Dumitru Grigore *

V-AŢI ÎNTREBAT vreodată ce se întâmplă dacă pe un cosmonaut îl apucă ameţeala la 35.200 km înălţime? Sau durerile de stomac, de rinichi? Sau dacă îl apucă durerea de cap, ce pastile ia? Se pare că problema lui nu se rezolvă la vreun punct farmaceutic plasat pe orbita geosincronă unde ar putea da oricând fuga să-şi ia algocalmin… Echipamente ultrasofisticate instalate la bordul navetei spaţiale au menirea să-i monitorizeze starea de sănătate şi la nevoie să-i înlăture orice inconvenient. Vi s-ar părea ceva de factură SF să aflaţi că un soft adecvat, care procesează informaţia livrată de un cititor laser, poate să prevină sau să evalueze şi să înlăture imediat orice neajuns legat de sănătate? Şi că echipamentul cu pricina, fără să emită radiaţii nocive poate sonda fiinţa umană până la nivel cromozomial realizând on-line analize de sânge, limfă, urină, etc, fără să preleveze nici măcar o moleculă din corpul uman?

De câţiva ani buni, variante ale acestui tip de echipament au coborât din staţia orbitală pe pământ, unde sunt utilizate cu mare succes pentru investigaţii şi tratament în unele cabinete de medicină alternativă. Denumită îndeobşte biorezonanţă magnetică, metoda are la bază un principiu simplu, însă pentru procesarea datelor necesită un program sofisticat. Nu este cazul acum să intru în detaliile ştiinţifico-tehnice ale unei astfel de supertehnologii. Voi spicui doar câteva aspecte, cunoscute dealtfel, şi anume că „principiul se bazează pe analiza spectrală a câmpului magnetic din organismele vii, de fapt din orice sistem biologic. Tipul special de analiză, NLS (Non Linear Analisys – Analiza Non Lineară) oferă posibilitatea recepţionării oricărui semnal de alarmă al organismului, a celei mai detaliate informaţii asupra stării sănătăţii sau a manifestării timpurii a bolii, inclusiv a prezenţei primelor celule canceroase, ceea ce este greu realizabil folosind alte metode de investigare, cum ar fi: cele cu ultrasunete, examinarea cu raze X, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară, etc. unde se pot evidenţia doar problemele cu manifestare clinică certă”.

În fine, pentru o dereglare sesizabilă, cuantificată, respectivul echipament, spuneam, oferă pe loc şi remedii. „Metoda terapiei informaţionale (meta-terapia) se aplică printr-o influenţă asupra corpului pacientului cu o combinaţie a diferitelor oscilaţii electromagnetice de foarte joasă frecvenţă modulate, produse de către aparatul de biorezonanţă şi de corectare a echilibrului intracorporal şi al emisiei coerente cu ajutorul preparatelor informaţionale (metazode)”. Ar mai fi de adăugat faptul că, potrivit teoriei entropiei cuantice, „schimbul de informaţii dintre diverse sisteme are loc distant, asociativ si selectiv datorită cuantei radiaţiei electromagnetice care are o energie echivalentă cu cea de pătrundere în structura elementară a sistemului”. Ce ar fi important de reţinut aici: ideea că „organismul uman deţine un pachet de informaţie electromagnetică care răspunde la un stimul electromagnetic extern”, că fiecare organ sau tip de celula posedă propria oscilaţie distinctiva care este înregistrată în baza de date a programului şi care poate fi afişată în mod grafic pe monitorul sistemului de lucru pentru a arăta starea schimbului de informaţie dintre organul (ţesutul, etc.) analizat si mediu.

Vă întrebaţi probabil de ce poate fi important să ştim despre toate aceste tehnologii sofisticate? La urma urmei, totul ţine de gust. De interesul pentru un domeniu sau altul de cunoaştere, de înclinaţii şi aptitudini profesionale ale fiecăruia deşi, ar zice probabil cineva, că toţi folosesc telefonul mobil dar nu ştii câţi oameni dintr-o sută pot să-ţi şi descrie principiile pe care se bazează funcţionarea lui. Şi nici n-ar fi interesant să ştim toţi despre asta, contează, nu-i aşa? că-l putem folosi, că ne este aproape indispensabil multora…

Ideea că organismul uman deţine un pachet de informaţie electromagnetică ce poate fi „interogat” din exterior mi s-a părut chiar de la început teribilă! Adică un fascicul laser în spectru invizibil poate să vă ţintuiască pe frunte în timp ce aşteptaţi autobuzul şi în câteva secunde, cineva află aspecte ce ţin de viaţa, de intimitatea dumneavoastră?! A! dacă află că sunteţi hipertensiv, că bila vă este cam leneşă, nu cred că v-ar deranja. Dacă însă echipamentul acela „citeşte” despre dumneavoastră aspecte ce ţin de modul de gândire, de felul în care acţionaţi în situaţii simulate, atunci lucrurile se schimbă… Mai mult, dacă un astfel de dispozitiv vă poate „interoga” creierul pe zone profunde, vă puteţi aştepta ca anumite lucruri compromiţătoare pe care le ştiaţi despre cineva anume, să nu le mai ţineţi minte aşa, dintr-o dată şi până să sosească autobuzul cu pricina, se poate conta pe dumneavoastră că sunteţi un individ inofensiv pentru ticăloşi, un plătitor de impozite docil şi uşor de manipulat… Imaginaţi-vă acum că, dimpotrivă, creierului i se va da o temă. O temă simplă. Să zicem, una electorală. Adică, vă duceţi la vot şi vă pomeniţi votând cu exact cine nu trebuie, adică tocmai cu acela pe care în ruptul capului nu vi l-aţi fi dorit în respectiva demnitate publică…

Vi se pare exagerat ceea ce v-am spus până acum? Credeţi că totul ar fi o glumă neinspirată? Nu credeţi că o astfel de creaţie este mult prea deşteaptă pentru a rămâne în zona de interes a căutătorilor de pietre la rinichi?…

Să mergem mai departe. V-aţi gândit vreodată că mâna dumneavoastră „interogată” de un dispozitiv special, în fapt un biosenzor care poate citi simultan temperatura şi activitatea electrodermică din mai multe puncte aflate pe fiecare deget în parte, furnizează informaţii de mare precizie în legătură cu starea de sănătate - dar şi cu profilul dumneavoastră psihologic? Imaginaţi-vă acum că datele primare sunt livrate unui computer care suprapune şi compară aceste pachete de date cu alte date, primite în acelaşi timp de la o banală videocameră, setată, ce-i drept, să vă vizualizeze spectrul de radiaţie biologică pe care în mod natural şi continuu - orice fiinţă îl posedă. Un soft specializat va sincroniza cele două tipuri de informaţie şi rezultatul este livrat în diagrame de nivel energetic, diagrame de echilibru fizic, emoţional şi mental, diagrame de rezistenţă la stres şi performanţă intelectuală, etc.

Imaginaţi-vă acum un alt dispozitiv la fel de ingenios. Un analizor spectral de voce. Bazat pe principiul oricărui analizor spectral, el poate compara eşantioane prelevate din imprimarea vocii-subiect, cu spectre pre-definite care pot furniza rapid informaţii privitoare de asemenea la starea de sănătate şi profilul psihologic al vorbitorului. Şi deocamdată ne oprim aici.

Dacă primul dispozitiv ar putea fi utilizat şi în scopurile imaginare pe care le-am amintit mai sus, ideea existenţei acestora din urmă îmi surâde foarte! De pildă, dotat cu un nevinovat telefon mobil cu videocameră, aş putea afla direct, prin simpla vizualizare a spectrului biologic sau imprimarea unei scurte propoziţii, dacă un tip care îmi îndrugă verzi şi uscate, mă minte sfruntat sau chiar poate fi un om onest! Treaba asta m-ar ajuta teribil într-o lume în care instituţii ce se pretind garante pentru morala publică, sunt înţesate cu indivizi din ce în ce mai întunecaţi la suflet… Cum ar funcţiona echipamentul meu? Simplu. Un serviciu de telefonie mobilă la care sunt abonat, primeşte mesajul tip MMS pe care i-l transmit, îl prelucrează şi-mi trimite în câteva secunde date precise despre profilul „propovăduitorului” mântuirii mele… Voi şti atunci cu cine am de-a face, nu-i aşa?

Stop! Stimabili formatori de opinie, venerabili manipulatori, nu vă impacientaţi! Agentul 007 este doar un personaj de film…

Ce aţi zice dacă un oarecine ar deţine deja „ciudăţenia” secolului şi computerul său de acasă ar primi prin telefonul mobil informaţiile furnizate de minisenzorul laser plasat la nivelul urechii asemenea unui dispozitiv Bluetooth? Din vreme în vreme, „ciudăţenia” i-ar trimite mesaje de avertizare privitoare la starea lui de sănătate. De pildă, dacă mănâncă prea multe grăsimi, dacă face exces de dulciuri, dacă stă într-un loc unde este prea mult fum de ţigară, dacă nivelul de zgomot îi forţează peste limită rezistenţa la stres, etc. Eu bănuiesc însă, după tot ceea ce v-am spus mai sus că un astfel de tip, atunci când poartă o discuţie cu vreun necunoscut, atunci când s-ar expune unei manevre mediatice, unui discurs politicianist sau altor forme de manipulare publică, ar primi imediat avertismente de genul: ”Atenţie! Individul ăsta de la microfon a mai minţit la fel şi acum doi ani! Să nu-l crezi, e un mare mincinos!”… sau, „Atenţie! Omul acesta cu care stai de vorbă, deşi te-a copleşit cu laude, în spate te va vorbi de rău. Nu conta pe el!”….sau, „Atenţie! Creştinul acesta pe care tocmai l-ai repezit are un necaz grozav, încearcă să-l ajuţi!”…

Cine ştie? Poate tocmai o asemenea „ciudăţenie” tehnică ne-ar putea ajuta să redevenim normali într-un secol în care adevăratele valori stau atârnate cu susul în jos… Cine ştie? Poate că omenirea asta chiar are nevoie de accesorii supertehnicizate pentru a putea discerne normalitatea, dar mai ales pentru a putea deconspira ipocrizia şi impostura instalată ca un cancer în viaţa cetăţii.

Mă scuzaţi! Tocmai îmi sună telefonul mobil…mda,…zice că deja v-am spus prea multe…

25 aprilie 2007

—-
* Dumitru Grigore este licentiat in fizica si teologie ortodoxa, cu preocupari in bioinformatica si transdisciplinaritate