Comunicat de presă

Asociatia Altermedia si Infocon.ro vă invită la premiera în România a unuia dintre cele mai bine cotate documentare din 2007: „Endgame” („Joc final”), în regia lui Alex Jones. Proiectia va avea loc la Sala Union a Cinematecii Române, vineri 9 mai 2008, orele 18,30. Filmul este subtitrat în limba română. Intrarea este liberă.

Vizionati trailer-ul filmului

Sinopsis

Intr-o Nouă Ordine Mondială, un Guvern unic este doar începutul. Ajuns la putere, acesta îsi va pune în aplicare planul de exterminare a majoritătii populatiei lumii, în timp ce va asigura unei infime elite o viată lungă si fără griji, cu ajutorul tehnologiilor moderne.

Acesta este terifiantul scenariu analizat în “Endgame” („Joc final”), cel mai recent documentar al jurnalistului si regizorului american Alex Jones, cunoscut pentru incisivitatea si constanta cu care urmăreste cele mai incomode subiecte.

„Joc final” este, in fapt, o cronologie a cursei spre puterea absolută a unui număr foarte restrâns de oameni – astăzi, mai aproape ca niciodată de telul lor.

Alex Jones documentează în „Joc final” evenimente în desfăsurare, precum un apropiat colaps al Statelor Unite ale Americii si formarea Uniunii Nord-Americane, structura care va pune capăt suveranitătii nationale a statelor din America de Nord si care va forma, împreună cu Uniunea Asiatică si Uniunea Europeană, nucleul viitoarei Guvernări Unice Mondiale.

Totodată, Jones si echipa sa urmăresc de câtiva ani reuniunile secrete ale Grupului Bilderberg si pregătirile pe care membrii acestuia le duc pentru declansarea celui de-Al Treilea Război Mondial.

Documentarul include imagini video si interviuri de la reuniunea din 2007 a Grupului Bilderberg de la Istanbul, Turcia, imagini realizate de către Paul Dorneanu, primul jurnalist român ce s-a deplasat la o reuniune Bilderberg.

Documentarul mai atrage atentia că adeptii malthusianismului si eugeniei au preluat controlul asupra guvernelor lumii si sunt pe pragul de a începe o politică de depopulare fortată, cu scopul exterminării majoritătii locuitorilor planetei.

Pentru o mai bună întelegere a originii acestor evenimente, „Joc final” ne propune si o incursiune cuprinzătoare în trecutul recent, arătând cum elitele globaliste au sprijinit dictaturile si finantat cele mai sângeroase războaie, pentru a clădi, pe ruine, o Nouă Ordine Mondială, primul Imperiu Mondial adevărat, în care libertatea va fi doar o amintire. Mass media, aflată sub controlul acelorasi elite, ascunde de decenii informatii cruciale, pentru a păstra secret programul de dominatie asupra întregii lumi, spălând în schimb creierele oamenilor cu spectacole de divertisment de cea mai joasă spetă.

Niciodată pana acum vreun documentar nu a reusit să semnaleze mai convingător si mai alarmant planurile din agenda celor care doresc să controleze lumea. Mai mult decât obisnuita „teorie a conspiratiei”, „Joc final” reuneste piesele ascunse si cenzurate ale unui Joc având ca miză însusi viitorul omenirii.

Alex Jones (34 de ani) este un jurnalist american de orientare paleo-conservatoare (traditionalist si anti-autoritar) binecunoscut în tara sa si în Canada pentru opozitia vehementă fată de institutiile si organizatiile internationale precum ONU, Banca Mondială sau Grupul Bilderberg. Jurnalist de radio, realizator al emisiunii zilnice The Alex Jones Show, transmisa în direct de peste 60 de posturi de radio din SUA, regizor, documentarist, autor a 15 documentare de lung metraj despre pericolul unei dictaturi mondiale si al instaurării unui stat politienesc în SUA. Fondatorul unei retele de website-uri de informare alternativă (Prisonplanet.com, Infowars.com etc.)

„Joc final” este a treia premieră pe care Altermedia o propune publicului roman, după alte două documentare de exceptie: „Pace, propagandă si pământul făgăduintei” si „Interventia Independentă” prezentate în 2006 si respectiv 2007.

Pentru mai multe amănunte puteti contacta organizatorii proiectiei la telefoanele 0722 190 685 sau 0722 643 640.

Vlad Costescu

Acest articol este despre viitor. Nu este o prevestire sau o previziune, ci o presimţire. Suntem bombardaţi de ceva vreme cu o serie de ştiri care, aparent nu au nici o legătură, dar care pot fi considerate indicii pentru ceea ce va urma în evoluţia ideologică a lumii (dacă poate fi vorba de aşa ceva).

FMI se află în dificultate. Îl cam strâng buzunarele. Pentru că tot mai puţine ţări apelează la creditele sale, condiţionate de promovarea unor politici neo-liberale falimentare, FMI are probleme cu lichidităţile. În consecinţă, se vede nevoit să se „restructureze”, adică să facă exact ce le recomanda „papuaşilor” din lumea a treia care traversau perioade de dificultăţi economice. Îşi revizuieşte politica de personal, taie din cheltuieli, vinde câteva sute de tone de aur din propria rezervă şi caută noi surse de finanţare. Cine şi-ar fi imaginat aşa ceva cu vreo zece ani în urmă? Printre altele, putem trage concluzia că neo-liberalismul nu e chiar cea mai bună cale spre succes şi prosperitate.

America este în pragul crizei, dacă nu cumva a trecut deja acest prag şi îi este frică să recunoască. Piaţa imobiliară este în recesiune. Zeci sau poate sute de mii de oameni nu mai reuşesc să-şi plătească creditele contractate. Băncile îi dau afară din case şi le scot proprietăţile la mezat. Acele bănci care au acordat mult prea uşor credite ipotecare unor oameni cu venituri îndoielnice. Ghinion. Probabil că acei americani care s-au împrumutat foarte uşor la ei acasă, în România nu ar fi reuşit să se califice pentru un credit ipotecar. O bancă din Marea Britanie a intrat în faliment. O altă bancă din SUA a picat la datorie şi a fost cumpărată pe mai nimic de concurenţă. Nici băncile din Franţa sau Germania nu par să se simtă prea bine din moment ce raportează pierderi. Se pare că sistemul bancar mondial are dificultăţi cu înghiţirea găluştei ipotecare americane.

„Cum s-a ajuns aici? Ce este de făcut?” se întreabă multă lume. „Lipsa de reglementare sau regulile prea permisibile sunt de vină. E nevoie de reguli mai stricte, de un control mai ferm” spun specialiştii de serviciu şi chiar nume importante ale finanţelor precum Geroge Soros. În esenţă, ultimul spune că piaţa liberă şi-a arătat limitele şi, surpriză, iaca poznă, nu se poate regla singură. Care va să zică toate cohortele de economişti-propagandişti ai liberului schimb s-au înşelat. E curios totuşi să vezi un om care a făcut avere speculând regulile economiei de piaţă, a capitalismului în genere, enunţând cu toată seriozitatea idei care în alte vremuri ar fi fost taxate imediat drept comuniste, sau ca să folosim o terminologie mai soft, paternaliste.

Continuare »

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Lupta contra discriminării este una din cauzele nobile în numele căreia Statul toacă banii contribuabililor. Pe lîngă plîngerile la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cetăţenii discriminaţi au la îndemînă şi plîngerile în instanţă.

O categorie care s-a implicat puternic în lupta împotriva discriminării este cea a magistraţilor. Aceşti împărţitori ai dreptăţii nu puteau rămîne nepăsători cînd văd nedreptate în jurul lor. În 2007, în urma mai multor acţiuni în justiţie iniţiate de magistraţi, Statul a plătit acestora 1000 miliarde lei vechi pentru diferite sporuri salariale.

Caracteristica acestor procese este că magistraţii care le judecau deveneau apoi beneficiari ai drepturilor cîştigate în instanţă de colegii magistraţi reclamanţi.

Codruţa Kovesi, procurorul general al României, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de această situaţie în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii din februarie 2008, spunînd că e nedemn pentru un magistrat să ceară în instanţă drepturi precum “tichete de masă, litru de lapte, CASCO la maşină, spor pentru contractul colectiv de muncă”.

Nemulţumirea Codruţei Kovesi nu pare să fi avut efect asupra colegilor. Ziarul “Adevărul” din 2 aprilie 2008 ne informează că “în urmă cu două săptămâni, instanţa supremă a stabilit că magistraţii şi personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% din salariul brut, reprezentând sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică. Astfel, statul va fi nevoit să scoată din vistierie sute de milioane de euro.”

Pe lîngă acest proces deja rezolvat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un nou proces a fost recent deschis de magistraţii şi grefierii de la Judecătoria Cornetu, prin care se cere spor de calculator de 15%, retroactiv din octombrie 2006, şi trei zile de concediu anual suplimentar. “De acest spor beneficiază personalul auxiliar de la instanţa supremă, salariaţii din Ministerul Justiţiei şi din sistemul sanitar, precum şi angajaţii din industria chimiei şi petrochimiei. “Nu există nicio îndoială că acest spor ni se datorează, fiindcă unei părţi a salariaţilor i s-a acordat fără să existe vreo diferenţă între activităţile noastre, or, legea este aplicabilă tuturor, în mod egal”, susţin petenţii, arătînd că se simt dis­criminaţi”.

În sprijinul cererii se invocă Directiva Europeană 1990/270/CEE care însă nu spune nimic despre vreun spor salarial, ci doar despre faptul că “folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare”. Din cîte ştiu, judecătorii nu trebuie să stea mereu în faţa calculatorului. Ei mai trebuie să participe la şedinţele de judecată unde să asculte părţile, să citească conţinutul dosarelor (de aia primesc spor de condiţii grele - praf), să mai facă cîte o cercetare la faţa locului (dacă s-ar lua în serios Codul Civil). Consultarea legislaţiei nu e obligatoriu să se facă pe internet, există cărţi şi colecţii de Monitoare Oficiale în bibliotecile instanţelor şi se presupune că judecătorii cunosc deja legislaţia. Doar o mică parte din timpul de lucru al judecătorilor constă în redactarea sentinţelor în faţa calculatorului. Nimic nu-i împiedică să facă pauze în care să desfăşoare alte activităţi, respectînd astfel Directiva Europeană.

Invocarea discriminării s-ar putea face şi invers, anume salariaţii din sistemul sanitar sau din industria chimică s-ar putea plînge că au salarii şi concedii mai mici decît magistraţii şi că sistemul de calcul al pensiei în cazul lor e diferit faţă de cel al magistraţilor. Probabil însă că ar pierde procesele, căci cei care le-ar judeca ar fi magistraţi.

În ciuda insistentei gargare anti-discriminare care ni se serveşte în ultima vreme, discriminarea se poate observa în viaţa de zi cu zi. De notorietate este de pildă situaţia din învăţămîntul universitar românesc, unde dacă vrei să te angajezi, ar fi bine să fi rudă de profesor universitar.

Pentru cetăţeanul obişnuit, lupta politic-corectă împotriva discriminării nu înseamnă decît bani cheltuiţi din impozitele sale, fără vreun efect practic.

POLIŢIA britanică va lansa în curând o campanie mediatică împotriva terorismului, ce va dura 5 săptămâni.

Campania, pe care unii au catalogat-o deja drept paranoică, se adresează publicului londonez, care este rugat să raporteze orice comportament suspect la Hotline-ul anti-terorist. Campania va fi mediatizată intens în principalele ziare şi pe posturile de radio din Londra.

Campania publicitară este în primul rând menită să instruiască cetăţenii cu privire la activităţile întreprinse de terorişti. Londonezii sunt rugaţi apoi să raporteze telefonic, sub protecţia anonimatului, asemenea activităţi suspecte. Între aceste activităţi se numără fotografierea camerelor de supraveghere sau deţinerea mai multor telefoane mobile. Cetăţenii sunt învăţaţi, între altele, că “teroriştii trăiesc în sânul comunităţilor noastre, plănuind atacuri şi stocînd substanţe chimice”.

Campania va fi lansată de asemenea şi în regiunile Greater Manchester, West Yorkshire şi West Midlands.

GUVERNUL Marii Britanii a decis scoaterea simbolului “Britannia” de pe moneda de 50 de pence, ultima unde acest simbol mai era prezent. Britannia este unul dintre cele mai raspandite simboluri nationale englezesti si britanice, infatisand o zeita de inspiratie celtica si romana purtand insemnele Imperiului Britanic si reprezentand maretia si forta sa.

Primele surse ale personificarii “Britanniei” isi au originea in mitologia celtica, unde exista zeita Birgid, aceasta fiind prezentata ulterior sub numele Britannia, chiar numismatic, in vremea imparatului roman Hadrian, ca o reprezentare feminina a provinciei romane Britannia.

Din aceea epoca dateaza imaginea care s-a clasicizat in perioada de glorie a imperiului britanic de la finele secolului XVII pana in sec. XIX, reprezentand o femeie tanara, purtand o casca de centurion roman, o pelerina rosie impreuna cu o mantie de culoare alba, careia i-au fost adaugate tridentul zeului grec Poseidon pentru a sublinia puterea maritima a Marii Britanii, scutul hoplitic avand reprezentat pe el faimosul drapel “Union Jack” si la picioare un leu, animalul-simbol al Angliei. Din 1672 este o prezenta nelipsita din emisiunile monetare britanice, aparand de-a lungul timpului pe monedele de un sfert, o jumatate, 1 penny si 50 de penny.

Conform unei decizii a guvernului de la Londra, in cadrul unui proces mai amplu de modificare a sistemului monetar, acest simbol va disparea din luna aprile, urmand a fi inlocuit de simboluri britanice moderne!

Masura este intr-o oarecare masura neasteptata pentru mediile traditionaliste din Regatul Unit intrucat actualul premier britanic Gordon Brown, din iunie 2007 de cand ocupa aceasta functie, si-a declarat in repetate randuri atasamentul fata de valorile si simbolurile specific britanice.

Reactiile de dezaprobare nu au intarziat sa apara, unele publicatii luind atitudine fata de decizia guvernului. Cotidianul “Daily Mail” a lansat chiar o campanie numita “Save Britannia”.

Pentru mai multe informatii: www.savebritannia.org

Ion Coja

Zilele trecute am avut ocazia – şi de data asta n-am mai ignorat-o, de a răsfoi revista Realitatea Evreiască, chiar cu riscul de a da din nou de poza lui Aurel Vainer pe fiecare pagină. O revistă chiar şi aşa plăcută, alertă, cu materiale bine scrise, mai ales atunci când nu mă înjură decât aluziv şi numai pentru cunoscători. Deşi am dat în judecată revista, mă bucur ca prostul atunci când, destul de des, dau în cuprinsul ei peste lucruri deosebit de interesante, cum au fost, bunăoară, cele, deloc puţine, despre Mihail Sebastian şi mai ales semnate de acesta. Mi-aş fi dorit, cu prilejul centenarului Sebastian, să aflăm mai multe şi din surse sigure despre moartea marelui brăilean. Pe un bun cunoscător al subiectului l-am auzit vorbind despre un asasinat, un foarte probabil asasinat, iar nu accident de circulaţie… Nu! Nu de legionari asasinat, ci dimpotrivă, aş putea spune. …Dar mai departe nu mai zic nimic căci nu am nici o competenţă sau măcar vreo informaţie mai acătării. Şi intru direct în subiectul acestor rânduri: marele rabin Menachen Hacohen. Nu ştiu mai nimic despre Eminenţa Sa, nimic mai mult decât am spus deja, deloc puţin : că este mare rabin! Şi că în numărul 287(1087) al Realităţii Evreieşti a publicat un text extraordinar de important pentru naţionalistul de mine şi alţii eiusdem farinae… De teapa mea, adică!

Textul se intitulează Victoria Macabeilor – o victorie a monoteismului. Victoria macabeilor, adică victoria unor evrei, în urmă cu vreo două milenii şi mai bine, când au avut a se confrunta cu primejdia de a-şi pierde nu libertatea sau viaţa, ci ceva mult mai de preţ: religia şi cultura proprie, identitatea spirituală etnică, unică şi inconfundabilă. Aceasta a fost miza confruntării cu grecii lui Antiohus Epifanes, într-un soi de reeditare a confruntării inegale cu un nou Goliath. Îl citez pe Marele Rabi Menachen Hacohen: “Macabeii au demonstrat prin lupta lor că popoarele au dreptul nu numai la libertate fizică, ci şi la cultură şi religie proprie. Că nu există globalizare culturală.” Repet fraza magică : “nu există globalizare culturală.” Cu sensul – pe care îmi permit să-l fac mai desluşit, că nimeni nu are dreptul să ţintească la o globalizare culturală a planetei noastre, o globalizare a stilurilor, a mentalităţilor, a weltanschaung-urilor ce s-au decantat după milenii de istorie a fiecărui popor. Această policromie spirituală, stilistică, culturală, aceste acorduri simfonice, la care fiecare neam participă cu un sunet şi un răsunet propriu, numit îndeobşte «specific naţional», este avuţia cea mai de preţ a omenirii. Ea trebuie sporită şi, mai ales, păzită şi salvgardată dinaintea tentaţiei diavoleşti de a o minimaliza până la aneantizare. Cum aneantizată ? Prin globalizare!, precizează Marele Rabin.

Continuare »

Bogdan Mateciuc

Joi, 17 ianuarie 2008, un laborator privat din California a anuntat o realizare stiintifică aparte.

Stemagen, o companie din domeniul biotehnologiei, pretinde că a reusit să producă trei embrioni umani clonati. Rezultatele au fost confirmate de un laborator independent, însă au nevoie să fie reproduse. Totusi, se pare că pentru prima dată în istorie, cercetătorii au reusit să cloneze un embrion uman folosind celule de la un adult.

În mai 2005, cercetătorul sud-coreean Woo-Suk Hwang si echipa sa anuntau că au reusit să cloneze cu succes un embrion uman pentru cercetări pe celule stem. Totusi, s-a constatat ulterior că Hwang falsificase intentionat rezultatele cercetărilor sale. A urmat un scandal în lumea stiintifică, iar Hwang a fost nevoit să demisioneze.

Embrionii clonati de compania Stemagen au fost obtinuti prin tehnica numită “transfer nuclear de celule somatice”, aceeasi tehnică folosită acum mai bine de zece ani pentru oaia Dolly. Cercetătorii au prelevat ovule de la femei, au îndepărtat materialul genetic si apoi au introdus ADN provenit din celule obtinute din pielea unui bărbat adult. Procedura a reusit, însă ovulele au fost distruse când au ajuns la vârsta de 5-10 zile. Potrivit dr. Samuel Wood, director executiv la Stemagen, dacă embionii clonati ar fi fost implantati în uterul unei femei, ei ar fi continuat să se dezvolte. Totusi, dr. Wood a declarat că compania sa nu este interesată de clonarea reproductivă umană, ci doar de a crea metode pentru clonarea în scopuri terapeutice.

Multi cercetători, asemenea doctorului Wood, cred că clonarea în scopuri terapeutice ar putea fi folosită pentru crearea de embrioni umani din care să se extragă celule stem. Aceste celule ar putea fi folosite apoi în tratamente medicale, întrucât ele contin exact acelasi material genetic ca si pacientul. Totusi, clonarea reproductivă este scumpă si foarte ineficientă - ca să nu mai mentionăm si aspectele etice. Practic, este nevoie de sute de încercări pentru a produce o singură clonă viabilă. Mai mult, natura complexă a clonării implică o experientă tehnică foarte avansată, iar costul unei asemenea proceduri este ridicat - prea mare pentru majoritatea pacientilor.

Continuare »

Bogdan Mateciuc

UNII CRED că Utopia este un loc în care sexul persoanei nu are nici o importantă.

O serie de legiuitori, judecători, juristi si educatori din America, Marea Britanie, Canada si din alte tări vor să făurească o lume liberă de opresiune si ură. Vor să promoveze o eră a tolerantei si întelegerii. Doresc o societate în care toti sunt acceptati, unde nimeni nu este condamnat, unde fiecare se simte validat din punct de vedere emotional, unde nu mai sunt rănite sentimentele nimănui.

Aceasta sună ca un vis foarte nobil, dar versiunea lor la acest vis este de fapt un cosmar.

Este o lume în care delimitarea dintre bărbătesc si femeiesc nu mai există. Un loc în care nu doar că este la fel de normal a fi homosexual sau bisexual ca a fi heterosexual, ci un loc în care fiecare persoană are la dispozitie o multitudine de optiuni – cu aprobarea deplină a întregii societăti – pentru a se îmbrăca, actiona sau chiar de a exista biologic ca bărbat, femeie sau orice între cele două. Un loc în care politistul, profesorul, preotul sau presedintele poate fi un bărbat îmbrăcat într-o rochie, pe tocuri, si oricine are ceva de obiectat la o asemenea caricatură poate fi redus la tăcere prin forta legii.

În această lume utopică nu mai există o presiune asupra tinerilor să se căsătorească, presiune asupra celor căsătoriti să rămână împreună, presiuni asupra părintilor să facă sacrificii pentru copiii lor, sau presiuni asupra copiilor să recunoască autoritatea părintilor. Cu alte cuvinte, o lume în care sunt subminati stâlpii de rezistentă ai vietii de familie.

Continuare »

Peste 1000 de poliţişti cehi au fost instruiţi împotriva discriminării de către activiştii mai multor organizaţii neguvernamentale, potrivit declaraţiilor ministrului de Interne al Cehiei, Ivan Langer, citat de Prague Daily Monitor.

Obiectivul seminariilor organizate de ONG-urile “Oameni cu nevoi” şi “Centrul de consultanţă pentru cetăţenie şi drepturile omului” a fost de a micşora prăpastia existentă între mediul poliţienesc şi locuitorii din zone marcate de excluderea socială, cum ar fi ţiganii. “Anti-discriminarea va fi în curînd parte integrantă a pregătirii de bază a fiecărui poliţist. (…) Poliţia nu îşi propune doar să înţeleagă şi să interacţioneze fără probleme cu oameni din diverse minorităţi, ci chiar să recruteze noi angajaţi provenind direct din rîndurile minorităţilor”. a mai declarat ministrul Langer cu aceeaşi ocazie. Acest lucru se va realiza, se pare, în cadrul unui proiect iniţiat de academia de poliţie din Holesov, Moravia de Sud, intitulat “Poliţia pentru toţi”. Primii studenţi de origine ţigănească, vietnameză şi ucraineană vor începe cursurile în septembrie anul acesta.

Seminariile anti-discriminare au fost organizate încă din luna februarie a anului trecut în toate departamentele de poliţie din Cehia. La ele au participat nu doar poliţişti ci şi cadre didactice şi instructori de la academiile de poliţie şi din centrele de pregătire. Ministrul pentru drepturile omului şi minorităţi, Dzamila Stehlikova, a arătat că pregătirea anti-discriminare a poliţiştilor şi încurajarea studenţilor la academiile de poliţie proveniţi din rîndurile minorităţilor au o influenţă pozitivă asupra ambelor grupuri. “Un poliţist bine pregătit poate depăşi barierele culturale şi poate impune respectul pentru sistemul şi oamenii legii asupra locuitorilod din zonele excluse”, a declarat Stehlikova.

Proiectul “Educaţie anti-discriminare pentru Poliţia din Republica cehă” a fost finanţat de Uniunea Europeană şi Fundaţia pentru o societate deschisă.

UN TRIBUNAL din capitala Austriei l-a condamnat săptămîna trecută pe fostul deputat Wolfgang Froehlich, în vîrstă de 56 de ani, la patru ani de închisoare pentru că a negat exterminarea evreilor în timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, informează Ziua. Într-un mesaj difuzat în cîteva sute de exemplare şi adresat în special parlamentarilor, fostul deputat din partea Partidului Libertăţii (FPO) ceruse abolirea legii care sancţionează negaţionismul.

Austria, ţară anexată celui de-al Treilea Reich între anii 1938-1945, dispune de una dintre cele mai stricte legislaţii din lume împotriva revizionismului, negaţionismului şi oricărei activităţi neo-naziste. Oricine “neagă, minimizează, aprobă sau încearcă să scuze genocidul naţional-socialist ori alte crime împotriva umanităţii comise de naţional-socialişti” riscă pînă la 10 ani de închisoare. Printre cei care i-au suportat rigorile s-a numărat şi istoricul britanic David Irving care în 2006 a fost condamnat şi a petrecut 13 luni într-o închisoare din Austria pentru afirmaţiile făcute în privinţa holocaustului.

Condamnarea lui Froehlich vine la doar cîteva zile după ce avocata germană Sylvia Stolz, care numise presupusa exterminare a evreilor de către regimul naţional-socialist “cea mai mare minciună din istoria mondială”, a fost condamnată de un tribunal din Munchen la trei ani şi jumătate de închisoare şi la o lună după ce instanţa supremă austriacă l-a condamnat pe politicianul şi scriitorul Gerd Honsik la un an şi jumătate pentru aceeaşi vină de a fi negat holocaustul într-o lucrare publicată cu 15 ani în urmă.

Continuare »

LIDERUL FRONTULUI NATIONAL din Franta, Jean Marie Le Pen, trebuie sa faca fata unui nou proces pentru “justificarea unor crime de razboi” si “contestarea unor crime impotriva umanitatii”, informeaza Reuters.

Acuzarea a cerut, la prima sedinta de judecata, care a avut loc vinerea trecuta, condamnarea la inchisoare cu suspendare si la plata unei amenzi penale pentru afirmatia ca “ocupatia nazista nu a fost neaparat inumana”. Le Pen ar fi facut acest comentariu intr-un interviu acordat in 2005 saptamanalului de dreapta Rivarol.

Ca raspuns la sesizarea unor organizatii anti-rasiste nemultumite de afirmatiile lui Le Pen, procuratura a intentat proces politicianului nationalist, cerand condamnarea la 5 luni de inchisoare cu suspendare si la plata unei amenzi de 10.000 de euro.
Le Pen, care neaga ca ar fi comis vreo infractiune, nu s-a prezentat la tribunal. Aparatorul sau argumenteaza ca remarcile acestuia sunt desprinse dintr-o conversatie neformala si ca nu fac parte din interviu.

“In Franta, cel putin, ocupatia germana nu a fost in mod particular inumana, desi au existat si greseli, inevitabil intr-o tara de 550.000 km patrati,” este fraza care i-a adus lui Le Pen procesul si despre care acuzatorii sai afirma ca ar fi aparut in revista Rivarol.

Procuratura a mai cerut si condamnarea lui Marie-Luce Wacquez, directorul publicatiei Rivarol, la 2 luni de inchisoare cu suspendare si la o amenda de 5.000 de euro, si de asemenea condamnarea jurnalistului care a luat interviul la plata a 3.500 de euro amenda.
Verdictul se va anunta cel mai probabil pe 8 februarie 2008.

In Franta negarea holocaustului este o infractiune. Conform cifrelor oficiale, in timpul ocupatiei naziste (1940-1944) circa 73.500 de evrei din Franta au murit dupa ce au fost deportati. (Altermedia)

UN ISTORIC grec a fost condamnat, saptamana trecuta, la 14 luni de inchisoare pentru incitare la ura rasiala, relateaza Associated Press. Costas Plevris a fost acuzat de incalcarea legii prin publicarea unei carti care neaga existenta holocaustului, conform unui oficial al ministerului grec al Justitiei.

Doi dintre cei 3 judecatori ai completului l-au gasit vinovat pe Plevris de incitare la ura de rasa si la violenta pentru afirmatiile din lucrarea sa Evreii: Intregul adevar. Alti 3 acuzati: editorul, responsabilul pentru tiparire si un jurnalist de la o publicatie de dreapta care a citat extrase din carte, au fost achitati.

Liderii comunitatii evreilor din Grecia au depus marturie in favoarea acuzarii.

Sentinta nu este definitiva, iar Plevris a declarat deja recurs, argumentand ca studiul sau se incadreaza in limitele dreptului la libera exprimare.

Acesta a fost primul proces din Grecia dupa intrarea in vigoare a unei noi legi privind incitarea la ura.

Rapoartele oficiale afirma ca majoritatea populatiei evreiesti din Grecia, circa 60.000 de persoane, a fost exterminata in timpul ocupatiei naziste. (Altermedia)