Analiză de F. William Engdahl
scriitor contribuitor al Online Journal

29 august 2008, 00:26

Controversa asupra atacului militar georgian prin surpriză asupra Oseţiei de Sud şi Abhaziei pe 8.8.08 face importantă o privire mai îndeaproape asupra controversatului preşedinte georgian şi a maeştrilor săi păpuşari. O examinare arată că Mihail Saakaşvili, în vârstă de 41 ani, este un totalitarist nemilos şi corupt, care este legat nu numai de grupurile de interese (establisment în orig., n.t.) NATO-SUA, cât şi de grupurile de interese militare şi ale serviciilor secrete israeliene.

Faimoasa „Revoluţie Trandafirie” din noiembrie 2003, care a forţat pierderea puterii de către un Eduard Şevarnadze îmbătrânit şi a adus la putere un absolvent de universitate SUA, în vârstă de 36 ani, a fost condusă şi finanţată de Departamentul de Stat SUA, Fundaţia Soroş şi agenţii legate de Pentagon şi comunitatea agenţiilor secrete ale SUA.

Mihail Saakaşvili a fost deliberat plasat la putere într-una din cele mai sofisticate operaţii SUA de schimbare de regim, folosindu-se ostentativ ONG-uri (organizaţii neguvernamentale) particulare pentru crearea unei atmosfere de protest popular împotriva regimului existent, al fostului ministru de externe sovietic Eduard Şevarnadze, care nu mai era util Washingtonului când a început încheierea unei înţelegeri cu Moscova privind arterele energetice şi privatizările.

Saakaşvili a fost adus la putere printr-o lovitură de stat aranjată pe teren de ONG-urile finanţate de SUA, prin aplicarea unei noi metode a SUA de destabilizare a regimurilor pe care le consideră ostile planurilor sale de politică externă. În ediţia din 23 noiembrie 2003, Wall Street Journal a creditat explicit pentru răsturnarea regimului Şevarnadze operaţiunile „unei serii de organizaţii neguvernamentale… susţinute de fundaţii americane şi occidentale.” Aceste ONG-uri, afirmă jurnalul, „au născut o clasă de tineri intelectuali, vorbitori ai limbii engleze, înfometaţi de reforme pro-occidentale”, care au fost instrumentali în aşezarea fundaţiei pentru o lovitură de stat nesângeroasă.

Lovitură de stat prin ONG-uri

Dar există aspecte suplimentare. ONG-urile au fost coordonate de ambasadorul SUA în Georgia, Richard Miles, care tocmai a sosit la Tbilisi, după proaspătul succes în orchestrarea răsturnării lui Slobodan Miloşevici la Belgrad, susţinută de CIA, folosindu-se aceleaşi ONG-uri. Miles, care se bănuieşte a fi un specialist sub acoperire al serviciilor secrete, a supravegheat lovitura de stat a lui Saakaşvili.

A fost implicată şi „Fundaţia pentru o Societate Deschisă din Georgia” a miliardarului american George Soroş. A fost implicată şi „Casa Libertăţii” (Freedom House, n.t).cu sediul în Washington, al cărui preşedinte a fost ex-şeful CIA James Woolsey. Au fost implicate şi finanţări generoase din partea „Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie” (National Endowment for Democracy, n.t.), finanţată de Congresul SUA şi creată de Ronald Reagan în anii 1980 pentru a „face în mod privat ceea ce CIA obişnuia să facă”, adică lovituri de stat împtriva regimurilor pe care guvernul SUA le găseşte neprietenoase.

Fundaţiile lui George Soroş au fost forţate să părăsească numeroase ţări est-europene, inclusiv Rusia, cât şi China după revolta stundenţească din Piaţa Tien An Men din 1989. Soroş este şi finanţatorul, împreună cu Departamentul de Stat SUA, al Human Rights Watch, un braţ, cu sediul şi activitatea desfăşurată în SUA, al propagandei întregului aparat de ONG-uri implicate în lovituri de stat, ca cea din Georgia şi Revoluţia Portocalie din Ucraina în 2004. Unii analişti cred că Soroş este un element operativ la nivel înalt al Departamentului de Stat SUA, sau al serviciilor secrete care utilizează fundaţiile sale particulare ca acoperire.

Departamentul de Stat SUA a finaţat „Institul pentru Libertate din Georgia” (Georgia Liberty Institute, n.t.) condus de Saakaşvili, candidatul aprobat de SUA pentru a-i succeda unui Eduard Şevarnadze, care nu mai coopera. „Institutul pentru Libertate” în schimb a creat „Kmara!”, ceea ce se traduce prin „Destul!”. Conform unui raport BBC al perioadei, „Kmara!” a fost organizată în primăvara anului 2003, când Saakaşvili, împreună cu studenţi activişti georgieni, aleşi pe sprânceană, au fost plătiţi de Fundaţia Soroş pentru a merge la Belgrad, unde au învăţat de la activiştii „Optor”, finanţaţi de SUA, care l-au răsturnat pe Miloşevici. Ei su fost pregătiţi în „non-violenţa ca o metodă de război” a lui Gene Sharp, de către „Centrul pentru Rezistenţă Nonviolentă din Belgrad”.

Saakaşvili, preşedinte mafiot

După ce a fost instalat în ianuarie 2004 ca noul preşedinte georgian, Saakaşvili a trecut la încărcarea regimului cu trepăduşii şi acoliţii săi. Moartea lui Zurab Zhvnia, prim-ministrul georgian, în februarie 2005, rămâne un mister. Versiunea oficială – otrăvire datorită unui încălzitor pe gaz defect – a fost adoptată de investigatorii FBI-ului american, în cursul a două săptămâni de la moartea lui Zhvania. Aceasta nu a avut niciodată credibilitate pentru cei familiari cu execuţiile, crimele şi alte manifestări ale decăderii sociale, din lumea interlopă georgiană. Moartea lui Zhvania a fost urmată la scurt timp de cea a unui funţionar din anturajul prim-ministrului, Georgi Khelaşvili, care chipurile s-ar fi împuşcat a doua zi după dispariţia şefului său. Şeful corpului de investigaţii a lui Zhvania a fost găsit şi el mort, ulterior.

Se bănuieşte că aliaţi ai lui Saakaşvili au fost implicaţi în moartea prim-ministrului. Jurnalistul rus Marina Perevozkina l-a citat pe Gia Khuraşvili, un economist georgian. Înaintea incidentului fatal, dl. Khuraşvili a publicat un articol în ziarul „Rezonanţe”, opunându-se privatizării şi vânzării principalei conducte de gaz georgiene. Cu zece zile înaintea găsirii cadavrului prim-ministrului, Khuraşvili a fost atacat şi redactorul şef – citând presiuni din partea unor membri ai „serviciilor secrete” pe care a refuzat să-i numească – l-a avertizat.

Poziţia fostului prim-ministru în problema gazoductului, se bănuieşte că a fost motivul direct pentru asasinarea lui Zhvania. Fratele lui Zhvania, Georgi i-a relatat de asemenea lui Perevozkina că, nu cu mult înaintea morţii lui Zhvania, a primit un avertisment că cineva se pregăteşte să-i omoare fratele. Se relatează că Saakaşvili a devenit livid când Departamentul de Stat SUA l-a invitat ăe Zhvania la Washington pentru decernarea unei „Medalii a Libertăţii” din partea Institutului Democratic Naţional al guvernului SUA. Se pare că Saakaşvili nu tolerează rivali la putere.

Saakaşvili, care se prezintă în mod inteligent ca fiind „anti-corupţie”, a numit o serie de membri ai familiei proprii în posturi guvernamentale lucrative, oferind unuia din fraţi poziţia de consilier şef pentru probleme interne ale proiectului oleoductului Baku-Ceihan, sprijinit de British Petroleum şi alte multinaţionale petroliere.

De la venirea la putere din 2004 cu ajutor SUA, Saakaşvili a dus o politică pe scală largă de arestări, detenţie, tortură şi corupţie endemică. Saakaşvili a prezidat peste crearea de facto a unui stat cu un partid unic, cu o opoziţie formală, care ocupă o parte infimă a fotoliilor parlamentare, iar acest servitor public îşi construieşte un palat, în stilul Ceauşescu, pentru uz propriu la periferia Tbilisi. Conform revistei „Georgia Civilă” (22 martie 2004), până în 2005, se relatează că salariile lui Saakaşvili şi a multor dintre miniştrii săi au fost plătite de o reţea de ONG-uri ale speculantului în devize, cu sediul în New-York, Soroş, împreună cu Programul de Dezvoltare al ONU.

Militari israelieni şi ai SUA antrenează armata georgiană

Actualul asalt militar asupra Oseţiei de Sud şi Abhaziei, cu violarea promisiunii lui Saakaşvili de căutarea a unei soluţii diplomatice şi nu militare pentru disputele teritoriale, este sprijinit de „consilieri” militari SUA şi israelieni. Ziarul israelian „Haaretz” a relatat că pe 10 august, ministrul georgian al reintegrării Temur Iakobşvili „a lăudat armata israeliană pentru rolul său în pregătirea trupelor georgiene şi a afirmat că Israelul trebuie să fie mândru de puterea sa militară, într-un interviu cu postul de radio al armatei. „Israelul trebuie să fie mândru de militarii săi care au pregătit soldaţi georgieni” a declarat Iakobaşvili postului de radio al armatei in ebraică, referindu-se la un grup particular israelian pe care Georgia l-a angajat.”

Una din ţintele bombelor ruseşti în apropierea Tbilisi a fost, conform IsraelNN.com, „o instalaţie militară georgiană în care experţi israelieni modernizează avioane de luptă pentru armata georgiană… Avioane de atac ruseşti au bombardat piste în interiorul instalaţiei, localizată lângă Tbilisi, unde firma de securitate israeliană Elbit are sarcina de a moderniza avioanele de luptă georgiene SU-25.”

Ministrul de externe israelian Ţipi Livni, de asemenea un candidat la succesiunea prim-ministrului israelian demisionat Olmert, a proclamat pe 10 august că „Israelul recunoaşte integritatea teritorială a Georgiei”, limbaj codificat pentru susţinerea încercării Georgiei de preluare a Oseţiei de Sud şi Abhaziei.

Cei 1000 de consilieri militari israelieni, raportaţi a fi în Georgia, nu sunt singuri. Pe 15 iulie agenţia de ştiri „Reuters” a publicat următoarea relatare: „VAZIANI, Georgia – O mie de militari SUA au început marţi un exerciţiu militar de pregătire numit „Răspuns Imediat 2008” în Georgia, împotriva unui fundal de fricţiuni crescânde între Georgia şi Rusia învecinată. Exerciţiul de două săptămâni are loc la baza militară Vaziani în apropierea capitalei Tbilisi, care a fost o bază aeriană rusească până la retragerea trupelor ruseşti la începutul acestui deceniu, sub auspiciile unui acord european de reducere a armamentului… Georgia are un contingent de 2000 militari, care sprijină coaliţia condusă de SUA în Irac şi Washington-ul oferă pregătire şi echipament armatei georgiene. SUA este un aliat al Georgiei şi a iritat Rusia prin susţinerea cererii Tbilisi de aderare la alianţa militară NATO… „Principalul scop al acestor exerciţii este de a mări cooperarea şi parteneriatul dintre forţele SUA şi Georgia”, a declarat reporterilor g-ral. brig. William B. Garrett, comandantul forţei de intervenţie sud-europene.

Cu sprijinul deschis al Rusiei şi antrenarea militarilor indigeni în Oseţia de Sud şi Abhazia pentru menţinerea prezenţei ruseşti în regiune, în special după ce regimul pro-NATO Saakaşvili, sprijinit de SUA, a preluat puterea în 2004, Caucazul începe să se asemene cu Spania războilului civil dintre 1936-1939, unde URSS, Germania nazistă şi alţii au trimis fonduri, arme şi voluntari în Spania, într-un război devastator, care a precedat al doilea război mondial.

Într-o curioasă notă de subsol la lansarea efectivă a luptelor armate din ziua deschiderii JO, când Putin, George W. Bush şi mulţi alţi lideri ai lumii erau plecaţi departe la Beijing, pe sit-ul IsraelNN.com se află un reportaj de Gl Ronen care afrimă că „Mişcarea Georgiei împotriva Oseţiei de Sud a fost motivată de consideraţii politice care au de a face cu Israelul şi Iranul, conform Nfc. Preşedintele georgian Saakaşvili a decis să preia controlul asupra regiunii separatiste pentru a forţa Israelul să-şi reconsidere decizia de reducere a sprijinului pentru armata georgiană.”

Ronen a adăugat, „Mijloacele de informare în masă ruseşti şi georgiene au relatat cu mai multe zile în urmă că Israelul a decis să oprească sprijinul său pentru Georgia, după ce Moscova a făcut clară poziţia sa Ierusalimului şi Washingtonului că va răspunde ajutorului susţinut acordat Georgiei prin vânzarea de sisteme anti-aeriene avansate Siriei şi Iranului.” Israelul plănuieşte să primească petrol şi gaze prin oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan, de la marea Caspică.

Chiar dacă la momentul scrierii articolului, preşedintele rus Medvedev a anunţat încetarea răspunsului militar împotriva ţintelor georgiene, situaţia este departe de a fi stabilă. Insistenţa Washingtonului de aducere a Georgiei în sfera sa geopolitică şi susţinerea unui regim instabil în jurul lui Mihail Saakaşvili, a putut foarte bine reprezenta paiul care a rupt răbdarea de cămilă a Rusiei, dacă nu şi spinarea sa.

Indiferent dacă disputele asupra arterelor energetice sau sfidarea rusească către Israel sunt iniţiatorul proxim al jocului periculos al lui Saakaşvili, este clar că instabilul georgian şi maeştrii săi păpuşari au pornit un joc, al cărui final nimeni nu-l poate controla.

F. William Engdahl este autorul „Război: Politici Petroliere Anglo-americane şi Noua Ordine Mondială” (ed. Pluto) şi „Seminţele Distrugerii: Planul Ascuns al Manipulărilor Genetice” (www.globalresearch.ca).
Acest eseu este adaptat dintr-o carte pe care tocmai a terminat-o, intitulată „Dominarea Întregului Spectru: Planurile Geopolitice din Spatele Sporirii Forţei Militare Globale a Washingtonului” (data estimată a publicării: toamna 2008). El poate fi contactat prin sit-ul său: www.engdahl.oilgeopolitics.net