În această perioadă a anului, grupul Bilderberg, reuning aproximativ 120 de miliardari, bancheri, oameni politici, industriaşi, universitari, înalţi funcţionari, personalităţi de influenţă din lumea muncii şi a educaţiei şi jurnalişti, se reuneşte timp de un week-end într-un hotel sau un centru de vilegiatură undeva în America de Nord sau Europa, pentru a discuta în privat asupra afacerilor lumii.

În acest an, a 56-a conferinţă Bilderberg s-a derulat – week-end-ul trecut – la hotelul Westfields Marriott de Chantilly din Virginia, la vreo cinsprezece kilometri de aeroportul internaţional din Washington Dulles. Ca şi în cazul ediţiilor precedente, detractorii grupului Bilderberg acuză presa de mare tiraj că trece sub tăcere un club care, după ei, dirijează un guvern secret.

Locul în care ar fi aleşi viitorii preşedinţi americani

Criticii afirmă că Bilderberg este locul unde sunt aleşi viitorii preşedinţi americani şi primii-miniştri britanici, ceea ce ar confirma participarea la conferinţă a lui Bill Clinton în 1991 şi cea a lui Tony Blair în 1993. În 2004, magazinul Time a revelat faptul că John Kerry l-a ales pe John Edwards să-i fie coleg de listă imediat după ce acesta din urmă făcuse o impresie puternică asupra participanţilor la sesiunea Bilderberg în Italia.

Conform lucrării apărute în 1980 şi intitulate Trilateralism: The Trilateral Comission and Elite Planning for World Management (Trilateralismul: comisia trilaterală şi organizarea managementului mondial de către cei puternici), preşedintele Dwight D. Eisenhower dorea foarte mult ca personalul său să asiste la Bilderberg, preşedintele John F. Kennedy şi-a recrutat din plin membrii administraţiei printre foştii participanţi de la Bilderberg, ca de exemplu Dean Rusk, George W. Ball, George McGhee, Walter Rostow, Arthur Dean şi Paul Nitze, iar membrii administraţiei Carter lua parte în mare număr la reuniunile anuale ale grupului.

Un critic a publicat o listă stabilind că clubul Bilderberg 2008 cuprinde pe Henry Kissinger, Ben S. Bernanke, David Rockefeller, Vin Weber, Robert B. Zoelick, Donald Graham, Verdon Jordan, Charlie Rose şi omologii lor europeni. Anumiţi manifestanţi au supravegheat această elită la intrarea în hotel şi au înregistrat video-uri de “supraveghere” în exteriorul şi în interiorul părţilor din clădire păzite superficial, înainte de începerea conferinţei.

Până acum, detractorii grupului Bilderberg au dreptate: presa destinată marelui public a ignorat Bilderberg în 2008. În conformitate cu baza de date Nexis, site-urile Wonkete şi Raw Story au relatat evenimentul şi obiecţiile criticilor. Cu o simplă căutare Web, dai peste articole de-ale criticilor Bilderberg, precum Alex Jones şi Jim Tucker, care dau alarma în privinţa situaţiei.

Criticii au dreptate într-o altă privinţă: reuniunea a 120 de personalităţi importante mondiale este o ştire care nu trebuie ascunsă. Dar în favoarea presei destinate marelui public, trebuie spus că este dificil de prezentat o adunare privată, plasată sub strictă supraveghere.

Permiterea exprimării libere şi deschise a opiniilor participanţilor

Organizatorii Bilderberg au transmis participanţilor un cuvânt de ordine în direcţia nedivulgării dezbaterilor din timpul week-end-ului, afirmând într-un comunicat de presă din acest an că “dimensiunea privată a reuniunilor nu are alt motiv decât cel de a permite participanţilor să-şi exprime liber şi deschis opinia”. În 1927, la Chatham House, “think tank” britanic, a consacrat o regulă de acelaşi tip, şi obligaţii de acest nivel se aplică în timpul anumitor reuniuni ale Consiliului pentru Relaţiile Externe (“think tank” american) şi ale Grupului de Strategie a Institutului Aspen. În aproape toate oraşele lumii, grupuri private se întrunesc pentru a discuta în manieră confidenţială. Aşa funcţionează lumea. Desigur, există din vreme în vreme scurgeri de informaţie provenite de la membrii Bilderberg, precum în cazul lui John Edwards în 2004, dar cei mai importanţi păstrează în general tăcerea.

Care ar fi fost consecinţele dacă Washington Post ar fi trimis un reporter la foarte exclusivista reuniune de la Chantilly? Un jurnalist al Associated Press plecase să participe la sesiunea Bilderberg din 1978 de la Princeton, în New Jersey, dar tot ceea ce a povestit se rezumă la o scenă în care nişte “bărbaţi în costume gri şi cu ochelari de soare” îl alungă din perimetrul centrului de conferinţă de la Henry Chauncey. Extrase din depeşă (Steve Hindy):

“Kissinger s-a plimbat nonşalant în jurul unui mic iaz artificial sâmbătă, până la câţiva metri de drumul care duce spre clădire.

A înconjurat iazul de două ori, o dată cu un bărbat grizonant care fuma pipă şi a doua oară cu un bărbat mai tânăr. Kissinger avea aerul grav şi atent în timp ce bărbaţii vorbeau despre lucruri precum “limitarea consecinţelor”.

Kissinger avea aerul agasat şi a refuzat să se exprime atunci când un reporter s-a apropiat de el.

Unul dintre cei doi agenţi ai serviciilor secrete care îl protejau pe fostul secretar de stat făcu un semn cu capul plin de simpatie către reporter, şi îi spuse: “Aţi făcut tot ce se putea face.”

Şi totuşi mass-media nu poate deloc să fie acuzată pentru că trece grupul Bilderberg sub tăcere. Conform cu Nexis, New York Times a menţionat Bilderberg de vreo douăzeci de ori din 1981 încoace, printre care un articol din 2004 intitulat “o conferinţă secretă pentru dominaţia lumii”. Alte articole în Washington Post, Chicago Tribune şi Boston Globe menţionează şi ele grupul.

În plus, luna trecută, în Washington Post, Anne-Marie Slaughter a făcut referinţă la membrii Bilderberg în critica sa al cărei subiect era o nouă lucrare: Superclass: The Global Power Elite and the World They Are Making (Superclasa, elita puterii mondiale şi lumea pe care o construiesc).