La harta Gheţarului ce vine

December 15th, 2006 · Comentati (25 Comentarii)

Fig. 1. Harta Europei de acum 20.000 de ani. O mare parte a Rusiei, statele baltice, Polonia, Germania, Olanda şi Marea Britanie erau sub un strat uriaş de gheaţă. În Europa de Sud-Est exista doar un mic spaţiu cu foioase (7), între Carpaţi şi Nistru.

ÎN URMĂTORII 10 ani poate începe epoca tragică a unei noi glaciaţiuni. Marile Gheţar, care a alungat de mai multe ori viaţa din tot Nordul Europei şi Americii, se va re-instala falnic pentru alte mii de ani, ca în gravettian. El va impune umanităţii o nouă şi necruţătoare lege, cea a frigului şi a gheţii „veşnice”. Sute de milioane de oameni, popoare întregi, vor fi nevoite să părăsească habitatul lor îndestulător (e vorba de cele mai dezvoltate state ale lumii) şi vor crea un nou, global şi apocaliptic nomadism, orientat spre sud, spre zonele din America, Africa şi Asia care şi acum sunt suprapopulate, de unde milioane de oameni se îndreaptă spre zonele dezvoltate ale Europei şi Americii. Suedezul şi canadianul, englezul şi neamţul, polonezul şi rusul, vor deveni migratori. Şi nu doar ei. Fiindcă Marele Gheţar oricum vine. Ce întreprinde, în aceste condiţii, poporul român ca să facă faţă straşnicei provocări care oricum va veni? Din câte se vede – nimic! Sunt oare pregătiţi cetăţenii spaţiilor geografice locuite de români pentru întâlnirea cu această reală catastrofă a umanităţii? Nu. Care sunt şansele poporului român de a supravieţui trecerea Gheţarului? Aproape nici una. Fiindcă nici măcar o evaluare a acestei primejdii nu există în mapele de proiecte ale politicienilor din cele două state româneşti.

Mai mult – noilor politicieni români nici nu le pasă dacă în viitorul habitat climateric, ecologic, politic şi demografic al Europei vor trăi şi români. Politicienii şi formatorii de opinie din România se întrec ca proştii în a înnebuni cetăţenii cu ideea că ei, cetăţenii, trebuie să ceară de la politicieni cât mai mulţi bani pentru viaţa de acum. Cui îi pasă că Dunărea, Siretul, Prutul sau Mureşul s-au şi manifestat ca previziuni sigure ale Gheţarului? Cui îi pasă de renovarea meandrelor Siretului sau a Mureşului şi a altor sute şi chiar mii de râuri şi râuleţe pe care le are, cu Voia Domnului, teritoriul de geneză al poporului român? Simţul autoconservării speciei, dar şi al naţiunii, a fost totalmente bulversat în ultimii ani de un pragmatism feroce – totul pentru bani. Totul însemnând şi destabilizarea internă a României şi a Basarabiei (a celuilalt stat românesc) cu şocul politicianismului, alcoolismului, prostituţiei, amoralităţii. Este distrus cu o aroganţă patologică mai ales câmpului patriotic şi cel al interesului naţional, aşa de parcă de mâine sau poimâine poporul român nu trebuie să aibă tradiţii şi trăsături specifice. Aroganţa faţă de catastrofele ecologice, climaterice sau virotice, a subestimării factorului nomadic (dar şi terorist!) al Răsăritului (care a şi adus în istoria de după mezolitic în spaţiul carpato-dunărean nenumărate tragedii), a iresponsabilităţii faţă de cercetarea ştiinţifică, unica ce poate rezolva cu mai puţini bani crizele apocaliptice ale viitorului, este pustiitoare.

Unde am putea să găsim răspunsuri la aceste întrebări, care nu suferă amânare? Unde să descoperim soluţiile efective ale supravieţuirii? S-ar putea să rămânem aici? Să ne pregătim pentru a ne înghesui în Africa sau în zonele de după Tibet şi Himalaya, aşa cum se vor înghesui miliarde de oameni? După opinia noastră există un răspuns bun la această întrebare. Dar el ne poate fi dat doar de cercetarea ştiinţifică a trecutelor galciaţiuni, de habitatul omului la hotarul de „îngheţ veşnic” prin care a trecut şi spaţiul geografic (şi de geneză) al poporului român. Este vorba de cercetarea fundamentală, multidisciplinară a perioadei paleoliticului superior în care a apărut şi nu a dispărut, ca alte mii şi mii de specii, actualul homo sapiens. Or, pentru români această cercetare este posibilă fiindcă cuibăririea primordială a omului a cuprins şi spaţiile în care ei locuiesc. Ba chiar, aşa cum arată şi hărţile climaterice de acum 20.000 ani, le-a şi protejat (Fig.1).

Peste 50 de ani actualul lux de vieţuire euro-atlantic va dispărea. Încă peste 100 de ani se vor ruina toate megapolisurile de lux. Probabil din 6 miliarde de oameni pe pământ vor rămâne doar câteva milioane. Dar şi peste 500 de ani micile bisericuţe construite de Ştefan cel Mare în zona celor mai dure schimbări climaterice din România, vor rămânea. Se vor pierde popoare întregi de pragmatici şi vor rămâne doar cei tari sufleteşte, doar cei care şi-au zidit ca rost purificarea şi salvarea sufletului. Aşa cum şi-au rostuit fiinţarea şi minunaţii oameni care au trăit la Mitoc şi Brânzeni, Ripiceni-Izvor şi Cosăuţi multe zeci de mii de ani în urmă fără a-şi pierde umanitatea, adică rostul (sacru) şi seminţia (sacră).

2.Fig. 2. Relaţia dintre frig, polenul foioaselor şi instrumentele denticulate de silex cercetată pentru epoca 60.000 – 12.000 ani în urmă în zona staţiunilor paleolitice de pe Nistru.

Aşadar, înmulţirea rapidă a catastrofelor meteorologice pune problema supravieţuirii globale a omului ca entitate biologică şi spirituală în condiţiile acestor dezastre. Actuala generaţie de oameni maturi este deja martora schimbărilor dramatice ale climei, dar nu acţionează ţinând cont de ele. Or, dacă ne uităm pe hărţile Marelui Gheţar ce a domnit între 25.000 şi 12.000 ani în urmă vom vedea că sub gheţar sau în zona tundrei de atunci nimeresc practic toate grânarele lumii, atât cele din Canada, SUA, Germania, Polonia, Rusia şi Ucraina, cât şi cele din Australia sau Argentina. Cum vor putea să se hrănească miliardele de oameni când 2/3 din actualele terenuri arabile vor dispărea? Unde se vor retrage cetăţenii celor mai dezvoltate state ale lumii când peste teritoriile lor naţionale vor veni mai întâi inundaţii catastrofale, apoi îngheţul polar? În China sau India, Sudan sau Mexic, zone afectate deja de foame şi boli? Oricât de mult încearcă politicienii să ascundă răspunsul la aceste întrebări, inclusiv prin provocarea unor destabilizări politice, etnice sau religioase, iată că el nu mai poate fi amânat. Foamea îi învaţă acum pe oameni să simtă cu străşnicie, cum spunea şi Cantemir la vremea lui, condiţia lor de muritori.

Dar poate fi dat un răspuns rezonabil şi practic la aceste întrebări? Da, fiindcă suntem oameni şi avem rostul nostru anume pe acest pământ. Dar el trebuie coroborat şi cu tehnologiile omului, şi cu relaţia omului cu cele veşnice, şi cu cercetarea fundamentală a paleoliticului superior european, adică cu perioada apariţiei şi înmulţirii omului anume în zona Marelui Gheţar. Dintre comunităţile paleolitice omeneşti cele mai accesibile pentru cercetare (fiindcă straturile arheologice nu sunt afectate de activităţile industriale), sunt, după opinia noastră, staţiunile paleolitice din zona pruto-nistreană, aşezate în zonele carstice ale Prutului, Nistrului şi micilor lor afluenţi. Dar ce ar trebui să cerceteze omul contemporan în aceste staţiuni? Resursele de căldură şi hrană ale vechilor oameni? Condiţiile sanitare şi de ocrotire a sănătăţii? Relaţia lor cu natura? Sălaşele? Podoabele? Felul cum îşi oglindeau ego-ul în manifestările sapienţiale? Ierarhiile sociale? Războaiele cu vecinii? Tehnologiile de prelucrare a silexului?

În studiul nostru „Arheologia paravanului de la Ripiceni-Izvor” (Museum, 2003) am prezentat o schemă a situaţiei geoclimaterice, litice şi palinografice din zona Nistrului în perioada celor mai cumplite îngheţuri ce au bântuit Europa (Fig.2). Curba centrală ne arată în grade Celsius temperaturile scăzute ale acelor vremi, cea mai joasă fiind înregistrată cam 20.000 ani în urmă. Pe acea schemă noi am introdus statisticile producerii pieselor denticulate de silex (un fel de mici ferestraie) şi le-am comparat cu structura repartizării foioaselor în regiune. Concluziile acelei cercetări nu fac parte din subiectul discutat, aici accentuăm doar faptul că omul ce trăia în condiţiile celor mai aspre îngheţuri era înconjurat de mult polen, adică de flori. Chiar şi mormintele omului de Neanderthal, după cum demonstrează cercetarea arheologică, erau înfrumuseţate cu braţe uriaşe de flori (cantitatea polenului în jurul mormintelor este mult mai mare decât cea obişnuită). Cercetând statisticile uluitoare ale polenului din preajma locuinţelor paleolitice nu poţi trece cu vederea că anume neasemuitul folclor românesc (Maria Bitiri a descoperit în staţiunile paleolitice maramureşene foarte mult polen de tei) a păstrat vie şi într-o formă artistică desăvârşită memoria acelor timpuri: aşa-i viaţa omului, ca şi floarea câmpului! Privită din perspectiva poticnirilor ce vor veni oricum peste om, destinul de floare cosmică schiţează şi un posibil răspuns la întrebările de mai sus. Floarea era oglinda omului ce trăia în preajma Marelui Gheţar, ea înnobila viaţa şi moartea lui, era puntea (sau secanta) spre ne-ţărmuirile cele veşnice şi, se pare, micile silexuri denticulate, prezente masiv mai numai în staţiunile carpato-nistrene, tocmai drumul de floare cosmică al omului îl demonstrează. Cu acele silexuri, posibil, erau tăiate şi mari cununi de flori pentru a se acoperi cărăruile ce duc spre lumea cea luminoasă de dincolo. Lipsită de pragmatismul feroce al omului actual, viaţa acelui om era simplă şi desăvârşită, fiindcă era îndumnezeită doar cu un braţ de flori, doar cu un dram de polen ce oglindea stelele cerului, ţinta omul la plecarea din această lume. Aşa cum ne învaţă, frumos şi adânc, şi „Mioriţa”.

3. Fig. 3. Trei puncte musteriene pe un fildeş descoperit la Moldova, pe Nistru, mai sus de Hotin (a) şi bizonul de la Altamira, cu 9 linioare misteriose pe greabăn, şi comlexele 7+9 şi 7×2 pe coadă (b)

Însemnele omului din paleoliticul superior, mezolitic sau neoliticul timpuriu nu ne-au lăsat numele sau efigiile vreunui Genghis Han sau Napoleon. Oamenii au încrustat mii şi mii de ani la rând zig-zaguri şi romburi, linii paralele şi secante, şiruri (matriţe) ale numerelor 7 şi 9, meandre şi net-uri, trei linii şi trei puncte, dar şi animalele din preajma lor, înnobilate şi ele cu simbolism geometric şi numerelogic. Unele din aceste picturi zoomorfe, ca cea a bizonului de la Altamira, sunt desăvârşite opere de artă. În faţa acelui bizon excepţional, ornat şi cu o misterioasă coamă din 9 linioare, pictorii moderni muţesc. Tauri lui Picasso din Guernica, deşi sunt pictaţi genial, pălesc şi ei în faţa bizonului de la Altamira (Fig.3). Unica consolare a spaniolilor îndrăgostiţi de Picasso este că şi Altamira se află în Spania. Dar de ce nu şi-a scuptat Ghiţa sau George, sau cum şi-o fi avut ei poreclă în paleolitic, numele pe oase şi pietre? De ce nu şi-au „înveşnicit” în piatră chipurile, de mari sau mici cuceritori, de încrâncenate, zâmbăreţe sau plicticoase înfumurări?

În ce fel de oglinzi se chiteau frumoasele (dar şi frumoşii) acelor timpuri? Că, iată, arheologia nu descoperă nici un fel de oglindă în straturile culturale ale acelui om de pe la 45.000 ani BP până pe la epocile predinastice, marcate cu civilizaţia metalelor, aşa de parcă el a trăit fără trebuinţa acestor ornamente dominatoare, ce parcă ţin acum de structura genetica a omului. Sau, poate, nici una din acele urme ale ego-lui omenesc nu s-au păstrat? Poate oglinzile erau făcute din sloiuri de gheaţă şi ele s-au topit? Poate aurul acelor timpuri l-a anihilat trecerea necruţătoare a timpului? Poate chipurile de mărire ale puternicilor acelor vremi au fost sculptate în piatră, dar au fost mâncate de vânturi, îngheţuri şi ploi? Poate, dar pe neasemuitele picturi de la Altamira, Lascaux, Cosquer sau Cuciulat, alături de excepţionale picturi în ocru sau oxid de mangan (vopsele veşnice!) nu s-a descoperit nici un chip de om. Şi cât era ca pictorul bizonului de la Altamira să deseneze la fel de desăvârşit şi chipul vreunui Napoleon de atunci? Sau, să facă ce a făcut şi Durer, să-şi pună autoportretul înfoiat de narcisism pe un perete uriaş al Altamirei. Nu a fost să fie aşa. Asta nu înseamnă că unii oameni nu or fi încercat să tragă mai multă hrană sau instrumente de silex la turta lor. Asta nu înseamnă că dintre acei oameni nu s-or fi născut şi cuceritori, şi încă din aceia ce au dorit să pună sub călcâiul lor toate neamurile lumii. Fiindcă, iată, înscrisurile numerologice de la grota Cosquer, din Franţa, de la staţiunea Cosăuţi, din Basarabia şi cea de la Malyta, din Siberia, tocmai de lângă lacul Baycal, sunt unificate de acelaşi algoritm matematic…

Nu putem tăgădui că bărbatul cel mai puternic al comunităţii nu şi-o fi luat de nevastă, şi de multe ori prin violenţă, pe cea mai frumoasă fată a seminţiilor vecine. Toate poveştile româneşti, de pildă, ne relatează acest eveniment (fără de care nici o poveste nu ar fi poveste) – Ileana Cosânzeana este furată de un Vifor Negru, de un împărat roşu, de un om rău şi Făt Frumos, care învaţă de copil artele marţiale şi mila anume pentru acest destin, se porneşte imediat ca să o elibereze din ghearele acelor monştri. Dar pe nici una din efigiile paleolitice, mezolitice sau neolitice aceste subiecte nu sunt încrustate. Abia în epoca primelor dinastii sumeriene şi egyptene cuceririle omeneşti, ale tronului, ale altor popoare sau ale femeilor frumoase, devin subiecte dominante ale manifestărilor artistice (şi publicistice) ale omului. De ce? Din cauza căderii lui? Sau din cauza evoluţiei lui? Care om a fost mai aproape de Dumnezeu? Cel care nu a lăsat după sine numele său scris, pictat sau sculptat, sau cel care a împânzit cu înfumurarea sa chiar şi manualele de istorie integrată? O întrebare complexă, tulburătoare? E bine să ne uităm de o mie de ori pe zi în oglindă, sau trebuie să stricăm toate oglinzile lumii? Merită să ne înfrumuseţăm cu atâtea podoabe şi haine scumpe, să defilăm în faţa celorlalţi în automobile de lux, să facem din satisfacerea plăcerilor unica filozofie a vieţii? Unde este echilibrul şi măsura dintre noi şi noi, dintre ce suntem în realitate şi aşteptările noastre despre locul nostru în lume? Cercetarea fundamentală a paleoliticului, mai ales a paleoliticului superior carpato-nistrean, iată că nu mai poate fi realizată fără a se pune şi aceste întrebări. De referinţă ne sunt mulţimea staţiunilor paleolitice de pe Muntele Ceahlău (denumit de strămoşii romnilor Munte Sfânt), sau măcar cele trei puncte încrustate temeinic vreo 45.000 de ani în urmă pe un fildeş de mamut, descoperit mai sus de Hotin, la Molodova, pe malul străvechi al Nistrului (Fig.3).

Tags: Noua Ordine Mondiala · Opinii

25 responses so far ↓

1 roparo // Dec 15, 2006 at 3:18 pm

” ÎN URMĂTORII 10 ani poate începe epoca tragică a unei noi glaciaţiuni.
……
Ce întreprinde, în aceste condiţii, poporul român ca să facă faţă straşnicei provocări care oricum va veni? Din câte se vede – nimic! Sunt oare pregătiţi cetăţenii spaţiilor geografice locuite de români pentru întâlnirea cu această reală catastrofă a umanităţii? Nu. Care sunt şansele poporului român de a supravieţui trecerea Gheţarului? Aproape nici una”

Domnule, ma surprinde brusca trecere de la “poate va veni” la “oricum va veni”, precum si decizia foarte sigura ca romanul nu are “aproape nici o sansa”.

Apoi faceti o amestecatura grosolana intre “epocile arhiologice” si Dumnezeu. Ca sa mentinam inca odata, acestea nu pot sta alaturi. Lumea, dupa anii Bibliei, are vro 7500. De unde restul ?
Oare, cumva, sa vina de la Darwin si de la “teoria” lui pe care s-au BAZAT ulterior toate tehnicile acestea de datare ? Sigur ca da.
Insa cum poate sta teoria lui Darwin alaturi de Dumnezeu ? Eu cred ca nu poate ci se exclud reciproc.

Finalul.. fatza de inceput, n-are nici o legatura decat, oarecum, supararea dumneavoastra ca lumea se plimba cu masina (probabil ii invinuiti pe acestia pt ghetarul ce vine “sigur”). Aici solutia nu este sa ne cumparam trotinete, ci sa se liberalizeze motoarele pe apa si alte “minuni” ce stau dosite de maharii petrolului.

Slab articol, foarte slab.. nu comentez mai mult ca n-am ce.
2 Raul // Dec 16, 2006 at 3:49 pm

The Cost of an Overheated Planet

http://www.nytimes.com/2006/12/12/business/worldbusiness/12warm.html?em&ex=1166158800&en=86057ed43065bf60&ei=5087%0A
3 toni // Dec 16, 2006 at 3:51 pm

Dupa cum pune problema se vede ca autorul este darwinist .
Dar daca este preocupat de arheologie ar trebuie sa stie ca nu exista vestigii istorice mai vechi de mii de ani ( si nu zeci de mii cum ne arata articolul ) , deci din punct de vedere al arheologiei darwinismul nu se confirma .

Darwinismul pretinde ca stie ca exista oameni in forma actuala de 100.000 de ani . Dar darwinistii nu se prea impiedica in faptul ca desi ei pretind ca in urma cu 100.000 de ani existau oameni ca noi , vestigile arheologice despre oameni nu depasesc mii de ani , adica momentul despre care Biblia vorbeste despre Geneza si despre caderea lui Adam petrecuta in urma cu aprox. 7500 de ani .

Cat despre datarea unor unele de piatra la peste 1.000.000 de ani , metodele de datare sunt dubioase . Cine e interesat , sa studieze datarea cu Pb 206 si se va convinge .
4 kraken // Dec 16, 2006 at 5:19 pm

just, toni:D
istorie si oameni exista numai de cand i-a creat Dumnezeu pe Adam, si pe Eva din coasta lui. cel mai vechi popor sint iudeii si lor trebuie sa le multumim ca avem crestinism si pe Cristos si apocalipsa care bate la usa prin noua era glaciara care va invalui pamantul nostru stramosesc.
5 Harkonnen // Dec 16, 2006 at 7:56 pm

@toni
De ce metoda de datare bazata pe 238U/206Pb (si cea paralela 235U/207Pb) este dubioasa?

Unde scrie in biblie ca lumea a fost creata acum 7500 ani?
6 toni // Dec 17, 2006 at 6:38 pm

@Harkonnen

1) Nu stiu daca scrie intr-un loc anume , dar in unele locuri sunt scrise perioadele scurse intre evenimente si se pot insuma valorile respective . Pot sa ma interesez pentru mai multe amanunte .
In documentele de cancelarie din Tarile Romane in Evul Mediu , se preciza anul de la facerea lumii . In timpul lui Stefan cel Mare se vorbeste de aprox. anul 7000 de la facerea lumii .

2) Metoda de datare cu Pb 206 este dubioasa deorece contine concluzia in ipoteza .
Exista o ramura in palentologie , care se numeste geocronologie si care urmareste datarea rocilor . Una din metode , cu uraniu , se foloseste de timpul de injumatatire a izotopilor de uraniu si de rezultatele fisiunii ( concentratia de izotopi de plumb ) .

Timpul de injumatatire a izotopilor de uraniu este cunoscut cu o precizie de cateva procente. Partea interesanta este ca trebuie sa se cunoasca concentratia de izotopi de plumb initiala. Aici se folosesc ipoteze care nu pot fi verificate. Pentru a stabili raportul initial de izotopi de plumb se iau ca exemplu meteoritii de fier , sub motivul ca sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primordial si materialele planetelor , asteroizilor si meteoritilor au origine comuna. Apoi se compara cu raporturile de izotopi de Pb 204,206,207,208 din roca studiata .
Totul se intemeiaza pe “credinta” in teoria uniformista si originea naturalista a pamantului.
Daca pamantul a fost creat , raportul intre izotopii de plumb putea fi cu totul altul . Daca raportului initial de izoptopi de Pb e gresit , toate rezultatele sar in aer .

Evolutionistii de acum 50 de ani considerau varsta pamantului 2 miliarde de ani . Acum s-a ajuns la 4,6 miliarde . Se cam jongleaza cu miliardele de ani … poate si din motivul ca un miliard de ani e gratuit :) , daca ar fi costa ceva poate cei care lanseaza astfel de ipotze s-ar fi gandit mai bine …

P.S.
Poti sa gesesti un articol interesant pe tema asta chiar la Altermedia :
http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/teoria-evolutionista-rod-al-imaginatiei-vii_1902.html
7 toni // Dec 17, 2006 at 6:48 pm

Mai trebuie sa adaug ca eu nu-mi bazez credinta pe astfel de argumente “creationism impotriva darwinismului . Am acceptat Biblia si implicit Geneza prin credinta. Credinta nu este cum spun unii , un fel de datul cu parerea , ci este o chemare tainica , mistica , de la Dumnezeu.
8 Harkonnen // Dec 18, 2006 at 10:02 am

@toni

Faci o eroare: la datarea U/Pb nu se pune problema continutului initial de Pb din roca (ca la metoda 14C) deoarece izotopii naturali ai plumbului sunt in intregime radiogenici (adica sunt rezultatul transformarilor radioactive; intra-adevar, plumbul este elementul final stabil al celor 3 serii radioactive naturale: a uraniului, thoriului si actiniului). Deci: continutul de plumb initial este zero.

La datarea 14C intr-adevar conteaza si raporul initial 12C/14C, dar nu e cazul la metoda U/Pb. In afara de astea pentru datarea rocilor se foloseste si metoda potasiu/argon.

Teoria lui Darwin are limitarile sale, un exemplu fiind faptul ca acesta nu stia nimic despre modificarile genetice.

Cit priveste cronologia biblica, este plina de erori.
Biblia trebuie vazuta ca un ghid moral (ma refer aici mai ales la Noul Testament) si nu ca o autoritate stiintifica… Altfel ne intoarcem la Pamintul plat si Soarele care se roteste in jurul lui…

Sa dam totusi Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu…
9 cristian // Dec 18, 2006 at 10:09 am

Harkonnen: Pt rigurozitate: unde scrie în Biblie că Pământul ar fi plat şi/sau soarele se învârte în jurul lui?
Deasemeni, “Deci: continutul de plumb initial este zero.” este o certitudine sau o ipoteză?
10 altermedia_ro // Dec 18, 2006 at 11:29 am

Asadar, nu a inteles chiar nimeni ca articolul este un pamflet si nu un text stiintific?
11 Harkonnen // Dec 18, 2006 at 1:00 pm

@cristian

1. Cind Iosua s-a batut cu nu mai tin minte ce trib (amaleciti?), Domnul a facut Soarele sa se opreasca pe cer… Chestia cu Pamintul plat a fost sustinuta sute de ani de catre teologi, unii au fost chiar arsi pe rug din cauza ei…

2. Nu e o ipoteza, e sigur. Plumbul natural este radiogen: provine din decompunerea radioactiva, vezi seriile radioactive naturale, ai aici un link care (sper) sa te lamureasca.

http://en.wikipedia.org/wiki/Decay_chain

@AM

“Asadar, nu a inteles chiar nimeni ca articolul este un pamflet si nu un text stiintific?”

Asta seamana cu faza:

- Te uiti la desene animate? Atunci cine ti le explica?

- Dom’le, problema este ca daca cineva mi le explica, eu le mai si inteleg….

:-))))))
12 kraken // Dec 18, 2006 at 2:13 pm

si ca pamflet e prost articolul…

Am acceptat Biblia si implicit Geneza prin credinta.

Corect, toni. Ce crede omul e treaba lui, dar nu poate sa spuna ca ceea ce el crede este ADEVAR si acest adevar este universal valabil.
13 Daria // Dec 18, 2006 at 4:48 pm

Harkonnen
Ştiinţa nu contrazice religia (creştin ortodoxă), există doar lucruri pe care omul nu le poate explica, nici chiar ştiinţa şi acest fapt este susţinut şi de savanţi.Chiar ideea de big-ben ridică o dificultate majoră ştiinţei prin faptul că ea nu poate explica ce a fost inainte de acest big-ben.
Pasajul pe care îl dai cu oprirea soarelui a făcut obiectul cercetării unor oameni de ştiinţă care susţin că ar fi fost posibil fenomenul-nu pot să-ţi dau sursa pt că nu am reţinut-o.
Este aceeaşi situaţie cu a celor care susţin că nu a existat potopul lui Noe dar recent s-au descoperit fosile de peşti şi alte animale marine pe muntele Ararat din Armenia ,acolo unde Sfânta Scriptură spune că s-a oprit corabia lui Noe după potop.
O altă limită a teoriei evoluţioniste este aceea că ea nu poate oferi explicaţii despre lipsa de fosile a organismelor aflate în stadii intermediare de evoluţie dintr-o specie în alta , Darwin numind aceaastă lipsă “secretul de fabricaţie al evoluţiei”!
14 Daria // Dec 18, 2006 at 4:59 pm

tot pt “harkonnen”

Informaţii interesante se pot găsi la:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/varsta_pamantului_carbon_14_biologic_evolutie_stiintific_creationism_cronologie.htm

http://www.sfaturiortodoxe.ro/teoria-evolutionista.htm

dar, aşa cum spunea Toni, un creştin nu are nevoie de dovezi ştiinţifice pentru că Dumnezeu nu se caută, nu se găseşte, nu se demonstrează ci se REVELEAZĂ.
15 Harkonnen // Dec 18, 2006 at 9:06 pm

@Daria

“big-ben” Ce-i aia?
Probabil vrei sa spui “Big Bang” (marea explozie primordiala); Big Ben este marele orologiul din turnul parlamentului britanic de la Londra (palatul Westminster)…

Pesti si fosile s-au gasit si in Carpati, Dimitrie Cantemir, in “Descrierea Moldovei”, pomeneste de fosilele gasite in sarea extrasa de la Slanic.

Cit priveste datarea cu C14 astept sa ma contrazica un doctor in fizica, nu un popa…
Serafim Rose (l-am vazut citat des pe acest forum) a fost probabil un mare teolog dar cert nu a fost fizician (am inteles ca avea studii filosofice).

In rest iti dau dreptate: cunoasterea lui Dumnezeu (nu sunt ateu) se face numai prin revelatie, indiferent de cit de mult te rogi sau de cit de multa teologie citesti…

Toate astea imi amintesc de o faza amuzanta: cind avea 7 ani, fiica-mea m-a intrebat: Cine a fost “Veric al II-lea”.
Am incercat sa-i explic ca nu am auzit de acest personaj si mai probabil este vorba de “Henric al II”, nume purtat de suverani ai Angliei, Frantei si Sf. Imperiu Roman de neam germanic.
La care fiica-mea imi replica sec: “nu te cred”…
16 cristian // Dec 18, 2006 at 10:15 pm

Pt Harkonnen: da, ai ţinere de minte bună, respect! Este vorba de amorei (Iosua 10), dar aceasta nu este esenţială. După cum te ştiu, nu eşti răuvoitor, să consideri, că vorba aceasta despre mişcarea soarelui şi a lunii pe bolta cerească văzută de pe Terra ar arăta teoria geocentrică “a Bibliei”?! Şi noi, oameni cu carte de secol 20, 21 spunem că soarele răsare, apune, se mişcă de la E la V, ba chiar de la stânga la dreapta… Chestie de sistem inerţial de referinţă. Iar despre planeitate … nici pomeneală!
În ceea ce priveşte afirmaţia Dariei, şi eu am citit într-un studiu protestant ori neo-protestant, că oameni de ştiinţă au mers înapoi cu evenimentele astronomice, şi chiar au găsit ziua cea mai lungă din Iosua 10. Pt unii a fost o dovadă concretă, că Biblia nu este o colecţie de texte fără semnificaţii.
Pt Daria: “.Chiar ideea de big-ben ridică o dificultate majoră ştiinţei prin faptul că ea nu poate explica ce a fost inainte de acest big-ben.” Ba nici măcar nu poate afla vreodată, ce a fost imediat după big-bang! Există un timp până la care ştiinţa poate face speculaţii destul de acceptabile în ceea ce priveşte cosmosul. Dar mai departe de 10 la -43 secunde nu se mai poate specula nimic. Este, cred, vorba de timpul lui Heisenberg. Despre aceasta, despre ştiinţă şi religie a apărut o carte frumoasă şi extrem de interesantă, “Dumnezeu şi ştiinţa” scrisă de către filozoful creştin Jean Guitton, împreună cu fraţii Grişka şi Igor Bogdanov, doi oameni de ştiinţă bulgari, la editura Harisma în 1992 (lb Română). Citind această carte, nu devii credincios, credinţa fiind un dar de la Dumnezeu, în schimb poţi întrezări atributele de lumină şi informaţie (cuvânt) ale divinităţii.
17 Harkonnen // Dec 18, 2006 at 11:01 pm

@cristian

Ei, speculatii se pot face in orice domeniu, pina ca un fapt sa fie stiintific dovedit trebuie sa treaca de “faza” de ipoteza.

Intrind in domeniul controversat al aparitiei/creatiei lumii (dupa cum vezi nu exclud ipoteza creatiei) sau in domeniul sub-atomic, intram pe un tarim accesibil doar citorva savanti.
Si mai ales, ne trebuie pentru a intelege toate acestea, o capacitate superioara de abstractizare si cunostinte de matematica la un nivel pe care, recunosc, ca nu il stapinesc (domeniile mele de interes fiind cu totul altele…).

Oricum, personal cred ca nici ipoteza Big Bang nu ar contrazice existenta Divinitatii si nici creatia. La urma urmei un fenomen trebuie sa aiba o cauza. Dar povestea evreiasca cum ca Atotputernicul a facut lumea in 7 zile aduce cu povestea aia cu barza care aduce copii… :-)))
Nu textul mot-a-mot ci semnificatiile, cum bine zici, trebuie cautate.

Revin la cele postate anterior: Sa dam Cezarului…

Numai bine!
18 altermedia_ro // Dec 19, 2006 at 1:09 pm

Scuze; dintr-o eroare tehnica au fost sterse 2 comentarii care urmau aici.
19 Daria // Dec 19, 2006 at 2:27 pm

Harkonnen

Rectificare este binevenită, eroarea datorându-se grabei.

Sfânta Scriptură şi, mai ales,Cartea Facerii nu trebuie citite ca simple poveşti creaţia fiind un mister prin ea însăşi. Cei care au scris Biblia au făcut-o sub inspiraţie divină cu mult timp în urmă şi nu aveau la îndemână decât imagini antropomorfe, pe înţelesul omului de atunci.Ce înseamnă pentru noi cele 7 zile ale Facerii? Nu ştim. Pot însemna ere glaciare, milioane de ani pentru că Dumnezeu este în afara timpului şi a spaţiului.La fel şi în cazul Cărţii Apocalipsei, cum putea descrie Sf Ioan Evanghelistul în sec I d.Hr.efectul nuclear-că se vor topi pietrele etc-decât folosind termeni şi expresii simpliste pentru noi, cei de azi.
Oricum, aceste scrieri sunt aceesibile doar câtorva oameni care sunt sfinţiil ui Dumnezeu şi cărora El le descoperă, pe cât se poate , din tainele Sale.Sunt relatate cazuri în care un om s-a rugat ani în şir ca Dumenzeu să-i descopere sensul profund al unui singur pasaj dintr-un psalm-”că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut şi ca straja nopţii” , de exemplu,dar, deja, m-am abătut prea mult de la tema articolului…
20 vymaní // Dec 19, 2006 at 8:46 pm

…continua, Daria, ai explicat foarte clar cum sta treaba cu misterul creatiei si alesii carora Creatorul le spune secretele…
21 altermedia_ro // Dec 19, 2006 at 9:21 pm

vymani, inceteaza cu provocarile si tine-ti ironiile pentru cei apropiati.
22 toni // Dec 19, 2006 at 9:43 pm

@Harkonnen

1) Repet pe scurt ce spuneam in mesaj .
Poate am inteles gresit , dar mi se pare ca evolutionistii nu considera Pb206 un izotop exclusiv radiogenic ( si n-ar avea nici un motiv , din moment ce Pb206 este izotop stabil ) . Ei considera ca a existat un raport initial de Pb206/Pb204 si modificarea acestuia ( care depinde de timpul de injumatatire a U238 , precum si de concentratia de U238 ) reflecta scurgerea timpului .
Problema este cum masori raportul initial de Pb206/Pb204 ? Ei se bazeaza pe ipoteza uniformista ( deci iata , concluzia continuta in ipoteza ) cum ca Universul a luat nastere intr-un mod material si in sistemul solar acest raport este uniform si ei iau ca referinta niste meteoriti de fier ( care probabil n-au deloc uraniu ) . Iata cat de fragila este aceasta “stiinta” , geocronologia .

2) Sunt de acord ca oamenii de stiinta sa se ocupe de treaba lor , dar se ocupa cu … filozofia . O teorie stiintifica nedemonstrata prin experiment este pana la urma o filozofie ce trebuie acceptata prin credinta .
23 Harkonnen // Dec 20, 2006 at 9:24 am

@toni

“si n-ar avea nici un motiv , din moment ce Pb206 este izotop stabil”.
Cum ai dedus ca dintr-o transformare radioactiva trebuie sa rezulte neaparat izotopi radioactivi? Nu ai o pregatire in domeniul stiintelor naturii?

Exista “serii radioactive”; (adica siruri de transformari ale unor izotopi radioactivi), seriile radioactive naturale sunt 3: thoriu, radiu (zisa si a uraniului) si actiniu, ai caror produsi finali sunt diferiti izotopi stabili de Pb. Practic tot plumbul existent in natura este rezultatul acestor dezintegrari.

Discordante in cazul datarii U/Pb, apar la amestecul de minerale cu virste diferite, exista insa si metode alternative de datare (ex. K/Ar).

Masurarea in laborator a raportului izotopic (ex. 206Pb/204Pb) se face cu buna precizie prin metoda spectrometriei de masa.

Vezi si:

http://en.wikipedia.org/wiki/Decay_chain

http://en.wikipedia.org/wiki/Mass_spectrometer

http://en.wikipedia.org/wiki/Isotope_Mass_Spectrometry

http://en.wikipedia.org/wiki/Uranium-lead_dating

http://en.wikipedia.org/wiki/Lead

Aceste articole contin informatii de baza; pentru amanunte vezi si:
- C.D. Nenitescu - Chimie Generala
- Gh. Marcu - Chimia elementelor radioactive sau - Cursul de fizica Berkeley…

Asa cum i-am spus si lui cristian, de la un anumit nivel, fizica se abstractizeaza si devine un fel de filosofie.
24 toni // Dec 20, 2006 at 9:30 pm

@Harkonnen

N-am spus ca prin fisiune se produc automat izotopi instabili .

Dar daca Pb206 ar fi instabil , ar fi singura explicatie a evolutionistilor pentru faptul ca Pb206 este exclusiv radiogenic , bazandu-se pe teoria lor ca Pamantul e vechi si Pb206 format dupa teoria lor in urma cu miliarde de ani s-a dezintegrat pana azi si aramas numai cel produs prin dezintegrarea U238 .

Din moment ce Pb206 este stabil , acest izotop poate fi oricat de vechi , indiferent de ce varsta ar evalua darwinistii pentru Pamant sau Univers. Nu cred ca darwinistii , dupa teoria lor , afirma ca s-a format un Univers si un sistem solar fara Pb206 .

Dar toate astea nu contrazic deloc Geneza . Raportul de Pb206/Pb204 de pe Pamantul de acum 7500 poate fi cu totul altul decat cel din meteorii de fier luati ca referinta . Si in cazul asta toate datarile facute pana acum zboara precum o frunza luata de vant .
25 Harkonnen // Dec 21, 2006 at 1:59 am

@toni

Normal, in absenta U, continutul de Pb nu poate spune care este vechimea rocii. Totusi “nu poate fi oricit de vechi” ci va avea “virsta” cel putin egala cu timpul necesar ca intreaga cantitate de uraniu sa se transforme (in Pb). Tinind cont de faptul ca timpul de injumatatire a uraniului este de ~4,5 miliarde ani, obtinem o vechime substantial mai mare decit cei 7500 ani biblici…

Uraniul este destul de raspindit, unele varietati de granit contin cca 9g U/tona.

O eroare din partea mea (cu scuza ca ultimul examen de radiochimie l-am sustinut acum aproape 20 ani) : izotopul 204Pb (~1,4% raport molar) nu este radiogen insa asta nu schimba cu nimic datele problemei: practic masurarea raportului 206Pb/204Pb se poate face prin spectrometrie de masa, intereseaza de fapt numai continutul de 206Pb.

Alternativ se poate masura si continutul de 207Pb (trecerea 235U - 207Pb).