Cititi episodul precedent: Baha’i
IN ULTIMII ani problema sectelor a dezlantuit pasiuni si a suscitat polemici violente in multe tari, climatul fiind determinat, in mare masura, de tragediile provocate dupa 1993 de unele secte, precum „Davidienii“, „Templul Soarelui“ sau „Aum“. Desi vinovate de aceste crime sunt numai cateva dintre miile de grupuri existente, incidentele releva derivele extreme la care pot ajunge unele miscari aparent inofensive si dau fenomenului sectar o conotatie emotionala puternica, facand dificila o analiza obiectiva.
Pentru a depasi atmosfera pasionala si a putea descifra acest fenomen deosebit de complex trebuie - potrivit filozofului Frédéric Lenoir, cercetator la Centrul francez de studii interdisciplinare asupra faptului religios (CEIFR) si codirector la Enciclopedia religiilor (aparuta in 1997 la editura Bayard, Paris) - sa se raspunda la trei mari intrebari: Ce este o secta? Care este adevarata amploare a fenomenului sectar? Cum pot statele sa lupte impotriva grupurilor percepute ca periculoase, fara a incalca principiile laicitatii si libertatii de constiinta?
Confuzia care invaluie problema sectelor tine, partial, de dificultatea formularii unei definitii care sa acopere complet, in intreaga lui diversitate - calitativa, cantitativa si structurala -, spectrul sutelor de comunitati existente, regrupand in jurul „profetilor“ milioane de oameni in cautarea unor raspunsuri la angoasele si la nevoia lor de evadare spirituala, speranta, eternitate, bunastare, fraternitate, puritate sau securitate, raspunsuri pe care nu le gasesc in cadrul religiei lor originare si al societatii in care traiesc. Definitiile care s-au dat pana acum - cate secte, atatea definitii! - sunt tributare diferitelor puncte de vedere.
Cuvantul „secta“ vine de la verbele latine sequi (a urma) sau secare (a taia), etimologii ce arata cele doua moduri de aparitie istorica a acestor miscari: fie ca urmare a invataturilor unui lider carismatic care, afirmand ca detine adevarul si solutia salvarii, aduna in jurul lui adepti; fie prin desprinderea unei fractiuni dintr-o Biserica existenta sau comuniune oficiala, institutionalizata de istorie prin continuitate si numarul de membri. De cele mai multe ori cele doua sensuri se imbina. In aceasta lumina, Iisus sau Buddha pot fi considerati fondatorii unor noi „secte“ in sanul traditiilor lor. De altfel, in budism si in vechiul iudaism termenul „secta“ este folosit intr-o maniera nepeiorativa pentru a desemna diferitele curente sau scoli. Conotatia puternic peiorativa apare mai ales in crestinism, pentru a flagela grupurile eretice si disidente.
In limbajul obisnuit al europeanului din secolele XVIII-XIX, termenul „secta“ era folosit pentru a desemna religia adversarului, a celui pe care vrei sa-l discreditezi; unii dintre parintii sociologiei, precum Max Weber si Ernst Troeltsch, au incercat sa scoata cuvantul din zona vulgarului, secta devenind, in acceptiunea lor, un grup religios radical, critic fata de societate si opus Bisericii oficiale, considerata a fi prea compromisa. Acest model sociologic nu este insa cu adevarat operativ decat in sanul unei societati crestine traditionale. Or, de mai multe decenii, secularizarea societatii, aparitia individualismului si mondializarea conduc la o explozie a religiilor. Ofertele de salvare se multiplica pe o piata a religiosului total liberalizata, unde infloresc mixajele, inovatiile, sincretismele si, de asemenea, prolifereaza escrocii, de toate genurile, ai religiozitatii.
Sub presiunea asociatiilor cetatenesti, care denunta abuzurile unor sarlatani sau grupuri considerate ca manipulatoare, notiunea de secta, care in intelegerea populara nu si-a pierdut niciodata conotatia peiorativa, isi adauga o puternica valenta de periculozitate, indeosebi dupa tragediile din ultimii ani.
Astfel, in randul opiniei publice din cea mai mare parte a tarilor europene, secta este identificata cu un grup coercitiv, totalitar, cu posibile devieri criminale. In acelasi timp, specialistii au devenit constienti ca nu mai poate fi aplicata fara distinctie denumirea de secta in sensul folosit de Weber si Troeltsch la grupurile care apar si prolifereaza intr-o societate decrestinata. Refuzand insa acceptiunea peiorativa, ei regrupeaza aceste miscari extrem de diverse sub sintagma: „noi miscari religioase“.
De fapt, cele doua denominatii induc confuzii in dublu sens. Secta, care ramane in spiritul public doar prin periculozitatea ei, amesteca grupurile intr-o maniera negativa, generatoare de prejudicii pentru unele dintre ele, care nu au nimic periculos sau totalitar, si incompatibila cu adevaratul respect al laicitatii. La randul ei, sintagma „noi miscari religioase“ induce o confuzie in sens pozitiv, punand calificativul religios unor grupuri care in fond nu au nimic comun cu religia sau pentru care religia nu este decat un paravan dincolo de care se ascund activitati imorale. Dezbaterea asupra sectelor este astfel poluata prin aceasta omogenizare.
Cele doua denominatii isi au originea si in modul in care sunt culese informatiile: in timp ce sociologii ii studiaza pe adeptii grupurilor inofensive sau care graviteaza, fara a fi constienti, pe orbita unui centru secret, loc de reale derive, asociatiile de protest culeg marturii de la fosti membri ai sectelor, care au frustrari si platesc polite liderilor grupurilor.
Care este adevarata amploare pe care o are in prezent fenomenul sectar? Potrivit specialistului american Gordon Melton, numarul miscarilor care nu s-au dovedit periculoase - evanghelice, sincretiste, New Age, terapeutice - s-ar ridica la aproape 20 000. Zonele cele mai atinse de aceasta expansiune sunt in principal America Latina si Europa de Est, mai vulnerabile din cauza precaritatii economice si legislative. In Europa occidentala situatia este relativ stabila: in fiecare zi apar si dispar grupuri. O crestere puternica inregistreaza, pe batranul continent, Martorii lui Iehova. In ce priveste grupurile care si-au revelat caracterul primejdios, numarul si ponderea acestora sunt reduse. Situatia reala este insa dificil de cunoscut, existand diverse interese pentru a umfla cifrele: sectele - pentru a-si exagera importanta, asociatiile de lupta impotriva lor - pentru a justifica amploarea actiunilor intreprinse, responsabilii politici - pentru a se aseza in postura de cruciati impotriva unui flagel social, iar unele media - pentru a castiga audienta sau a-si vinde publicatiile.
Periculozitatea legata de fenomenul sectar nu depinde de numarul grupurilor: in martie 1995, o singura secta, „Aum“, a raspandit gaz sarin in metroul din Tokyo, provocand moartea a 12 persoane si intoxicarea altor cateva mii; din cei 40 de membri ai sectei „Heaven’s Gate“, 39 au murit in primavara lui 1997, in California; ordinul „Templului Soarelui“ numara cu greu 500 de adepti, din care 74 au decedat in mod tragic intre 1994 si 1997, in mai multe valuri, pe teritoriul american si european. In concluzie, se poate afirma ca, cu cat un grup este mai mic si cultiva secretul, cu atat exista mai multe riscuri de deriva, caci el se afla in intregime sub autoritatea unui conducator unic, care poate, in orice moment, sa-si antreneze acolitii intr-un delir care scapa posibilitatii de control institutional sau social.
Ce solutii pot fi adoptate in fata sectelor amenintatoare atat pentru individ, cat si pentru societate? Atitudinea statelor este foarte diversa si releva o perceptie culturala diferita a fenomenului.
Pe de o parte, aparitia acestor grupuri noi este primita favorabil: exista, mai presus de toate, o respingere a intolerantei religioase, iar aceste miscari atrag oprobriul doar pentru delictele dovedite. Pe de alta, aparitia grupurilor neafiliate la o mare religie „recunoscuta“ este primita cu dispret, iar unii nu ezita sa ceara interzicerea sectelor. Intelectualii, ca si parlamentarii, sunt ostili adoptarii unei legislatii specifice contra sectelor. Pentru a controla situatia, guvernele pot face anchete administrative, pot actiona pe terenul fiscal, pot verifica sistematic situatia scolara a copiilor. Dar, dincolo de vigilenta statului, cel mai bun raspuns la problema sectelor ramane, cu siguranta, spiritul critic al individului. „Nu exista un vaccin impotriva sectelor. Cel mai bun remediu este bunul-simt, discernamantul, educatia si spiritul critic“, sublinia sociologul Daničle Hervieux-Léger.
(extras din dosarul “Dilemele mileniului - Credinte fara Dumnezeu”, realizat de Anca Voican, Marina Roman, Dinu Moraru si publicat de revista Lumea in anul 2000)
12 responses so far ↓
1 toni // Apr 14, 2006 at 10:13 am
Citeam ieri sau alaltaieri in Adevarul ca “americanii critica legea cultelor din Romania” . Ca nu e recunoscut cultul daca are sub x membrii si alte prevederi ale legii . Faptul ca nu e recunoscut nu inseamna ca e interzis dar poate insemna ca nu primeste subventii de la stat si altele asemnea .
SUA e tara sectelor . Americanii vor sa aduca tragedii ca acestea pe teritoriu tarii noastre . Se pare n-au invatat din propriile greseli . Sau oficiali din guvernul SUA sunt ei sectanti de toate soiurile care se folosesc de pozitia lor ca sa-si apere toate sectele .
Scientologii mi se pare ca au fost deja interzisi in Germania si Franta . Eu cred ca ar mai trebui interzisi iehovistii care sunt mipotriva transfuziei . Au murit copii in Romania pentru ca parintii nu au fost de acord cu transfuzia . In alte cazuri cand parintii n-au fost de acord , medicii au facut transfuzie impotriva vointei parintilor .
2 archaeus // Apr 14, 2006 at 10:40 am
Intamplator am avut o intrega carte despre Secta lui Jim Jones. O carte care releva modul in care acesta isi “instruia” discipolii. Oricum ceea ce nu spuneti in aceste articole si ceea ce nu afirmati in aceste editoriale este posibila legatura intre unele programe guvernamentale si dezastrele sectariste. Vom vedea ca Jim Jones si-a sechestrat discipolii in America Latina in locul unei foste baze CIA. Ce-ar fi sa vedem ca oamenii care au aderat la acestia erau din America o tara in care nu problemele economice sunt cele care-i duc spre secte. Templul Soarelui cu crimele rituale sunt in Canada stabiliti. Secta Aum este in Japonia. Deci pica ideea ca doar in tarile sarace ar fi aceste lucruri mai dezvoltate. Si apoi cum ar fi sa vorbim cu sectantii inainte de a scrie articole despre ei ca asa cere deontologia Jurnalistica. Adica sa vedem si din perspectiva lor ce s-a intamplat, nu de alta dar si acum nu sunt lucrurile clare in cazul sectei Aum. Cum de nu auzim nimic despre masonerie in articolele mneavoastra, cand internetul e plin de relatari despre ritualurile acestora mai ales la nivele mai inalte. Cum de nu spunem nimic despre faptul ca 90% din parlamentul Romaniei e plin de masoni. Cum de nu vedeti modul in care sunt atrasi oamenii in aceasta cu adevarat secta. Ce-ar fi sa observam cine detine media in Romania, cum se fac racolarile in masonerie, cati prefecti sunt din aceasta organizatie, care este relatia intre avocati si judecatori cand ambii sunt in in masonerie in grade inverse decat “in viata profana”. Si cate si mai cate ar putea fi spuse.
Ceea ce nu spuneti in articolele voastre este ca intr-o secta trairile interioare divine lipsesc cu desavarsire si de fapt aceasta este trasatura definitorie a unei secte. Sectantii se “mantuiesc” doar daca ei cred si adera la secta. Exteriorul, participarea la ritualurile sectei este o conditie esentiala a mantuirii. Intradevar spiritul critic inteligenta si si bunul simt este ceea ce elimina o secta. Insa de multe ori oamenii sunt incapabili sa discearna intre o secta si o grupare spirituala reala, iar aici biserica isi aduce aportul aratand tuturor ca “aia care nu-s cu noi” e secta dom’le.
Si uite asa biserica ne fericeste pe toti.
Ce duce o secta la pieire? Lipsa comuniunii reale cu Dumnezeu. Doar din acest motiv pot aparea dezastrele. Cum ne putem da seama de aceste aspecte? Prin comparatii si in mod matematic, analizand in mod inteligent toate aceste aspecte. Cati putem face aceste lucruri? Raspuns foarte putini. Nici macar preotii nu au pregatire necesara pentru aceste lucruri. Aceste lucruri necesita experienta, analiza, o minte lucida si o comuniune profunda cu Dumnezeu. Cati suntem in aceasta situatie?
Asa ca informatie “toarasul” Adrian Nasty a redactat dupa 95 un material despre pericolul sectar in Europa. El sarmanul care este atat de curat si cinstit, si gura a masonerie nu-i miroase. Nu-i bai ca noi “continuam impreuna”
3 Harkonnen // Apr 14, 2006 at 2:57 pm
O mica eroare: sunt inversate textele de la pozele lui Jones si Manson!
4 Zob Gheorghe // Apr 14, 2006 at 5:42 pm
O grupare noua se formeaza atunci cand gruparile existente nu au solutii la problema realizarii umane.Deci atata vreme cat nu exista grupuri de actiune cu solutii la problemele colectivitatii umane se vor naste noi si noi grupuri cu tentative de rezolvare a problemelor.De exemplu legionarii romani au aparut degeaba?PCR-ul a aparut degeaba?Sectele religioase sau de alta natura au aparut degeaba?Nicidecum.In fiecare caz trebuie sa ne punem intrebarea: Din ce cauza a aparut, in ce scop exista?Totdeauna exista o ratiune sociala si grupurile acestea indeplinesc o functie.Care este aceea?Este singura atitudine justa fata de noile grupuri umane stranse in jurul unor valori.
5 Tamburus // Apr 14, 2006 at 10:52 pm
CEA MAI BUNĂ SOLUŢIE PENTRU ŢARA NOASTRĂ AR FI SĂ SE INTERZICĂ TOATE ACTIVITĂŢILE SECTANTE, LA FEL CUM S’AR INTERZICE ORICE MIŞCARE ANARHICĂ-TERORISTĂ!!! ŞI VOR DISPARE PROBLEMELE.
CEI CARE CAUTĂ SUFLETE PIERDUTE, SA SE DUCĂ LA WASHINGTON PE PENSYLVANIA AVE.
UNDE VA GĂSI PE TOŢI OCUPANŢII ACELEI CLĂDIRI!!!…
6 ermino // Apr 15, 2006 at 6:13 pm
Catre Tamburus: CEA MAI BUNĂ SOLUŢIE PENTRU ŢARA NOASTRĂ AR FI SĂ SE INTERZICĂ TOATE ACTIVITĂŢILE SECTANTE, LA FEL CUM S’AR INTERZICE ORICE MIŞCARE ANARHICĂ-TERORISTĂ!!!
Dar aici e o problema…. Cu justitia de astazi, care e super corupta, te trezesti ca sunt interzise si manifestari benefice, care pot fi catalogate ca sectare. Cine va decide ce e bun si ce nu? Asta in afara bunului simt al fiecaruia care vrea sa adere la o grupare autentica sau la o secta….
7 arian // Apr 15, 2006 at 10:35 pm
ATENTIE !!! acest articol este insidios si manipulatoriu. “PROBLEMA” sectelor este creata si intretinuta de grupul de interese care urmareste sa conduca omenirea dar este amplificata de “oamenii de bine” care fac inconstient jocul. “PROBLEMA” e generata din doua directii (de masoni): 1. ii afurisesc pe cautatorii spirituali numindu-i sectanti si arun cand tot felul de acuze sensibile chiar daca nu e nici o dovada, mass-media isi face treaba organizat in privinta asta, toata lumea (mai putin intelectualii care se respecta si oamenii f simpli de o puritate primara) e oripilata si contribuie la lichidarea (uneori chiar fizica) a “sectantilor” (a se citi: oameni care nu inghit nemestecat ce li se spune, nu cred ‘ce trebuie’ nu mananca si nu beau ‘ce trebuie’ nu isi petrec timpul ‘cum trebuie’ nu se lasa manipulati si traiesc liber).
2. Initiaza si sustin grupuri de sharlatani fara scrupule care ii amagesc pe cei care cauta sa fie mai buni sau mai mult dar fara posibilitatea de a discerne si creduli le spala creierele si ii manipuleaza pt a le servi intereselor lor financiare si … “la momentul potrivit” ii sacrifica pt a arata societatii ce periculosi sunt cei care nu se incadreaza in normele fixate de ei (adica tot de masoni).
La final, societatea manipulata, oripilata si infricosata este de acord sa renunte la toate drepturile care le mai are (tot la sugestia unor jucatori masoni) pt a fi ferita de acest “pericol”.
8 arian // Apr 15, 2006 at 10:58 pm
am citit multe relatari ale unor americani (am vazut atins subiectul si pe Discovery) care spun ca, la Waco armata americana a incendiat proprietatea in care se adaposteau “sectantii” ca au intrat chiar si cu tancul peste ei si i-au omorat intentionat, chiar daca stiau ca se afla familii cu copii si persoane in varsta acolo. Noi inghitim nemestecat informatiile oferite de mass media, care apartine stim noi cui.
Despre “secta” AUM am auzit ca era o miscare spirituala cu forta financiara remarcabila si in crestere datorita afacerilor pe care le invarteau unii membri, afaceri care se extinsese ra mult in Rusia. Evident ca asta nu a convenit celor care “trebuie” sa controleze finantele, mai ales cand acestea sunt la dispozitia unor persoane care vor si stiu sa-si ajute semenii. Inscenarea a fost f simpla si a prins f usor la japonezii spalati pe creier de “cultura” americana (nu si la cei cu spiritul treaz, care sunt inca multi).
care o fi adevarul? vom afla!
9 Tamburus // Apr 16, 2006 at 3:38 am
Ce s’a întâmplat la waco, nu a avut nimic de-aface cu religia. Acolo a fost un grup de naţionalişti care n’au vrut să se supună ordinei
“globaliste” şi pentru asta au fost decimaţi!. Natural, că ce se citeşte în presă, este ceea ce
“patronii” presei vor ca publicul să ştie…
10 arbore // Apr 16, 2006 at 10:34 am
pt. archaeus:
“Insa de multe ori oamenii sunt incapabili sa discearna intre o secta si o grupare spirituala reala…”
Multi sunt incapabili de astfel de discernamint datorita mass-mediei si a sistemului educational, a oficialitatilor care in loc sa spuna adevarul si sa-i ajute pe oameni sa gindeasca mai clar, sa fie constienti, ii infunda si mai tare in somn si ameteala. Sectele au fost create si finantate de catre masonerie pt. ca oamenii sa capete oroare fata de orice este autentic si spiritual. Sectele sunt infrastructura eficienta pe care ea poate construi oricind o arma impotriva vreunei grupari spirituale autentice. Masoneria este tot timpul atenta la orice initiativa care-l invata pe om sa nu mai fie Om Pelican (vezi http://ro.altermedia.info/opinii/ispitele-nimicului-omul-pelican-i-rocovele-din-cocinele-lustruite_3614.html) si atunci cind o detecteaza isi pune tunurile pe ea prin ziare, tv, sistem educational, declaratii politice, etc. pina cind in capul bietului om se naste convigerea ca initiativa e rodul unei secte sau a unor extremisti. Si din acel moment nu mai e nevoie de legi coercitive ci din cind in cind de un articol mincinos in presa, o “dezbatere” televizata sau o stire fin masluita. Daca strigi o minciuna de suficient de multe ori ea sfirseste prin a fi aprecita ca adevar.
11 Tamburus // Apr 16, 2006 at 10:21 pm
Poate să-mi spună cineva care este diferenţa dintre o sectă şi o grupare spirituală?
Nu este secta care vrea să creieze o nouă credinţă, pretinzând că este tot creştinism!?
Eu cred că o grupare spirituală este o grupare naţionalistă, care vrea să prezerve creştinismul şi să trezească la luptă toate elementele pentru apărarea Patriei…
12 cristian // Apr 17, 2006 at 10:02 pm
Nu- i nimic, că toată această vânzoleală “spirituală” şi “harismatică” va lua sfârşit cât de curând, când un om va institui o singură religie globală oficială şi va fi adorat precum împăraţii- zei în viaţă romani.
Cine doreşte amănunte, să vadă în Apocalipsa 13, sau în Matei 24; ba chiar şi în protocoalele aşa- zişilor înţelepţi ai Sionului poate fi ghicită măgăria. Atunci nu va mai conta nici o sectă, iar Biserica nici atât. Slavă Domnului, că nu va ţine mai mult de 3 ani şi jumătate!
Leave a Comment