de G. Edward Griffin

INTRODUCERE

G. Edward Griffin este scriitor si producator de film documentar cu multe titluri de succes la activ. Este listat in Who’s Who in America si este bine cunoscut datorita talentului de care a dat dovada in cercetarea unor probleme dificile si prezentarea lor simpla si clara pe intelesul tuturor. S-a aplecat asupra unor subiecte diverse ca arheologia si istoria veche a Pamantului, Sistemul Federal de Rezerve si sistemul bancar international, terorism, subversiune interna, istoria taxarii, politica externa a Statelor Unite, stiinta si politica in terapia cancerului, Curtea Suprema si Organizatia Natiunilor Unite. Cele mai cunoscute lucrari ale sale sunt The Creature from Jekyll Island, World without Cancer, The Discovery of Noah’s Ark, Moles in High Places,The Open Gates of Troy, No Place to Hide, The Capitalist Conspiracy, More Deadly than War, The Grand Design, The Great Prison Break si The Fearful Master.

Domnul Griffin a primit ravnitul Telly Award pentru excelenta in productia de televiziune, este creatorul Reality Zone Audio Archives, si este Presedintele American Media, o editura si companie de productii video in California. A fost membru al Comitetului Director al The National Health Federation si The International Association of Cancer Victors and Friends. Este fondatorul si presedintele The Cancer Cure Foundation. De asemenea, este fondatorul si presedintele organizatiei Freedom Force International (www.freedomforceinternational.org).

Vom incepe printr-o scurta incursiune in trecut pentru a crea o perspectiva istorica acestei expuneri; vom calatori in primul secol IH, in micul regat Firgia. Acolo a existat un filozof pe nume Epictetus si el a fost cel care a spus “Aparentele sunt de patru feluri: lucrurile fie sunt asa cum par a fi; fie nici nu sunt nici nu par a fi; fie sunt dar nu par a fi; fie nu sunt si totusi par a fi.” Cand am citit aceasta declaratie pentru prima oara m-am distrat teribil si m-am gandit ca daca Epictetus ar fi inca in viata astazi, cu siguranta ar fi profesor la Harvard iar specialitatea sa ar fi banii si problemele bancare; suna exact ca multele explicatii pe care le-am citit despre diversele aspecte ale Sistemului Federal de Rezerve. El a pornit de la un concept extrem de simplu dar in momentul in care l-a terminat de explicat, noi nu aveam nici cea mai mica idee despre ce este vorba. Ce vroia el sa spuna este ca aparentele sunt inselatoare.

Cu toate acestea, am gandit ca, din intamplare, Epictetus mi-a dat o idee despre calea pe care trebuie s-o urmez. Pot porni de la aceasta tema deoarece daca exista ceva cu adevarat inselator pe lume, acesta este Sistemul Federal de Rezerve. De fapt este una din acele aparente de tipul al patrulea, anume acelea care nu sunt si totusi par a fi. Vom folosi asta ca punct de reper. Ne vom intoarce aici din cand in cand sa o subliniem, daca imi amintesc sa fac acest lucru, deoarece ne spune ceva fundamental despre Sistemul Federal de Rezerve si anume ca aparentele insala.

Cand am studiat acest subiect am ajuns la uimitoarea concluzie ca Sistemul Federal de Rezerve nu trebuie auditat, ci trebuie abolit. Desi ideea de a audita sistemul este tentanta, am descoperit ca daca ar fi luat la puricat ar primi un raport final favorabil deoarece cu certitudine face exact ceea trebuie conform legii. Ceea ce face dupa litera legii insa, este o justificare suficienta pentru a-l aboli, deci sarcina noastra este sa intelegem cu exactitate care sunt atributiile Sistemului Federal de Rezerve si imediat vom fi foarte suparati pe aceasta tema. Adevarul este ca majoritatea oamenilor nu au nici cea mai mica idee despre ce este vorba.
Exista motive serioase pentru care Fed-ul ar trebui abolit. Vi le voi citi acum sa va faceti o idee cam pe unde am crescut, cum se spune. Am folosit fraze concise, socante cumva, sa le puteti memora:

1. Fed-ul este incapabil sa realizeze obiectivele ce si le-a propus.
2. Este un cartel ce opereaza impotriva interesului public.
3. Este instrumentul suprem al camatariei.
4. Este sursa celei mai necistite taxe.
5. Incurajeaza razboiul.
6. Destabilizeaza economia.

Nu stiu ce credeti despre aceste puncte. Cu siguranta unii dintre dumneavoastra sunt de acord cu ele din start, dar presupun ca exista si sceptici aici in aceasta seara [n. tr.: aceasta este transcrierea unei conferinte cu public]; sper ca sunt, altfel as fi doar un pastor vorbind corului. Stiu ca mereu exista cativa sceptici care frecventeaza aceste intalniri si acelora ma voi adresa acum, pentru ca nu demult ma numaram si eu printre ei. Nu cu multa vreme in urma, as fi considerat si eu ca aceste idei sunt extremiste si ca nu pot fi sustinute de dovezi. Desi timpul nu-mi permite sa le abordez pe toate, as dori sa le prezint pe primele patru si sa va arat ca exista motive pentru orice persoana rationala sa concluzioneze ca aceste afirmatii sunt adevarate.

Sa incepem cu momentul aparitiei “Creaturii de la Jekyll Island”, crearea Sistemului Federal de Rezerve. Asta ma duce cu gandul inapoi la titlul cartii mele (si pe toti cei care isi imagineaza ca vom viziona partea a doua a filmului Jurassic Park ii avertizez ca au gresit adresa). Titlul a fost ales, binenteles, pentru a atrage atentia, dar are totusi o semnificatie aparte. Pentru cei care nu au avut inca sansa de a studia acest subiect, voi preciza ca Jekyll Island este o insula reala aflata langa coasta statului Georgia. Pe acea insula in 1910, Sistemul Federal de Rezerve a fost creat la o intalnire ultrasecreta. Vreau sa va arat ca de fapt intalnirea a avut loc si va voi prezenta o parte din documentatia disponibila pentru a vedea ca secretul era extrem, ceea ce ne va pune fata in fata cu intrebarea “de ce trebuia sa fie un secret?”. Este intotdeauna ceva de ascuns atunci cand secretul este implicat si vom vedea ce anumea aveau de ascuns in aceasta situatie. Odata acest lucru inteles, va iesi la lumina un foarte important aspect al Sistemului Federal de Rezerve care in general este trecut cu vederea.

In 1910, Jekyll Island era proprietatea privata a unui mic grup de milionari din New York. Vorbim de oameni ca J.P. Morgan, William Rockefeller si asociatii acestora. Ei formau in inalta societate un club in ce purta numele “Clubul din Jekyll Island”. Erau proprietarii insulei si aici veneau familiile lor sa-si petreaca iernile. Pe insula se afla o constructie impunatoare (the clubhouse), care era centrul activitatilor sociale. Aceasta se afla inca acolo. Insula a fost cumparata de atunci de catre statul Georgia, transformata intr-un parc iar clubhouse-ul a fost restaurat si poate fi vizitat. Veti fi impresionati de ea, cred. Pe una din usile de la primul nivel, pe o placa, se poate citi: “In aceasta camera a fost creat Sistemul Federal de Rezerve”. Nu mai este deloc un secret ci informatie publica. In jurul clubhouse-ului se afla cateva “casute”, dupa cum erau numite atunci, construite pentru a caza familiile respective. Sunt destul de atractive; erau exemple magnifice ale arhitecturii de la inceputul secolului trecut. Una dintre acestea, ce necesita cateva ore pentru a o vizita, are 14 bai imi amintesc, dupa cum ne-a spus ghidul – nu este exact ceea ce numim o “casuta”.

Clubhouse-ul este locul unde Sistemul Federal de Rezerve a fost creat. Haideti sa repovestim aceasta istorioara in detaliu, sa vedem cum s-a intamplat. Era in 1910, cu trei ani inainte ca Federal Reserve Act sa fie legiferat. Era in noiembrie a acelui an, cand senatorul Nelson Aldrich si-a trimis propriul vagon privat in gara din New Jersey sa astepte sosirea lui si a altor sase barbati sfatuiti cu totii sa vina invaluiti in cel mai strasnic mister. Spre exemplu, li s-a spus sa apara pe rand si sa nu ia cina impreuna in seara respectiva. Li s-a specificat ca, daca ajung in gara in acelasi timp sa pretinda ca nu se cunosc. Trebuiau de asemenea sa evite reporterii cu orice pret, fiind persoane bine cunoscute. Daca doi sau trei ar fi fost vazuti impreuna, ar fi cauzat ridicari din spranceana si o multime de intrebari. Unul dintre ei cara o pusca intr-o cutie mare, neagra, si, in caz ca ar fi fost intrebat incotro se indreapta, era gata sa spuna ca merge la vanatoare de rate. Interesant este ca, dupa cum am aflat mai tarziu de la biograful sau, acest om nu a tras cu pusca in viata lui. Imprumutase arma pentru aceasta calatorie, drept pacaleala.

Acest comportament a continuat si in vagon. Li s-a spus sa isi foloseasca doar numele mic, numele de familie nici nu trebuiau pomenite. Doi dintre ei au folosit pseudonime. Si asta pentru ca servitorii sa nu afle cine sunt. Se temeau ca servitorii ar putea vorbi si astfel ar ajunge la cunostinta presei. Au calatorit doua nopti si o zi cu acest vagon, si dupa 1000 de mile au ajuns la Brunswick, Georgia. De acolo s-au imbarcat pe un feribot si au ajuns pe Jekyll Island, unde au petrecut noua zile in clubhouse-ul despre care am vorbit, stabilind toate detaliile importante a ceea ce eventual a devenit Sistemul Federal de Rezerve. Apoi s-au intors la New York.

Vreme de cativa ani dupa aceea, cein in cauza au negat vehement ca o astfel de intrunire ar fi avut loc. Abia dupa ce Sistemul Federal de Rezerve a fost instaurat, ei au inceput sa discute deschis despre calatoria lor si ce au realizat cu aceasta ocazie. Cativa dintre ei au scris carti despre acest subiect, unul a scris un articol intr-un ziar, si aproape toti au acordat interviuri reporterilor, astfel ca acum putem verifica arhivele publice si putem documenta in detaliu ce s-a intamplat atunci.

Cine sunt acesti sapte oameni? Primul pe care deja l-am mentionat, senatorul Nelson Aldrich, “biciul” republican in senat, era conducatorul Comisiei Monetare Nationale, un comitet special al Congresului creat pentru a face recomandari acestuia si a propune legislatie pentru reforma bancara. Publicul era ingrijorat in acele zile in legatura cu ceea ce se intampla: o multime de banci isi inchideau portile, oamenii isi pierdeau investitiile, promisiuni de pastrare in siguranta a economiilor populatiei fusesera incalcate, erau multe “runs on the bank”, situatie in care din neincredere oamenii isi retrageau banii depozitati, iar institutiile respective nu puteau face platile catre toti cei carora le datorau bani. In particular, oamenii erau ingrijorati ca bogatia se concentra in seifurile catorva banci mari de pe Wall Street, in New York. Acest grup de banci formau ceea ce ei numeau trustul monetar in acele zile. Trustul monetar era o expresie des folosita atunci. Cativa politicieni fusesera alesi pentru promisiunea din campania electorala de a sfarama puterea trustului monetar. Presedintele Wilson era unul dintre acei politicieni, desi chiar el insusi fusese ales, finantat si incojurat de catre trustul monetar – toti consilierii si asociatii sai. Publicul nu stia acest lucru pe atunci si problema era destul de populara. Daca te exprimai impotriva trustului monetar aveai mari sanse sa fi ales.

Acesta era unul din scopurile Comisiei Monetare Nationale, care trebuia sa propuna legislatie pentru a slabi puterea trustului monetar, iar Aldrich era seful acestui comitet. Era de asemeni un foarte important asociat de afaceri al lui J.P. Morgan. Era socrul lui John D. Rockefeller, Jr., ceea ce inseamna ca eventual a devenit bunicul lui Nelson Rockefeller, fostul nostru vice-presedinte. Va amintiti ca numele lui complet era Nelson Aldrich Rockefeller, numele mijlociu fiind derivat de la faimosul sau bunic.

A doua persoana importanta era Abraham Andrew, Secretar Asistent al Trezoreriei. Mai tarziu a devenit Congressman si era om cu greutate in cercurile bancare. Frank Vanderlip se afla acolo. El era Presedintele National City Bank din New York, cea mai mare din toate bancile din America, reprezentand interesele financiare ale lui William Rockefeller si ale firmei de investitii internationale Kuhn, Loeb & Company.

(va urma)