucruri irationale….

Singura forta psihologica, capabila sa produca aceste perversiuni este moralitatea, conceptul de bine si de rau… De-a lungul a multe generatii ne-am plecat gatul jugului convingerii pacatului. Am inghitit tot felul de certitudini otravite cu care am fost hraniti de parintii nostri, de invatatorii de la scoala de zi cu zi sau cea Duminicala….

… multa vreme a fost general acceptata ideea ca parintii au dreptul de a impune orice punct de vedere, orice minciuni sau angoase, superstitii, prejudicii, ura, sau credinta, copiilor lor lipsiti de aparare. Totusi, abia recent a devenit o chestiune de certa cunostinta ca aceste lucruri creeaza nevroze, dezechilibre emotionale si de comportament, si incapacitate de dezvoltare catre o stare de maturitate emotionala potrivita pentru a fi un cetatean al democratiei….

Este sigur ca pregatirea copiilor acasa sau in scoli trebuie sa fie cel putin la fel de mult o chestiune de interes public pe cat este vaccinarea acestora pentru binele lor… Indivizii ce prezinta dezechilibre emotionale personale, sentimente de vinovatie, teama, inferioritate, sunt predispusi sa isi reverse ura asupra altora… Sunt o adevarata amenintare… Oricare ar fi costurile, trebuie sa invatam sa traim prieteneste si in pace cu… toti oamenii planetei….

Mai trebuie adaugat… pentru a pune cu blandete deoparte gresitele metode invechite ale inaintasilor nostri, daca este posibil. Daca cu blandete nu este posibil, s-ar putea sa trebuiasca sa obtinem acest lucru cu asprime sau chiar intr-un mod violent….

Putem oare trasa foaia de parcurs a unui astfel de program de re-educare…?” [nota: Pentru mai multe extrase vezi www.crossroad.to/Quotes/globalism/chisholm.htm]

1948. World Health Organisation [Organizatia Mondiala a Sanatatii] (WHO) este infiintata sub conducerea Dr. Brock Chisholm, primul sau director general.

1948. Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, un contract legal ce obliga toate natiunile care, precum Statele Unite, l-au ratificat. Suna bine, ca de altfel toate tratatele intruzive ale UN pentru drepturile omului. Articolul 18 sustine “dreptul la libertatea de gandire, de constinta si religioasa…” Articolul 19 afirma “dreptul la libertatea de opinie si expresie… si de a cauta, primi si impartasi informatii si idei prin orice tip media si fara frontiere.” Dar Articolul 29 declara ca “aceste drepturi si libertati nu pot fi in nici caz exercitate impotriva scopurilor si principiilor Natiunilor Unite.”

Cu alte cuvinte, aceste “drepturi” si “libertati” nu se aplica celor care vor critica Natiunile Unite sau politicile ei. Drepturile voastre sunt conditionate de supunerea de care dati dovada. Numai daca mesajul vostru sustine ideologia oficiala sunteti liberi sa il raspanditi. Precum Andrei Vishinsky a scris in Legea Statului Sovietic, “Nu poate fi vorba de libertate de expresie, a presei si asa mai departe, pentru dusmanii socialismului.” [nota: Encyclopaedia Britannica (1968), Volume V, pag. 164.]

1949. Manualul UNESCO intitulat Toward World Understanding [Catre Intelegere Mondiala] declara, “Atata timp cat copilul respira aerul otravit al nationalismului, educatia pentru mentalitate mondiala poate produce doar rezultare precare. Asa cum am aratat, frecvent familia este aceea care infecteaza copilul cu un nationalism extrem.”

1953. In timpul investigatiilor Comitetului Reece, presedintele Fundatiei Ford, H. Rowan Gaither, a recunoscut urmatoarele in fata lui Norman Dodd, directorul echipei de audiere:

“… stiti ca noi cei de la nivelul executiv aici am fost, la diverse momente de timp, activi fie in OSS, Departamentul de Stat, sau Administratia Economica Europeana. Pe atunci… operam conform directivelor primite de la Casa Alba. In continuare suntem ghidati de asemenea directive… Conform carora [directivelor] noi trebuie sa ne folosim puterea de sponsorizare pentru a altera viata in Statele Unite, astfel incat sa poata fi realizata in mod comfortabil o unire cu Uniunea Sovietica.” [nota: William H. McIlhany, II, The Tax Exempt Foundations (1980), pag. 63]

1966. Cartea lui Quigley, Tragedy and Hope: A History of the World in Our Time, este publicata. Rezumand un punct cheie al acestei carti, Dr. Stanley Monteith a scris: “Profesorul Quigley si-a asigurat cititorii ca amenintarea comunismului a fost exagerata, si ca a cercetat oamenii si organizatiile care conduc lumea. In acele zile multi au crezut ca Departamentul de Stat a oferit comunistilor Estul Europei si China, deoarece guvernul nostru era dominat de agenti subversivi.”

Profesorul Quigley a ridiculizat ideea:

“Acest mit, asemeni tuturor legendelor, contine un adevar modic. Exista intr-adevar, si a existat vreme de o generatie, o retea internationala Anglofila care opereaza, pana la un anume punct, in acelasi fel in care Dreapta radicala crede ca actioneaza Comunismul. De fapt, aceasta retea, pe care o putem identifica drept Grupurile Mesei Rotunde [Round Table Groups], nu manifesta nici un fel de aversiune in a coopera cu Comunistii, sau orice alte grupuri, si face acest lucru destul de des. Stiu despre aceasta retea deoarece am studiat-o vreme de douazeci de ani si mi s-a permis vreme de doi ani, prin anii ’60, sa ii examinez dosarele si documentele secrete.” [nota: Carrol Quigley, Tragedy and Hope, pag. 950]

Anii 1960. Dr. Robert Muller, secretar-general adjunct al UN, a pregatit o “Programa de Baza Mondiala” cu urmatorul scop: “Asistarea copilului in a deveni un individ integrat ce poate face fata experientei personale in timp ce se priveste pe el insusi ca parte a unui ‘intreg mai mare’. Cu alte cuvinte, promoveaza importanta crescanda a ideii de grup, incat binele grupului, intelegerea grupului, inter-relatiile grupului si bunele intentii ale grupului sa inlocuiasca toate obiectivele limitate si egocentrice, ducand astfel la constiinta de grup.”

1973. Comisia Trilaterala este infiintata de catre David Rockefeller (chairman al Chase Manhattan Bank, controlata de clanul Rockefeller) care a sponsorizat-o. Acesta a fost inspirat de o propunere a lui Zbigniew Brzezinski, un Profesor global-vizionar al Universitatii Columbia, care a sugerat un parteneriat tripartit intre Europa de Vest, America de Nord (US si Canada) si Japonia.

Printre membrii partii americane se numara Brzezinski; fostul presedinte George H. Bush; Richard Gardner (Universitatea Columbia); Alan Greenspan (Federal Reserve); Samuel Johnson (Johnson & Son Inc); Robert McNamara (fost presedinte al Bancii Mondiale); Brent Scowcroft, Donna Shalala (Cancelar al Universitatii Wisconsin si secretar al Departamentului Sanatatii si Serviciilor Umane in administratia Clinton); Albert Shanker (Presedinte al Federatiei Americane a Invatatorilor); Strobe Talbott (Editor Time); Lester Thurow (MIT); Paul Volcker (Universitatea Princeton).

1973. Dupa o calatorie in China, David Rockefeller il lauda pe Mao Tse-Thung care macelarise peste 40 de milioane de oameni. Raportul sau, “De la un calator prin China” subliniaza telurile prezentate in rapoartele Natiunilor Unite, precum “Comisia pentru Guvernare Globala” si raportul UNESCO “Diversitatea Noastra Creatoare”. Ambele se concentreaza pe idealuri marete de pace, armonie si unitate in satul ‘global’ comunitar – o viziune care necesita control absolut si participare universala in grupuri mici maleabile (modelata dupa ierarhia “sovietelor” sau consiliilor din tarile Comuniste):

“Esti impresionat imediat de sensul de armonie nationala…. Oricare ar fi fost costurile Revolutiei Chineze, aceasta a reusit cu siguranta… in a nutri o morala inalta si un scop comunitar. Progresul social si economic general nu este mai putin impresionant…. Avansurile sociale enorme ale Chinei au beneficiat din plin de unicitatea ideologiei si a telului…. Experimentul social in China sub conducerea Chairman-ului Mao este unul dintre cele mai importante si pline de succes din istorie.” [nota: New York Times, 10 August 1973]

1974. In cartea sa, Wall Street and the Bolshevik Revolution [nota tr: pentru descarcare faceti click dreapta aici], Anthony Sutton “a documentat faptul ca bancile Rockefeller si Morgan au acordat imprumuturi Bolsevicilor, in timp ce industria americana le-a oferit uzine si tehnologia de care aveau nevoie. Westinghouse, Henry Ford, Averill Harriman, Armand Hammer, Exxon, si alte firme americane au construit infrastructura ce a permis Uniunii Sovietice sa supravietuiasca.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag. 71]

1983. Vorbind la Annapolis, Secretarul Marinei Navale, John Lehman, a spus clasei absolvente ca, “In cateva saptamani, multi dintre voi veti privi la numai cateva sute de picioare departare pe apa, unele dintre cele mai moderne tehnologii inventate vreodata in America. Din pacate, vor fi pe nave Sovietice.” [nota: Stanley Monteith, MD, Brotherhood of Darkness (Oklahoma City: Hearthstone Publishing, 2000), pag 71]

1992 (21 Mai). Adresandu-se organizatiei Bilderberg la sedinta sa din Evian, Franta, Henry Kissinger a spus,

“Astazi Americanii ar fi revoltati daca trupele Natiunilor Unite ar intra in Los Angeles sa restaureze ordinea; maine vor fi recunoscatori! Intr-adevar asa ar fi daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa de dincolo, fie reala sau promulgata, care ne-ar periclita insasi existenta. Abia atunci toate popoarele lumii vor conveni cu liderii mondiali sa ii scape de aceasta nenorocire. Singurul lucru de care fiecare se teme este necunoscutul. Pusi fata in fata cu aceste scenarii, drepturile individuale vor fi de bunavoie abandonate la schimb pentru garantia bunastarii oferita de catre guvernul lor mondial.” [nota: Transcrisa de pe inregistrarea pe banda magnetica facuta de unul din delegatii Elvetiei]

________________________________________

CARROLL QUIGLEY, profesor de istorie la Scoala Serviciilor Externe apartinand de Universitatea din Georgetown, a predat mai intai la Princeton si Harvard. A intreprins cercetari in arhivele Frantei, Italiei si Angliei, si este autorul mult laudatei Evolutii a Civilizatiilor. Membru al board-ului editorial al lunarului Current History, este un vorbitor frecvent si consultant al unor agentii publice si semipublice. Este membru al Asociatiei Americane pentru Avansarea Stiintei, Asociatia Americana de Antropologie, si Asociatia Americana de Economie, precum si al altor asociatii istorice. A fost conferentiar de istorie rusa la Colegiul Industrial al Fortelor Armate incepand cu 1951 si de istorie africana la Brookings Institution din 1961, si a tinut conferinte in multe alte locuri, inclusiv Laboratorul de Armament al U.S. Navy, Institutul Serviciilor Externe al Departamentului de Stat, Colegiul Naval din Norfolk, Virginia. In 1958 a fost consultant al Comitetului Select al Congresului care a infiintat actuala agentie spatiala nationala. A fost un colaborator in probleme de istorie al Institutului Smithsonian dupa 1957, in legatura cu deschiderea noului sau Muzeu de Istorie si Tehnologie. In vara anului 1964 a mers la Scoala Navala Post-Absolvire, Monterey, California, in calitate de consultant al Proiectului Seabed, care a incercat sa vizualizeze sistemele armate americane ce vor fi disponibile in urmatorii doisprezece ani.

“TRAGEDY AND HOPE prezinta anii 1895-1950 ca o perioada de tranzitie de la lumea dominata de Europa in secolul al 19-lea catre o lume formata din trei blocuri in secolul 20. Cu claritate, perspectiva si impact cumulativ, profesorul Quigley analizeaza natura acestei tranzitii trecand prin doua razboaie mondiale si o depresiune economica mondiala. In calitate de istoric interpretativ, incearca sa infatiseze fiecare eveniment in intreaga sa complexitate a contextului istoric. Rezultatul este o lucrare unica, demna de luat in seama din mai multe puncte de vedere. Ofera imaginea unei lumi in termenii influentei diverselor culturi si felului cum se privesc una pe cealalta; arata, mult mai complet decat orice alta lucrare, influenta stiintei si tehnologiei asupra vietii umane; si explica cu o claritate fara precedent, cum complicatele tipare financiare si comerciale ale Vestului, anterioare anului 1914, au influentat dezvoltarea lumii actuale.” [nota: de pe coperta cartii Tragedy and Hope]

Clinton, Quigley si Conspiratia: Ce se intampla oare?

Quigley a evitat de asemenea criticismul deoarece cartile sale sunt produsul unei dureroase activitati de cercetare asupra unor surse diplomatice de prima mana, cercetare ce s-a intins pe perioada mai multor ani. Pentru a fi un critic calificat al analizei sale, cineva ar trebui sa reitereze acest efort – si pana acum nimeni nu a facut-o. A ajutat si faptul ca Quigley a realizat aceste lucruri intr-o perioada in care teoriile conspiratiei erau curiozitati si considerate originale, dar nu amenintatoare. Clinton nu avea nici un motiv sa se nelinisteasca vizavi de pomenirea aproape necunoscutului Quigley in discursul sau. [nota: http://radiobergen.org/powergame/clinton.html]

- Va urma -

—
* Berit Kjos este o foarte cunoscuta (in SUA) cercetatoare, scriitoare si jurnalista crestina. Sustine frecvent conferinte, participa la emisiuni radio si tv, religioase si seculare. Ultimele sale carti sunt A Twist of Faith si Brave New Schools. Seria de articole este preluata cu permisiunea autoarei din pagina http://www.crossroad.to. Traducerea si adaptarea realizate pentru Altermedia de Marian Tiberiu Vintilescu