Delirului narcisist de extractie feministä (desi comentatoarea se dezice în acelas text explicit de tagma respectivä) Daria se dedä însä în ultima parte a citatului (cea omisä de tine, vezi mai sus). Eruptia verbalä anti-masculinä de acolo poatee, am zis eu, fi f. usor încadrabilä în tabloul psihopatologic compus cu generozitate de respectivä pentru mine.

Altminteri: väd în gradualismul din pasajul „Cel mai scandalos …“ doar o nouä oportunitate de räfuialä cu inamicul (bärbatii); în ceea ce mä priveste, avortul este abominabil (nu doar scandalos) nu neapärat atunci când e politizat, ci mai ales atunci când este practicat. Iar aici bärbatul poate ev. avea rolul de complice; autorul este mereu, femeia. Adicä (cf. Daria) singura capabilä sä aibä milä; straniu, nu?

E foarte adevarat ce spune.

În dezbateri, c.o. feminin îsi însuseste tinuta bätos-înfoiat-autoritarä pe care o bänuieste, în mod eronat, ca fiind cheia elocintei si fortei de arguentatie masculine. „Argumentele“ lui apartin în general paletei din recuzita suratelor feministe, alteori cuprind pasaje din propria fisä de externare si depäsesc arareori pragul atacului direct la sufletul / psihicul contraopinentului.

Juxtapun, spre exemplificare, douä citate, primul dezväluind o neobisnuitä fortä de introspectie, al doilea exemplificând enuntul teoretic din primul:
(Daria 1) „Ideile delirante formeaza o categorie importanta de tulburari ale gandirii. Prin idei delirante intelegem orice reflectare gresita a realitatii, care domina constiinta bolnavului. Ele sunt impenetrabile la contraargumentare, bolnavul neavand o atitudine critica si neputand sesiza caracterul lor patologic.“
(Daria 2) „Numai cine a dat naştere unui copil poate să înţeleagă taina vieţii. Numai o femeie care a alăptat poate să aibă milă de un copilaş nevinovat (?). Un copil este un înger.Cei care susţin avortul trebuiau ei înşişi avortaţi (ergo: chiar si autoarea, n.n.) ca să nu mai vadă lumina soarelui. Cel mai scandalos este atunci când avortul este politizat de bărbaţi. Bărbaţii din ziua de azi, cu prea puţine excepţii, sunt nişte nesimţiţi desfrânaţi…“

Odatä pornit, delirul psihanalizatoriu al autoarei mai sus citate capätä o dinamicä proprie si, päräsind subiectul uman al polemicii gliseazä în mod cu totul surprinzätor cätre … tastatura sa (care nu contine diacriticele românesti), citez din nou: „Un indiciu ar fi folosirea obsesiva a caracterului ‘ä’…“. Ca si a celorlalte, as adäuga eu.

Altu felu’, cu finalul nu pot sä nu fiu de acord:
- Doamne päzeste!

Exagerarea ritmului ideativ este denumita fuga de idei. Aceasta gandire este superficiala, instabila si poate da concluzii eronate. Uneori, excitatia fiind excesiva, rapiditatea asociatiilor este asa de crescuta, incat se deslusesc doar cuvinte izolate, fara legatura intre ele (sindroamele maniacale).

Ideile obsesive apar impotriva vointei individului, care le recunoaste caracterul parazitar( oare?), lupta impotriva lor, pentru a le inlatura. Avand un caracter de constrangere impotriva bolnavului, ele creeaza o stare de tensiune, de anxietate.

Ideile delirante formeaza o categorie importanta de tulburari ale gandirii. Prin idei delirante intelegem orice reflectare gresita a realitatii, care domina constiinta bolnavului. Ele sunt impenetrabile la contraargumentare, bolnavul neavand o atitudine critica si neputand sesiza caracterul lor patologic.

Continutul ideilor delirante poate fi extrem de divers – de la idei ce pot fi plauzibile,de exemplu religioase, pana la unele cu un continut neverosimil, absurd, fantastic-, o forma grava fiind combinarea acestor idei religioase cu parerea de sine.

Un indiciu ar fi folosirea obsesiva a caracterului ‘ä’, tratarea fanfaron-ilară a ‘mecanismelor de stabilire a dogmelor’ incercari de intoarcere ale ‘opinent’-ului ‘din drumul pierzaniei’ si, vai, trimiteri la Vietile Sfintilor.

Bolnavul , fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta “valorii sale”, incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele :
“…-începe, te îndemn, cu mersul la liturghia de Duminicä si cu scoaterea dopurilor de cearä din urechi pe parcursul citirii … Fericirilor”
Aleluia!
Eu as zice mai degraba Doamne fereste!

Märturisesc cä pe undeva mi-a fost încä dela bun început teamä cä ich_will este susceptibil de atari raportäri la biserica / la credinta sa. Fiindu-mi pe de altä parte teamä cä si unele din contributiile mele la dezbatere l-au aruncat în disperarea unor astfel de simtiri / smintiri, as vrea sä merg dincolo de regrete si sä încerc sä-l întorc pe opinent din drumul pierzaniei:

Înoarce-te, dragä ich_will, din drumul täu; e greu, dar nu imposibil. Vietile Sfintilor de aratä MULTIMEA de cäi ale mântuirii din biserica noasträ. Si nu e nici mäcar nevoie sä te lupti dela început cu studiul lor; începe, te îndemn, cu mersul la liturghia de Duminicä si cu scoaterea dopurilor de cearä din urechi pe parcursul citirii … Fericirilor. Sunt, vei fi fiind surprins sä afli, mai multe decât cea pe care o exhibi fariseic pe acest forum (säräcia duhului). Fiecare dintre ele descriu cäi, iar multe se … exclud una pe alta. De pildä, setea pentru … dreptate. Ori bucuria de a fi prigonit pentru Christos, ori, ori?

Sä te ajute Dumnezeu sä ajungi sä-ti simti biserica ca pe o muzicä proaspätä, cântatä parcä acum pentru proma oarä într-un concert compus numai pentru tine, de un cor din care si tu faci parte. Condus de un dirijor (episcop) ale cärui albe mânusi sä nu ascundä sub ele pete de sânge închegat de martiri chinuiti pentru Credintä (ca acelea ale netrebnicilor apärati de autorul articolului de fond si, fapt de neînteles, spre bucuria dusmanilor Lui, de actuala ierarhie a BOR).

Aleluia!

În sufletul säu correct-ortodoxul (c.o.) este un consensual. Aflat cel mai adesea, din ignorantä, în neputinta de a formula räspunsuri la obiect pe de o parte, iar pe de alta dispunând (ca noi toti) doar de un bagaj restrâns de räspunsuri prefabricate fatä cu splendida infinitate a situatiilor vietii, el respinge din viscere orice dezbatere pe teme de Credintä si recurge automat la surprinzätoare atacuri la … suflet.

Translatat temporal prin exercitiu de imagiantie în epoca, si spatial-mental în câmpul dezbaterilor Sinoadelor (pe care el le percepe naiv-narcisic ca pe un fel de tihnite agape frätesti) Ecumenice (termen fundamntal incorrect-ortodox), ne asteptäm de la el la o curbä de räspuns în notä agresivä, cerând rästit participantilor la ele (Sfintilor Pärinti) sä se lase de bacuri (de curätenie în ograda plinä de bäläria ereziilor a Bisericii Originare, prin punerea bazelor dogmatice) si sä înceapä sä gândeascä „cu sufletul“.

Convis (precum calvinistii, premergätori spirituali färä-de-voie ai umanismului) de albeata imaculatä a sufletului din dotare si detinätor al bulei de infailibilitate acordate lui de cätre îndrumätorul spiritual, c.o. crede în fapt a primi / a fi primit de la suflet încä de pe aceastä lume Räspunsul bun la Înfricosätoarele Întrebäri.

Pasul urmätor derivä rapid pe cale de consecintä: identificând, la contact, suflete de un alt format decât al säu, c.o. emite spontan anateme. Atacuri-la-suflet.

Sä fim clari: c.o. nu judecä ce-i stä omului în puteri sä judece (vorbe, fapte, tinute morale ori conduite), nu comparä, nu emite teze si nu propune antiteze, instrumentariul limitat de snoave nefiindu-i aici de nici un folos, ci (asemenea buldogului) se repede direct (la gât) la sufletul contraopinentului.

În ceea ce mä priveste trebuie sä spun cä detest aceast formä de huliganism, de bädäränie extremä (a sufletului) specificä correct-ortodoxiei. Ca ortodox (ordinar) ce mä aflu, mä rog Lui, SINGURULUI Judecätor de suflete, sä mä fereascä de ispita de a mä substitui Lui …

O altä apucäturä specificä acestor vandali (ai sufletelor) este invocarea solidaritätii gregare prin referirea pluralä la propria persoanä / atitudine si indentificarea ei, a persoanei, cu însäsi Ortodoxia, pe care (ne-simtindu-se) se semetesc în a pretinde cä o apärä.

Doresc ca urmare sä-i asigur pe acesti domni-dumnezei de ocazie si buzunar cä lucrurile nu stau, desigur, deloc asa. Cä joaca lor de-a Judecata de Apoi e glumä desartä, cä încä nu au pus mâna pe toatä Biserica Ortodoxä, cä statul la cälduricä printre purici, päduchi si corneni al Dariei în päträtica ei de BOR nu e, slavä Tie Doamne, nicidecum nevoia tuturor ortodoscilor, cä lungimea bärbii si grosimea smeritä a stratului de jeg nu sunt nici-cum identificabile cu calitatea de a fi român, chiar dacäe er_will, au ba.

Pentru domnul Sharon: sfirsitul nu este pesimism, ci ilustreaza realitatea. Cit il priveste pe compozitorul de geniu, el nu este nefericit, caci lumina Divinitatii il viziteaza in continuare. Nu l-a parasit, dimpotriva, acum are si mai mult har.

Biserica Ortodoxa este o muzica prea veche, ce s-a incapatinat sa ramina neschimbata. De aceea, ea nu mai suna bine in urechile nimanui.