11 SEPTEMBRIE 2001 – PEARL HARBOUR-UL MILENIULUI III
A. Isidor
STATELE UNITE au fost pentru popoarele din întreaga lume şi în special pentru cele aflate sub oprimare sau dictatură un simbol al libertăţii şi democraţiei. Decenii la rând americanii au fost întâmpinaţi peste tot în lume cu un val de simpatie. Dacă nu exista riscul să fie sufocaţi de entuziasmul mulţimilor, liderii de la Casa Albă puteau pleca oriunde fără gardă personală. In ultimii ani, însa, situaţia s-a schimbat. Simpatia a fost înlocuita cu răceala sau, şi mai rău, cu ura. Gărzi de corp, lunetişti, forţe de ordine impresionante, măsuri draconice de securitate.
Cauza? Dictatura militară pe care SUA o impune în lume, zdrobind sub bombe orice regim politic sau stat care „îndrăzneşte” să aibă alta orientare decât politica dictată de la Washington, indiferent dacă este creştin sau nu. Interesele economice se rezolvă cu arma în mână. America a devenit factor de insecuritate mondială, teroristul numărul 1 în lume.
Terorismul de stat american nu se manifesta doar în politica externa a Statelor Unite. Cetăţenii americani au devenit, la rândul lor, ţinta administraţiei Bush. Acesta a pornit un război împotriva propriului popor, fiind create în momentul de faţă premisele instaurării DICTATURII.
Sub pretextul luptei contra terorismului, a fost trecut prin Congresul Statelor Unite, în anul 2001, un act legislativ care spulberă o serie de amendamente din constituţia americană, eliminând mai multe articole-garant pentru drepturile fundamentale ale omului. Patriotic Act I a fost trecut prin Cameră în 27 octombrie 2001, fără să fi fost studiat de membrii acesteia şi este considerat de specialiştii în libertăţile civile şi drept constituţional un pas mare spre dictatură.
In 7 februarie 2003, organizaţia Center for Public Integrity a pus mâna pe proiectul legii Patriotic Act II. Documentul, clasat ca „secret”, cuprinde 33 de pagini, plus încă 87 conţinând note, toate stampilate „Confidenţial. A nu se distribui”. Jurnalistul independent american Alex Jones - notoriu in SUA - semnalează că membrii Congresului nu au vazut Patriotic Act I, liderii Camerei şi Senatului nepermiţând nici o dezbatere pe text. Acum se pregăteşte acelaşi scenariu şi pentru Patriotic Act II. Daca primul a adus modificări substanţiale Constituţiei americane, mai exact amendamentelor 3, 4 şi 5 şi afectând profund amendamentele 7 şi 10, Patriotic Act II reorganizează guvernul federal şi alte sectoare ale administratiei statului, trecându-le sub controlul discretionar al Departamentului de Justiţie, Biroului pentru Securitate, respectiv al structurilor militare.
Pentru a se ajunge la elaborarea unor legi care să schimbe fundamental Constituţia, poporul american trebuia să se simtă ameninţat, speriat şi adus în situaţia de a nu reacţiona la restrângerea libertăţii individuale. Terorismul internaţional, fenomen real de altfel, era cel mai bun element în această ecuaţie, dar nu suficient. Atunci se pune în scenă un Pearl Harbour al secolului XXI, atacul asupra turnurilor gemene, care şochează America. Propaganda făcuta prin mass media convinge naţiunea americană să declare război terorismului. Nu contează că dovezile lipsesc, iar elementele nu se leagă cu faptele, „cumplita minciună” este paravanul perfect, în umbra căruia se pregăteşte instaurarea dictaturii.
Dând curs doleanţelor a numeroşi intelectuali americani care doresc să readucă în prim plan evenimentele din 11 septembrie 2001, Alex Jones a realizat două filme documentare [unul dintre ele este "Dark secrets: Inside bohemian grove", asupra caruia vom reveni, nota A.M.] şi a scris o carte despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la 11 septembrie. „Concluzia se impune de la sine: complexul militaro-industrial a pus la punct aceste atacuri ca pretext pentru controlul deplin. Oricine se mai îndoieşte nu a dorit să vadă munţii de probe clare”, afirma el.
Si alte surse indică o schimbare de regim politic pregătită înainte de 11 septembrie. Astfel, New York Times Review of Books scrie: „de la 11 septembrie 2001, guvernul a impus votarea unor legi, adoptarea unor politici şi proceduri care nu sunt deloc în acord cu legile şi valorile noastre obişnuite şi ar fi fost de negândit înainte”. Jurnaliştii John Stanton şi Wayne Madsen comentează astfel evenimentele: „istoricii îşi vor aminti că între 20 noiembrie 2001 şi februarie 2002 democraţia – aşa cum fusese imaginată de creatorii Declaraţiei de Independenţă şi ai Constituţiei Statelor Unite – a murit. In timp ce democraţia îşi dădea ultima suflare, statul fascist şi teocratic american se năştea”.
Dacă luăm în considerare afirmaţia lui William Kristol, copreşedinte al Project for the New American Century (PNAC, un grup de reflectie neoconservator care sustine politica actualei administratii), „preşedintele a decis să construiască o lume nouă, nu să o reconstruiască pe cea veche, existentă înainte de 11 septembrie 2001”, este clar că evenimentele, aflate în derulare, constituie un scenariu pentru construirea unei noi ordini mondiale.
Tabloul se completează: Noua Ordine Mondiala va fi impusă cu forţa, iar cine se va opune va fi zdrobit. Aceasta este rezumată perfect de George Orwell în „1984” astfel: „Dacă doreşti o imagine a viitorului, imaginează-ţi o cizmă călcând peste o faţă omenească – pentru totdeauna”.
–
Cititi pe aceeasi tema: O “armată invizibilă” combate stirile oficiale despre 11 septembrie
RSS 2.0
Atom 0.3
RSS 0.92
RDF
September 12th, 2005 at 10:25 am
11-S a fost motivul de care avea nevoie administratia Bush pentru a invada Afganistanul si apoi Irak-ul. Si daca ar fi putut, sau ar putea, ar fi invadat si alte tari pe care le-a inclus in “axa raului”. Dupa incetarea razboiului rece marii petrolisti si bancheri ai lumii, aveau nevoie sa continue vanzarea armelor si investitiilor belice. Nu coteaza niciodata victimele colaterale, indiferent de ce rasa, nationalitate, ar fi. Pot fi si americane. Irak era dusmanul cel mai periculos pentru Israel si Sadam trebuia scos din scena. Plus petrolul Irak-ului atat de necesar SUA. S-a vazut ca un uragan a dezechilibrat totul in cea mai mare putere mondiala. Costul unei singure zile de razboi in Irak ar fi putut repara un dig in New Orleans si evita catastrofa.
Ce a adus razboiul din Afganistan si Irak cetatenilor acestor tari? Haos, dezordine, saracie, mizerie, guverne marioneta si vanzari de poze cu femei si muzica la radio. Afganistan continua sa fie cea mai mare producatoare de opium (heroina) din lume iar afganii sa traiasca la fel ca inainte, iar in Irak vedem in fiecare zi ce se intampla. Un guvern marioneta si un popor care sufera mai cumplit ca pe vremea lui Sadam.
SUA are nevoie de “terorismul international” pe care l-a creat si-l alimenteaza.
September 12th, 2005 at 2:10 pm
In hoc signo vinces…noi acum inflorim ca un trandafir rosu…:)
September 12th, 2005 at 3:12 pm
Metoda producerii cate unui “Pearl Harbour” ca sa mani populatia in directia dorita a prins si este folosita si de altii: la Londra ca sa justifici interventia in Iraq, la Madrid ca sa schimbi guvernul cu unul care debuteaza cu acordarea multravnitelor “drepturi” pentru homosexuali, Beslan si teatrul din Moscova ca sa vada tot rusu’ ca este absolut necesar ca tancurile sa niveleze Cecenia. Spania mai treaca-mearga, dar greu de crezut ca serviciile rusesti si britanice s-au tampit in asemenea hal ca nu stiu ce se intampla sub nasul lor. Cand este vorba de interesele marilor puteri cateva sute sau mii dintre proprii cetateni sacrificati merita, fiindca petrolul din Iraq sau Marea Caspica este mult mai important.
September 13th, 2005 at 4:18 pm
..am vizionat anul trecut un documentar facut decatre o televiziune americana locala ( am uitat din ce stat) care demonstra cu legi din fizica de liceu ca cele doua turnuri au fost …implodate controlat, altfel , daca ar fi cazut din pricina impactului cu un corp care le loveste din directia cutare cu viteza cutare din unghiul cutare etc molozul rezultat, bucatile de materiale din constructie ar fi trebuit sa aiba o anumita traictorie calculata si ea de asemeni….si inca….cica este in zona aceea o baza militara aviatica ce are in responsabilitatea sa printre altele identificare a oricarui aparat de zbor care se ridica de la sol, fie particular, fie companie de transport,fie avion militar. Cand se detecteaza un aparat in aer este contactat radio si i se cere sa se identifice si sa-si comunice traictoria (indeferent daca este si un simplu elicopter particular care imprastie ingrasaminte).Daca cel care este in aer refuza sa se identifice se ridica de la sol un nr de aparate militare care il va excorta pe ..intrus pana la cel mai apropiat spatiu de aterizare…I cazul 9/11 cei de la aceasta televiziune afirmau ca baza militara aprimit ORDIN sa nu se ridice de la sol
September 13th, 2005 at 8:37 pm
Problema nu e chiar atit de simpla. Legile fizicii asa cum sunt predate in liceu sunt legi generale. Iar pentru distrugerea controlata a unei cladiri este de munca serios. In primul rind pentru a asigura controlul caderii trebuie:
- multe incarcaturi mici plasate in anumite puncte (depind de geometria cladirii, materialul ce trebuie distrus, natura explozivilor etc.) Nu este voba de povesti din filme unde ditamai podul e aruncat in aer cu 2-300 grame exploziv)
- dispozitivul de declansare (fie el electric sau pirotehnic sau mixt) trebuie sa asigure functionarea sigura, conform unei temporizari precise (ordinul zecimilor de secunda) a tuturor incarcaturilor.
Toate astea, repet, se traduc printr-un volum mare de munca iar aranjamentele sunt vizibile.
Documentarul prezentat pe Discovery este destul de pertinent vis-a-vis de cauza caderii planseelor (”inmuierea” datorita temperaturii a elemntelor de prindere din otel). Cladirea a fost calculata sa reziste la impactul cu un avion dar din cele aratate in documentar se poate desprinde o concluzie: in goana lor dupa economii s-a neglijat protectia termica. Am vazut structuri metalice indoite ca macaroanele in cazul unui incendiu (nu topite).
Unul din lucrurile care mi se pare mie ciudat in afacerea 9/11 este problema arabilor care au pilotat avioanele. Nu am auzit ca pina acum atentatorii sinucigasi sa fie persoane cu educatie. In general e mai usor sa convingi un copil de 15 ani ca ajunge la Allah daca detoneaza o bomba cu cuie intr-un autobuz. Ori, sa inveti sa pilotezi un avion (si mai ales unul de linie) iti trebuie ceva cap.
Din cite stiu prin anii 70-80 NASA si USAF experimentau sisteme de teleghidare a unor avioane de linie (Boeing 707 scoase din uz) pentru a studia efectele impactului cu diverse obstacole. Mai tirziu pe aceasta baza s-a incercat un sistem de aterizare automata a avionului in caz de … deturnare.
Asa ca mi se pare firesc sa ma intreb au fost arabii (plauzibil totusi) sau un sistem de ghidare?
Cit priveste apararea aeriana, orice avion militar are niste reguli de respectat. Nu se trage asa oricum si in oricine (cum au facut rusii in Sahalin in 1983 cu KAL 007). Poate are un defect, poate pilotul e bolnav. Sunt chestii care se intimpla. Timpul de reactie al aviatiei de vinatoare poate fi destul de lung.
September 14th, 2005 at 8:46 am
Pt Harkonnen: Într- adevăr nu este chiar aşa de simplu, dar unii au reuşit să organizeze, cu relativă inteligenţă şi cu muuult sânge rece, aş zice, evenimentul. Atât cherosenul, cât şi alte materiale inflamabile aflate în avion şi în cele 2-3 etaje ale WTC atinse, bazate în special pe C şi H nu ar fi putut genera temperatura de topire a oţelului= structura de rezistenţă a WTC (47 coloane masive din oţel şi o reţea= plasă de oţel prinsă pe acestea, pe lângă un flux prea mic de oxigen necesar arderii). Eventual ar fi topit aluminiul (660°C), dar nici aşa ceva nu s- a găsit în dărâmături. Mai mult, nu doar de temperatură era nevoie, ci de o cantitate mare de căldură. O parte din cherosen a ars ÎN AFARA clădirii! Iar materialele inflamabile din clădire şi avion n- ar fi dat nici de departe destulă căldură pt a distruge coloanele de oţel.
În ceea ce priveşte ghidajul celor două avioane: da, pt aceasta era nevoie de un semnal emis oarecumva pe traiectoriile avioanelor, care- coincidenţă, nu- i aşa?- sunt aprox pe aceeaşi direcţie, dar de sens opus.
Şi- altă coincidenţă- direcţia trece prin clădirea 7. Din care, cu totul întâmplător, ar fi putut porni şi semnalul de detonare secvenţială a explozibililor. Şi care clădire 7 a căzut mai apoi, pulverizându- se, deşi şi ea stătea pe stâlpi de oţel şi nu fusese lovită de nici un avion sau de vreo parte dintr- un turn WTC!
Probabil cineva “diştept” s-a gândit că- i mai bine să şteargă urmele.
September 14th, 2005 at 3:01 pm
Cit combustibil a ars in afara e greu de precizat. Si kerosenul a continuat sa arda si dupa prabusirea turnurilor. Globuri de foc frumoase se pot realiza cu relativ putin carburant. Un avion de linie are mai multe rezervoare si nu e obligatoriu sa se aprinda toate in acelasi timp.
Nu era necesar sa se topeasca otelul.
Intr-adevar arderea in principal a hidrocarburilor (care genereaza multa caldura, restul materialelor inflamabile din avion + etajele lovite cred ca pot fi neglijate) duce la temperaturi de 800-900 grade sa zicem 1200 in cazul unei asigurarii unui flux suficient de aer (in motorul unui reactor atinge si 1400), insuficient pentru a topi otelul dar suficient pentru a-i reduce rezistenta la solicitari mecanice. Se poate urmari aceasta la prelucrarea otelului incandescent.
Factorul determinant in aceste situatii nu este neaparat caldura degajata ci caldura transmisa la tinta (WTC). Un studiu pe care l-am citit:
http://www.whatreallyhappened.com/thermite.htm
sustine ipoteza folosirii termitului (un amestec de oxid de fier si praf de aluminiu) de care personal ma indoiesc.
1Kg kerosen arde cu 800-100 grade si degaja ~ 11000 Kcal/Kg si nu poate topi otelul. Termitul arde cu 2300 grade, degaja numai 850 Kcal/Kg si topeste otelul. Dar ii lipseste posibilitatea de temporizare ca in cazul folosirii de explozivi.
Am la serviciu o veche instalatie care a ars demult si care are elemente de constructie metalica indoite din cauza caldurii. Structura externa a WTC era din otel, asta se dilata si se deformeaza plastic. Unii au sustinut ca s-ar fi gasit otel topit in resturile turnurilor. O chestie similara, piese de otel deformat s-ar fi gasit in urma marelui incendiu din Chicago (8-10 oct. 1871), cind au ars case construite in principal din lemn.
Cladirea nr. 7 este intr-adevar o taina…secreta :-)))). Cade la 6 ore dupa celelalte, aparent fara nici un motiv. Totusi unii specialisti in demolari controlate si-au retras declaratiile conform carora s-ar fi folosit exploziv.
Se poate discuta foarte mult pe acest subiect. Cert ca cineva a conspirat. Si oficialii americani nu stiu sau nu recunosc ca au fost luati ca din oala.