Asta e cumva o teorema antisemita? Atunci sa-i dovedeasca cineva nulitatea. In istoria religioasa a evreilor veti intalni cateva exemple de pedeapsa tipica aplicata de Dumnezeu poporului ales atunci cand acesta (poporul) se lepada de dreapta credinta.
Oare Dumnezeul care l-a pastrat nevatamat pe Daniel in groapa cu lei sau in cuptorul incins, care l-a scos pe Iona din valuri si l-a purtat in gura unei balene spre tarmul unde ii poruncise acestuia sa mearga, ar fi lasat poporul sau ales sa fie impins intr-un holocaust? Doar daca nu cumva a existat vreo cauza justa, indraznesc eu cu toata umilinta sa ma intreb? Poate gresesc? Cert este ca Dumnezeu nu greseste niciodata. Evreii vor spune ca Dumnezeu greseste? Sau ca Dumnezeu permite sa se intample orori de asemenea amploare (dupa cum sunt ele povestite), fara a avea nici un motiv?
Daca vor trebui sa raspunda la aceste intrebari li se va innoda limba…Pentru a cata oara in istoria lor?
Pentru cat timp poporul care l-a ucis pe Fiul Lui Dumnezeu va mai teroriza lumea cu tragedia lui (a poporului) in holocaust?
A vorbi numai despre efect fara a pomeni si cauza (eventual cauzele) este FRAUDA fata de ADEVAR. La fel si a vorbi despre o actiune sau alta fara a pomeni si efectele pe care le-ar putea avea (cel putin cele cunoscute la momentul respectiv). Aceasta nu este in nici un caz o pledoarie intr-o instanta de judecata ci o simpla analiza (nepartinitoare deoarece pentru a fi corecta trebuie sa fie neaparat nepartinitoare) a unui subiect cu care ni se da in cap de cate ori deschidem gura.
Evreii ne acuza de fiecare data cand spunem ceva critic despre ei si imping autoritatile tarilor noastre (inclusiv “organele” de represiune – politie, mascati, etc) sa actioneze ferm si brutal dupa o metoda specific fascista impotriva noastra. Nu mai vorbesc despre problema araba. Iata ca am ajuns la ceea ce vroia sa spuna acel artist intr-un mod excesiv si neglijent de metaforic. In general, datorita excesului de metafora multi artisti raman neintelesi in epoca lor (asta e tot o abordare teoretica, fara a se dori neaparat justificarea valorii orcui se pretinde artist). Prea multa metafora lasa insa loc de interpretari si de rastalmaciri iar intr-o lume din ce in ce mai intoleranta, care te-ar condamna la moarte chiar si pentru o singura litera, sau pentru o singura urma de penel trebuie sa fii extrem de prudent. Una peste alta, acel artist a facut o gresala de abordare si de strategie chiar daca avea cu adevarat ceva de spus, prin urmare nu putem justifica drept incorecta inchiderea expozitiei respective. In plus stia (sau ar fi trebuit sa stie) ca are de-a face cu poporul care este cel mai mare expert in rastalmaciri si interpretari de pe planeta. Vezi Tora, vezi Talmudul, vezi Biblia. Cu toate acestea numai Dumnezeu este deplin indreptatit sa judece acest popor, nu noi. Noi avem cel mult dreptul sa intelegem, dar sa intelegem in ADEVAR. Si nu am avea nici macar acest drept daca nu ni s-ar baga cu de-a sila pe gat toate aceste povesti despre holocaust si chiar acuzatii in legatura cu acesta.
Imi pare rau pentru suferinta lor, o respect si ii compatimesc sincer pe toti cei ce au suferit dupa urma holocaustului dar asta nu ma poate face niciodata sa ma lepad de adevar, iar ATATA TIMP CAT HOLOCAUSTUL ESTE EXPUS CA UN EFECT LIPSIT DE CAUZA, PENTRU MINE RAMANE DOAR O POVESTE NEAVAND VALOARE DE ADEVAR. (PUNCT)
P.S.
in textul de mai sus am fost nevoit sa plasez in paranteze lamuriri explicite pentru a nu lasa loc de interpretari rasiste (”semintie” sau rasa mi-e totuna, asta pentru a fi echitabil pana la capat) sau de alta natura. Imi cer scuze daca asta face mai dificila lectura sau urmarirea ideii in context.

Tamburus