Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

Testele efectuate asupra oaselor a două femei vikinge, găsite îngropate într-o ambarcaţiune, au clarificat suspiciunile conform cărora una din ele ar fi fost o fecioară sacrificată pentru a o însoţi pe regina ei în viaţa de apoi.
Rămăşiţele indică faptul că o ruptură de claviculă a femeii tinere se vindecase de mai multe săptămâni la momentul morţii şi nu a fost parte dintr-un ritual de execuţie.
Ambarcaţiunea, de 22 de metri lungime, a fost descoperită în 1904 în Oseberg şi, până de curând, experţii au crezut că cele două femei au fost îngropate împreună în urma unui ritual viking.

“Nu avem motive să credem că vreo violenţă a fost cauza morţii. Fractura ar fi putut fi cauzată de o căzătură sau ceva de genul. S-ar fi putut lovi grav, ar fi putut avea traumatism cranian. Dar numai fractura nu este un semn că ar fi fost ucisă”, a spus Per Holck, profesor de anatomie la Universitatea din Oslo, despre moartea celor două femei, estimată la anul 834 d. Hr. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

La Biblioteca Amploniana a Universităţii din Erfurt - Germania au fost descoperite şase predici inedite ale Fericitului Augustin. Cuprinse într-un manuscris din secolul al XII-lea, predicile privesc diferite subiecte ce fac cunoscută şi mai bine activitatea pastorală a episcopului de Hipona, care a trăit între anii 354 - 430, informează Radio Vatican. Trei predici au ca element central iubirea faţă de aproapele în forma pomenilor şi relaţia dintre ajutorul material pe care o comunitate îl dă propriului episcop şi sprijinul spiritual oferit de acesta credincioşilor în misiunea sa pastorală. Alte două omilii privesc sărbători liturgice legate de martiri: este vorba de o predică despre sfintele Perpetua şi Felicitas şi de o predică despre Sfântul Ciprian. O alta predică tratează tema învierii morţilor şi invită la a crede în adevărul biblic al profeţiei. Descoperite vara trecută, predicile vor fi prezentate într-o conferinţă de presă în ziua de 15 aprilie 2008, la Auditorium Coelicum al aceleiaşi Universităţi. Cele şase omilii inedite ale Fericitului Augustin vor fi publicate în revista „Wiener Studien. Zeitschrift für Klasssische Philologie und Patristik und lateinische Tradition”. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Se poate aprecia calitatea unui om dupa cantitatea de singuratate pe care o poate suporta”-Friedrich Wilhelm Nietzsche

“Fiinta spirituala se vrea Destin, iar Destinul se vrea devenire, iar Devenirea se vrea Implinire, iar Implinirea se vrea Adevar si vai, Adevarul se vrea in Cunoastere, pe cand el este intocmai Necunoastere”-Sorin Cerin

“Orice Adevar Absolut chiar daca fata de un anumit Reper devine Unic el este Relativ fata de alte Repere”- (idem)

Drumul spre Indii-cautari, idei si impliniri (I)

Intr-una din zilele insorite de april, mergand agale prin orasul astenic de primavara, vad o multime pestrita facand cerc curios in jurul unor oameni ciudati noua si care cantau o muzica venita din inaltimile Anzilor Cordilieri, dand o aroma culturala unui oras non-cultural si predispus catre barfe politico-electorale provinciale cu iz de Caragiale. Atras fara indoiala de priveliste, instinctul de conservare ca istoric mi-a spus clar: sunt amerindieni si, imediat, am deschis o poarta a timpului spre a ma teleporta la Lisabona, acolo unde v-am lasat sa asteptati infrigurati primul examen al lui messir Cristofor Columb, nu inainte de a-l ruga pe un cameraman amator sa-mi trimita cateva fotografii cu ei spre a le lipi in albumul Historia Universalis. Sa mergem!

V-am lasat saptamana trecuta sa asteptati cu sufletele la gura ce se va intampla cu messir Cristoforo, expunandu-si proiectul ambitios in fata regelui Joao al II-lea, la 1484, in maretul palat regal de la Lisabona, acolo unde s-a intrunit o pompoasa comisie academica de mari invatati ai vremii. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Se doreste mai multa putere, mai multa forta, ajungandu-se intr-o hora nebuna a absurdului, hora care oricat de bizar si banal ar parea, oricat de ciudat si de absurd in sine ar sugera, este de fapt motorul care tine omenirea treaza, care duce omenirea la progresul si civilizatia, care ii face pe oameni fericiti.” - Sorin Cerin, filosof roman

“Dupa un esec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde”. - Victor Hugo

“Absurdul este o forma a ratarii sublimului.”-Nichita Stanescu

O istorie tragico-maritima (III)

Fiecare intreprindere mareata de pe minunata planeta albastra inseamna efort, daruire de sine si sacrificiu, dar si rezultatele sunt pe masura asteptarilor daca initiatorul face fata provocarilor acestei vieti trecatoare din care nimic nu luam cu noi dincolo de mormant, ramanand doar realizarile noastre si, foarte frumos ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca necazurile si ispitele sunt trimise de Sus in viata noastra spre a ne intari. Cred ca la fel a fost si destinul unui om unic: Cristofor Columb, care isi va incepe marea aventura a vietii sale tocmai in Portugalia, unde ajunge printr-un naufragiu neprevazut, dar totul raul era spre binele sau, astfel dupa cum vom vedea in periplul nostru. La Genova, orasul sau natal, messir Cristoforo isi va schimba meseria de tesator cu cea de navigator, noua sa vocatie, atras foarte probabil de avantul descoperirii de noi taramuri peste mari. Catre anii 1474 sau 1475 se angajeaza in slujba casei de comert a familiilor Spinola si de Paolo di Negro. Acestia aveau corabii de comert la bordul carora Cristofor isi incepe ucenicia. Insa, la 1476, destinul i se va schimba brusc cand casa comerciala genoveza ii incredinteaza o misiune in Flandra. Porneste din portul Chios… Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Batjocura este adesea saracie a spiritului”-Jean de La Bruyere (1645-1696)

“Ambitia este o pasiune atat de puternica a omului, incat oricat de sus am ajunge, niciodata nu vom fi multumiti”- Niccolo Machiavelli

“Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n varf de bat.
Baiazid, privind la dansul, il intreaba cu dispret:
-Ce vrei tu?
-Noi? Buna pace! Si de n-o fi cu banat,
Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.
La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port.”-Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a

“Cant armele si pe barbatii care
Din tarmul apusenei Lusitanii,
Pe nebrazdata de corabii mare.
Trecura de ostrovul Taprobanii.”-Luis Camoens, Luisiada

O istorie tragico-maritima (II)

Fiecare neam se poate mandri sub soare de maretele sale realizari. Egiptenii ne-au lasat misterul piramidelor, polinezienii, gigantii adormiti din Insula Pastelui, iudeii prin Moise si profeti ni L-au vestit pe Mantuitorul, grecii si romanii au construit Europa, iar Muhamad ne-a dat Coranul, persii au legat Europa de Asia, japonezii ne-au tradat furandu-ne stiinta, apoi americanii ne constrang prin internet si telecomunicatii si in fine, noi romanii, asemanatu-ne-am poporului iudeu cel ales si plin de sine, uitand de neamurile din jur, lasate de Dumnezeu ca sa ne completeze nestiinta si ignoranta. Ori tocmai poporul portughez ne-a scos pe noi europenii din ignoranta Intunecatului Veac de Mijloc. De ce? Vom da acum cuvantul, unui distins matematician portughez, Pedro Nunez, contemporan Epopeei portugheze, viata sa derulandu-se in toiul Marilor Descoperiri, catre 1502-1578. Sa-l ascultam cu luare aminte:

“Este evident ca toate aceste descoperiri de coaste, insule si continente nu s-au realizat intamplator. Cand porneau marinarii portughezi, ei erau perfect instruiti si inzestrati cu instrumente si reguli de astrologie si geometrie.”

De numele matematicianului nostru savant, se leaga printre alte descoperiri si schitarea loxodromei sau acea curba trasata pe o harta, reprezentand de fapt globul terestru, care taie toate meridianele sub acelasi unghi. Continuare »

Editura SÂNZIANA anunta aparitia cartii “1950 - HORIA SIMA LEAGA ROMANIA DE N.A.T.O.”, crestomatie ce reuneste intre aceleasi coperti documente privitoare la colaborarea dintre structurile militare franco-americane si Miscarea Legionara, intre 1949 si 1953.

Desi dupa 1990 au aparut si in tara lucrari care au tratat acest subiect, se constata ca sunt totusi putini cei care stiu ca a existat o colaborare intre Miscarea Legionara si fortele militare care in acele momente puneau bazele aliantei nord-atlantice, ca in anii terorii staliniste, avioane americane au strapuns Cortina de Fier, parasutand in Romania legionari instruiti in vederea constituirii unor structuri de Rezistenta anticomunista. Dupa cum multi se intreaba cum a fost posibila o colaborare intre SUA, bastion al democratiei si Garda de Fier, organizatie asupra careia multi autori neiubitori de Adevar, formati in spiritul vechilor sabloane, cotinua sa arunce acuzatii neinsotite de suport stiintific, precum acelea de antisemitism ori totalitarism.

Si totusi, aceasta colaborare a existat, cu acordul conducerii Miscarii Legionare, precum si a presedintilor american Harry Truman si respectiv francez, Vincent Auriol.

Scrisori ale unor lideri legionari, alaturi de fragmente din lucrari precum „La destinee du Nationalisme” (Horia Sima, Paris, 1951) ori „Exilul amar” (Filon Verca), declaratiile fostului secretar-general al Miscarii Legionare, Mircea Dimitriu, el insusi coordonator, din partea Miscarii, al colaborarii cu serviciile secrete militare franceze si americane, stenogramele procesului din octombrie 1953, in urma caruia au fost executati de comunisti legionarii parasutati, documente privind exonerarea Garzii de Fier la Tribunalul de la Nurnberg, declaratiile oficiale facute in 1945 de Iuliu Maniu cu privire la Legiune, reflectarea in presa comunista din RPR si in cea din Lumea Libera, iata o parte din documentele care il transpun pe cititor in contextul politic real al vremii, ce a creat conditiile acestei colaborari.

In aceasta perioada cand gazduirea de catre capitala Romaniei a Summitului NATO va face sa se vorbeasca poate mai mult decat oricand pe aceste meleaguri de Alianta nord-atlantica, consideram ca se cuvine sa fie pomenite si numele acelor tineri romani care au renuntat la devenirea lor personala si, parasind Lumea Libera, si-au sacrificat viata pentru Libertatea natiunii lor, aducand atunci, in 1950, adevarata Romanie, in acest pact militar.

Dorinta punerii la dispozitia publicului romanesc a unor documente despre o pagina de istorie care, la noi, se afla inca sub semnul ineditului - iata mobilul acestei aparitii editoriale.

Cartea are 148 de pagini, format A5, coperta policroma, pret 12 lei.

Florin Dobrescu

Marius Mioc [toate articolele acestui autor]

Cartea lui Romulus Cristea (ziarist la „România Liberă”) – „Revoluţia română. Mărturii şi documente”, Editura „România pur şi simplu”, Bucureşti 2007, ne oferă o nouă încercare de a lămuri evenimentele din decembrie 1989 din ţara noastră. Cartea cuprinde o serie de relatări despre anchetele Parchetului Militar legate de revoluţia din 1989, interviuri cu participanţi la revoluţie şi reproducerea unor documente ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) din perioada imediat următoare revoluţiei române.

Primejdia dispariţiei dosarelor cu anchetele Parchetul Militar despre revoluţie este reală. „Dacă nu s-ar fi redeschis ancheta, la iniţiativa unei organizaţii neguvernamentale, dosarele victimelor din decembrie 1989 urmau să fie trimise la centrele de recuperare a deşeurilor, la topit, termenul de arhivare fiind expirat”, ne explică autorul (pag. 41). În timp ce mulţi politicieni mimează interesul pentru aflarea „adevărului despre revoluţie”, creînd şi instituţii bugetivore cu acest scop, documente valoroase despre istoria revoluţiei şi dosare ale unor anchete care au costat statul român o mulţime de bani riscă să fie distruse, pe motiv că răstimpul legal de arhivare a expirat. O iniţiativă care să prevadă predarea tuturor dosarelor legate de revoluţie cu termen de arhivare depăşit către Arhivele Naţionale, unde să poată fi studiate de istorici (peste 50 sau 100 de ani, cînd le va veni şi istoricilor profesionişti cheful să studieze acest subiect), e necesară.

În ciuda faptului că au trecut 18 ani de la revoluţie, nici Parchetul Militar nu s-a învrednicit să obţină toate documentele relevante pentru acest subiect. Radioul şi Televiziunea au răspuns solicitărilor de a pune la dispoziţia anchetatorilor documente (casete video, audio, alte documente). „Acestea, se pare, urmează să ajungă, în curînd, la procurori” (pag. 45). Adică, în 2007 (cînd a apărut cartea lui Romulus Cristea), la 18 ani de la revoluţie, respectivele documente încă nu ajunseseră la anchetatori ci doar „urmau să ajungă”. Oare or fi ajuns între timp?

Romulus Cristea ne vorbeşte şi despre „tone de arhive secretizate”. „Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă deţin arhive secretizate, documente clasificate referitoare la cele ce s-au întîmplat în decembrie 1989” (pag. 45-46). Regret faptul că autorul nu este mai explicit pe acest subiect. A cerut Parchetul documente, iar SRI, SIE şi celelalte instituţii au răspuns „documentele există dar nu le prezentăm fiindcă sînt secrete”? În lipsa unor asemenea precizări, afirmaţiile despre tonele de arhive secretizate le consider doar o speculaţie a autorului. Flerul îmi spune că în problema revoluţiei din 1989 nu documentele secretizate sînt problema, ci cele falsificate, distruse (uneori perfect legal, la expirarea termenului de arhivare; despre asta se vorbea încă din 1994 într-o Sinteză a Parchetului Militar) sau care nici nu s-au întocmit, căci s-a acţionat pe bază de ordine verbale.

„Nu avem din punct de vedere al probelor nici un terorist în sensul legii” este o afirmaţie a procurorului militar Dan Voinea (pag. 60). Sînt interesante însă cîteva cazuri de „terorism” din decembrie 1989 lămurite prin anchetă şi prezentate în carte, din care enumăr cîteva exemple.

Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Cu mult timp in urma constatasem ca atentia exagerata pe care o acorzi unei persoane este de-a dreptul incomoda. Atunci m-as fi simtit oarecum prost daca as fi vazut poza mea pe pagina unei reviste.”-Agatha Christie, detectiv, prozator

“Daca dorim sa continuam a trai pe aceasta planeta este nevoie de o schimbare de atitudine”-Albert Einstein

“Vitejie, un amestesc ostasesc de vanitate, datorie si speranta de cartofor”-Ambrose Bierce

O Istorie tragico-maritima (I)

Intr-o zi de mai, plina de miasmele primaverii, pe care multi o ravnim ca sa scapam de patima iernii eurosiberiene, am inceput sa rescriu istoria, gasind un roman prafuit de vreme al romantiosului frantuz Michel Zevaco, inegalabilii Cavaleri de Pardaillan. Si reluand lectura an de an, cum fac preotii in lungi litanii, am reusit sa o invat pe de rost, apoi, gradat clepsidra intorcandu-se, intr-o alta zi de mai, cu geamurile camerei deschise larg, ca sa patrunda sunetul privighetorii in inserat, mi-am imaginat ca pornesc intr-o lunga calatorie pe marea acestei vieti trecatoare. Mi-am dat seama ca visand ca mine, un navigator indraznet, apoi doi, trei sau patru si multi altii au pus visele in practica…Azi o sa va arat aceste vise devenite realitate. Dar cum? Cu multe sacrificii. O sa mai zabovim un pic in Portugalia, caci nu am terminat sa va arat frumusetile ei ascunse. Urmati-ma!

Intocmai precum intr-o cursa de Formula 1, caravelele portugheze se avantau mai departe si mai departe. Sa-si fi pus in gand portughezii sa descopere lumea intreaga? Ating insulele Sfanta Elena si Tristao da Cunha, pun piciorul pe rand pe coasta de Est a Africii, in Mozambic, Quiloa, Mombassa, Melinda, iar la 1492 este descoperita Groenlanda. Amiralul Vasco da Gama reuseste performanta si riscanta calatorie spre India. Iar odata atinsa India, ea devine un punct de plecare al acestei marete miscari de expansiune portugheza peste meridianele Asiei. Si cum o miscare trebuia tipizata dupa standardele vremii sale, ea a primit mantia celor trei directii de expansiune: explorare geografica, apostolat religios si exploatare economica, la care vom adauga si un centru unic de comanda, portul Goa cucerit la 1507 de catre Afonso de Albuquerque, impreuna cu stramtoarea Ormuz. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“A trai” si “a fi erou” sunt doi termeni care se exclud unul pe altul”-Edward A. Murphy

“Complexitatea armelor este de obicei invers proportionala cu IQ-ul celor care le folosesc.”-(idem)

“E mai bine sa fii norocos pe campul de lupta decat sa fii foarte bun” (ibidem)

Putina geografie politica si teoria faliilor tectonice din Balcani (II)

Astazi ne vom continua prelegerea, reconfigurand harta politica a Europei Central-Sud-Vestice, cu cativa ani inainte de izbucnirea Marelui Razboi (1914-1918), luand ca punct de reper perioada premergatoare, 1899-1914. Ma voi opri sa aruncam o privire peste Austro-Ungaria. Ce este de fapt Austro-Ungaria sau mai bine spus ce a fost si ce s-a dorit sa fie la un moment dat? Ce state compuneau Dubla Monarhie si de ce s-a disolutionat in urma Primului Razboi Mondial, rezultand Cel De-al Doilea Razboi Mondial? Si ca sa ne lamurim in privinta gigantei monarhii pe care o tranziteaza zilnic mii de europeni in drumul Est-Vest, Nord-Sud, in calatorii de bussines sau in cautarea de locuri de munca, daca ne referim la romanii nostri, este de ajuns sa aruncam o privire peste Europa Centrala si de Sud-Vest, asa cum arata astazi, doar ca vom face abstractie la 1899, potrivit hartii alaturate, de aceste state unindu-le sub un sceptru puternic, aparent invulnerabil, dar subred in interior, enumerandu-le: Cehia si Slovacia, Elvetia, Austria, Ungaria (1867),Transilvania si Bucovina,Croatia si Dalmatia, Galitia (in Polonia de azi), Bosnia si Hertegovina, ultima anexata la Imperiu in 1878.

Acest masiv conglomerat de popoare si natiuni, puternic la suprafata, avea mari carente politice care in cele din urma l-au distrus de la interior spre exterior, asa dupa cum avea sa sesizeze carturarul roman Aurel C. Popovici la 1906, prin publicarea lucrarii Statele Unite ale Austriei Mari, la Leipzig. In viziunea sa, expusa pe larg in cuprinsul cartii, o sinteza a monarhiei Habsburgice la inceput de secol XX, plina de convulsiuni, colapsul colosului dualist se datora tocmai momentului crearii Dublei Monarhii la 1867 si alunecarea cercurilor conducatoare vieneze sub influenta nefasta a ungurilor, care creau probleme natiunilor din imperiu, ca si in ziua de astazi, dar la o alta scara. Cartea cu pricina a vazut lumina tiparului in 1997, cu zece ani inainte de aderarea oficiala la UE a Romaniei. Cunoscut este faptul ca autorul era unul dintre apropiatii monarhiei austrice si prieten foarte bun cu mostenitorul tronului, Arhiducele Franz Ferdinand, care prin asasinarea sa la Sarajevo in vara anului 1914 va aprinde flacara primei conflagratii mondiale. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Daca munca ar imbogati pe cineva, magarii ar avea samarul plin de aur”-(proverb francez)

“Curajul este lumina nenorocirii”-(idem)

“Iti pierzi prietenii atunci cand apelezi la ei prea des sau atunci cand apelezi la ei prea rar”-(idem)

Antrepenori de succes si mari navigatori

Astazi imi voi continua periplul Marii Aventuri, mai zabovind un pic sub briza portugheza, in cautarea cheii succesului care a deschis usi nebanuite habotnicilor europeni in goana lor terifianta dupa inavutire, manati de un resort invizibil in a doua jumatate a secolului al XV-lea, pornindu-mi dizertatia de la teoria accidentelor provocate. Ce spune aceasta teorie? Trei masini se deplaseaza pe o autostrada oarecare, una in spatele celeilalte, spre aceeasi destinatie, cu aceeasi viteza. La un moment dat, calculandu-si din timp manevra, soferul celei de-a treia masini, un profesionist al volanului, accelereaza, le depaseste pe cele doua din fata sa si franeaza brusc in fata primei masini, care opreste cu pneurile scrasnind, iar cea de-a doua o loveste din spate. Apoi, curat, cel care a provocat accidentul continua sa ruleze, poate in cautarea unui nou accident care sa-i aduca o “despagubire” substantiala de la firma de asigurari pentru care opereaza impreuna cu o intreaga retea de recuperatori despagubiri. Faptele sunt aparent legale peste Ocean, unde totul este posibil, inclusiv inscenarile atentatelor de la 11 Septembrie…

Al doilea joc este la fel de periculos, doar ca ambii soferi sunt cascadori si scapa. Ei vin cu masinile frontal unul spre celalalt…Foarte aproape de punctul coliziunii, ambii trag de volan in directie opusa. Ce s-ar fi intamplat in cazul unei coliziuni intre cei doi: Criza Rachetelor din Cuba? Atentatul de la Dallas sau Prabusirea Cortinei de Fier? Un asemenea sir de acccidente a fost initiat de Henric Navigatorul, iar statele europene au intrat intr-o coliziune in lant, Portugalia iesind cu politele de asigurari platite in cel de-al XV-lea veac. Mai presus de toate insa, Infantele Dom Enrique era un antrepenor si un om de afaceri de succes al timpului sau. In vremurile noastre ar fi condus o companie renumita precum Microsoft, Google sau Yahoo sau ar fi fost actionarul principal al unui club de fotbal londonez, ar fi umblat dupa caz intr-un costum sport la bordul unui bolid Ferrari cu diplomatul plin de bani pe bancheta alaturata sau ar fi frecventat societatile inalte intr-un costum JR Ewing la patru ace…la intalnirile de afaceri sau in cluburile de brokeraj. Insa desi ghinionul nu l-a facut sa prinda oranduirea noastra, Henric se descurca foarte bine in tiparele vremii sale.

Dar ce fel de afaceri invartea? V-am vorbit candva despre renumitul Ordin al Cavalerilor Templieri si despre secretele sale si, ati retinut probabil, ca unele origini ale sale nu trebuiesc cautate neaparat in Tara Sfanta, ci eu le-as cauta mai degraba in tinuturile lusitane, acolo unde acestia au evoluat in alte structuri, nu neaparat militare, ci poate chiar bancare sub aureola falsei slujirii a lui Hristos, intr-un spirit ocult al vremii. Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

BERLIN / 11:16, 4.02.2008
Relicvele a trei submarine germane, denumite “flota pierdută a lui Hitler”, au fost descoperite pe fundul Mării Negre, în largul coastelor Turciei, după mai mult de 60 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, relatează The Sunday Telegraph, în ediţia electronică.
Submarinele străbătuseră circa 3.200 de kilometri din Germania, pentru a ataca flota rusă, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, însă au
eşuat, spre sfârşitul războiului. La peste 60 de ani de la încheierea celui de-al doilea Război Mondial, exploratorii au descoperit relicvele celor trei submarine în largul coastelor Turciei.

Navele, care făceau parte din cea de-a 30-a flotilă de submarine, străbătuseră Europa ocupată de nazişti, din portul german Kiel, de la Marea Baltică, şi până la Constanţa, portul românesc de la Marea Neagră.
În decurs de doi ani, flota germană a scufundat zeci de nave. În august 1944, însă, România a întors armele şi a declarat război Germaniei, lăsând cele trei submarine eşuate.
Căpitanii celor trei submarine nu s-au mai putut întoarce în ţară, deoarece Strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau închise, din cauza neutralităţii Turciei.
Relicvele submarinelor au fost descoperite de o echipă condusă de Selcuk Kolay, un inginer din marina turcă. El va prezenta descoperirile în cadrul unei conferinţe pe tema naufragiului, care se va desfăşura în oraşul britanic Plymouth, în această săptămână.
Kolay a stabilit poziţiile submarinelor cercetând arhivele germane, interogând marinari şi cu ajutorul sonarului. “Este o poveste incredibilă. Pentru a ajunge în Marea Neagră, aceste submarine au fost transportate pe cale terestră şi, odată ajunse acolo, nu au mai putut pleca”, a declarat Kolay.

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

Interviu acordat de conf. univ.dr. Mihai Lazăr, decanul Facultăţii de Istorie-Geografie

Din toamna anului 2004, Catedra de Istorie şi Relaţii Internaţionale, din cadrul Facultăţii de Istorie-Geografie a Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, obţine statutul de I.O.S.U.D. (Instituţie Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat). Iniţial, Catedra de Istorie şi Relaţii Internaţionale a avut doctoranzi la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.
„În martie 2006, doctoranzii de la universitatea ieşeană au fost transferaţi la universitatea noastră. În cadrul catedrei de istorie sunt patru conducători de doctorate: prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, prof. univ. dr. Dumitru Vitcu, prof. univ. dr.Dumitru Şandru şi prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru, ultimul menţionat fiind decanul Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti,” ne-a declarat domnul conf. univ.dr. Mihai Lazăr, decanul Facultăţii de Istorie-Geografie. Decanul facultăţii sucevene a subliniat faptul că actualul program de doctorat are o durată de trei ani, în conformitate cu normele universitare stabilite la Bologna şi adoptate în ţările Uniunii Europene. Domeniile de doctorat pe istorie la Universitatea Ştefan cel Mare sunt următoarele: Istoria Bucovinei, Istoria Modernă a României şi Istoria Contemporană a României.

Continuare »