de G. Edward Griffin [cititi episodul precedent]

ACESTA ESTE, pe scurt, motivul pentru care guvernului ii convine Mecanismul Mandrake – access instantaneu, fara batai de cap, la orice suma de bani fara ca platitorul de taxe sa fie implicat in vreun fel. Dar cum ramane cu partea bancara? Ei cu ce se aleg? Aici totul devine foarte interesant. Sa ne intoarcem la check-ul de un miliard de dolari. Oficialul Trezoreriei depune suma in contul de check-uri al guvernului si dintr-o data computerele incep sa clicaie si arata ca acum guvernul are un depozit de un miliard de dolari, ceea ce inseamna ca poate scrie check-uri in valoare de un miliard de dolari. Incep sa faca asta numaidecat. De dragul analizei noastre, sa urmarim 100$ din acel miliard, intr-un check pe care ei il scriu si il ofera postasului. Acesta din urma primeste check-ul de 100$ si nici nu isi imagineaza ca acesti bani nu existau cu doua zile in urma. Pot fi cheltuiti, nici nu i-ar pasa daca i-ai spune-o. Ii depune in contul lui personal. Acum ne aflam in sfarsit in afara Sistemului Federal de Rezerve si a check-ului guvernamental. Ne aflam in sistemul bancar privat. Am ajuns la acea parte a parteneriatului in care este implicat cartelul. 100$ au fost depozitati la banca locala, bancherul observa si da fuga la ghiseul unde se fac imprumuturi, deschide fereastra si spune “Atentiune toata lumea, avem bani de imprumutat, cineva tocmai a depus 100$”.

Toti se bucura la auzul acestei vesti, deoarece acesta este motivul pentru care au venit la banca, sa imprumute bani. Este de asemenea un semn al sanatatii economice nationale sa fii inglodat in datorii, sa astepti cu nerabdare ca banca sa aiba bani pentru imprumuturi, sa stai la coada pentru ele. L-au auzit cu toti pe bancher si se gandesc ca 100$ nu este totusi suficient de mult. El le spune sa nu se ingrijoreze ca poate sa le imprumute pana la 900$ pentru acei 100$. Cum este oare posibil? Devine prea complicat de aceea va voi spune in termeni simpli. Sistemul Federal de Rezerve cere bancilor sa pastreze ca rezerve nu mai mult de 10% din depozitele pe care le au. Banca pastreaza 10% din acei 100$ ca rezerva, adica 10$, si ii imprumuta primului venit 90$. Ce face el cu acesti bani? Vrea sa ii cheltuie deci ii depune in contul sau de check-uri. De fapt, probabil banii ajung direct acolo.

Sa presupunem ca ii sunt inmanati si apoi el ii adauga contului sau. Daca ii pune acolo, este si acesta un depozit, nu-i asa?
Numai 100$ depozit, dar 900$ in imprumuturi si acel depozit inca este acolo. De unde au aparut cei 900%? Raspunsul este acelasi: nu exista nici un ban. Acestia sunt creati exact in momentul in care imprumutul este facut. Observati diferenta, va rog, este o importanta distinctie. Cand banii sunt creati din nimic pentru guvern, ei sunt cheltuiti de guvern. Pe partea bancara, cand sunt creati iarasi din nimic nu sunt cheltuiti de catre banci, acestea ii imprumuta tie si mie, si noi ii cheltuim. Observati va rog, de asemenea ca pentru aceste imprumuturi noi trebuie sa le platim dobanda. Ganditi-va la asta pentru un minut. Acesti bani au fost creati pe loc, din nimic si totusi ei colecteaza dobanda, ceea ce inseamna ca ei colecteaza dobanda pe nimic. Ce concept, cum de nu m-am gandit eu la asta inaintea lor? As vrea sa fi avut un carnet magic din care sa tot scriu check-uri toata ziua, fara nici un ban, doar check-uri, sa vi le imprumut voua iar voi sa fiti suficient de fraieri sa-mi platiti dobanda pe ele. Asa functioneaza.

Acum vedeti si beneficiul cartelului bancar. De aceea este implicat in acest Sistem Federal de Rezerve, pentru a colecta dobanda pe nimic. Procesul nu se opreste aici, din pacate. Are consecinte pentru noi toti. I-am auzit pe unii spunand “Nu-i asa ca este interesant, tipii astia chiar sunt destepti, cred ca merita sa fie bogati”. Ca si cum noi n-am fi afectati, ei s-au imbogatiti dar noi suntem OK. Ei bine, ei s-au imbogatit bine mersi, dar asta se face pe socoteala noastra, pentru ca de la noi li se transfera bogatia. Cum anume? Sa vedem.

Acesti bani nou creati ajung in economie si dilueaza valoarea dolarilor care se aflau deja acolo mai inainte. Este ca si cum ai turna apa intr-o oala cu supa, apa dilueaza supa. Deci tot aruncand din ce in ce mai multi bani in supa economiei, banii nostri devin din ce in ce mai slabi si mai slabi si mai slabi si observam fenomenul numit inflatie, care are aparenta cresterii preturilor. Vreau sa subliniez cuvantul “aparenta”, deoarece in realitate preturile nu cresc deloc. Ceea ce observam de fapt este scaderea valorii dolarului, asta este partea reala a ecuatiei. Daca am fi avut bani adevarati cu acoperire in aur sau argint sau orice altceva palpabil care nu a fost creat din aer, ati vedea ca preturile raman stabile pe o perioada lunga de timp.

Pentru a ilustra acest punct, este bine sa stim ca daca am fi trait in Roma antica, cu o uncie de aur am fi putut cumpara o toga frumoasa, o curea lucrata de mana si o pereche de sandale – acesta era pretul in Roma. Astazi, daca am avea o uncie de aur, ce am putea cumpara cu ea? Am putea merge in orice magazin si cumpara un excelent costum, o curea si o pereche de pantofi. Pretul acestor articole nu s-a schimbat de-a lungul a mii de ani, atunci cand acest pret este exprimat in bani adevarati. Dar atunci cand il exprimam in aceste bancnote pe care le purtam in buzunar si care se cheama “Note ale Rezervei Federale”, si care nu sunt bani adevarati ci doar bani fara acoperire [“fiat money”], preturile continua sa creasca, deoarece valoarea acestor unitati continua sa scada, si asta se intampla pentru ca ei tiparesc din ce in ce mai multe si le arunca pe piata in supa economiei.

Inca nu am terminat, nu am ajuns la capatul drumului. Am pierdut din puterea noastra de cumparare prin acest proces numit inflatie. Am pierdut ceva si foarte putini oameni se intreaba, “oare cine a castigat-o?”. Pare ca nimeni n-a castigat-o, am pierdut-o cu toti, ca si cum s-ar fi evaporat si ridicat la cer. Nu, cineva a castigat ceea ce noi am pierdut. Pentru fiecare pagubit exista un castigator. Sau mai exact pentru fiecare cincizeci de pagubiti exista un castigator care primeste totul.

Cineva a castigat, dar cine? Cei care au castigat puterea noastra de cumparare sunt cei care se aflau acolo sus la gura robinetului ce injecteaza noii bani creati in supa economiei. Ei au primit primii acesti bani si au castigat deoarece s-au bucurat de intreaga putere de cumparare a acestora la momentul tiparirii lor. Dupa ce i-au cheltuit si ti i-au dat tie, si tu la randul tau i-ai cheltuit pe ceva si i-ai dat lui s.a.m.d. si au ajuns la marginea oalei, sunt deja diluati. Cei care sunt chiar acolo sus la gura robinetului au primit puterea noastra de cumparare. Cine sunt ei? Evident guvernul a fost primul acolo. Amintiti-va check-ul de un miliard de dolari, primit de guvern. L-au cheltuit instantaneu si banii au fost introdusi in economie marcand inceputul acestui efect de domino. Cine altcineva? Urmatorii au fost cei care se aflau la ghiseul de imprumuturi. Ei au primit banii nou creati, fiind cei care i-au imprumutat.

Deci toata lumea stie acest lucru. Ceea ce ei uita este ca asa zisele beneficii obtinute in urma acestui proces sunt inapoiate bancii sub forma de dobanda. Nu au castigat de fapt mare lucru. Castigul pe care il obtin prin inflatie il inapoiaza bancii ca dobanda pentru nimic. Si pare totusi ca ei castiga obtinand aceste profituri de hartie. Valoarea acestei proprietati creste, ca de altfel si valoarea stock-ului meu, dar este totul pe hartie. In ceea ce priveste puterea mea de cumparare, valoarea nu creste ci din contra, scade. Cu toate astea, ei trebuie sa plateasca pentru aceasta iluzie, si o fac sub forma unei dobanzi pentru nimic.
Si apoi vine inevitabila perioada de contractie a economiei. Oamenii nu realizeaza ca economia, conform traditiei, se misca precum lama unui fierastrau – urca gradat pentru o perioada lunga ce pare ca nu se mai termina, timp in care ne facem planuri nenumarate de investitie fara sa fim ingrijorati, si apoi deodata se prabuseste, scade foarte rapid, pentru a incepe sa creasca usor din nou pentru o alta perioada lunga. Atunci cand se contracta oamenii sunt prinsi pe picior gresit, inglodati in datorii, iar unii sunt pusi in situatia de a nu putea face fata platilor si isi pierd bunurile.

Alt aspect care trebuie remarcat este ca atunci cand banca iti imprumuta banii pe care i-a creat din nimic (nu i-a costat nimic sa-i fabrice), vor ceva in schimb de la tine. Vor ca tu sa semnezi pe o linie punctata si sa-ti pui chezasie casa, masina, inventarul, valorile care se afla in posesia ta. Astfel, in caz ca nu iti mai poti onora platile, ei pun mana pe pietrele tale pretioase. Nu pierd nimic. Fie ca este vorba de expansiune sau contractie, inflatie sau deflatie, bancile au acoperire iar noi mergem ca oile la taiere deoarece nu ne-am prins ca este o scamatorie. Bineinteles ca nici nu avem de ales, pentru ca este impusa prin lege. Nu avem scapare. Si este chiar mai bine ca nu intelegem pentru ca astfel nici nu ne putem plange. Asta este.

Cele doua grupuri care castiga puterea noastra de cumparare – este cineva surprins? – cei doi membri ai parteneriatului, sunt guvernul si cartelul bancar. Sunt cele doua grupuri care formeaza Sistemul Federal de Rezerve.

Aceasta pierdere a puterii de cumparare, ce se transfera de la noi catre ei este o taxa. Nu ne gandim la ea in acesti termeni dar chiar asta este. Nu avem scapare, nu o putem evita. De fapt, are calitatile unei taxe mult mai mult decat taxa pe venit sau acciza, de care poti scapa intr-un fel sau altul. De aceasta nu poti scapa. Nu exista reduceri, scutiri, toata lumea o plateste si este cea mai cruda, cea mai necinstita taxa dintre toate deoarece ii loveste mai rau pe cei care isi permit cel mai putin sa o plateasca. Cade cel mai greu pe umerii celor cu venituri fixe, a celor pensionati. Toti cei care isi economisesc banii platesc aceasta taxa in raport direct cu gradul in care au fost mai “stransi la punga”, mai cumpatati. Este o taxa si trebuie sa o consideram ca atare. Este o taxa pe care o platim guvernului si cartelului bancar.

Sa facem un sumar. Care este beneficiul membrilor acestui parteneriat? Guvernul are de castigat pentru ca este capabil sa taxeze poporul american orice suma isi doreste prin acest proces pe care oamenii nu-l inteleg, numit inflatie. Oamenii nu realizeaza ca sunt taxati, ceea ce constituie un avantaj enorm atunci cand te pregatesti sa fi reales. Partea bancara are si ea avantajul de a castiga o dobanda perpetua pe nimic. Subliniez cuvantul “perpetua”, deoarece atunci cand un imprumut este inapoiat, banii sunt imprumutati altcuiva. Odata ce banii sunt creati, obiectivul bancii este sa stea “imprumutata”, cum se spune. In realitate, bancile nu pot fi 100% imprumutate si rata aceasta variaza semnificativ, dar obiectivul este sa fie imprumutate pe cat de mult posibil. Vorbind la modul general, odata ce banii sunt creati prin imprumut, acestia raman permanent in economie, castigand in mod perpetuu dobanda pentru unul din membrii cartelului bancar, cel care a creat acei bani.

Aveti aici un curs condensat despre Sistemul Federal de Rezerve si va asigur ca acum stiti mult mai mult despre Fed decat daca v-ati inrola pentru patru ani sa studiati economie. Nu va invata acolo asa ceva.

“Si ce daca?”, spun ei. Va puteti imagina asa ceva? Am stiut cand am scris aceasta carte ca vor exista obiectii, dar nu am gandit ca vor lua aceasta forma. Eu nu mi-am putut imagina nici o obiectie si ma intrebam ce imi vor spune aparatorii Sistemului Federal de Rezerve? Am crezut ca imi vor cauta nod in papura si se vor lega de cine stie ce eroare voi fi facut pe marginea vreunei chestiuni tehnice, si, plecand de aici, ma vor descrie ca pe un bufon. Dar nu am visat ca singura opozitie pe care o voi intalni, cel putin pana acum, va fi intrebarea “Si ce daca?”

Ma aflam invitat la radio, la emisiunea lui Pat Buchanan [n. tr.: politician american adept al conservatorismului autentic, oponent al razboiului, fost candidat la presedintia SUA, gazda unor emisiuni radio. Pentru mai multe amanunte: www.amconmag.com] cu o luna in urma. Acolo in general au si un al doilea realizator, care de obicei este un reprezentant al punctului de vedere opus. In ziua respectiva acesta era Barry Lind, un intelectual de genul celor de la ACLU [n. tr.: acronim de la American Civil Liberties Union, organizatie proeminenta a societatii civile americane, promotoare a secularismului si adesea acuzata de anti-crestinism], si ma framantam crezand ca am sa o patesc si ma voi face de ras in fata a milioane de ascultatori. Eram ingrijorat. Este greu sa iti exprimi punctul de vedere cand esti invitat la aceste emisiuni, pentru ca nu iti dau voie sa vorbesti asa cum mi se permite aici, spre exemplu. Cel mai mult vorbeste Buchanan de obicei, apoi celalalt realizator isi spune si el punctul de vedere, urmeaza reclamele iar apoi tie ti se ofera trei minute sa spui toata povestea, timp in care ei te intrerup mereu. Mi-am prezentat ideea cat am putut de bine si cand i-a venit randul, Barry Lind s-a uitat la mine si a spus: “Este adevarat, si ce daca?” Nu-mi venea sa cred. Si apoi a concluzionat, cu un argument real: “O ducem bine, nu-i asa?”

Este o intrebare interesanta si am tot intalnit-o in mod repetat de atunci. De ce te plangi? Traim bine, nu-i asa? Si asta implica, evident, ca fara aceasta inselatorie nu am duce-o atat de bine, fara aceasta scamatorie probabil ne-am târî inca prin pesteri. N-am avea o societate cu un standard ridicat de viata. Deci cum poti raspunde la intrebarea “Si ce daca?”?

In primul rand, nu traim chiar asa de bine. Oameni ca Barry Lind negresit traiesc foarte bine si sunt multi oameni in sistem in aceeasi situatie. In general acestia sunt cei de sus, aproape de gura robinetului, pe unde noii bani intra pe piata, sunt implicati in guvern sau primesc subventii guvernamentale. Majoritatea oamenilor, care sunt mai departe de robinet, nu o duc atat de bine. Este un fapt ca singurul motiv pentru care America a reusit sa pastreze aparenta unui inalt standard de viata de cand Sistemul Federal de Rezerve a preluat comanda, in special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, este trecerea de la unul la doua venituri pe familie. Este nevoie ca doi oameni sa munceasca acum pentru a mentine asemanarea cu perioada cand doar munca unei singure persoane sustinea intreaga familie. Si cu toate acestea, salariile reale au scazut pentru omul de rand, ceea ce se exprima in numarul de ore pe care o persoana trebuie sa le dedice muncii pentru a-si asigura cele necesare vietii. Tinerele cupluri care se intretin dintr-un singur venit, au un standard de viata mult mai scazut decat au avut parintii lor. Castigul net mediu al unui camin este mult mai mic decat in trecut. Este tot mai putin timp liber pentru americanul de rand. Procentul de familii care au o casa in posesie scade de asemenea. Varsta la care o familie achizitioneaza prima casa [nota tr: Desi exista oameni/familii care au mai multe case, aici “prima casa” se refera la obiceiul majoritatii de a se muta intr-una noua, odata ce posibilitatile lor cresc] este mult mai ridicata. Numarul familiilor care sunt considerate ca apartinand clasei de mijloc este in descrestere, in timp ce numarul celor aflati sub limita saraciei se mareste. Falimentele inregistrate in numele persoanelor private astazi sunt de trei ori mai numeroase decat erau in 1960 si peste 90% din americani sunt faliti la varsta de 65 de ani. Deci, nu traim deloc bine.

Asta nu este totul. In al doilea rand, atunci cand ai un sistem monetar bazat pe nimic, fara acoperire, acesta nu numai ca se extinde, ci se si contracta. Daca am avea acoperire in aur sau argint, acest lucru nu ar fi posibil. Cand este motivat politic insa se poate contracta si aceasta este principala cauza a cresterilor urmate de descresteri economice, fluctuatii care au lovit continuu America atata amar de vreme. Cu alte cuvinte, acesta este conceptul din spatele recesiunilor. Alt motiv pentru care sistemul nu este in regula.

In alt treilea rand, nu este cinstit. Nu avem nevoie de nimic altceva, nu-i asa? Chiar daca ar fi elementul care creeaza prosperitate, chiar daca nu ar cauza recesiuni, simplul motiv ca este o frauda, o inselatorie, un furt, eu cred ca ar fi suficient ca sa ne determine sa scapam de el. Cam astea sunt neregulile cu aceasta scamatorie.

(va urma)