Un raport publicat, miercuri, de Parlamentul European, arată că īn statele din Uniunea Europeană, la fiecare 30 de secunde se destramă o căsnicie şi se produce un avort. PE avertiezază că viaţa de familie īn Europa este īn pragul unui colaps. Īn acelaşi document, rata natalităţii este calificată drept critică, mai ales că īn cele 27 de ţări ale Uniunii s-au născut,īn 2007, cu aproape un milion de copii mai puţini decāt īn 1980.

Un alt sondaj, realizat de Institutul pentru Politici Familiale īn statele comunitare, dezvăluie faptul că numărul pensionarilor īl depăşeşte pe cel al adolescenţilor şi că tot mai multe persoane trăiesc singure. (Antena 3)

Marius Mioc [articolele acestui autor]

După intrarea Romāniei īn Uniunea Europeană autorităţile noastre au primit poruncă de la Bruxeles să se preocupe de reciclarea “ecologică” a deşeurilor. Pentru a acoperi costurile acestei reciclări s-a introdus “taxa verde”: o sumă care acoperă costul colectării, tratării, reciclării sau transmiterii spre reutilizare a echipamentelor electrice şi electronice, după cum explica Elena Dumitru, specialist din Ministerul Mediului. Ne cam ustură la buzunar această taxă dar, fiind vorba de un scop nobil - ocrotirea mediului īnconjurător -, nu ne plīngem.

Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, are īnsă o iniţiativă: Să se dea din bugetul statului cīte 50 de euro tuturor celor care vor cumpăra frigidere, aparate de aer condiţionat sau maşini de spălat noi, renunţīnd īn acelaşi timp la cele vechi. Există programul “rabla” pentru autoturisme, hai să existe unul asemănător pentru frigidere, maşini de spălat sau aparate de aer condiţionat!

Adică: cu o mīnă Statul īncasează “taxa verde” ca să penalizeze poluatorii ăştia care cumpără produse electronice şi electrocasnice, iar cu altă mīnă oferă subvenţii pentru aceleaşi produse. Se īncurajează astfel īnlocuirea cīt mai deasă a acestor aparate cu altele noi, spre beneficiul producătorilor de profil, a căror lobby a fost eficient!

Chestia n-are nimic de-a face cu ocrotirea mediului īnconjurător. Cel mai ecologic e să produci cīt mai puţine deşeuri, să foloseşti acelaşi frigider/televizor cīt mai mult, dacă se strică o piesă să īnlocuieşti doar piesa aia, nu să arunci tot aparatul.

Măsura propusă de Vosganian are totuşi o logică: Ministerul Mediului şi-a luat angajament la Bruxeles cu privire la cīte tone de deşeuri va fi capabil să recicleze “ecologic”. Ca să-şi īndeplinească planul, romānii trebuie stimulaţi să producă cīt mai multe deşeuri. Cu cīt mai multe deşeuri se produc, cu atīt mai multe se pot recicla ecologic. Mediul īnconjurător are de suferit, se cheltuie şi bani aiurea dar nu contează - trebuie raportată la Bruxeles īndeplinirea planului la reciclări ecologice. E vorba aici de angajamente internaţionale asumate de Statul Romān.

Cum s-a arătat īntr-un articol din “Romānia Liberă”, ţara noastră are o “ţintă de colectare” de 4 kg de deşeuri electronice de persoană. Conform angajamentelor asumate de Romānia cu reprezentanţii UE, vor trebui colectate de la populaţie circa 88.000 tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (calculatoare, monitoare, televizoare, frigidere, maşini de spălat etc.). “Aceste ţinte nu sīnt facultative, sīnt obligatorii, iar nerespectarea lor poate avea drept consecinţă penalităţi plătite de statul romān”.

Statul tradiţional dă ajutoare celor săraci. Statul modern ia impozite de la cetăţeni ca să aibă de unde da ajutoare şi bogaţilor, care-şi cumpără aparate de aer condiţionat. Nu e vorba aici de protecţie socială sau de mediul īnconjurător. Īn Uniunea Europeană statul este un scop īn sine, pentru birocraţi faptul īn sine de a rula nişte bani şi a hotărī cum să se cheltuie aceştia e mai important decīt problemele concrete care se doresc rezolvate cu acei bani.

Planul de colectare convenit cu UE e la kilogram, n-au importanţă caracteristicile tehnice ale aparatelor. Apelez la cititorii cu conştiinţă civică să-şi cumpere aparate cu cīt mai multe kilograme, astfel īncīt, atunci cīnd le vor arunca, Statul să fie ajutat să-şi respecte angajamentele internaţionale asumate. E vorba de felul cum naţia noastră va fi văzută īn Europa, să fim patrioţi!

Rezolutia nu are caracter obligatoriu, dar este un semnal alarmant pentru ultimele state care mai au politici pro-life

Pe 16 aprilie, la Strasbourg, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) a adoptat o Rezolutie prin care toate tarile membre sunt indemnate sa asigure accesul la avortul legal, precum si educatie sexuala obligatorie pentru tineri. Adunarea a votat Rezolutia 1607/2008 cu 102 voturi pentru, 69 contra si 14 abtineri. Doar 185 dintre cei 318 membri ai PACE au fost prezenti la vot.

In pregatirea a ceea ce este descris de corespondentii retelei LifeSiteNews. com ca fiind ‘un vot pripit’, PACE a restrictionat cuvantarile in plen la doar trei minute si prezentarea amendamentelor la 30 de secunde. In total rezolutia a avut 72 de amendamente. [1]

Rezolutia cere “acces la avort legal si in siguranta”, “intre limite gestationale rezonabile” si solicita ferm statelor membre sa “garanteze femeilor exercitarea efectiva a dreptul la avort.”

Continuare »

Marius Mioc [articolele acestui autor]

A trecut deja primul an de la aderarea Romāniei la Uniunea Europeană, este vremea bilanţului. Īn ceea ce priveşte banii pe care i-am primit de la UE, altermedia a publicat deja un articol.

E cazul să analizăm un alt aspect al avantajelor pe care euroistericii pretind că ni le aduce UE: investiţiile străine.

“Un raport al Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) arăta că, potrivit estimărilor preliminare, investiţiile străine directe din Romānia au scăzut īn 2007 cu 21%, la nouă miliarde de dolari, de la 11,4 miliarde de dolari īn 2006″, scria ziarul “Adevărul” din 11 ianuarie 2008. Nu numai că au scăzut investiţiile, ci şi structura acestora s-a deteriorat. “După aderare putem vorbi chiar de o scădere a ponderii investiţiilor “stabile”, aşa cum sīnt cele reprezentate de participaţiile la capital şi profitul reinvestit. Astfel, dacă īn 2006 acestea reprezentau două treimi din total ISD, īn 2007, ponderea s-a redus la mai puţin de 50%. Restul reprezintă credite intra-grup (īntre investitor şi filiala din Romānia), bani care trebuie returnaţi.”, explică mai departe “Adevărul”.

Acestea fiind spuse, nu ne rămīne decīt să ne amintim spusele fostului ministru al integrării europene, Ene Dinga, citibile pe situl Ministerului Afacerilor Externe: “Semnarea Tratatului de aderare [la Uniunea Europeană] - un act istoric comparabil cu Unirea din 1918″.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Īn primul an de la integrare Romānia a dat Uniunii Europene mai mulţi bani decīt a primit

Marius Mioc [articolele acestui autor]

“Posesorii de maşini non-Euro ar putea fi siliţi să renunţe la ele pīnă la sfīrşitul anului 2011, potrivit unei reglementări europene aflate īncă īn stadiu de proiect”, ne anunţă “Cotidianul”.

Īn Romānia, 2,9 milioane de autoturisme, adică 60% din maşinile aflate īn circulaţie, sīnt non-euro, după aprecierea ministrului mediului Attila Korodi. Sub pretext că acestea poluează prea mult mediul īnconjurător se doreşte interzicerea circulaţiei acestora. Forţele politice euroisterice aflate la guvernarea Romāniei susţin această măsură, deşi deocamdată, la nivelul Uniunii Europene aceasta este doar un proiect (cu mari şanse de aprobare, ce-i drept, ţinīnd cont de stofa din care sīnt făcuţi politicienii europeni).

Ecologismul este doar unul din pretextele folosite pentru promovarea Statului Maximal. Populaţia este mai lesne manipulată cīnd i se vorbeşte despre idei nobile, cum ar fi salvarea planetei. Constat eficacitatea lobbyului făcut de firmele multinaţionale producătoare de autoturisme, interesate să-şi vīndă producţia. Īn scopul eliminării producătorilor mai mici de pe această piaţă, şi normele de poluare se schimbă frecvent: după euro 1 a venit euro 2, 3 şi 4. Dacă īn 2011 vor trebui eliminate maşinile non euro, peste alţi cīţiva ani standardele se vor ridica şi vor fi interzise şi alte tipuri de maşini. Demagogia ecologistă neglijează īnsă un fapt: poluarea pricinuită de producerea iar apoi casarea autoturismelor. De la transformarea minereului de fier īn autoturism pīnă la transportarea maşinilor vechi la cimitirele de maşini, sīnt o mulţime de activităţi poluante. N-ar fi mai lesne să apărăm natura prin micşorarea producţiei de autovehicule, nemaiobligīnd proprietarii să schimbe maşinile vechi? Ar fi, dar “băieţii deştepţi” din Uniunea Europeană, de la cei din industria producătoare de autovehicule pīnă la cei specializaţi īn reciclarea ecologică a carcaselor de maşini vechi ar avea de suferit.

Dacă planurile discutate de conducerea Uniunii Europene se vor materializa, posesorii maşinilor “necorespunzătoare ecologic” vor trebui să-şi cumpere maşini noi, constatīnd din proprie experienţă ceea ce Altermedia a susţinut de mult: Uniunea Europeană ustură la buzunar. Iar dacă guvernul va finanţa de la buget casarea maşinilor vechi şi acordarea unor compensaţii proprietarilor (ceea ce deja se face prin programul “Rabla”), atunci pe noi toţi, romāni plătitori de impozite şi taxe, ne ustură la buzunar.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (1)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (2)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (3)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (4)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (5)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (6)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (7)

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Departamentul pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului Romāniei, prin glasul şefului său, dl. Adrian Ciocanea, a venit cu o nouă propunere de īmbunătăţire a vieţii cetăţenilor: introducerea unei taxe pentru centralele de apartament.

Prin această taxă se mai rezolvă o problemă a romānilor: centralele de apartament, care consumă gaz metan şi emit bioxid de carbon, sīnt prea ieftine. Luīndu-se măsuri fiscale care să scumpească aceste centrale se luptă īmpotriva īncălzirii globale. “Cum ar putea fi taxat un emiţător de CO2, cum este un cetăţean care are o centrală de apartament? El este debranşat de la un CET, care este plătitor de impozite şi taxe pentru a face faţă cerinţelor de mediu”, se frămīntă Adrian Ciocanea.

CET-urile emit şi ele bioxid de carbon, iar cetăţeanul care-şi cumpără centrală este şi el plătitor de impozite şi taxe (inclusiv TVA la gazul metan īn continuă scumpire), dar un impozit suplimentar nu strică niciodată. Mai ales pentru cauze nobile. Statul Maximal nu ia impozite decīt pentru cauze nobile, precum foamea de bani a birocraţilor, inclusiv a celor care se ocupă de ocrotirea mediului īnconjurător şi care, dacă nu există probleme, le născocesc, căci trebuie să-şi justifice salariile. Ar trebui pusă o taxă şi pe respiraţie, căci şi prin respiraţie se emană bioxid de carbon. Cetăţenii mai robuşti să plătească mai mult, căci consumă mai mult aer.

Nu ştiu cum se va rezolva problema celor care şi-au instalat deja centrale, ei cum vor fi taxaţi? O lege care să oblige la obţinerea aprobării prealabile pentru orice aparate care emană bioxid de carbon (centrale de apartament, aragaze, sobe), după modelul controlului armelor şi muniţiilor, ar fi o soluţie. Dacă aprobările vor trebui reīnnoite periodic, avem deja asigurate locuri de muncă pe termen lung pentru cei care dau aprobări. Elemente lipsite de spirit civic ar putea īncerca să fraudeze sistemul, refuzīnd declararea corectă sau reīnnoirea la timp a aprobărilor. Nu-i nimic, vom avea locuri de muncă şi pentru echipe de control. Nu se va īmpovăra bugetul statului, căci totul se va autofinanţa din taxe de autorizare şi amenzi aplicate! Iacă aşa scade şomajul şi creşte PIB-ul!

Repetatele scumpiri ale gazului metan se īnscriu şi ele īn nobila misiune de educare a romānilor īn spirit ecologic. S-au scumpit gazele ruseşti, dar mai era o problemă: Romānia are şi zăcăminte proprii, care acoperă 60% din necesar. Tot Uniunea Europeană, săraca, e cea care, spre binele nostru şi al mediului īnconjurător, ne impune să scumpim gazele din producţia internă. Īnainte de aceste scumpiri a fost nevoie de privatizarea reţelelor de gaz metan ale Romāniei, astfel īncīt profiturile din creşterea preţurilor să intre īn buzunarul investitorilor străini, din ţări prietene, membre UE.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (1)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (2)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (3)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (4)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (5)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (6)

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Registrul Comerţului jupoaie firmele este o concluzie la care a ajuns şi Ministerul pentru IMM-uri. “Romānia trebuie să se alinieze la codurile CAEN europene, motiv pentru care firmele sīnt obligate să schimbe aceste coduri. Registrul Comerţului taxează firmele care īşi schimbă codurile ca şi cīnd companiile ar face acest lucru benevol”, se indignează ministrul Ovidiu Silaghi, care propune Guvernului o iniţiativă de a reduce nivelul taxelor de acest tip.

Este doar unul din multele exemple de birocraţie inutilă pe care aderarea la normele europene o impune Romāniei. După ce au fost obligate să-şi īnregistreze la Registrul Comerţului toate tipurile de activităţi desfăşurate conform codurilor CAEN, acum firmele sīnt obligate să facă noi acte, căci clasificarea CAEN s-a schimbat. Costurile impuse firmelor le suportăm īn final noi, cetăţenii, căci īn preţul produselor şi serviciilor pe care le cumpărăm este inclus şi costul birocraţiei.

Ovidiu Silaghi, ca orice fruntaş al Partidului Naţional Liberal, acţionează conform ideologiei Statului Maximal. Statul a creat o problemă prin impunerea codurilor CAEN şi apoi schimbarea acestora, tot Statul intervine pentru ajutorarea īntreprinzătorilor prin reducerea taxei, fie numele Statului binecuvīntat! Dar taxele nu sīnt decīt o parte din problemă. Pregătirea corectă a actelor necesare la Registrul Comerţului, plata consilierului juridic care explică cum trebuie īntocmite actele, convocarea AGA care să aprobe noile coduri CAEN, plata secretarei care īntocmeşte dosarul de īnregistrare şi īl depune la Registrul Comerţului şi tot ce īnseamnă birocraţie internă īn cadrul firmei este pentru īntreprinzători o povară deloc neglijabilă (dar neglijată de guvernanţi). O parte din īntreprinzători, īn special cei mici care n-au bani să angajeze consilier juridic care să-i ţină la curent cu toate schimbările apărute, vor neglija să facă schimbările necesare. Bucuria birocraţilor, care vor avea motiv legal să-i sancţioneze!

Soluţia optimă este desfiinţarea completă a codurilor CAEN şi a obligaţiilor de a īnregistra prealabil tipurile de activitate economică desfăşurată pe baza unei clasificări birocratice (aflate īn continuă “īmbunătăţire”). Aceste coduri CAEN, prin care activităţile economice sīnt īmpărţite īn 272 grupe şi 615 clase, nu ajută cu nimic la dezvoltarea economiei romāneşti, ele sīnt doar un pretext pentru a da de lucru unor birocraţi. Statisticile īntocmite pe baza acestei clasificări nu sīnt esenţiale şi oricum nu sīnt corecte, căci multe firme īnregistrează activităţi pe care nu le desfăşoară efectiv, tocmai pentru a evita nevoia īntocmirii altor acte dacă-şi vor diversifica activitatea. Statul ar trebui să se limiteze doar la a verifica dacă firmele īşi īnregistrează īn contabilitate veniturile şi plătesc corect impozitele.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (1)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (2)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (3)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (4)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (5)

Ministrul olandez de finante Wouter Bos e hotarit sa voteze impotriva aprobarii bugetului Uniunii Europene pe anul 2006 la intilnirea de astazi a ministrilor de finante din tarile UE, potrivit publicatiei online EU Observer.

Curtea Europeana de Audit a gasit greseli de raportare in circa 61% din cheltuielile din fonduri europene destinate proiectelor nationale, fapt ce a produs un adevarat scandal in camera inferioara a Parlamentului olandez, potrivit cotidianului NRC Handelsblad. “E socant, vorbim aici de peste 61 de miliarde de euro”, a declarat deputatul crestin-democrat Frans de Nerée tot Babberich pentru cotidianul olandez. Bugetul UE pe anul 2006 a fost de 102 miliarde de euro.

Cu toate acestea, e putin probabil ca demersul ministrului olandez, care cere ca statele europene sa justifice cheltuielile din fondurile UE, sa fie urmat si de alti colegi de-ai sai la intilnirea de astazi.

Comisarul anti-frauda Siim Kallas a reusit anul trecut sa convinga guvernele statelor membre sa furnizeze documente doveditoare privind modul in care au fost cheltuiti banii. Intr-adevar, statele membre vor pune la dispozitie anual rezumate ale rapoartelor de audit existente, potrivit unui raport preliminar care va fi luat in discutie la intilnirea Ecofin de astazi, dar unele state membre considera ca acordul se refera doar la justificarea proiectelor lansate anul trecut, nu si la cele anterioare.

Conform unui raport al Curtii de Audit, chiar Olanda este unul dintre statele vizate, din cauza propriei incapacitati de a implementa proiectele finantate prin subventii europene, existind posibilitatea ca regatul Tarilor de Jos sa returneze Uniunii Europene milioane de euro.

Pentru aprobarea bugetului este nevoie de o majoritate calificata a reprezentantilor statelor membre, ceea ce face pozitia olandeza una simbolica. Ea nu va avea nici un efect practic fara sustinerea altor state membre.

Romania a primit anul trecut fonduri europene in suma de aproximativ 1,6 miliarde de euro, conform estimarilor reprezentantilor Ministerului Economiei si Finantelor, in timp ce contributia tarii noastre la bugetul european s-a ridicat in 2007 la circa 1,1 miliarde de euro.

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Republica Moldova este zguduită de protestele micilor īntreprinzători, ne anuţă recent ziarul “Jurnal de Chişinău”. Autorităţile comuniste de peste Prut au emis o lege prin care deţinătorii de “patente” (persoanele fizice autorizate, după terminologia moldovenească) nu vor mai putea să-şi defăşoare activitatea dacă nu se vor īnregistra ca societăţi cu răspundere limitată (SRL).

Pentru a se evita o revoltă de proporţii, eliminarea activităţilor economice care pot fi făcute independent e plănuită treptat: iniţial s-a interzis vīnzarea de mărfuri supuse accizelor, aparatelor electronice şi electrocasnice, transportul de mărfuri şi pasageri, vīnzarea florilor sau a mobilei. Apoi se doreşte interzicerea negoţului cu mărfuri alimentare, iar din 2009 activitatea economică independentă ca persoană fizică se plănuieşte a fi complet interzisă. Este o tactică standard de a īmpărţi potenţialii protestatari īn mai multe categorii pentru a nu se uni īntre ei, unii dintre cei vizaţi se bucură că vor mai fi īngăduiţi cīteva luni, că īncă nu le-a venit rīndul.

Īn ciuda manevrelor autorităţilor, care au inclus şantaje, ameninţări şi intimidări, mitinguri de protest īmpotriva acestor prevederi legislative au avut loc īn mai multe oraşe din Republica Moldova, precum Cahul, Orhei, Căuşeni, Călăraşi, Ungheni, Ştefan-Vodă, Făleşti, Floreşti, Soroca, Bălţi şi Chişinău.

Zeci de mii de cetăţeni moldoveni īşi cīştigă existenţa vīnzīnd la tarabe pe baza acestor “patente” de persoane fizice autorizate. De soarta acestora guvernanţii nu sīnt preocupaţi, mai importantă pentru ei este “alinierea la normele europene”. O lozincă pe care o cunoaştem şi īn Romānia şi īn spatele căreia nu se află decīt interesul marilor trusturi de a-şi stabili monopolul pe piaţă prin lichidarea concurenţei. Premierul Vasile Tarlev a indicat “cerinţele internaţionale” ca motiv al schimbării legislaţiei şi a pretins că īn spatele celor care organizează acţiuni de protest se află “grupări criminale”.

Probabil că printre persoanele fizice autorizate se află şi unii care fac evaziune fiscală. Este treaba autorităţilor să-i depisteze şi să-i tragă la răspundere. Īnsă, īn vreme ce numărul celor depistaţi oficial ca făcīnd evaziune fiscală e neglijabil, guvernanţii lansează acuzaţii la adresa unei īntregi categorii sociale. Pentru micii īntreprinzători nu există prezumţie de nevinovăţie, ei sīnt demascaţi opiniei publice de toate păcatele: evaziune fiscală, lipsă de igienă, nerespectarea drepturilor consumatorilor, vīnzarea de marfă contrafăcută etc. De fapt, ceea ce deranjează este omul liber şi independent, care-şi cīştigă existenţa singur, fără amestecul Statului.

Lupta pentru libertate economică nu este uşoară. Eugen Roşcovan, preşedintele unei asociaţii a micilor īntreprinzători, care a mai fost reţinut de poliţie īn trecut, explică: “Poliţia şantajează permanent oamenii. (…) M-a sunat de la Cahul liderul mişcării de protest, Oleg Reuţchi, şi mi-a spus că a primit de la poliţie o scrisoare mare īn care este īnvinuit de toate păcatele lumii, inclusiv de terorism, trecerea ilegală a frontierei etc. Luni, au avut loc acţiuni de protest la piaţa angro de legume şi fructe de pe str. Albişoara din Chişinău (…) Au venit acolo şi cei de la Calea Basarabiei, care īnsă au fost arestaţi. (…) Pe mine, de asemenea, īncepīnd cu săptămīna trecută, poliţia m-a terorizat permanent. La fiecare cinci-şase minute mă sunau să mă duc la Comisariatul de poliţie. Luni, toată ziua m-au căutat la lucru trei poliţişti, pe urmă au făcut de serviciu la scara unde locuiesc. De trei ori au fost acasă şi au stat pīnă seara tīrziu să mă aştepte, ca să mă ducă la comisar. Pīnă nu m-am adresat la nişte deputaţi, nu m-au lăsat īn pace. A doua zi, am fost cu avocatul meu la comisar şi acela m-a chemat că adică el vrea să ştie cine face acţiunile de protest. Vicecomisarul oraşului m-a ameninţat chiar, spunīndu-mi că ei pot să intre chiar īn casă”.

Īn ciuda presiunilor autorităţilor, există hotărīrea de a nu renunţa la luptă: Noi am intrat īn lupta asta atīt de adīnc, atīt de serios, īncīt nu mai există loc de compromis. Vin femei care sīnt lideri de mişcări de prin raioane şi-mi spun că nu mai au altă ieşire. Spun că pot să le ia sau nu la īnchisoare, că oricum unica lor soluţie este patenta.

Sīntem alături de luptătorii pentru libertate economică din Basarabia şi constatăm cu mīhnire că opoziţia pro-romānească de acolo şovăie să le susţină cauza. Lozincile despre “alinierea la standardele europene” au efect paralizant pentru politicienii pro-romāni de peste Prut. Deocamdată, singurul lider de partid care a luat limpede partea protestatarilor este social-democratul Dumitru Braghiş. Autorităţile din Găgăuzia au găsit prilejul de a sublinia autonomia regiunii faţă de Chişinău, acceptīnd, pe teritoriul regiunii, nişte reglementări mai favorabile micilor īntreprinzători.

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Parlamentul European urmează să dezbată o propunere legislativă legată de “abuzul de piaţă” pe care-l practică marile supermarketuri din Uniunea Europeană, ne anunţă “Evenimentul Zilei” din 22 ianuarie 2008.

Dacă adausul comercial declarat de supermarketuri e īn limite rezonabile, există īnsă şi o serie de “taxe din spatele facturii” pe care acestea le impun producătorilor pentru a le distribui produsele: taxă de intrare īn magazin, taxă de raft, taxă de deschidere (pentru noile magazine inaugurate), taxă de catalog. Toate acestea pot ajunge pīnă la 30% din preţul produselor. Potrivit contractului semnat cu supermarketul, producătorului īi este interzis să vīndă produsul īn magazinele tradiţionale la preţuri mai mici decīt este el vīndut īn supermarket, explică Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară, īn “Evenimentul Zilei” din 19 decembrie 2007.

Iniţiativa parlamentarilor europeni arată conştientizarea, la nivelul īntregii Europe, a unei probleme care afectează nivelul de trai al cetăţenilor, dar nu cred că va rezolva ceva. Modul prin care se īncearcă rezolvarea este fundamental greşit. Tipic pentru ideologia Statului Maximal, dominantă acum pe plan european, se doreşte rezolvarea problemei prin noi reglementări şi structuri birocratice de control. Dar anume excesul de reglementări este cel care elimină de pe piaţă micii īntreprinzători, care n-au bani să angajeze personal doar pentru īndeplinirea formalităţilor birocratice. Marile lanţuri de magazine au la dispoziţie avocaţi care vor şti să īntocmească contracte beton din punct de vedere juridic, găsind portiţe legale prin care să ocolească controalele plănuite de parlamentarii europeni.

Soluţia este exact opusă - limitarea birocraţiei, crearea de condiţii pentru apariţia concurenţei, astfel īncīt producătorii să aibe alternativă faţă de vīnzarea prin intermediul supermarketurilor. Mărirea spaţiilor pentru pieţele ţărăneşti de la oraşe, eliminarea interdicţiilor absurde impuse comercianţilor, asigurarea dreptului producătorilor de a vinde produsele direct oricărui magazinaş de cartier fără nevoia a tot felul de aprobări şi certificate de calitate a mărfii (clienţii, nu inspectorii statului, fiind cei mai īndreptăţiţi să constate calitatea) ar fi măsurile necesare.

Īn actualul climat politic, puţin probabil īnsă să se realizeze aceste măsuri. Din contră, Statul Maximal lucrează din plin pentru limitarea concurenţei pe care supermarketurile īncă o mai au: Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a decis ca produsele alimentare primare să poată fi vīndute doar de către producători sau de rudele de gradul I şi II ale acestora, aflăm din ziarul “Timpolis” din 26 noiembrie 2007. Pentru această limitare a libertăţii economice, birocraţii primesc aplauzele presei, care īnfăţişează hotărīrea ca o luptă īmpotriva “bişniţarilor”. Nu ne miră faptul, mass-media trăieşte din publicitate. Supermarketurile au bugete de publicitate, micii īntreprinzători nu.

Marius Mioc [toate articolele acestui autor]

“Aderarea la Uniunea Europeană a făcut din Romānia un contribuitor net la bugetul Uniunii, Romānia nereuşind să beneficieze de fondurile europene postaderare” ne explică ziarul “Cotidianul” din 16 ianuarie 2008, făcīnd bilanţul financiar al primului an al Romāniei īn UE.

Cotizaţia noastră de membri ai Uniunii Europene a fost īn 2007 de 1,1 miliarde euro, iar banii efectiv primiţi de la UE īn 2007 au fost doar 400 milioane euro, ne explică ziarul. Chiar şi aceşti 400 milioane euro au fost pentru “pregătirea unor proiecte”, adică pentru birocraţia pe care tot UE o impune. Firmele specializate īn consultanţă s-au bucurat desigur de banii UE, dar pentru cetăţeanul de rīnd aceştia n-au adus prea mare folos.

Pe līngă cei 1,1 miliarde euro plătiţi īn calitate de cotizaţie la bugetul Uniunii, există şi o serie de costuri ascunse, pe care nici ziariştii de la “Cotidianul”, nici oficialităţile, nu le iau īn seamă. Formalităţile birocratice impuse de UE şi deja integrate īn legislaţia romānească costă o mulţime de bani, plătiţi de firme, nu de bugetul statului, de aceea necontabilizaţi oficial. Costurile acestea se reflectă īnsă īn preţul produselor cumpărate de romāni. Totodată, aceste formalităţi au efectul distorsionării pieţei īn favoarea marilor firme, care au personal specializat pentru īndeplinirea condiţiilor birocratice, spre deosebire de micii īntreprinzători. Este de altfel şi unul din scopurile nemărturisite ale UE.

Sub pretextul unor idei nobile precum “protecţia consumatorului” sau “ocrotirea mediului īnconjurător”, UE ne-a impus programe costisitoare fără impact real īn rezolvarea respectivelor probleme. Īn UE nu rezolvarea problemelor e importantă ci crearea de noi şi noi “proiecte” pentru rezolvarea problemelor, prin care se justifică salariile oştirii de birocraţi. O problemă cu adevărat rezolvată e un lucru rău, căci atunci cei care se ocupau cu acea problemă ar putea rămīne şomeri.

Ambalarea şi etichetarea obligatorie a produselor, de pildă, nu lasă consumatorii să aleagă dacă doresc sau nu ca produsele pe care le cumpără să fie ambalate şi etichetate. La produse alimentare, spre exemplu (unde obligaţia a fost deocamdată amīnată), posibilitatea de a gusta produsele īnainte de cumpărare e o chezăşie a calităţii mai bună decīt existenţa unei etichete care să spună numele producătorului şi denumirea mărfii. Cu lozinci despre protecţia consumatorului, se introduc măsuri care de fapt īi răpesc consumatorului principalul său drept - cel de a alege. Ambalajele obligatorii sporesc cantitatea de deşeuri din oraşe, apărīnd nevoia unor alte programe pentru gestionarea ecologică, de tip european, a deşeurilor. Se bifează astfel două realizări: a fost ocrotit şi consumatorul, şi mediul īnconjurător!

“Taxa verde” aplicată electrocasnicelor şi electronicelor este un alt exemplu de problemă născocită pentru a avea apoi motiv de mulţumit UE pentru ajutorul primit la rezolvarea ei. Nici 1% din deşeurile romānilor nu-l reprezintă aparatele electrocasnice, efectul real de reducere a poluării rezultat din programele complicate de īnfiinţare a centrelor de colectare e practic neglijabil. Cel mai ecologic comportament nu este să produci multe deşeuri din care să reciclezi o mare cantitate ci să produci cīt mai puţine deşeuri. Birocraţii au īnsă de raportat la Bruxeles o cantitate cīt mai mare de deşeuri reciclată “ecologic”, de aceea şi producţia deşeurilor trebuie stimulată. Toată această joacă a lor, pe noi, cetăţenii obişnuiţi, ne ustură la buzunar.

De citit, pe aceeaşi temă:
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (1)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (2)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (3)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (4)
UNIUNEA EUROPEANĂ USTURĂ LA BUZUNAR (5)

www.eutruth.org.uk - AL SASELEA si ultimul tratat al UE poarta numele eufemistic de “Tratat de reforma”. El urmeaza sa fie semnat in vara anului viitor de catre Regina. Cancelarul Germaniei, Angela Merker si fostul presedinte francez Giscard d’Estaing sunt doar doi dintre numerosii oficiali europeni care au confirmat faptul ca “Tratatul de reforma” este doar un nou nume pentru “Constitutia Europeana”. Prin urmare, acest “Tratat de reforma” va aboli Constitutia britanica, si prin urmare natiunea britanica si engleza, inlaturand Parlamentul si dand posibilitatea dictaturii UE chiar sa il inchida!

Acest al saselea tratat al UE este poate tratatul adoptat cel mai rapid si mai in secret de catre UE, din cauza opozitiei tot mai ridicate si a recunoasterii, de catre tot mai multi oameni, a faptului ca UE este un stat politienesc in devenire. Tony Blair, in cadrul unei Conferinte Interguvernamentale, a semnat tratatul pe 23 iunie 2007, acesta fiind ultima sa decizie importanta in calitate de sef al guvernului britanic. In cadrul summitului de la Lisabona din 18-19 decembrie, forma finala a tratatului a fost semnata de noul premier, Gordon Brown. Tot ce mai ramane acum e ratificarea de catre Parlamentul de la Westminster si semnatura reginei, aceste evenimente urmand sa aiba loc in vara lui 2008.

UE a ales acest al saselea tratat in locul Constitutiei tocmai pentru a evita referendumurile nationale in tarile membre. In timp ce Consitutia UE ar fi abolit cele 5 tratate anterioare, inlocuindu-le, noul “tratat de reforma” se adauga celorlalte tratate extinzand puterile UE la cele din Constitutia UE. Toate cele 6 tratate cu apendice cu tot insumeaza circa 100.000 de pagini, majoritatea necitibile.

Continuare »