Florin Popescu [alte articole din rubrica Romania pe marea tabla se sah]

PROBLEMA REFORMEI Consiliului de Securitate al ONU, atât prin adaptarea procedurilor sale de lucru, cât şi prin modificarea numărului de ţări cu statut de membru permanent pare a se dovedi tot mai necesară, în contextul transformării lumii în care trăim într-un teatru al violenţelor şi al războiului. Evident, aceasta nu este o problemă de noutate, ea fiind înscrisă pe agenda internaţională încă din primii ani ai ultimului deceniu ai secolului trecut odată cu prăbuşirea sistemului bipolar care a caracterizat Războiul Rece. Germenii nevoii de reformă au fost resimţiţi la începutul anilor `90, în contextul izbucnirii primului război din Golf şi al crizei din Rwanda, precum şi al creşterii rolului acestui organism în arena internaţională, marcată de tot mai multe crize şi conflicte regionale. Dezbaterile pe marginea acestui subiect, fiind deja numeroase, un nou articol de ansamblu pe tema necesităţii, a modurilor de punere în aplicare, etc. a acestei reforme, nu ar aduce, probabil, nimic semnificativ.

Însă, în perspectiva aducerii Consiliului la un nivel de reprezentativitate menit să-i maximizeze legitimitatea în realizarea rolului de promovare a păcii şi securităţii la nivel mondial, merită a fi abordată problema rezervării la această masă rotundă a unui loc permanent, pentru un stat musulman reprezentativ pentru această parte a lumii. Prezentul articol ia în dezbatere nu atât problema necesităţii acestui deziderat, aceasta fiind deja o premisă, ci a posibilităţii/imposibilităţii lumii musulmane, la acest moment, de a desemna un stat care, la acest nivel, să îi reprezinte în mod echitabil interesele şi, mai ales să fie acceptat de statele membre permanente actuale.

În prezent, cel mai avansat proiect de reformare a Consiliului de Securitate, este cel propus de către Germania, Japonia, Brazilia şi India (numit şi grupul G4), acesta fiind înaintat oficial spre dezbatere Adunării Generale la data de 6 iulie 2005. Pe scurt, acesta prevede creşterea numărului locurilor din Consiliu de la 15 la 25, dintre acestea, 6 urmând a avea calitatea de membru permanent, fără drept de veto, iar celelalte patru de membru simplu.

Se mai poartă încă discuţii cu privire la reprezentarea permanentă a Africii, favorite fiind Africa de Sud, cea mai dezvoltată ţară, din punct de vedere economic, de pe continent şi Nigeria, cel mai populat stat.

Revenind, însă, la titlu – „De ce (nu) va avea Consiliul de Securitate un stat musulman, membru permanent …”, se disting două aspecte care susţin această teză. Primul pleacă de la premisa că, cel puţin în cazul Orientului Mijlociu, ca parte a Islamului se observă că, încă de la căderea Imperiului Otoman, această regiune a reprezentat un veritabil butoi cu pulbere pentru omenire, care ar deveni cu atât mai greu de controlat în condiţia în care un stat musulman, membru permanent, ar deţine un eventual drept la veto pe care l-ar putea folosi în cazul apariţiei unor propuneri de adoptare de sancţiuni sau a altor măsuri împotriva unui stat musulman terţ.

Nu este mai puţin adevărat că o mare parte din vina pentru această stare de fapt o poartă şi marile puteri occidentale care au încercat să-şi păstreze de-a lungul timpului sfere de influenţă în zonă, neluând în calcul consecinţele pe termen lung ale acţiunilor lor.

În mod vădit, una dintre cele mai importante repercursiuni care şi-au făcut simţită prezenţa în ultimii ani este radicalizarea curentelor anti-occidentale din această regiune, cu vârful lor de lance – organizaţiile teroriste.

În lumina celor prezentate mai sus, prezenţa unui stat musulman, membru permanent ar fi total incomodă pentru actualul P5 (grupul celor 5 membri permanenţi actuali). Cu toate acestea, solicitarea pentru obţinerea unui loc permanent în cadrul Consiliului de Securitate a fost deja pronunţată pe 28 iunie 2005, cu ocazia reuniunii de la Sanaa, Yemen a celor 57 de state membre ale Organizaţiei Conferinţei Islamice. Cu acest prilej, în cadrul discursului de deschidere, secretarul general al organizaţiei, Ekmeleddin Ihsanoglu, a declarat că, în contextul amplificării islamofobiei din occident, printre altele, organizaţia pe care o reprezintă „a întreprins eforturi alături de Grupul Islamic din cadrul O.N.U., pentru a asigura o reprezentare permanentă pentru lumea musulmană în Consiliul de Securitate”.

Cel de-al doilea aspect care susţine teza enunţată în titlu este reprezentat de gradul redus de coeziune între statele musulmane, în urmărirea unor deziderate de interes comun.

Bunăoară, reafirmând convingerea că tocmai interesul individual al unui stat joacă un rol cheie în definirea politicii externe a acestuia, achiesez la ideea enunţată în cadrul unui studiu elaborat în cadrul Global Policy Forum (13 iulie 2005) şi intitulat: ”Către o reformă democratică a Consiliului de Securitate al ONU”, care fără a avea pretenţia că oferă soluţii, prezintă o serie de perspective demne de luat în seamă.

În acest document sunt prezentate o serie de concepte care, din diverse perspective, susţin, resping sau propun forme alternative de reformă ale Consiliului.

Astfel, punctul 17 al acestui material avertizează cu privire la riscul ca oricare stat membru permanent sau care doreşte să capete această calitate, odată ajuns în postura dorită, va acţiona, în primul rând, în scopul realizării propriei agende şi, abia ulterior, poate, pentru promovarea intereselor grupului care l-a promovat şi susţinut.

Se arată, odată în plus, faptul că politica externă este şi va rămâne în următoarea perioadă de timp un atribut care va aparţine, predominant, statelor şi nu organizaţiilor care grupează state, iar exemplul cel mai elocvent este chiar Uniunea Europeană, cea mai avansată formă de integrare statală, dar care nu are, încă, o politică externă unitară.

În acest context, se pune întrebarea, oare poate fi nominalizat un stat musulman care să fie atât reprezentativ cât şi suficient de influent la nivel diplomatic, precum şi atât de „moral”, pentru a promova interesele tuturor celor 1,3 miliarde de credincioşi ai Islamului?

Istoria în general şi cea contemporană în special ne-au dovedit că musulmanii nu sunt nici pe departe o singură voce în arena internaţională, fie că această stare de fapt li se datorează fie că nu. Dezbinarea care se poartă între unele state musulmane sau chiar în interiorul unora dintre ele (a se vedea Irak-ul unde confruntările dintre sunniţi şi şiiţi provoacă numeroase victime) are cauze multiple, cea mai la îndemână explicaţie fiind aceea a moştenirii istorice, a politicii duse de marile puteri europene şi Imperiul Otoman cu privire la această regiune.

Practic unitatea musulmană, din punct de vedere politic, a durat foarte puţin. Încă din anul 750 (doar 118 ani de la moartea Profetului) anul maximei întinderi teritoriale a Califatului Omeiad şi al preluării puterii de către Dinastia Abbasidă, au intervenit fragmentări succesive care au dat naştere unor noi entităţi statale (Califatul de Cordoba, întemeiat de către ultimul descendent rămas în viaţă al Dinastiei Omeiazilor – 756 d.Chr, statele nord-africane ale Idriszilor în Maghreb, Aglabitilor în Ifrigia – 800 d. Chr. şi a Tulunizilor în Egipt – 868 d.Chr, etc), totul culminând cu anul 1258 d.Chr. când, ca urmare a cuceririi de către mongoli a capitalei Bagdad, ceea ce a fost odată Califatul Arab, a încetat să mai existe.

De asemenea, însăşi religia musulmană prin cele două mari ramuri ale sale Sunni şi Shia, are un rol în perpetuarea dezbinărilor din rândul musulmanilor, caz în care situaţia din Irak, devine iarăşi un exemplu, crud poate, însă relevant.

Alte cauze ţin de obiectivele imediate de politică externă precum şi de interesele economice ale statelor musulmane, fapt care susţine odată în plus improbabilitatea unei reprezentări echitabile prin intermediul unui singur stat în cadrul Consiliului de Securitate.

Acest ultim aspect ridică întrebarea. Dacă reprezentarea printr-un singur loc de membru permanent nu ar fi echitabilă şi în interesul majorităţii, oare două sau poate trei state, ca membre permanente ale Consiliului, ar fi suficiente? Cu siguranţă că problema reprezentativităţii ar fi soluţionată prin numărul crescut al membrilor Consiliului, însă, în acest caz, intervin o serie de aspecte tehnice.

Astfel, trebuie păstrat un echilibru între reprezentativitate (care implică un număr cât mai mare de membri permanenţi şi nepermanenţi) şi eficienţa organismului. Cu cât numărul membrilor ar creşte, cu atât procedurile ar deveni mai greoaie necesitând mai mult timp pentru de desfăşurare.

Conform aceluiaşi document menţionat mai sus, chiar în forma actuală a Consiliului, în cadrul consultărilor din afara plenului, delegaţii obişnuiesc să dea citire unor declaraţii mult prea lungi, care duc, de multe ori, la întârzieri de jumătate de zi a dezbaterilor, scăzând capacitatea sa de a lua decizii rapide.

Mai mult, au existat voci din rândul unor diplomaţi de carieră, relevant fiind cazul fostului ambasador al Olandei la ONU, Peter van Walsum, reprezentant al acestei ţări la Consiliul de Securitate în perioada 1999-2000, care în cadrul unui articol publicat în revista Financial Times, în anul 2005, a concluzionat că: „Nimeni nu poate crede cu adevărat că un Consiliu cu 24 de membri ar putea fi mai eficient decât unul cu 15, dar a devenit ‘politically incorect’ să declari acest lucru”.

Ca o primă concluzie, argumentele prezentate mai sus nu intenţionează să sprijine aserţiunea potrivit căreia, Islamul nu ar fi îndreptăţit a avea un loc în cadrul Consiliului de Securitate, în calitate de membru permanent, ci încearcă să arate că modalitatea solicitată prin vocea secretarului general al Organizaţiei Conferinţei Islamice, de a avea pur şi simplu un astfel de reprezentant, pe lângă faptul că ar genera discuţii interminabile şi jocuri de culise derulate de unele state interesate de câştigarea unei astfel de poziţii, chiar şi în cazul ajungerii la un consens, nu ar duce la eliminarea nemulţumirilor şi prin urmare la o mai echitabilă promovare a intereselor acestei comunităţi.

În partea a doua a prezentului articol se va realiza o abordare mult mai pragmatică a temei din perspectiva a ceea ce sunt şi respectiv nu sunt dispuşi actualii membri permanenţi, SUA, Rusia, China, Marea Britanie şi Franţa, să accepte în privinţa reformării Consiliului de Securitate din perspectiva accederii unui stat musulman în acest club select al liderilor lumii.

(Va urma)

viagra
free viagra
buy viagra online
generic viagra
how does viagra work
cheap viagra
buy viagra
buy viagra online inurl
viagra 6 free samples
viagra online
viagra for women
viagra side effects
female viagra
natural viagra
online viagra
cheapest viagra prices
herbal viagra
alternative to viagra
buy generic viagra
purchase viagra online
free viagra without prescription
viagra attorneys
free viagra samples before buying
buy generic viagra cheap
viagra uk
generic viagra online
try viagra for free
generic viagra from india
fda approves viagra
free viagra sample
what is better viagra or levitra
discount generic viagra online
viagra cialis levitra
viagra dosage
viagra cheap
viagra on line
best price for viagra
free sample pack of viagra
viagra generic
viagra without prescription
discount viagra
gay viagra
mail order viagra
viagra inurl
generic viagra online paypal
generic viagra overnight
generic viagra online pharmacy
generic viagra uk
buy cheap viagra online uk
suppliers of viagra
how long does viagra last
viagra sex
generic viagra soft tabs
generic viagra 100mg
buy viagra onli
generic viagra online without prescription
viagra energy drink
cheapest uk supplier viagra
viagra cialis
generic viagra safe
viagra professional
viagra sales
viagra free trial pack
viagra lawyers
over the counter viagra
best price for generic viagra
viagra jokes
buying viagra
viagra samples
viagra sample
cialis
generic cialis
cheapest cialis
buy cialis online
buying generic cialis
cialis for order
what are the side effects of cialis
buy generic cialis
what is the generic name for cialis
cheap cialis
cialis online
buy cialis
cialis side effects
how long does cialis last
cialis forum
cialis lawyer ohio
cialis attorneys
cialis attorney columbus
cialis injury lawyer ohio
cialis injury attorney ohio
cialis injury lawyer columbus
prices cialis
cialis lawyers
viagra cialis levitra
cialis lawyer columbus
online generic cialis
daily cialis
cialis injury attorney columbus
cialis attorney ohio
cialis cost
cialis professional
cialis super active
how does cialis work
what does cialis look like
cialis drug
viagra cialis
cialis to buy new zealand
cialis without prescription
free cialis
cialis soft tabs
discount cialis
cialis generic
generic cialis from india
cheap cialis sale online
cialis daily
cialis reviews
cialis generico
how can i take cialis
cheap cialis si
cialis vs viagra
levitra
generic levitra
levitra attorneys
what is better viagra or levitra
viagra cialis levitra
levitra side effects
buy levitra
levitra online
levitra dangers
how does levitra work
levitra lawyers
what is the difference between levitra and viagra
levitra versus viagra
which works better viagra or levitra
buy levitra and overnight shipping
levitra vs viagra
canidan pharmacies levitra
how long does levitra last
viagra cialis levitra
levitra acheter
comprare levitra
levitra ohne rezept
levitra 20mg
levitra senza ricetta
cheapest generic levitra
levitra compra
cheap levitra
levitra overnight
levitra generika
levitra kaufen