16 responses so far ↓

• 1 miriam // Mar 9, 2009 at 6:33 pm

  Atitudinea Sf. Sinod al BOR fata de problema pasapoartelor biometrice a dus biserica la o rascruce, de unde se pare ca unii isi vor alege alt drum decit altii.

  Gestul Mitropolitului Bartolomeu Anania ar fi putut sa nu fie singular.

  Ce i-a impiedicat pe ceilalti ierarhi ortocsi sa faca la fel? Interesele personale si de grup?
  Frica de consecinte cum ar fi excomunicarea? Dar daca cel excomunicat raminea de partea lui Dumnezeu, mai era el excomunicat cu adevarat?

• 2 domino // Mar 10, 2009 at 9:33 am

  @@Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei.@@
  Asa se scrie mai sus,dar am o intrebare:
  Tata a afacut puscarie in vremea colectivizarii,apoi si mai tarziu in 62.Asa ca el nu vrea sa apara nicaieri culoarea rosie ,culoare aducatoare triste amintiri si care de fapt ar trebui interzisa definitiv,chiar si pe steagul Romaniei.
  Apoi vine fratele meu care zice ca el nu va lua nici-un pasaport care este de plastic ca plasticul este cancerigen,il ti in buzunar atatea ore si ataca organele.

  Apai eu nu cred ca dreptul fundamental consfiintit de constitutie si care se aplica pentru ca uite am primit instiintare ca a expirat pasaportul,sa il inoiesc-deci acest drept nu cred ca daca se aplica apai trebuie aplicat dupa toanele fiecaruia.
  Atunci nu mai e democratie,e anarhie.

• 3 Mihai Valica // Mar 10, 2009 at 9:43 am

  Comenatrii personale la următoarele întrebări:

  1. Ce părere aveţi despre folosirea, de către puterea politică, a biometriei şi a tehnologiilor de tip RFID în identificarea persoanei?

  Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare firească împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
  După părerea mea introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Privându-ne de libertatea noastră de opinie şi opţiune, executând orbeşte şi slugarnic toate recomandările UE şi prin faptul că statul român nu încearcă o negocieze şi o nuanţare cu UE sau cu USA, care să țină cont de drepturile noastre cetățenești, religioase sau de siguranță personală sau națională, atunci acesta devine doar un simplu angajat şi funcţionar al Uniunii Europene sau a unor interese străine, iar noi suntem doar figuranți și tratați ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri şi livra oricui.
  De aceea, cred că expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar, reprezintă o acţiune inconştientă şi iresponsabilă şi poate fi considerată chiar ca o trădare a propriilor cetăţeni.
  Prevenirea terorismului invocat și provocat tocmai de cei ce ne vor indentificați și controlați mai bine, nu se va realiza nici după introducerea cipurilor, ci soluția este încetarea războiului provocat de statele agresoare în țările de interes economic și nu cip-uirea oamenilor.

  1.a. Credeţi că există implicaţii teologice ale acestei probleme şi, daca da, care ar fi, pe scurt, acestea?

  A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca și când nu te-ar interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a disprețui profețiile (1 Tesal. 5, 20), care ne previn despre vremurilor de pe urmă. A nu ține cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamană a trăi doar după bunăstarea și foloasele timpului, oferite de tehnologia fără granițe, deci făra raportare la Sf. Scriptură. Prima consecință ar fi desacralizarea omului și a istoriei, deci secularizare totală.
  Omul ca “slavă a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă. Or, tehnologia biometrică poate transforma omul doar într-un număr. Deci Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra “firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. Omul este redus de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenței biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din punct de vedere fizic, deci social și astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia omului este iconică și are o identitate taborică, deci față către față în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască și nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului” (Apoc. 13, 18).
  Biserica trebuie să lupte împotriva acestei tendinţe de a pierde identitatea taborică a persoanei umane şi să ia atitudine morală împotriva ”ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic și a tehnologiei totalitare și înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument și să atenționeze profetic atunci când știința sau tehnologia nu mai slujește omului, ci unui grup de interese, fie științific, economic, financiar, politic, mondialist, etc., și care urmărește să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu. Această atitudine și chemare responsabilă a Bisericii ar putea influența ştiinţa, să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă și destinul hristic al omului. Știința trebuie să se oprească acolo unde încalcă conștiința religioasă și transcendența firească a omului spre veșnicie. În acest context se impune o bioetică a științei și a tehnologiei biometrice din punct de vedere ortodox.

  2. Ce părere aveţi despre comunicatul biroului de presă al patriarhiei pe tema paşapoartelor biometrice?

  Întrucât nu conține semnătura membrilor sinodali, așa cum este procedura canonică (vezi de ex. Pastorala din Duminica Ortodoxiei), consider că nu este vorba de o hotărâre sinodală oficială, discutată și analizată din punct de vedere teologic, ci un simplu comunicat dat în grabă de biroul de presă al Patriahiei. Refuz să cred că un Sinod de o asemenea valoare, nu ar fi luat în discuție implicațiile teologice, cetățenești, psihologice etc. ale cip-urilor biometrice, ci s-ar fi oprit doar la cele de natură legislativă europeană sau națională. Te întrebi la asemenea provocări, ce spune Sf. Scriptură nu ce părere are Ministerul de Interne…!
  Referitor la comunicatul de presă îl consider superficial, pueril, pe alocuri dictatorial și total secular, întrucât se raportează nu la revelația divină ci la reglementările UE. Ar fi fost hilar pentru Sf. Sinod să fi luat în considerație asigurările date de Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), directivele UE și să treci cu vederea atenționarea profetică din Apocalipsa 13-14, întrucât este vizibil chiar și pentru laicii mai puțin instruți teologic, că acțiunea documentelor biometrice este o acțiune premergătoare epocii antihristice, întrucât presupune un control total asupra omului.
  Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman și nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preț și transformarea credinței creștine într-o simplă noțiune utilitaristă. Cred că nu era nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cip-uri, ci în cazul de față este vorba de o afirmatio – adică a mărturisirii revelaţiei divine și raportarea la aceasta și nu la directivele UE sau a altor organisme. Într-o istorie în care Dumnezeu s-a întrupat, ca dovadă a iubirii sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor, sau cel puțin atenționarea credincioșilor despre problemele pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităților noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos. A nu ține cont de acest lucru însemnă că există o gravă criză creștină de indentitate personală, eclesială sau comunitară. Canonic, singura hotărâre sinodală validă este cea de la Cluj, întrucât semneaza fiecare episcop în parte și nu un birou de presă.

  3. Reprezentanţii mai vizibili ai laicatului ortodox au o viziune diferită de cea care răzbate din comunicatul biroului de presă patriarhal, asumându-şi o atitudine conservatoare critică şi deschizând acţiuni juridice de contestare a introducerii paşapoartelor biometrice.
  Cum vă explicaţi această diferenţă de viziune între laici şi comunicatul biroului de presă al patriarhiei? Ce consecinţe poate avea?

  Consider acțiunea laicilor și a unor monahi și preoți responsabilă și îndreptățită, întrucât forma de rezistență împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenționarea profetică în Duhul lui Hrisots și răbdarea creștinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivație hristică și formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12). Deci soluția este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanță. Acesta este un indiciu, că cei ce se vor opune pecetluirii sunt ”aleși de Dumnezeu și că sunt înscriși în cartea vieții Mielului de la întemeierea lumii” (Apoc. 13, 8). Deci nu este vorba de predestinație, întrucât răbdarea și martirajul presupune voința și participarea oamenilor în mod direct și activ, ci este vorba de o preștiință a lui Dumnezeu. Vor cădea și vor fi nepăsători doar nevrednicii: ”Şi i se vor închina fiarei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. (Apoc. 13, 8).
  Creștinul este chemat, să arate firescul credinţei creștine într-o lume, pentru care creştinismul a devenit atât de nefiresc sau chiar o piedică, pentru cei ce vor să stăpânească lumea și pe om în mod samavolnic. A renunța la această chemare, înseamnă a renunța la chipul și asemănarea noastră cu Dumnezeu și marchează sfârșitul libetății noastre și începutul sclaviei pre-antihristice (vezi cip-ul RFID).
  Cred că fiecare creștin responsabil are obligația morală să arate lumii, că virtutea este mai atractivă decât păcatul și să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede și se roagă. Acest mod firesc de trăire a credinței creștine, va arăta lumii, că normalitatea vieții umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care ușor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piață a muncii și nu ține cont de valoarea și destinația lui hristică.
  Nu forța coercitivă a Statului sau a politicii mondialiste sau a autorității Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe trebuie folosită pentru lămurirea problemei cip-ule biometrice, ci forța argumentului teologic revelat în Sf. Scriptură și în Sfânta Tradiție, normalitatea eclesială, comunitară și psiho-socială a ființei umane, care ține cont de firescul omului, de libertatea și mântuirea lui.

  Pr. Dr. Mihai Valică
  8 martie 2009

• 4 enzo // Mar 10, 2009 at 1:18 pm

  Nu cred ca se poate pune problema excomunicarii. Daca toate Bisericile Ortodoxe ar fi avut un punct de vedere unitar, puteam intelege ca el vine de la DUMNEZEU. Dar, daca in randul ierarhilor exista disensiuni, atunci este clar ca aceasta nu este o lucrare Dumnezeiasca. Dupa parerea mea, atitudinea abordata de Sinod se explica prin existenta unor ordine “discrete” si a altor interese.
  Consider foarte pertinent punctul de vedere al Forului Ortodox Roman.

• 5 Nechifor Lipan // Mar 10, 2009 at 11:31 pm

  Într-o oarecare măsură, sunt de acord cu poziția exprimată de F.O.R. Totuși, aceasta păcătuiește, în opinia mea, la fel ca și alte reacții anticipuire, prin confuzia pe care o operează între două calități diferite și, de la un punct încolo, chiar opuse – calitatea de creștin și aceea de cetățean. Avem astfel parte și de un dublu discurs, care aruncă în luptă, de-a valma, atât argumente teologice, cât și argumente politice. Una peste alta, senzația este că mulți din această țară se raportează la statul secular ca la unul care este sau ar trebui să fie creștin, care ar trebui să emită doar ordonanțe creștine și bule democratice. Or, un stat creștin este pur și simplu o contradicție în termeni. Mesajul lui Hristos nu se adresează unor grupuri, unor societăți, ci unor persoane. Unor persoane care fiecare, pe cont propriu (desigur, în sânul Bisericii, dar care nu e totuna cu Statul), trebuie să-și ia crucea și să-I urmeze Celui crucificat. Alte tradiții spirituale, islamul sau iudaismul de pildă, normează inclusiv viața socială, acolo legea având o mare importanță religioasă. Nu e și cazul creștinismului, nu face parte din mesajul său specific. Să ne amintim că un filozof creștin precum Berdiaev nu se sfia să diabolizeze societatea deoarece, în proprii săi termeni, aceasta nu este un centru ontologic, opunând-o Bisericii și Persoanei – care singură are acest caracter, de centru ontologic, de ființă vie, capabilă de mântuire. Să ne mai amintim de condițiile în care a apărut monahismul cu care azi atât de mult ne mândrim. Fenomenul monahic, după cum se știe, s-a ivit odată cu încetarea persecuțiilor asupra primilor creștini, odată cu “sedentarizarea” Bisericii și cu oficializarea creștinismului ca religie de stat, și ca reacție la o astfel de stare a lucrurilor – percepută de marile conștiințe creștine ale epocii ca o renunțare, întru confortul socio-politico-economic, la războiul duhovnicesc pe care sabia dăruită de Hristos ne cheamă să-l purtăm.

  La fel ca mulți alții, sunt și eu împotriva introducerii cipurilor în documente, în animale, în oameni. Dar nu cred că acest lucru (și altele care sunt și care vor mai fi) îmi “pune în primejdie libertatea și conștiința creștină”, așa cum panicat glăsuiește primul paragraf al apelului F.O.R. Dacă libertatea și conștiința mea creștină depind de niște legi care trebuie să le ocrotească, în niciun caz să le pună la încercare, atunci, vorba aceea, despre conștiința mea creștină se poate spune că e sublimă, dar că lipsește cu desăvârșire. Nimeni nu mă obligă să-mi scot pașaport, iar faptul de a nu mai călători n-ar trebui să impieteze asupra trăirii mele creștine, asta dacă am o înțelegere sănătoasă a creștinismului și dacă asta mă interesează cu adevărat: să fiu un bun creștin. A, mi se încalcă un drept constituțional? Dar unde vorbește creștinismul despre drepturi constituționale? Mă refer la creștinism pentru că înțeleg că protestatarii se definesc pe ei înșiși în primul rând ca creștini. Ei ar trebui să-și dea seama că, în momentul în care vor să facă și politică, se încredințează ajutorului omenesc, renunțând la cel dumnezeiesc, că ajung să cadă pradă aceluiași tip de confuzie pe care l-au dovedit evreii din timpul Mântuitorului, când așteptau ca Acesta să acționeze ca un conducător politic și nu ca Fiu al lui Dumnezeu. Desigur, este îndreptățită dorința credincioșilor ca Sfântul Sinod să tranșeze chestiunea și să lămurească lucrurile. Dar nu este normal ca acestuia să i se ceară să întreprindă apoi nu știu ce demersuri de natură politică. Creștinește, nu ar trebui să ne fie teamă de urmărire, supraveghere și control exterior. Pentru un creștin adevărat, dacă libertatea nu este una interioară, independentă de circumstanțe, atunci nu este deloc. Într-adevăr, lumea în care trăim e tot mai ostilă trăirii spirituale, dar riscul major nu constă în ceea ce ar putea păți creștinii, ci în influența nefastă pe care spiritul vremii ar putea să o aibă, în cazul celor naivi, asupra darului cel mai de preț pe care l-a primit ființa umană – mintea, adică locul prezenței lui Dumnezeu în om. Riscul e acela ca unii să se piardă definitiv, închinându-se la chipul cioplit al Sistemului “omniprezent”, “omniscient” și “omnivident”, Sistem care încearcă satanic să uzurpe atributele și prerogativele divine. E tot mai limpede că a fi creștin în aceste vremuri pre-apocaliptice solicită tot mai mult de la noi deschiderea spre mucenicie, acceptarea ei. Chiar dacă, cel puțin deocamdată, pare să fie vorba de o mucenicie soft, dar nu mai puțin greu de îndurat. Una care s-ar traduce mai degrabă prin marginalizare socială, exil interior, prin izolare, singurătate și anonimat asfixiant. La toate acestea, răspunsul nu poate fi decât unul singur: nu răbdare și tutun, ci răbdare și rugăciune. Rugăciune pentru noi înșine și pentru toată lumea.

• 6 Necromantia // Mar 11, 2009 at 9:56 pm

  vreau sa ma consult cu voi din pricina unei nelamuriri: am o conceptie vaga despre cum ar trebui sa-l percep pe dumnezeu si daca exista sau nu si desigur nu o sa accept nici un cip fie ca privesc problema din p.d.v.d mistic sau ateic. In cazul meu daca prind vremea cand voi fi persecutat pentru neacceptarea cipului si rezist pana la capat, in cazul in care religia crestina e cea adevarata eu ma mantuiesc sau nu din pricina ca am luptat pt libertatea mea si nu pt libertatea in domnul sau in numele religiei etc.??

• 7 Necromantia // Mar 11, 2009 at 10:04 pm

  inca o dilema pe care o am e ca, daca refuz din toate puterile cipul dar sunt prins si imi este introdus cu forta atunci din prisma crestinismului care e situatia mea duhovniceasca? Ma mantuiesc sau nu? Se poate ca in acea vreme sa nu fie destul numai refuzul cipului si indurarea privatiunilor rezultate de aici ci si apartenenta de religia sau mistica crestina? Credeti ca odata implantat nu mai poti scapa chiar recurgand la masuri extreme cum ar fi scoaterea fortata sau amputarea? Daca par copilaresti sau cam aiurea intrebarile imi cer scuze. Pace!

• 8 Necromantia // Mar 11, 2009 at 10:11 pm

  P.S. daca va exista constrangere fizica (in genul imobilizare, enestezie, etc. si te trezesti cu cipul pus si nu cele prin saracie, infometare, inchisori etc.) atunci cum ramane cu liberul arbitru, cu libertatea de a alege intre a accepta sau nu semnul, libertate care ne e promisa in apocalipsa??

• 9 Nechifor Lipan // Mar 12, 2009 at 4:48 pm

  @ Necromanția

  Dacă te cheamă Necromanția, atunci ești clientul lui Nechifor Lipan. Dar nu pot să-ți spun decât că soluția la neliniștile tale legate de viitor va fi dată doar de întâlnirea providențială dintre țeasta ta și baltagul, nu toporul, binevoitor al vreunui inspirat calistrateg. Nu te speria, dacă vei muri ca Nechifor, vei renaște ca Gheorghiță, totul e să nu te lași contrariat de relația incestuoasă pe care va trebui s-o ai cu mama ta, zeița Nike, sau Vitoria, dacă preferi… Baftă, frățioare!

  P.S. pentru Altermedia: Textul de mai sus, cu toate că nu trebuie luat în literă, nu este nici măcar un pamflet. Agresivitatea și ironia lui sunt doar aparente. Baltagul este o armă simbolică, folosită în vechile inițieri; incestul de care e vorba este tot unul simbolic și sacru; “nikephoros” înseamnă “purtător de biruință”. Dacă am ales să mă exprim în acest registru, am făcut-o impulsionat de natura întrebărilor puse de Necromanția. Sper că nu-l veți respinge din nou. Mulțumesc!

• 10 Necromantia // Mar 13, 2009 at 1:02 pm

  ori nu ai inteles ce am intrebat ori eu nu am inteles ce mi-ai raspuns. Oricum daca are cineva un raspuns il rog sa-l posteze, multumesc!

• 11 Sorin // Mar 13, 2009 at 6:22 pm

  @Necromantia care a intrebat:
  1) “daca prind vremea cand voi fi persecutat pentru neacceptarea cipului si rezist pana la capat…?”
  Numai cei ajutati de Dumnezeu vor rezista pana la capat. Ceilalti nu vor rezista, vor primi cipul si vor merge in iad.
  2) “daca refuz din toate puterile cipul dar sunt prins si imi este introdus cu forta…?”
  Sfiinti Parinti au zis ca nu va fi cu forta. Daca ar fi cu forta nu ar fi pacatul nostru.
  Asta-i tot ce stiu dar un preot ar putea sa te ajute cel mai bine.
  Doamne ajuta!

• 12 domino // Mar 13, 2009 at 10:16 pm

  d-le Nechifor Lipan,l-am auzit pe preot mai alaltaieri spunand:
  -”fericiti cei saraci cu duhul….”
  De ce nu lasati oamenii sa fie fericiti ?

• 13 Nechifor Lipan // Mar 14, 2009 at 12:20 pm

  @ domino

  1. Here we go again! I think this is the beginning of a beautiful friendship:)

  2. Sincer, încă nu reușesc să pricep motivul pentru care mă acuzi. Poate mă vei lămuri într-un comentariu viitor.

  3. Dacă n-am citit într-o dungă, atunci tu spui că nu-i las să fie fericiți pe săracii cu duhul. Legat de asta aș avea o părere pe care, cu voia ta, am să ți-o comunic. Pe săracii cu duhul, indiferent de accepțiunea sintagmei, este foarte greu și chiar imposibil să-i scoți din ale lor. Deci, crede-mă că mi s-ar fi părut o garantată pierdere de vreme să încerc să influențez, într-un fel sau altul, pe cineva din această categorie. Asta dacă, păcatele mele, chiar aș fi avut o asemenea intenție.

  4. Acestea fiind spuse, încercînd să-mi explic reacția ta, eu n-am reușit să număr decît două posibilități: a) totuși am încercat să fac pe cineva nefericit, fără să-mi dau seama că e un sărac cu duhul, altfel m-aș fi oprit, știind că n-are nici un rost și b) oi fi făcut eu ceva, dar altceva, și tu nu ți-ai dat seama că nu se punea problema să nu las pe cineva să fie fericit.

  5. În fine, om trăi și om vedea. Dacă nu, vom muri și vom fi liberi. Speranța moare ultima:)

• 14 domino // Mar 14, 2009 at 3:51 pm

  D-le Nechifor Lipan (datorita Dv am recitit nuvela…!)
  Fereasca sfantul sa fiu suparat pe Dv
  .Chiar imi pare rau ca ati interpretat asa…
  Ma refeream la dialogul Dv cu Necraomatia in care pe ultima suta de metrii mai voiati un raspus coerent…
  De aceea am zis “fericiti cei saraci cu duhul”iar Dv v-am sugerat sa-i lasati sa fie fericiti fara intrebari si fara efort cerebral…

  Cat priveste subiectul nostru eu zic ca “suntem prea mici pentru un razboi asa de mare” -este BOR neputincioasa…..dar noi….

  Asa ca ne mai trecem si noi vremea pe aici harjonindu-ne….

• 15 Sorin // Mar 14, 2009 at 4:41 pm

  @ domino si Nechifor Lipan
  A fi “sarac cu duhul” nu inseamna a fi prost ci a fi smerit, dupa cum am citit intr-o carte ortodoxa.
  Va doresc si dumneavoastra sa fiti fericiti adica saraci cu duhul.

• 16 Nechifor Lipan // Mar 15, 2009 at 12:33 am

  @ Sorin

  Îți mulțumesc pentru urare. Sînt de acord cu ce spui, dar să știi că tot asta gîndeam și înainte. Nu mi-aș permite să cred că sărăcia cu duhul înseamnă prostie, atîta timp cît Fericirile reprezintă un text de maximă inteligență și frumusețe (ca tot ce este în Evanghelii, de altfel).

  Să ne dea Dumnezeu, tuturor, sărăcia cu duhul, chiar dacă lumea ne-ar crede ultimii proști!

Leave a Comment